Reprezentativ

Biserica Înfrățirii Religiilor susține necondiționat drepturile LGBTQ.

Reprezentativ

Hirotonirea femeilor

Carte în domeniul public, cu excepția paragrafelor pentru care se aplică licența Creative Commons, paragrafe care pot fi preluate doar sub aceeași licență.

Hirotonirea-femeilor.-Rolul-Bisericii-Infratirii-Religiilor Descarcă

Reprezentativ

Renovarea și construirea de biserici

Reprezentativ

Ora de religie în școli și licee

Reprezentativ

Dovezi care atestă că Iisus Cristos nu a fost răstignit

Reprezentativ

Dovezi care atestă că Biblia a fost modificată

Reprezentativ

Doar Dumnezeu poate ierta păcatele

Reprezentativ

Descentralizarea Bisericii Ortodoxe Române

Reprezentativ

De ce preoții trebuie să se spovedească enoriașilor

Reprezentativ

De ce cultele trebuie să plătească impozite

Reprezentativ

Biserică liberă, stat liber. Impozite, bonuri fiscale și contabilitate pentru culte

Reprezentativ

Biserica și dezvoltarea societății

Reprezentativ

3 în 1, 1 în 3. La ce se referă de fapt ”Sfânta Treime”

Reprezentativ

The Romanian Orthodox Church must be reformed / Biserica Ordodoxă Română trebuie reformată

The Romanian Orthodox Church must be reformed. BOR is a thousands-year-old Church that no longer serves contemporary society, except in a very small proportion.

Unfortunately, the Church is highly centralized, which makes it hard to adapt and anchored in the past.

BOR must be decentralized, following the model of many Protestant Churches.

At the same time, within the BOR there are problems with restricting freedom of expression.

The church effectively holds the state in place, preventing the development of society.

BOR needs to attract people from all walks of life, which it is not doing now.

The religion class should be taught by the history teacher and should provide students with objective information about all the major world religions.

The renovation of the Orthodox churches must be done, if desired, from the money of the parishioners.

Not only the renovation of the Orthodox churches must be done with the money of the parishioners, but also the renovation of all places of worship belonging to all the religions present on the territory of Romania must be done, if desired, with the money of the parishioners or sponsorships, not with money from the budget state.

The construction of new churches, likewise, if desired, must be done with the money of the parishioners.

All cults must pay taxes on the buildings they own from their own budgets.

All cults must organize their accounting.

All cults must issue a tax receipt for any goods sold.

Priests/Imams and all other representatives can work with a work contract or as volunteers.

The Orthodox Church or any other Church must give up icons. The only one worshiped will be God.

The BOR must present its parishioners with objective information about all major world religions (Buddhism, Islam, etc.), with well-trained priests and priestesses for this purpose.

The Orthodox Church must ordain women.

The Orthodox Church must recognize the major contributions that other religions and other Christian denominations have had on humanity.

The Orthodox Church must recognize all the prophets, starting with Adam.

The Orthodox Church must recognize the equal importance of all prophets (Adam, Noah, Lot, etc.), not just the importance of Jesus for humanity.

The Orthodox Church must recognize that Jesus was not actually crucified on the cross.

Orthodox priests must confess to their parishioners.

The Orthodox Church must admit that it collaborated with the former communist Security.

Stoica Vlad Alexandru

Bucharest Romania

09/05/2022

——————————————————

Biserica Ortodoxă Română trebuie imperios reformată. BOR este o Biserică veche de mii de ani, care nu mai servește societatea contemporană, decât într-o foarte mică proporție.

Din păcate, Biserica este puternic centralizată, ceea ce o face să fie greu adaptabilă și anchilozată în trecut.

BOR trebuie descentralizată, pe modelul multor Biserici protestante.

Totodată, în cadrul BOR există probleme cu îngrădirea libertății de exprimare.

Biserica ține efectiv statul în loc, împiedicând dezvoltarea societății.

BOR trebuie să atragă oameni din toate păturile sociale, ceea ce nu face acum.

Ora de religie trebuie predată de profesorul sau profesoara de istorie și trebuie să furnizele elevilor informații obiective despre toate religiile marcante ale lumii.

Renovarea bisericilor ortodoxe trebuie să se facă, dacă se dorește, din banii enoriașilor.

Nu doar renovarea bisericilor ortodoxe trebuie să se facă din banii enoriașilor, ci și renovarea tuturor lăcașelor de cult aparținând tuturor religiilor prezente pe teritoriul României trebuie să se facă, dacă se dorește, din banii enoriașilor sau din sponsorizări, nu din bani de la bugetul de stat.

Construirea de noi biserici, la fel, dacă se dorește, trebuie să se facă din banii enoriașilor.

Toate cultele trebuie să plătească din bugetele proprii impozite pe clădirile pe care le dețin.

Toate cultele trebuie să-și organizeze contabilitatea.

Toate cultele trebuie să emită bon fiscal pentru orice bun vândut.

Preoții/imamii și toți ceilalți reprezentanți pot activa cu contract de muncă sau ca voluntari.

Biserica Ortodoxă sau oricare altă Biserică trebuie să renunțe la icoane. Singurul adorat va fi Dumnezeu.

BOR trebuie să prezinte enoriașilor săi informații obiective despre toate religiile marcante ale lumii (budism, islam etc.), având în acest scop preoți și preotese bine instruiți.

Biserica Ortodoxă trebuie să hirotonisească femei.

Biserica Ortodoxă trebuie să recunoască contribuțiile majore pe care celelalte religii și celelalte denominații creștine le-au avut asupra umanității.

Biserica Ortodoxă trebuie să recunoască toți profeții, începând cu Adam.

Biserica Ortodoxă trebuie să recunoască importanța egală a tuturor profeților (Adam, Noe, Lot etc.), nu doar importanța lui Iisus pentru umanitate.

Biserica Ortodoxă trebuie să recunoască faptul că Iisus nu a fost răstignit propriu-zis pe cruce.

Preoții ortodocși trebuie să se spovedească în fața enoriașilor.

Biserica Ortodoxă trebuie să recunoască faptul că a colaborat cu fosta Securitate comunistă.

Stoica Vlad Alexandru

București, România

05.09.2022

Reprezentativ

Conducerea BÎR

Biserica Înfrățirea Religiilor ar trebui condusă de un consiliu de administrație, fără putere executivă.

Consiliul de administrație va avea rolul de a numi membrii Consiliului executiv (Consiliului director).

Consiliul de administrație ar trebui format din 5-9 membri.

Reprezentativ

Biserica Înfrățirea Religiilor – foarte scurtă descriere

Biserica Înfrățirea Religiilor

Biserica Înfrățirea Religiilor va fi o comuniune de biserici, fiecare având rolul de a forma o comunitate.

Fiecare Biserică va purta o denumire.

BÎR va fi un curcubeu de religii prietene, pe care le va păstra intacte. Islamul, creștinismul protestant, shintoismul se vor număra printre aceste religii.

BÎR va încerca să construiască cât mai multe biserici și va încerca să atragă cât mai mulți enoriași.

Clădirile vor avea formă circulară, iar sfânta cruce va fi așezată pe acoperișul fiecărei biserici BÎR.

BÎR se va implica activ în viața comunităților deservite, inclusiv în relațiile economice.

Orice persoană va putea apela la oricare dintre bisercile BÎR și va putea achiziționa servicii sau produse.

Actele contabile ale fiecărei biserici vor fi publice.

Orice biserică BÎR va emite factură pentru serviciile sau produsele comercializate.

Bisericile BÎR vor și așadar și entități economice.

Copiii enoriașilor BÎR vor merge la școlile alese de familiile lor, după care vor urma programe after school în cadrul unei clădiri din curtea bisericii de care aparțin cu familia.

În cadrul programelor after school vor învăța despre toate religiile lumii.

Personalul educațional care va activa în cadrul programelor after school va fi plătit din fondurile BÎR.

La bisericiile din cadrul BÎR se va putea apela pentru prestării servicii în domeniul construcțiilor, amenajărilor interioare, transporturilor ș.a.

Fiecare firmă va activa independent, plătind către stat toate taxele și impozitele și donând BÎR procentul din profit prevăzut de lege.

BÎR va presta servicii de intermediere recrutare personal, printr-o entitate economică de tip SRL sau SA ce va plăti către stat taxele și impozitele datorate.

Reprezentativ

Pacea fie cu tine, dragă vizitator sau dragă vizitatoare. Aici vei găsi cuvinte despre suflet, existență, Dumnezeu, Biblie, Iisus Cristos, cine suntem, de unde venim, spirit, întrebări fundamentale, religie și altele. Acesta este site-ul Bisericii Înfrățirea Religiilor. Află cum poți contribui. Căutăm avocat voluntar, web marketeri voluntari, sponsori, administrator site voluntar, creatori de conținut. Folosește meniul, categoriile, arhiva de articole sau căsuța de căutare, toate aflate în dreapta, pentru a naviga pe site. Nu uita să te înscrii la newsletter. Vlad Stoica. Telefon +40 748.472.092. Email: va.stoica4 la Gmail.

Profetul Muhammad – 1

Începutul vieţii în Mekka

Khurram Murad

În anul 570 după Iisus (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a născut Muhammed la Mekka, acolo unde este astăzi Arabia Saudită. Arabia reprezintă din toate punctele de vedere leagănul civilizaţiei umane. Cele mai vechi rămăşiţe umane găsite până acum provin din această zonă.

Înconjurat de dealuri roşii, negre şi maro de origine vulcanică, cam la 80 de kilometri la est de Marea Roşie, se află oraşul Mekka. În vremurile acelea era doar un orăşel comercial pe vechiul drum „al tămâii” pe care treceau marile caravane comerciale între nord şi sud.

Oricum, oraşul Mekka a fost şi rămâne important pentru un motiv cu totul diferit: aici se află Kaaba – „Prima Casă” construită cu scopul de a-L venera pe Allah. Cu mai bine de 1000 de ani înainte ca profetul Solomon să construiască templul din Ierusalim, strămoşul său, profetul Avraam, ajutat de fiul său cel mare, profetul Ismail (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lor!), a reconstruit Kaaba pornind de la fundaţiile sale mai vechi.

Aproape de Kaaba este izvorul Zam-Zam care datează tot din timpul profetului Avraam (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Acesta a fost izvorul miraculos trimis din cer pentru a salva viaţa bebeluşului Ismail.

În Biblie se relatează:

Şi a auzit Dumnezeu glasul copilului din locul unde era şi îngerul lui Dumnezeu a strigat din cer către Agar şi a zis: «Ce e, Agar? Nu te teme, că a auzit Dumnezeu glasul copilului din locul unde este! Scoală, ridică copilul şi-l ţine de mână, căci am să fac din el un popor mare!». Atunci i-a deschis Dumnezeu ochii şi a văzut o fântână cu apă, şi mergând, şi-a umplut burduful cu apă şi a dat copilului să bea. Şi era Dumnezeu cu copilul şi a crescut acesta, a locuit în pustietate, şi s-a făcut arcaş. (Geneza 21: 17-20).

Sau aşa cum este scris în Psalmi:

Când străbat aceştia Valea Plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare şi ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări. (Psalmi 84: 6).

Mekka nu a avut niciodată şi nici acum nu are ceva care să te ispitească să te stabileşti acolo. Este un loc sterp şi pustiu, unde nici iarba nu creşte. Erau izvoare şi numeroase fântâni în apropiere de Taif şi la o scurtă distanţă de Medina. Acolo a fost însă prima Casă a lui Allah − un simplu cub, obişnuit din punct de vedere arhitectural, dar spiritual şi cultural cea mai remarcabilă sursă şi izvor de viaţă care a atras oameni din toată lumea, devenind cel mai important loc de pe pământ. De aceea Mekka a fost întotdeauna un mare centru de pelerinaj. Până când s-a născut Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), ultimii păzitori ai Kaabei din tribul Quraiş avuseseră peste trei sute de idoli aşezaţi în jurul acesteia pentru a fi veneraţi ca dumnezei, zei şi protectori alături de Allah cel Unic.

Muhammed era un descendent direct al profetului Avraam, prin profetul Ismail (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lor!). El făcea parte dintr-un clan nobil, sărac, dar puternic din punct de vedere politic − clanul lui Banu Haşim din tribul Quraiş. Ca păzitori ai Kaabei − Casa lui Allah şi loc de pelerinaj al întregii Arabii, oamenii din tribul Quraiş erau consideraţi cei mai puternici dintre toate triburile arabe. Haşim era responsabil de strângerea taxelor şi servirea pelerinilor cu apă şi mâncare. Tatăl lui Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a murit înainte de naşterea sa. Mama lui, Amina, a murit când el avea numai şase ani. Orfan de ambii părinţi, a fost luat în grija bunicului său, Abd al Muttalib.

Totuşi, doi ani mai târziu, a rămas şi fără bunicul său şi a fost încredinţat unchiului său, Abu Talib. După naşterea sa, micul Muhammed a fost dat unei doici beduine pentru a fi alăptat; o parte din copilăria sa şi-a petrecut-o în deşert, în tribul Bani Sad ibn Bakr care locuia în sud-estul Mekkăi. Acesta era obiceiul marilor familii din Mekka. Când a crescut, şi-a câştigat existenţa, asemenea altor profeţi, fiind păstor de oi şi capre. Unchiul şi tutorele său l-a luat cu el în călătoriile sale comerciale în marea Sirie. Astfel, el a câştigat experienţă în negoţ. Datorită priceperii şi corectitudinii sale, oamenii care nu puteau călători l-au rugat să se ocupe şi de afacerile lor. La vârsta de 25 de ani, Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a căsătorit cu Khadija, o văduvă cu 15 ani mai mare decât el. Ea era o comerciantă bogată din Mekka, iar Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se ocupase de câteva dintre afacerile ei. Ea a fost cea care l-a cerut în căsătorie. Timp de 25 de ani, până la moartea sa, Khadija a fost nu doar soţia, ci şi cel mai apropiat prieten al Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Ea i-a născut şase copii: doi băieţi şi patru fete − doar fetele au supravieţuit.

Până la vârsta de 40 de ani, Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a dus o viaţă obişnuită; nimic nu prevestea că va fi profet. Ceea ce îl diferenţia de compatrioţii săi era sinceritatea şi integritatea lui morală, simţul dreptăţii şi compasiunea pentru cei săraci, chinuiţi şi asupriţi, precum şi refuzul său categoric de a adora vreun idol sau de a face ceva imoral. El era respectat de popor pentru aceste calităţi; a fost supranumit Al-Amin, „Cel demn de încredere”, „Cel sincer” sau As-Sadiq, „Cel corect” – aceste apelative erau pe buzele tuturor atunci când se vorbea despre Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!); însuşi numele său înseamna „Cel lăudat”. La o vârstă foarte fragedă, Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a aprobat cu entuziasm un pact prin care se dorea protejarea celor slabi şi nedreptăţiţi de către unii conducători ai tribului Quraiş. El a participat la jurământ şi a jurat împreună cu ei că „de acum înainte vor sta împreună, vor fi ca un singur om şi de partea celor asupriţi, împotriva asupritorilor, până când se va face dreptate, chiar dacă acel asuprit e din tribul Quraiş sau din afara lui.” Câţiva ani mai târziu, la Medina, profetul Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să spună: „Am aderat în casa lui Abdallah, fiul lui Judan, la un pact atât de minunat, încât nu aş da participarea mea la el nici măcar pentru o turmă de cămile roşii şi, dacă acum, în Islam, aş fi chemat la un astfel de pact, aş răspunde bucuros invitaţiei.”

O mărturie referitoare la caracterul lui Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este cea a Khadijei, soţia sa, care l-a consolat pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) după ce acesta a primit prima revelaţie: „Tu menţii legăturile de rudenie, spui adevărul, iei apărarea celui slab, îi întâmpini pe oaspeţi şi îi ajuţi pe cei aflaţi la nevoie.”

Înţelepciunea lui Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era recunoscută unanim. Odată, în timp ce restaurau Kaaba, diferite clanuri Quraiş îşi disputau violent dreptul cu privire la cel care ar trebui să aibă onoarea de a pune Piatra Neagră la locul ei. Cum erau pe cale de a-şi scoate săbiile din teacă şi a se război, l-au rugat pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) să medieze între ei şi pacea a fost restabilită. El a aşezat Piatra Neagră pe mantia lui şi i-a rugat pe toţi şefii de clan să apuce de margini pentru a o ridica, după care a reaşezat cu mâinile sale piatra la locul ei.

Sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul AziSoucre Link

Religia în Scoția, ce religie au scoțienii

Religia în Scoția

Lipsă în română

Traducere automată
Contribui

La recensământul din 2022 , None a fost cea mai mare categorie de credință din Scoția , aleasă de 51,1% din populația scoțiană identificând atunci când a fost întrebat: „Ce religie, confesiune religioasă sau corp aparții?” ^{[ 1 ]} Aceasta a reprezentat o creștere de 36,7 % față de cifra din 2011. 38,8% s-au identificat ca fiind creștini , cei mai mulți dintre ei declarându-se apartenență la Biserica Scoției (52,5% dintre creștini; 20,4% din populația totală) și Biserica Catolică (34,3% dintre creștini; 13,3% din populația totală). Singurele alte convingeri religioase cu o afiliere mai mare de 1% au fost „alți creștini” și musulmani , cu 5,1% și, respectiv, 2,2% din populația totală.

Biserica Scoției , o denominație presbiteriană cunoscută adesea sub numele de Kirk , este recunoscută în drept ca biserică națională a Scoției. Nu este o biserică stabilită și este independentă de controlul statului. Biserica Catolică este deosebit de importantă în Vestul Scoției Centrale și în părți din Highlands . A treia biserică ca mărime din Scoția este Biserica Episcopală Scoțiană . ^{[ 2 ]} Există, de asemenea, mai multe biserici prezbiteriane mai mici, toate care fie s-au desprins de Biserica Scoției, fie s-au separat de bisericile care au făcut acest lucru anterior. Sondajul din 2019 al gospodăriilor din Scoția a avut o rată a proporției de adulți care au raportat că nu aparțin unei religii de 56%. Tendința de scădere a credinței religioase a coincis cu o scădere bruscă începând cu 2009 a proporției de persoane care declară că aparțin Bisericii Scoției, de la 34% la 20% dintre adulți.

Alte religii și-au stabilit o prezență în Scoția, în principal prin imigrație și rate mai mari ale natalității în rândul minorităților etnice. Cei cu cei mai mulți adepți la recensământul din 2022 sunt islamul (2,2%, față de 1,4% în 2011), hinduismul (0,6%), budismul (0,3%) și sikhismul (0,2%). Credințele minoritare includ păgânismul modern și credința Baháʼí . Există, de asemenea, diverse organizații care promovează activ umanismul și secularismul . Din 2016, umaniștii au organizat mai multe nunți în Scoția în fiecare an decât Biserica Catolică, Biserica Scoției sau orice altă religie, iar până în 2022 numărul căsătoriilor umaniste a depășit numărul tuturor ceremoniilor religioase combinate. ^{[ 3 ]}^{[ 4 ]}

Cuprins

Statistica recensământului

Statisticile de la recensămintele din 2022 , 2011 și 2001 sunt prezentate mai jos.

Religia în Scoția (2022) ^{[ 5 ]}

Nereligios (51,1%)

Biserica Scoției (20,4%)

Biserica Catolică (13,3%) Alți

creștini (5,1%) Islam (2,2%) Alte religii (1,7%) Nedeclarat (6,2%)

Religia actuală	2001 ^{[ 6 ]}		2011 ^{[ 7 ]}^{[ 8 ]}		2022 ^{[ 9 ]}
Religia actuală	Număr	%	Număr	%	Număr	%
creştinism	3.294.545	65.1	2.850.199	53,8	2.110.405	38,8
– Biserica Scoției	2.146.251	42.4	1.717.871	32.4	1.107.796	20.4
– Catolic	803.732	15.9	841.053	15.9	723.322	13.3
— Alt creştin	344.562	6.8	291.275	5.5	279.287	5.1
islam	42.557	0,8	76.737	1.4	119.872	2.2
hinduism	5.564	0,1	16.379	0,3	29.929	0,6
budism	6.830	0,1	12.795	0,2	15.501	0,3
Sikhismul	6.572	0,1	9.055	0,2	10.988	0,2
iudaismul	6.448	0,1	5.887	0,1	5.847	0,1
Păgânism	–	–	–	–	19.113	0,4
Altă religie	26.974	0,5	15.196	0,3	12.425	0,2
Fără religie	1.394.460	27.6	1.941.116	36.7	2.780.900	51.1
Religia nu este declarată	278.061	5.5	368.039	7.0	334.862	6.2
Populația totală	5.062.011	100,0	5.295.403	100,0	5.439.842	100,0

Istorie

Vezi și:

Istoria creștinismului în Scoția și

Istoria evreilor din Scoția

Creștinismul a fost probabil introdus în ceea ce este acum sudul Scoției în timpul ocupației romane a Marii Britanii. ^{[ 10 ]}^{[ 11 ]} A fost răspândit în principal de misionarii din Irlanda din secolul al V-lea și este asociat cu Sfântul Ninian , Sfântul Kentigern și Sfântul Columba . ^{[ 12 ]} Creștinismul care s-a dezvoltat în Irlanda și Scoția a fost diferit de cel condus de Roma, în special în ceea ce privește metoda de calcul a Paștelui și forma tonsurii , până când biserica celtică a acceptat practicile romane la mijlocul secolului al VII-lea. ^{[ 13 ]} Creștinismul din Scoția a fost puternic influențat de monahism, stareții fiind mai semnificativi decât episcopii. ^{[ 14 ]} În perioada normandă, au existat o serie de reforme care au avut ca rezultat o structură parohială mai clară bazată în jurul bisericilor locale; iar un număr mare de noi ctitorii monahale, care au urmat forme continentale de monahism reformat, au început să predomine. ^{[ 14 ]} Biserica scoțiană și-a stabilit și independența față de Anglia, dezvoltând o structură diecezană clară și devenind o „fiică specială a scaunului de la Roma”, dar a continuat să nu aibă conducerea scoțiană sub forma arhiepiscopilor. ^{[ 15 ]} La sfârșitul Evului Mediu, Coroana a reușit să câștige o influență mai mare asupra numirilor de seniori și două arhiepiscopii au fost înființate până la sfârșitul secolului al XV-lea. ^{[ 16 ]} A existat un declin în viața monahală tradițională, dar ordinele de călugări mendicante au crescut, în special în burgurile în expansiune. ^[¹⁶^]^[¹⁷^] Au proliferat și noi sfinți și culte ale devotamentului. ^[¹⁵^]^[¹⁸^] În ciuda problemelor legate de numărul și calitatea clerului după Moartea Neagră din secolul al XIV-lea și a dovezilor de erezie în secolul al XV-lea, Biserica din Scoția a rămas stabilă. ^[¹⁹^]

John Knox , o figură cheie în Reforma scoțiană

În timpul secolului al XVI-lea, Scoția a suferit o reformă protestantă care a creat o clădire națională predominant calvină , care era puternic presbiteriană în perspectivă. O mărturisire de credință, respingând jurisdicția papală și masa, a fost adoptată de Parlament în 1560. ^{[ 20 ]} Kirk i-a fost greu să pătrundă în Highlands și Insule, dar a început un proces treptat de convertire și consolidare care, în comparație cu reformele din altă parte, a fost condus cu relativ puțină persecuție. ^{[ 21 ]} Iacob al VI-lea al Scoției a favorizat calvinismul doctrinar, dar i-a susținut pe episcopi. ^{[ 22 ]} Carol I al Angliei a adus reforme văzute de unii ca o întoarcere la practica papală. Rezultatul au fost Războaiele Episcopilor din 1639–40, care s-au încheiat cu independența virtuală pentru Scoția și stabilirea unui sistem complet presbiterian de către covenanters dominanti . ^{[ 23 ]} După restaurarea monarhiei în 1660, Scoția și-a recăpătat țara, dar și episcopii. ^{[ 24 ]} În special în sud-vest, mulți dintre oameni au început să participe la conventicile ilegale de câmp . Suprimarea acestor adunări în anii 1680 a fost cunoscută sub numele de „ Timpul Uciderii ”. După „ Revoluția Glorioasă ” din 1688, prezbiterianismul a fost restaurat. ^{[ 25 ]}

Biserica Scoției fusese creată în timpul Reformei. Apoi, sfârșitul secolului al XVIII-lea a văzut începutul fragmentării sale în jurul problemelor de guvernare și patronaj, dar reflectând și o divizare mai largă între evanghelici și Partidul Moderat . ^{[ 26 ]} În 1733, Prima Secesiune a dus la crearea unei serii de biserici secesioniste, iar a doua în 1761 la întemeierea Bisericii de Alinare independente . ^{[ 26 ]} Aceste biserici au câștigat putere în Renașterea evanghelică de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. ^{[ 27 ]} Penetrarea în Highlands și Insule a rămas limitată. Eforturile Kirk au fost completate de misionari ai SSPCK, Societatea din Scoția pentru Propagarea Cunoașterii Creștine . ^{[ 28 ]} Episcopalianismul și-a păstrat susținători, dar a declinat din cauza asociațiilor sale cu iacobitismul . ^{[ 26 ]} Începând cu 1834, „Conflictul de zece ani” s-a încheiat cu o schismă din partea bisericii, condusă de Dr. Thomas Chalmers , cunoscută sub numele de Marea Perturbare din 1843 . Aproximativ o treime din cler, în principal din nord și din Highlands, au format Biserica Liberă separată a Scoției . Bisericile libere evanghelice au crescut rapid în Highlands și Insule. ^{[ 28 ]} La sfârșitul secolului al XIX-lea, dezbaterile majore, între calviniștii fundamentaliști și liberalii teologici, au dus la o scindare suplimentară a Bisericii Libere, pe măsură ce calvinii rigidi s-au desprins pentru a forma Biserica Presbiteriană Liberă în 1893. ^{[ 26 ]}

Din acest punct au existat mișcări către reuniune și cea mai mare parte a Bisericii Libere s-a alăturat Bisericii Scoției în 1929. Schismele au lăsat mici denominațiuni, inclusiv prezbiterianii liberi și o rămășiță care nu fuzionase în 1900 ca Biserica Liberă . ^{[ 26 ]} Emanciparea catolică în 1829 și afluxul unui număr mare de imigranți irlandezi au dus la o expansiune a catolicismului, cu restaurarea ierarhiei Bisericii în 1878. Episcopalianismul a reînviat și în secolul al XIX-lea; Biserica Episcopală din Scoția a fost organizată ca un corp autonom în comuniune cu Biserica Angliei în 1804. ^{[ 26 ]} Alte confesiuni au inclus baptiști , congregaționaliști și metodiști . ^{[ 26 ]} În secolul al XX-lea, confesiunilor creștine existente li s-au alăturat bisericile Frați și penticostale . Deși unele confesiuni au prosperat, după al Doilea Război Mondial a existat o scădere generală constantă a frecvenței la biserică și a rezultat închiderea bisericilor în majoritatea confesiunilor. ^{[ 27 ]}

creştinism

protestantism

Biserica Scoției (presbiteriană)

Articolul principal:

Biserica Scoției

Vitralii care arată tufișul aprins și motto-ul *nec tamen consumebatur* , Catedrala Sf. Mungo, Glasgow .

Parlamentul britanic a adoptat Legea Bisericii Scoției din 1921, recunoscând independența deplină a bisericii în chestiuni spirituale și, ca urmare a acestui fapt și a adoptării Actului Bisericii Scoției (proprietăți și dotări), din 1925, care a soluționat problema patronajului. în biserică, Biserica Scoției a putut să se unească cu Biserica Unită Liberă a Scoției în 1929. Biserica Liberă Unită a Scoției a fost ea însăși produsul unirii fostei Biserici Presbiteriane Unite din Scoția și majoritatea Bisericii Libere. din Scoția în 1900. ^{[ 26 ]} Actul din 1921 a recunoscut Kirk ca biserică națională , iar monarhul a devenit un membru obișnuit al Bisericii Scoției, reprezentat la Adunarea Generală de Lordul lor Înaltul Comisar . ^{[ 29 ]}^{[ 30 ]}

În a doua jumătate a secolului al XX-lea și după aceea, Biserica a fost afectată în mod deosebit de scăderea generală a frecvenței la biserică. Între 1966 și 2006, numărul comunicanților din Biserica Scoției a scăzut de la peste 1.230.000 la 504.000. ^{[ 31 ]} Membrii oficiali au scăzut de la 446.000 în 2010 la 398.389 sau 7,5% din populația totală până la sfârșitul anului 2013, ^{[ 32 ]} scăzând la 325.695 până la sfârșitul anului 2018 și reprezentând aproximativ 6% din populația scoției. ^{[ 33 ]} Până în 2020, numărul de membri a scăzut la 297.345 sau 5% din populația totală. ^{[ 34 ]} În decembrie 2021 erau 283.600 de membri ai Bisericii Scoției, o scădere de 4,6% față de 2020. În perioada de zece ani (2011-2021) numărul membrilor a scăzut cu 34%. ^{[ 35 ]} În decembrie 2022, erau 270.300 de membri ai Bisericii Scoției, o scădere de 4,7% față de 2021. În ultimii zece ani, din 2012, numărul membrilor a scăzut cu 35%. ^{[ 36 ]}

În 2016, participarea săptămânală reală la un serviciu Kirk a fost estimată la 136.910. ^{[ 37 ]}^{: 16} În secolul al XXI-lea, Biserica s-a confruntat cu probleme financiare, cu un deficit de 5,7 milioane de lire sterline în 2010. Ca răspuns, biserica a adoptat o politică de „tude pentru a crește”, reducând 100 de posturi și introducând locuri de muncă partajate și neplătite. personal hirotonit. ^{[ 38 ]} La recensământul național din 2022, 20,4% dintre scoțieni și-au identificat religia drept „Biserica Scoției”, ceea ce se aliniază cu un sondaj al gospodăriilor din Scoția din 2019, care a arătat că 20% dintre scoțieni s-au auto-raportat ca adepți. ^{[ 39 ]}^{[ 40 ]} Până în 2023, Biserica a estimat că aproximativ 60.000 de oameni s-au închinat în biserică duminică, o scădere față de 88.000 înainte de pandemia de Covid . ^{[ 41 ]}

Alte confesiuni prezbiteriene

După reunificarea Bisericii Scoției și a Bisericii Libere Unite, au mai rămas unele denominațiuni prezbiteriane scoțiane independente. Acestea au inclus Biserica Liberă a Scoției (formată din acele congregații care au refuzat să se unească cu Biserica Presbiteriană Unită în 1900), Biserica Liberă Unită a Scoției (formată din congregații care au refuzat să se unească cu Biserica Scoției în 1929), Biserica Reformată. Biserica Presbiteriană din Scoția , Biserica Presbiteriană Liberă din Scoția (care s-a despărțit de Biserica Liberă din Scoția în 1893), Bisericile Presbiteriane Asociate (care au apărut ca urmare a divizării Bisericii Presbiteriane Libere din Scoția în anii 1980) și Biserica Liberă a Scoției (în continuare) (care a apărut dintr-o scindare a Bisericii Libere a Scoției în 2000). ^{[ 42 ]} În ultimii ani, în Scoția au apărut și patru congregații ale Bisericii Presbiteriane Internaționale , toate fondate ca urmare a părăsirii evanghelicilor din Biserica Scoției din cauza unor probleme recente. ^{[ 43 ]} În plus, există două congregații aparținând Bisericii Presbiteriane Libere din Ulster situate în Scoția. ^{[ 44 ]} În mod similar, cinci foste congregații ale Bisericii Scoției s-au asociat în cadrul „Prezbiteriului Didasko” (Cornerstone Community Church, Stirling; Edinburgh North Church; Gilcomston Church, Aberdeen; Grace Church, Dundee; și The Tron Church, Glasgow). ^{[ 45 ]}^{[ 46 ]}^{[ 47 ]} ^{[ 48 ]} Astfel, există 10 denominațiuni prezbiteriene reprezentate în Scoția.

La recensământul din 2011, 3.553 de persoane au răspuns ca alți creștini – prezbiteriani (adică nu Biserica Scoției), 1.197 ca alți creștini – presbiteriani liberi , 313 ca alți creștini – biserici prezbiteriane evanghelice și doar 12 persoane ca alt creștini – prezbiterianism scoțian . Cei care se identificau cu o anumită denominație presbiteriană, alta decât Biserica Scoției, au fost: ^{[ 8 ]}

Denumirea	1994 Prezența la biserică duminică (recensământul bisericii din Scoția)	2002 Prezența la biserică duminică (recensământul bisericii din Scoția)	2011 Identificarea persoanelor (recensământul național) ^{[ 8 ]}	Prezența la biserică de duminică 2016 (recensământul bisericii din Scoția) ^{[ 37 ]}^{: 18}
Biserica Liberă a Scoției	15.510	12.810	10.896	10.210
Biserica Unită Liberă a Scoției	5.840	5.370	1.514	3.220
Biserica Liberă a Scoției (Continuare)	Nu este încă despărțit de FCofS	1.520		830
Biserica Presbiteriană gratuită a Scoției			132
Biserica Presbiteriană Reformată			57
Biserica Presbiteriană din Ulster gratuită			14
Biserica Presbiteriană din Irlanda			11

Biserica Liberă a Scoției

A doua cea mai mare denominație presbiteriană din Scoția este Biserica Liberă a Scoției, cu 10.896 de persoane identificate ca aparținând acelei biserici la recensământul din 2011. ^{[ 8 ]} Potrivit Bisericii Libere, participarea medie săptămânală la un serviciu de închinare este de aproximativ 13.000. ^{[ 49 ]} Conform recensământului bisericesc din 2016, participarea liberă la biserică a fost de aproximativ 10.000 pe săptămână și s-a ridicat la 7% din toată prezența la biserica prezbiteriană din Scoția. ^{[ 37 ]}^{: 18} Începând cu 2016, existau 102 congregații ale Bisericii Libere , organizate în șase presbiterii. ^{[ 50 ]} O proporţie semnificativă a activităţii Bisericii Libere se găseşte în Highlands şi Insule . ^{[ 51 ]}

Biserica Episcopală Scoțiană

Articolul principal:

Biserica Episcopală Scoțiană

Biserica Episcopală Scoțiană este biserica membră a Comuniunei Anglicane din Scoția. Este alcătuită din șapte eparhii, fiecare având propriul episcop. ^{[ 52 ]} Datează de la Glorioasa Revoluție din 1689 când biserica națională a fost definită ca presbiteriană în loc de episcopală în guvernare. Episcopii și cei care i-au urmat au devenit Biserica Episcopală Scoțiană. ^{[ 53 ]}

A treia biserică ca mărime din Scoția, ^{[ 54 ]} Biserica Episcopală Scoțiană are 303 congregații locale. ^{[ 55 ]} În ceea ce privește calitatea de membru oficial, episcopalienii reprezintă în prezent cu mult sub 1% din populația Scoției, făcându-i considerabil mai mici decât Biserica Scoției, care reprezintă 6% din populația Scoției. Numărul de membri de toate vârstele a bisericii în 2018 a fost de 28.647, dintre care 19.983 au fost membri comunicanți. Prezența săptămânală a fost de 12.430. ^{[ 56 ]} Cu un an mai devreme, în 2017, numărul de membri ai bisericii fusese de 30.909, dintre care 22.073 erau membri comunicanți. ^{[ 57 ]} Pentru 2013, Biserica Episcopală Scoțiană a raportat numărul său de 34.119 membri (toate vârstele). ^{[ 58 ]}

Alte confesiuni protestante

Alte confesiuni protestante care au intrat în Scoția, de obicei din Anglia, înainte de secolul al XX-lea au inclus Quakerii , Baptiștii , Metodiștii și Frații . Până în 1907, Frații Deschiși au avut 196 de întruniri și până în 1960 erau 350, cu probabil 25.000 de oameni. Frații Exclusivi mai mici aveau probabil încă 3.000. Ambele erau diverse din punct de vedere geografic și social, dar erau recrutate în special în comunitățile de pescari din Insule și Est. ^{[ 42 ]} La recensământul din 2011, 5.583 s-au identificat ca Frați, 10.979 ca metodiști, 1.339 ca Quakeri, 26.224 ca Baptiști și 13.229 ca Evanghelici. ^{[ 8 ]}

Bisericile penticostale au fost prezente din 1908, iar în anii 1920 existau trei fluxuri: Elim , Adunările lui Dumnezeu și Biserica Apostolică . O mișcare de sfințenie , inspirată de metodism, a apărut în 1909 și până în 1915 făcea parte din Biserica Americană a Nazarineanului . Recensământul din 2011 enumeră 12.357 penticostali și 785 Biserica Nazarineanului. ^{[ 8 ]}^{[ 59 ]}

catolicism

Articolul principal:

Biserica Catolică din Scoția

În mare parte a secolului al XX-lea și mai departe, un număr semnificativ de catolici au emigrat în Scoția din Italia, Lituania , ^{[ 60 ]} și Polonia . ^{[ 61 ]} Cu toate acestea, biserica a fost afectată de declinul general al aderării la biserică. Între 1994 și 2002, participarea catolicilor în Scoția a scăzut cu 19%, la puțin peste 200.000. ^{[ 62 ]} Până în 2008, Conferința Episcopală din Scoția a estimat că 184.283 au participat regulat la liturghie în acel an: 3,6% din populația Scoției. ^{[ 63 ]} Conform recensământului din 2011 , catolicii reprezintă 15,9% din populația totală. ^{[ 64 ]} În 2011, catolicii au depășit numărul adepților Bisericii Scoției în doar patru dintre zonele consiliului, inclusiv North Lanarkshire, Inverclyde, West Dunbartonshire și cel mai populat consiliu, Glasgow City. ^{[ 65 ]} Conform sondajului Scottish Household Survey din 2019, 13% din populația adultă scoțiană s-a identificat cu catolicismul. ^{[ 66 ]}

În februarie 2013, cardinalul Keith O’Brien și-a dat demisia din funcția de Arhiepiscop de St Andrews și Edinburgh, după acuzații de abatere sexuală împotriva sa. ^{[ 67 ]} Ulterior, au existat alte câteva cazuri de presupuse abateri sexuale care au implicat alți preoți. ^{[ 68 ]} O’Brien a fost înlocuit ca Arhiepiscop de St Andrews și Edinburgh de Leo Cushley .

Ortodoxie

Diferitele ramuri ale creștinismului ortodox (inclusiv rusă, greacă și coptă) au avut aproximativ 8.900 de respondenți la recensământul din 2011. ^{[ 8 ]}

Culte non-trinitare

Denumiri non-trinitare, cum ar fi Martorii lui Iehova, cu 8.543 de respondenți la recensământul din 2011, și Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, cu 4.651 ^{[ 8 ]} , sunt de asemenea prezente în Scoția. Cu toate acestea, Biserica LDS susține un număr mult mai mare de adepți, cu propriile numere din 2009, înregistrând 26.536 de adepți (în 27 de secții și 14 filiale). ^{[ 69 ]}

islam

Articolul principal:

Islamul în Scoția

Islamul este a doua religie după creștinism în Scoția. Primul student musulman din Scoția a fost Wazir Beg din Bombay (acum Mumbai ). El este înregistrat ca fiind un student la medicină care a studiat la Universitatea din Edinburgh între 1858 și 1859. ^{[ 70 ]} Producția de mărfuri și portul aglomerat din Glasgow au însemnat că mulți lascar au fost angajați acolo. Dundee era la vârf în importarea iutei; prin urmare, marinarii din Bengal erau o caracteristică în port. Înregistrările din 1903 de la Glasgow Sailors’ Home arată că aproape o treime (5.500) din toți internații erau lascar musulmani. Cea mai mare parte a imigrației musulmanilor în Scoția este relativ recentă. Cea mai mare parte a musulmanilor din Scoția provine din familii care au imigrat la sfârșitul secolului al XX-lea, cu un număr mic de convertiți . ^{[ 71 ]} În 2022, musulmanii reprezentau 2,2% din populația scoțiană (119.872, față de 76.737 în 2011). Două moschei importante din Scoția sunt Moscheea Centrală din Glasgow și Moscheea Centrală din Edinburgh , care au durat mai mult de șase ani pentru a fi finalizate la un cost de 3,5 milioane de lire sterline ^{[ 72 ]} și pot găzdui peste o mie de credincioși în sala sa principală. ^{[ 73 ]}

iudaismul

Articolul principal:

Istoria evreilor din Scoția

Spre sfârșitul secolului al XIX-lea a avut loc un aflux de evrei, cei mai mulți din estul Europei, scăpând de sărăcie și persecuție. Mulți erau pricepuți în croitorie, mobilă și comerț cu blănuri și s-au adunat în cartierele muncitoare din centrele urbane din Lowland, precum Gorbali din Glasgow. Cea mai mare comunitate din Glasgow ajunsese probabil la 5.000 până la sfârșitul secolului. ^{[ 42 ]} O sinagogă a fost construită la Garnethill în 1879. Peste 8.000 de evrei locuiau în Scoția în 1903. ^{[ 74 ]} Refugiații din nazism și din cel de-al Doilea Război Mondial au sporit și mai mult comunitatea evreiască scoțiană, care s-a estimat că a ajuns la 80.000 în mijlocul secolului. ^{[ 75 ]}

Conform recensământului din 2001, aproximativ 6.400 de evrei trăiau în Scoția, cu toate acestea, până la recensământul din 2011, aceasta a scăzut la 5.887. ^{[ 7 ]} Populația evreiască a Scoției continuă să fie predominant urbană, cu 80% rezidenți în zonele din jurul Glasgow, ^{[ 76 ]} în primul rând East Renfrewshire, acea zonă în special conținând 41% din populația evreiască a Scoției, în ciuda faptului că conține doar 1,7% din totalul populației. populatia. Ca și în cazul creștinismului, populația evreiască practicantă continuă să scadă, deoarece mulți evrei mai tineri fie devin laici, fie se căsătoresc cu alte credințe. ^{[ citare necesară ]} Evreii scoțieni au emigrat, de asemenea, în număr mare în SUA, Anglia și Commonwealth din motive economice, ca și în cazul altor scoțieni. ^{[ necesită citare ]}

Comunitățile evreiești organizate oficial din Scoția includ acum Consiliul reprezentativ al evreilor din Glasgow , congregația evreiască din Edinburgh și Comunitatea Liberală Sukkat Shalom , Sinagoga Aberdeen și Centrul Comunitar Evreiesc și Comunitatea Evreiască Tayside și Fife . Aceștia sunt cu toții reprezentați de Consiliul Scoțian al Comunităților Evreiești , alături de grupuri precum Rețeaua Evreiască din Argyll și Highlands , studenți evrei care studiază în universități și colegii scoțiene și oameni evrei de origine israeliană care trăiesc în Scoția .

Sikhismul

Articolul principal:

Sikhismul în Scoția

Conform recensământului din 2022, sikhismul reprezenta 0,2% din populația Scoției (10.988). Maharajah Duleep Singh s-a mutat în Scoția în 1854, luându-și reședința la moșia Grandtully din Perthshire . ^{[ 77 ]} Potrivit Asociației Scoțiane Sikh, primii sikh s-au stabilit în Glasgow la începutul anilor 1920, cu primul Gurdwara stabilit pe strada South Portland. ^{[ 78 ]} Cu toate acestea, cea mai mare parte a sikhilor din Scoția provine din familii care au imigrat la sfârșitul secolului al XX-lea.

hinduism

Articolul principal:

Hinduismul în Scoția

Conform recensământului din 2022, 29.929 de persoane identificate ca fiind hinduse, reprezentând 0,6% din populația Scoției. Cea mai mare parte a hindușilor scoțieni s-au stabilit acolo în a doua jumătate a secolului al XX-lea. La recensământul din 2001, 5.600 de oameni s-au identificat ca fiind hinduși, ceea ce a echivalat apoi cu 0,1% din populația scoțiană. ^{[ 6 ]} Majoritatea hindușilor scoțieni sunt de origine indiană, sau cel puțin din țări vecine, cum ar fi Sri Lanka , Pakistan , Nepal și Bangladesh . Multe dintre acestea au venit după expulzarea lui Idi Amin din Uganda în anii 1970, iar unele au venit și din Africa de Sud. Există, de asemenea, câteva de origine indoneziană și afgană. În 2006 s-a deschis un templu în West End din Glasgow . ^{[ 79 ]} Cu toate acestea, a fost grav avariat de un incendiu în mai 2010. ^{[ 80 ]} ISKCON alias „Hare Krishna” operează și din Lesmahagow în South Lanarkshire . Există, de asemenea, temple în Edinburgh și Dundee, cu planuri anunțate în 2008 pentru un templu în Aberdeen . ^{[ 81 ]}

budism

Articolul principal:

Budismul în Scoția

Conform recensământului din 2022, 15.501 de oameni din Scoția — 0,3 la sută — sunt budiști. ^{[ 82 ]}

Păgânismul modern

Articolul principal:

Păgânismul modern în Regatul Unit

Religiile păgâne moderne , cum ar fi Wicca , Neo-druidismul și păgânismul reconstrucționist celtic, își au originea în interesul academic și revivalismul romantic, care au apărut în noile mișcări religioase din secolul al XX-lea. ^{[ 83 ]} Gerald Gardner , un funcționar britanic pensionat, a fondat Wicca modernă. Și-a cultivat conexiunile scoțiene și și-a inițiat primii adepți scoțieni în anii 1950. ^{[ 84 ]} Comunitatea Findhorn , fondată în 1962 de Peter și Eileen Caddy , a devenit un centru al unei varietăți de credințe new age care combinau credințe, inclusiv ocultismul , animismul și credințele religioase estice. ^{[ 85 ]} Peisajul arhitectural antic al Britaniei precreștine, cum ar fi cercurile de piatră și dolmenele, conferă credințelor păgâne o atracție, o identitate și o legitimitate naționalistă. ^{[ 86 ]} Creșterea pan-celtismului poate să fi sporit, de asemenea, atractivitatea neopăgânismului celtic . ^{[ 87 ]} La recensământul din 2011, 5.282 au fost identificați drept păgâni sau o credință înrudită. ^{[ 8 ]} Federația Păgână Scoțiană a reprezentat păgânii moderni în Scoția din 2006. ^{[ 88 ]}

Credința Bahá’í

Articolul principal:

Credința Baháʼí în Scoția

Istoria baháʼí a Scoției a început în jurul anului 1905, când vizitatorii europeni, printre ei scoțieni, l-au întâlnit pe `Abdu’l-Bahá , pe atunci șeful religiei, în Palestina otomană . ^{[ 89 ]} Unul dintre primii și cei mai importanți scoțieni care au devenit Baháʼí a fost John Esslemont (1874–1925). Începând cu anii 1940, a început un proces de promulgare a religiei numită pionierat de către Baháʼí, cu scopul de a preda religia. ^{[ 90 ]} Acest lucru a condus la noi convertiți și la înființarea de Adunări Spirituale locale , iar în cele din urmă a fost ales un Consiliu Baháʼí pentru toată Scoția sub Adunarea Națională a Baháʼí din Regatul Unit. Conform recensământului din 2011 din Scoția, 459 de oameni care locuiesc acolo s-au declarat a fi Bahá’í , ^{[ 8 ]} comparativ cu o cifră din 2004 de aproximativ 5.000 de Bahá’í în Regatul Unit. ^{[ 91 ]}

Ireligie

An	Pop.	±%
2001	1.394.460	—
2011	1.941.116	+39,2%
2022 ^{[ 5 ]}	2.780.900	+43,3%
Afilierea religioasă nu a fost înregistrată înainte de 2001.

Etnie

Tabelul arată populațiile nereligioase dintre grupurile etnice și naționalitățile din Scoția.

Grup etnic	2011
Grup etnic	Număr	% din grupul etnic a raportat nicio religie
Alb	1.896.346	37.30
– Scoțian	1.653.997	37.20
– Britanic	185.371	44.44
– irlandeză	8.690	14.19
– poloneză	6.916	11.30
– Călător țigan și irlandez	1.550	36,80
– Altele Albe	39.822	39.00
Amestecat	8.912	44,98
asiatic	29.944	21.29
– Indian	2.185	4.09
– Pakistanez	1.248	2,53
– Bangladesh	216	5,70
– Chineză	23.121	68,60
– Alte asiatice	3.174	15.04
african	2.195	7.41
Caraibe sau Negru	1.986	30.37
arab	718	7,67
Alt grup etnic	1.015	20.47
TOTAL	1.941.116	36,66

Conducători religioși

Biserica Scoției : Moderatorul Adunării Generale a Bisericii Scoției convoacă adunarea anuală , dar nu „conduce”, biserica. Moderatorii se limitează la un an în funcție. Moderatorul desemnat este desemnat în octombrie și își preia funcția în luna mai următoare. Moderatorul pentru 2019-2020 a fost Colin Sinclair de la Palmerston Place Church, Edinburgh. Moderatorul pentru 2020-2021 a fost Martin Fair of St Andrews Parish Church , Arbroath.
Biserica Catolică din Scoția : Leo Cushley , Arhiepiscop de St Andrews și Edinburgh (vezi Conferința Episcopilor din Scoția , instalată la 8 septembrie 2013).
Biserica Episcopală Scoțiană : Episcopul Președinte al Bisericii Episcopale Scoțiane se numește Primus . Actualul Primus este Mark Strange , Dioceza de Moray, Ross și Caithness , care deține acest rol din 27 iunie 2017.
Biserica Liberă a Scoției : Moderatorul Adunării Generale a Bisericii Libere din Scoția pentru 2016/17 este reverendul John Nicholls , un pastor la Biserica Liberă Smithon și fost director executiv al Misiunii din Londra City . ^{[ 93 ]}
Biserica Liberă a Scoției (în continuare) : Actualul Moderator al Adunării Generale a Bisericii Libere a Scoției (în continuare) este reverendul James I. Gracie, care este ministrul la Edinburgh.
Biserica Presbiteriană Liberă din Scoția : Actualul Moderator al Sinodului pentru Biserica Presbiteriană Liberă din Scoția este Rev. D Campbell.
Biserica Presbiteriană Reformată din Scoția : Moderatorul RPCS este reverendul Gerald Milligan din Stranraer.

Probleme religioase

Sectarism

Vezi și:

Sectarismul la Glasgow

Sectarismul a devenit o problemă serioasă în secolul al XX-lea. În perioada interbelică, tensiunile religioase și etnice dintre protestanți și catolici au fost exacerbate de Marea Depresiune . Tensiunile au fost sporite de liderii Bisericii Scoției, care au orchestrat o campanie rasistă împotriva irlandezilor catolici din Scoția. ^{[ 94 ]} Persoanele cheie care au condus campania au fost George Malcolm Thomson și Andrew Dewar Gibb . Aceasta s-a concentrat pe amenințarea la adresa „rasei scoțiene”, bazată pe statistici false care au continuat să aibă influență, în ciuda faptului că au fost discreditate de cifrele oficiale la începutul anilor 1930. Acest lucru a creat un climat de intoleranță care a dus la apeluri pentru păstrarea locurilor de muncă pentru protestanți. ^{[ 95 ]} După al Doilea Război Mondial, Biserica a devenit din ce în ce mai liberală în atitudine și s-a îndepărtat de atitudinile ostile. Atitudinile sectare au continuat să se manifeste în rivalitățile fotbalistice dintre echipele predominant protestante și catolice. Acest lucru a fost cel mai marcat în Glasgow cu echipa tradițional catolică, Celtic , și echipa tradițional protestantă , Rangers . Celtic a angajat jucători și manageri protestanți, dar Rangerii au avut o tradiție de a nu recruta catolici. ^{[ 96 ]}^{[ 97 ]} Totuși, aceasta nu este o regulă strictă și rapidă, așa cum demonstrează semnarea de către Rangers a jucătorului catolic Mo Johnston (născut în 1963) în 1989 și în 1999, primul lor căpitan catolic, Lorenzo Amoruso . ^{[ 98 ]}^{[ 99 ]}

Din anii 1980, guvernul Regatului Unit a adoptat mai multe acte care aveau o prevedere privind violența sectantă. Acestea au inclus Public Order Act 1986 , care a introdus infracțiuni legate de incitarea la ură rasială și Crime and Disorder Act 1998 , care a introdus infracțiuni de urmărire a unui comportament agravat rasial care echivalează cu hărțuirea unei persoane. Legea din 1998 a impus, de asemenea, instanțelor să ia în considerare cazurile în care infracțiunile sunt motivate rasial, atunci când stabilesc pedeapsa. În secolul XXI, parlamentul scoțian a legiferat împotriva sectarismului. Aceasta a inclus prevederi privind infracțiunile agravate din punct de vedere religios din Actul privind justiția penală (Scoția) din 2003. Legea privind justiția penală și licențele (Scoția) din 2010 a consolidat agravările statutare pentru infracțiunile cu motive rasiale și religioase. Legea privind comportamentul ofensiv la fotbal și comunicarea amenințătoare (Scoția) din 2012 a incriminat comportamentul care este amenințător, plin de ură sau ofensator în alt mod la un meci de fotbal reglementat, inclusiv cântări sau cântări ofensive. De asemenea, a incriminat comunicarea amenințărilor cu violență gravă și a amenințărilor menite să incite la ură religioasă. ^{[ 100 ]}

Ecumenismul

Relațiile dintre bisericile din Scoția s-au îmbunătățit constant în a doua jumătate a secolului al XX-lea și au existat mai multe inițiative de cooperare, recunoaștere și unire. Consiliul Scoțian al Bisericilor a fost format ca organism ecumenic în 1924. ^{[ 101 ]} Înființarea Comunității ecumenice Iona în 1938, pe insula Iona de lângă coasta Scoției, a condus la o formă de muzică foarte influentă, care a fost folosită. în Marea Britanie și SUA. Personajul muzical de frunte John Bell (născut în 1949) a adaptat melodii populare sau a creat melodii într-un stil popular pentru a se potrivi versurilor care de multe ori au apărut din experiența spirituală a comunității. ^{[ 102 ]} Propunerile din 1957 de unire cu Biserica Angliei au fost respinse din cauza episcopilor și au fost grav atacate de presa scoțiană. Biserica Episcopală Scoțiană a deschis masa de comuniune pentru toți membrii botezați și comunicanți ai tuturor bisericilor trinitare , iar canoanele bisericești au fost modificate pentru a permite interschimbabilitatea slujitorilor în cadrul unor parteneriate ecumenice locale specifice. ^{[ 103 ]}

Consultările de la Dunblane, întâlniri informale la Casa ecumenică a Bisericii Scoțiane din Dunblane în 1961–69, au încercat să producă imnuri moderne care să păstreze integritatea teologică. Acestea au dus la „explozia de imnuri” britanice din anii 1960, care a produs mai multe colecții de imnuri noi. ^{[ 104 ]} În 1990, Consiliul Bisericilor Scoțiene a fost dizolvat și înlocuit de Action of Churches Together in Scotland (ACTS), care a încercat să unească bisericile pentru a înființa echipe ecumenice în zonele închisorilor, spitalelor, învățământului superior și social. ministere și proiecte de orașe interioare. ^{[ 105 ]} La sfârșitul secolului al XX-lea, Scottish Churches Initiative for Union (SCIFU), între Biserica Episcopală, Biserica Scoției, Biserica Metodistă și Biserica Unită Reformată, a înaintat o inițiativă prin care ar fi existat reciprocitate. recunoașterea tuturor hirotonirilor și că hirotoniile ulterioare ar fi îndeplinit cerințele episcopale, dar acest lucru a fost respins de Adunarea Generală în 2003. ^{[ 103 ]}

Ireligie

Participarea la biserică în toate confesiunile a scăzut după Primul Război Mondial . Până în anii 1920, aproximativ jumătate din populație avea o relație cu una dintre confesiunile creștine. Acest nivel a fost menținut până în anii 1940 când a scăzut la 40% în timpul celui de-al Doilea Război Mondial , dar a crescut în anii 1950 ca urmare a campaniilor de predicare revivaliste, în special turneul din 1955 al lui Billy Graham , și a revenit la niveluri aproape de dinainte de război. Cu toate acestea, din acel moment a existat o scădere constantă și până în anii 1980 a fost puțin peste 30%. Declinul a afectat cel mai mult zonele urbane și a fost cel mai vizibil în rândul claselor muncitoare tradiționale calificate și claselor muncitoare educate, deși participarea a rămas mai mare în Biserica Catolică decât în confesiunile protestante. ^{[ 95 ]}

La recensământul din 2022, 51,1% din populație s-a identificat drept „Niciuna” în ceea ce privește afilierea religioasă (în recensământul din 2011 36,7% declaraseră că nu aveau religie, ^{[ 7 ]} în timp ce 5,5% nu declarau nicio religie. În 2001, 27,5% au declarat că nu au religie, comparativ cu 15,5% în Marea Britanie; ^{[ 6 ]}^{[ 106 ]} Un studiu realizat în numele Asociației Umaniste Britanice în același timp cu recensământul din 2011 a sugerat că cei care nu se identificau cu o confesiune sau care se considerau nereligiosi, ar fi putut fi mult mai mari între 42 și 56 la sută, în funcție de forma întrebării adresate. ^{[ 107 ]}

În 2016, sondajul Scottish Social Attitudes a constatat că 52% dintre oameni au spus că nu sunt religioși. Declinul a fost cel mai rapid în Biserica Scoției, de la 35% în 1999 la 20%, în timp ce afilierile catolice (15%) și alte creștine (11%) au rămas constante . rezidenți de 16 ani și peste, punând întrebarea „Sunteți religios?” Din cei 1.016 respondenți, 72,4% au răspuns nu, 23,6% au răspuns da, iar 4% nu au răspuns. ^{[ 108 ]}

Participarea la biserică a scăzut, de asemenea, două treimi dintre oamenii care locuiesc în Scoția spunând că „niciodată sau practic niciodată” participă la slujbe, comparativ cu 49% când a început sondajul. ^{[ 109 ]} Din 2016, umaniștii din Scoția au încheiat mai multe căsătorii în fiecare an decât Biserica Scoției (sau orice altă confesiune religioasă). ^{[ 3 ]}^{[ 110 ]}

Vezi de asemenea

Note

Referințe

Citate

„Recensământul din Scoția – rezultate despre religie, grup etnic, limbă și identitate națională” . Recensământul Scoției . Recuperat la 11 iunie 2024 . „Biserica Episcopală Scoțiană ar putea fi prima din Marea Britanie care organizează nunți între persoane de același sex” . Știri juridice scoțiane . 20 mai 2016. Arhivat din original la 13 septembrie 2017 . Recuperat la 1 octombrie 2016 . „Peste 4200 de nunți umaniste au avut loc în Scoția anul trecut” . Societatea Umanistă Scoția . august 2016 . Preluat la 9 martie 2018 . Thomas, Greg (20 iulie 2023). „Mult mai multe nunți umaniste decât ceremonii creștine în 2022: National Records of Scotland” . Societatea Umanistă Scoția . Recuperat la 11 iunie 2024 . „Recensământul din Scoția din 2022 – Grup etnic, identitate națională, limbă și religie” . 21 mai 2024 . Recuperat la 21 mai 2024 . „Analiza religiei în recensământul din 2001” . Guvernul scoțian. 17 mai 2006. Arhivat din original la 7 iunie 2011 . Recuperat la 15 august 2011 . „Recensământul Scoției din 2011 – Tabelul KS209SCb” (PDF) . Guvernul Regatului Unit . Consultat la 26 septembrie 2013 . . „Religie (detaliat)” (PDF) . Recensământul Scoției din 2011 . Recordurile Naționale ale Scoției . Consultat la 12 aprilie 2015 . Opțiunile de recensământ au fost Nimic, Biserica Scoției, Romano-Catolic, Alți creștini, Musulmani, Budist, Sikh, Evreiesc, Hindu și O altă religie sau corp. Cei care au răspuns Alt creștin sau altă religie au fost rugați să scrie care dintre ele. „Recensământul din Scoția din 2022 – Grup etnic, identitate națională, limbă și religie – Date grafice” . Recensământul Scoției . Recordurile Naționale ale Scoției . 21 mai 2024 . Recuperat la 21 mai 2024 . Adresă URL alternativă „Căutați date după locație” > „Toată Scoția” > „Grup etnic, identitate națională, limbă și religie” > „Religie” L. Alcock, Kings and Warriors, Craftsmen and Priests in Northern Britain 550–850 AD (Edinburgh: Society of Antiquaries of Scotland), ISBN 0-903903-24-5 , p. 63. Lucas Quensel von Kalben, „Biserica Britanică și Apariția Regatului Anglo-Saxon”, în T. Dickinson și D. Griffiths, eds, Anglo-Saxon Studies in Archaeology and History, 10: Lucrări pentru cel de-al 47-lea Simpozion Sachsens, York , septembrie 1996 (Oxford: Oxford University Press, 1999), ISBN 086054138X , p. 93. RA Fletcher, The Barbarian Conversion: from Paganism to Christianity , (Berkeley CA: University of California Press, 1999), ISBN 0520218590 , pp. 79–80. B. Webster, Scoția medievală: crearea unei identități (New York City, NY: St. Martin’s Press, 1997), ISBN 0333567617 , pp. 53–4. A. Macquarrie, Scoția medievală: rudenie și națiune (Thrupp: Sutton, 2004), ISBN 0-7509-2977-4 , pp. 117–128. P. J. Bawcutt și JH Williams, A Companion to Medieval Scottish Poetry (Woodbridge: Brewer, 2006), ISBN 1843840960 , pp. 26–9. J. Wormald, Court, Kirk, and Community: Scotland, 1470–1625 (Edinburgh: Edinburgh University Press, 1991), ISBN 0748602763 , pp. 76–87. Andrew DM Barrell, Scoția medievală (Cambridge: Cambridge University Press, 2000), ISBN 052158602X , p. 246. C. Peters, Women in Early Modern Britain, 1450–1640 (Basingstoke: Palgrave Macmillan, 2004), ISBN 033363358X , p. 147. Andrew DM Barrell, Scoția medievală (Cambridge: Cambridge University Press, 2000), ISBN 052158602X , p. 257. J. Wormald, Court, Kirk, and Community: Scotland, 1470–1625 (Edinburgh: Edinburgh University Press, 1991), ISBN 0748602763 , pp. 120–1. J. Wormald, Court, Kirk, and Community: Scotland, 1470–1625 (Edinburgh: Edinburgh University Press, 1991), ISBN 0748602763 , pp. 121–33. R. Mitchison, A History of Scotland (Londra: Routledge, a 3-a ed., 2002), ISBN 0415278805 , pp. 166–8. JD Mackie, B. Lenman și G. Parker, A History of Scotland (Londra: Penguin, 1991), ISBN 0140136495 , pp. 205–6. JD Mackie, B. Lenman și G. Parker, A History of Scotland (Londra: Penguin, 1991), ISBN 0140136495 , pp. 231–4. JD Mackie, B. Lenman și G. Parker, A History of Scotland (Londra: Penguin, 1991), ISBN 0140136495 , p. 241. J. T. Koch, Cultura celtică: o enciclopedie istorică, volumele 1–5 (Londra: ABC-CLIO, 2006), ISBN 1-85109-440-7 , pp. 416–7. G. M. Ditchfield, The Evangelical Revival (1998), p. 91. G. Robb, „Religia populară și creștinizarea Highlands-ului scoțian în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea”, Journal of Religious History , 1990, 16(1), pp. 18–34. „Regina și Biserica” . Monarhia Britanică (site-ul oficial). Arhivat din original la 5 iunie 2011 . Recuperat la 1 mai 2013 . „Cum suntem organizați” . Biserica Scoției. 22 februarie 2010. Arhivat din original la 10 iunie 2011 . Recuperat la 4 august 2011 . Church of Scotland Year Book 2007–2008 , p. 350. „Biserica Scoției „luptând să rămână în viață”“ . www.scotsman.com . CONSILIUL ADUNĂRII MAI 2019 „Adunarea Generală a Bisericii Scoției 2021 STATISTICA CONGREGAȚIONALĂ 2020 Rezumat Pagina 75” (PDF) . Arhivat din original (PDF) la 2 iunie 2021 . Preluat la 27 aprilie 2022 . RAPORT SUPLIMENTAR AL ADMINISTRĂRILOR ADUNĂRII MAI 2022 – STATISTICA CONGREGAȚIONALĂ pagina 37 RAPORT SUPLIMENTAR AL ADMINISTRĂRILOR ADUNĂRII MAI 2023 – STATISTICA CONGREGAȚIONALĂ pagina 31 Brierley, Peter (2016). Al patrulea recensământ al bisericii scoțiane: rezultatele dezvăluite (PDF) . Preluat la 21 mai 2017 . „ Noul Moderator sprijină reducerile pentru a reduce datoria Bisericii Scoției de 5,7 milioane de lire sterline ”, The Scotsman . Preluat la 4 octombrie 2015. „Sondajul scoțian al gospodăriilor 2019: constatări cheie” . www.gov.scot . Preluat la 6 decembrie 2021 . „Raportul anual al oamenilor din Scoția: constatări cheie” (PDF) . www.gov.scot . 15 septembrie 2020. Arhivat (PDF) din original pe 21 septembrie 2020 . Recuperat la 5 decembrie 2021 . „Sute de biserici vor trebui să se închidă, spune Kirk” . BBC News . 19 mai 2023. C. G. Brown, Religie and Society in Scotland Since 1707 (Edinburgh: Edinburgh University Press, 1997) ISBN 0748608869 , p. 38.„Biserica Presbiteriană Internațională” . Biserica Presbiteriană Internațională . Recuperat la 11 noiembrie 2019 . „Biserica prezbiteriană liberă din Ulster – Biserici” . Recuperat la 13 noiembrie 2023 . „Membrii noștri corporativi” . Afinitate . Recuperat la 13 noiembrie 2023 . „Nou în Tron?” . Biserica Tron . Recuperat la 13 noiembrie 2023 . „Documentul Presbiteriului Didasko” (PDF) . Recuperat la 13 noiembrie 2023 . „Prezbiteriul Didasko” . Consultat la 13 decembrie 2023 . „Despre” . Biserica Liberă a Scoției . Arhivat din original la 22 octombrie 2018 . Preluat la 13 mai 2017 . Anuarul Free Church of Scotland 2016 (PDF) . Edinburgh: Biserica Liberă a Scoției. <scriitor personal> (2016). „Biserica Liberă a Scoției” . Encyclopædia Britannica (ed. on-line). Encyclopædia Britannica Inc. Consultat la 19 septembrie 2016 . IS Markham, J. Barney Hawkins, IV, J. Terry și LN Steffensen, eds, The Wiley-Blackwell Companion to the Anglican Communion (Londra: John Wiley & Sons, 2013), ISBN 1118320867 . JD Mackie, B. Lenman și G. Parker, A History of Scotland (Londra: Penguin, 1991), ISBN 0140136495 , pp. 252–3.„Biserica Episcopală Scoțiană ar putea fi prima din Marea Britanie care organizează nunți între persoane de același sex” . Știri juridice scoțiane . 20 mai 2016. Arhivat din original la 13 septembrie 2017 . Recuperat la 1 octombrie 2016 . „Recensământul Bisericii Scoțiane” (PDF) . Consultanta Brierley . Preluat la 28 mai 2018 . Al 36-lea raport anual al Bisericii Episcopale Scoțiane „Al 35-lea raport anual și conturi SEC” (PDF) . Biserica Episcopală Scoțiană . Recuperat la 13 noiembrie 2018 . Al 31-lea raport anual (PDF) . Biserica Episcopală Scoțiană. 2014. p. 65 . Consultat la 13 aprilie 2015 . DW Bebbington, „Sectele protestante și desființarea” în M. Lynch, ed., The Oxford Companion to Scottish History (Oxford: Oxford University Press, 2001), ISBN 0-19-211696-7 , pp. 494–5.„Moșteniri – Imigrație și emigrare – Scoția – Strathclyde – Lituanieni din Lanarkshire” . BBC . Consultat la 18 decembrie 2011 . A. Collier „Catolicii încrezători din Scoția”, Tablet 10 ianuarie 2009, p. 16. Tad Turski (1 februarie 2011). „Statistici” . Dioceseofaberdeen.org. Arhivat din original la 29 noiembrie 2011 . Consultat la 18 decembrie 2011 . „Câți catolici sunt în Marea Britanie?” . BBC News . 15 septembrie 2010 . Preluat la 6 martie 2013 . „Census revela o creștere uriașă a numărului de scoțieni non-religiosi”, Brian Donnelly, The Herald (Glasgow) , 13 septembrie 2013. „Religie după zona consiliului, Scoția, 2011” . Arhivat din original la 5 ianuarie 2017 . Consultat la 4 aprilie 2014 . „Secțiunea a doua – Caracteristicile gospodăriei” . www.gov.scot . Extras la 11 ianuarie 2024 . Pigott, Robert (25 februarie 2013). „Cardinalul Keith O’Brien demisionează din funcția de Arhiepiscop” . BBC . Recuperat la 18 octombrie 2013 . Catherine Deveney (6 aprilie 2013). „Preoți catolici demascați: „Dumnezeu nu-i plac băieții care plâng” | The Observer” . The Guardian . Recuperat la 18 octombrie 2013 . „Country information: United Kingdom” , Church News Online Almanac , 1 februarie 2010 , preluat la 17 septembrie 2016 Resurse, idei și informații pentru educația anti-sectară și religioasă pentru egalitate S. Gilliat-Ray, Muslims in Britain (Cambridge: Cambridge University Press, 2010), ISBN 052153688X , p. 118.„Se deschide moscheea din Edinburgh” . BBC News . 31 iulie 1998 . Recuperat la 4 octombrie 2015 . „Directorul musulman” . Arhivat din original la 3 octombrie 2011 . Recuperat la 2 iulie 2008 . W. Moffat, A History of Scotland: Modern Times (Oxford: Oxford University Press, 1989), ISBN 0199170630 , p. 38. Macleod, Murdo (20 august 2006). „Rachetele nu îi pot ține pe scoțieni de rădăcinile lor israeliene” . Scoțianul . Arhivat din original la 6 iunie 2014. S. Bruce, Scottish Gods: Religion in Modern Scotland, 1900–2012 (Edinburgh: Edinburgh University Press, 2014), ISBN 0748682899 , p. 14. Pe urmele moștenirii sikh BBC News, 30 septembrie 2008 Introducere scottishsikhs.com. Preluat la 13 ianuarie 2009 Noul templu hindus se deschide la Glasgow BBC News, 19 iulie 2006 Incendiul dăunează grav la templul hindus din Glasgow BBC, 30 mai 2010 Templul hindus planificat pentru Aberdeen BBC News, 22 septembrie 2008. „Recensământul 2011: Rezultate cheie de la versiunile 2A la 2D” (PDF) . NJR Lewis, ed., The Oxford Handbook of New Religious Movements (Oxford: Oxford University Press, 2003), ISBN 0199708754 , p. 515. M. Howard, Modern Wicca (Llewellyn Worldwide, 2010), ISBN 073872288X , p. 10. D. Groothuis, Unmasking the New Age (InterVarsity Press, 1986), ISBN 0877845689 , pp. 137–8. RL Winzeler, Anthropology and Religion: What We Know, Think, and Question (Rowman & Littlefield, 2012), ISBN 0759121893 , p. 174. M. Bowman, „Contemporary Celtic Spirituality”, în A. Hale și P. Payton, eds, „New Directions in Celtic Studies” (Exeter: University of Exeter Press, 2000), ISBN 0859895874 , pp. 61–80.„Ce este SPF?” . Federația Păgână Scoțiană . Preluat la 9 martie 2020 . Weinberg, Robert; Comunitatea Internațională Bahá’í (27 ianuarie 2005). „Istoria prinde viață pe scena scoțiană” . Serviciul Mondial de Știri Bahá’í . Situl patrimoniului Bahá’í din Regatul Unit. „Credința Bahá’í în Regatul Unit – O scurtă istorie” . Arhivat din original la 26 februarie 2008 . Recuperat la 18 februarie 2008 . „În Regatul Unit, Bahá’íi promovează un dialog privind diversitatea” . O Țară . 16 (2). iulie-septembrie 2004. Date preluate din tabelul LC2201SC intitulat Grup etnic după religie pentru recensământul din 2011. „Noul Moderator al Bisericii Libere este ministrul Inverness” . Presă și Jurnal . 9 octombrie 2015 . Recuperat la 23 octombrie 2016 . „Moștenirea unei campanii notorii – Open House Scoția” . 6 noiembrie 2013. R. J. Finley, „Secularization” în M. Lynch, ed., The Oxford Companion to Scottish History (Oxford: Oxford University Press, 2001), ISBN 0-19-211696-7 , pp. 516–17. C. Brown, Istoria socială a religiei în Scoția de la 1730 (Londra: Routledge, 1987), ISBN 0416369804 , p. 243. Giulianotti, Richard (1999). Fotbal: O sociologie a jocului global . John Wiley & Sons. p. 18. ISBN 9780745617695. Din punct de vedere istoric, Rangers au menținut o tradiție protestantă și anti-catolică fermă, care include interdicția de a semna jucători catolici. Laing, Allan (11 iulie 1989). „Ibrox dă dublă lovitură de stat cu Johnston” . The Glasgow Herald . p. 1 . Consultat la 27 ianuarie 2014 . Stanco, Sergio (30 august 2017). „Lorenzo Amoruso: Să mă alătur lui Rangers a fost „o oportunitate pe care nu puteam să o ratez”“ . Planet Football . Recuperat la 2 septembrie 2019 . Amoruso a fost numit căpitan de către Advocaat, devenind primul jucător catolic care a fost comandantul Rangers, un club protestant. „Acțiune pentru combaterea crimelor motivate de ură și a sectarismului” Arhivat la 2 aprilie 2015 la Wayback Machine , The Scottish Government . Preluat la 30 martie 2015. B. Talbot, 1 „Baptiștii și alte biserici creștine în prima jumătate a secolului al XX-lea” (2009). Preluat la 30 mai 2014. DW Music, Christian Hymnody in Twentieth-Century Britain and America: an Annotated Bibliography (Londra: Greenwood Publishing Group, 2001), ISBN 0313309035 , p. 10. Ian S. Markham, J. Barney Hawkins, IV, Justyn Terry, Leslie Nuñez Steffensen, eds, The Wiley-Blackwell Companion to the Anglican Communion (Oxford: John Wiley & Sons, 2013), ISBN 1118320867 . DW Music, Christian Hymnody in Twentieth-Century Britain and America: an Annotated Bibliography (Londra: Greenwood Publishing Group, 2001), ISBN 0313309035 , p. 3. Robert C. Lodwick, Remembering the Future: The Challenge of the Churches in Europe (Friendship Press, 1995), ISBN 0377002909 , p. 16.„Populații religioase” , Oficiul Național de Statistică , 11 octombrie 2004, arhivat din original la 4 iunie 2011 , preluat la 15 august 2011 J. McManus, „Two-thirds of Britons not religious, suggests survey” , BBC NEWS UK , 21 martie 2011. Consultat la 15 februarie 2014. Humanist Society Scotland, [1] , Issues Poll”, 14 septembrie 2017. Consultat la 28 septembrie 2017. „Most people in Scotland ‘not religious’” , BBC News, 3 aprilie 2016. Consultat la 17 aprilie 2016.

„Nunțile umaniste depășesc ceremoniile Bisericii Scoției” . www.scotsman.com . august 2018 . Preluat la 27 august 2020 .

Surse

Clancy, Thomas Owen , „Instituțiile bisericești: medievalul timpuriu” în Lynch (2001).
Clancy, Thomas Owen, „Scotland, the ‘Nennian’ Recension of the Historia Brittonum and the Libor Bretnach in Simon Taylor (ed.), Kings, clerics and chronicles in Scotland 500–1297. Four Courts, Dublin, 2000. ISBN 1- 85182-516-9
Clancy, Thomas Owen, „Nechtan fiul lui Derile” în Lynch (2001).
Clancy, Thomas Owen, „Columba, Adomnán and the Cult of Saints in Scotland” în Broun & Clancy (1999).
Cross, FL și Livingstone, EA (eds), Scoția, Creștinismul în „The Oxford Dictionary of the Christian Church”, pp. 1471–1473. Oxford University Press, Oxford, 1997. ISBN 0-19-211655-X
Foster, Sally M., Picți, gaeli și scoțieni: Scoția istorică timpurie. Batsford, Londra, 2004. ISBN 0-7134-8874-3
Hillis, Peter, The Barony of Glasgow, A Window to Church and People in Nineteenth Century Scotland, Dunedin Academic Press, 2007.
Markus, pr. Gilbert, OP, „Viața religioasă: medievalul timpuriu” în Lynch (2001).
Markus, pr. Gilbert, OP, „Conversia la creștinism” în Lynch (2001).
Pope, Robert (ed.), Religie and National Identity: Wales and Scotland, c.1700–2000 (2001)
Taylor, Simon, „Abații Iona din secolul al VII-lea în nume de locuri scoțiene” în Broun & Clancy (1999).

Legături externe

Este posibil ca utilizarea linkurilor externe de către acest articol să nu respecte politicile sau liniile directoare ale Wikipedia . ( iunie 2024 )

Ultima modificare acum 1 lună de către Citation bot

Articole înrudite

Religia în Irlanda, ce religie au irlandezii

Religia în Republica Irlanda

Lipsă în română

Traducere automată
Contribui

Religia predominantă în Republica Irlanda este creștinismul , cea mai mare confesiune fiind Biserica Catolică . Constituția Irlandei spune că statul nu poate susține nicio religie anume și garantează libertatea religioasă.

Religiile din Republica Irlanda ( recensământul din 2022 )

Catolicism (69,1%)

Protestantism (4,2%)

Ortodoxia Răsăriteană (2,1%) Alți creștini (0,7%)

Islam (1,6%)

hinduism (0,7%) Fără religie (14,8%) Nespecificat (7,1%)

La recensământul din 2022 , 69% (3,5 milioane) din populație s-a identificat ca catolic . ^{[ 1 ]} Următorul cel mai mare grup după cel catolic a fost „fără religie” cu 14%. ^{[ 1 ]} A doua cea mai mare denominație creștină, Biserica Irlandei ( anglicană ), a scăzut în calitate de membru pentru o mare parte a secolului al XX-lea, dar a rămas în mare parte statică (la 2% din populație) între recensământul din 2016 și 2022. ^{[ 2 ]} Alte confesiuni protestante semnificative sunt Biserica Presbiteriană din Irlanda , urmată de Biserica Metodistă din Irlanda . Populațiile creștine ortodoxe , hinduse și musulmane din țară au cunoscut o creștere semnificativă în ultimii ani, în principal datorită imigrației, creștinismul ortodox fiind religia cu cea mai rapidă creștere din Irlanda. ^{[ 3 ]}^{[ 4 ]}

Cuprins

Politică

Catedrala Sf. Patrick din Dublin, Catedrala Națională a Bisericii Irlandei .

Inițial, Constituția Irlandei din 1937 a oferit Bisericii Catolice o „poziție specială” ca biserică a majorității, dar a recunoscut și alte confesiuni creștine și iudaismul. Ca și în cazul altor state europene predominant catolice, statul irlandez a trecut printr-o perioadă de secularizare juridică la sfârșitul secolului al XX-lea. În 1972, articolul din Constituție care denumește anumite grupuri religioase, inclusiv Biserica Catolică, a fost eliminat prin al cincilea amendament al constituției printr-un referendum.

Articolul 44 rămâne în Constituție. Începe:

Statul recunoaște că omagiul închinării publice se datorează lui Dumnezeu Atotputernic. Își va ține Numele în reverență și va respecta și onora religia.

Articolul stabilește, de asemenea, libertatea religiei (pentru credință, practică și organizare fără interferențe nejustificate din partea statului), interzice înzestrarea unei anumite religii, interzice statului discriminarea religioasă și cere statului să trateze școlile religioase și nereligioase în o manieră neprejudiciabilă.

Educaţie

Vezi și:

Educația în Republica Irlanda

În ciuda unui număr mare de școli din Irlanda conduse de organizații religioase, dar finanțate de stat, o tendință generală de secularism are loc în rândul populației irlandeze, în special la generațiile mai tinere. ^{[ 5 ]}

Multe eforturi au fost făcute de grupurile laice pentru a elimina studiul riguros din clasele a II-a și a șasea, pentru a se pregăti pentru sacramentele Sfintei Împărtășanie și confirmare în școlile catolice. Părinții pot cere ca copiii lor să fie excluși de la studiile religioase, dacă doresc. Cu toate acestea, studiile religioase ca disciplină au fost introduse în Certificatul Junior administrat de stat în 2001; nu este obligatoriu și tratează aspecte ale diferitelor religii, fără a se concentra asupra unei anumite religii. ^{[ 6 ]}

În octombrie 2020, secretarul general al Comisiilor pentru Educație și Formare din Irlanda, Paddy Lavelle, a confirmat că școlile secundare de stat multiconfesionale, numite Consiliile de Educație și Formare de Stat (ETB) – numite anterior școli profesionale – urmau să elimine treptat un set de influențe catolice, cum ar fi absolvirea obligatorie. masele, afișând numai simboluri catolice și vizite ale inspectorilor diecezani, așa cum este descris în „cadrul pentru recunoașterea credinței/identităților religioase ale tuturor elevilor din școlile ETB”. ^{[ 7 ]}

creştinism

Articolul principal:

Creștinismul în Irlanda

Creștinismul este cea mai mare religie din Republica Irlanda bazată pe botezuri. Creștinismul irlandez este dominat de Biserica Catolică , iar creștinismul în ansamblu reprezintă 82,3% din populația irlandeză. Majoritatea bisericilor sunt organizate pe toată Irlanda, care include atât Irlanda de Nord, cât și Republica Irlanda .

Călătorii irlandezi au adoptat în mod tradițional o atitudine deosebită față de Biserica Catolică, cu accent pe figuri precum „preoții vindecători”. În general, o tradiție a viziunilor continuă, adesea în afara sancțiunii Bisericii. ^{[ necesită citare ]}

Mișcările evanghelice s-au răspândit recent atât în cadrul bisericilor înființate, cât și în afara acestora. Creștinismul celtic a devenit din ce în ce mai popular, din nou atât în interiorul, cât și în afara bisericilor stabilite. ^{[ necesită citare ]}

Sfinții patroni ai Irlandei pentru catolici și anglicani sunt Sfântul Patrick , Sfânta Brigid și Sfântul Columba . Sfântul Patrick este singurul dintre cei trei care este recunoscut în mod obișnuit drept sfântul patron. Ziua Sfântului Patrick este sărbătorită în Irlanda și în străinătate pe 17 martie.

Ortodoxia de Est în Irlanda este reprezentată în principal de imigranți din țările est-europene, precum România , Rusia sau Ucraina . Creștinii ortodocși reprezintă 2,1% din populație. ^{[ necesită citare ]}

Frecventarea bisericii

Este posibil ca unele dintre sursele enumerate în această secțiune să nu fie de încredere . ( martie 2023 )

An	% din prezența săptămânală la biserică în Republica Irlanda ^{[ 8 ]}^{[ 9 ]}^{[ 10 ]}
1973	91
1984	87
1985	85
1990	85
1990	81
1991	79
1995	64
1996	66
1998	60
2002	48
2003	50
2005	34
2005	44
2006	48
2007	67
2007-2008	42
2008	45
2009	46

An	% din prezența săptămânală la biserică în rândul catolicilor irlandezi ^{[ 11 ]}^{[ 12 ]}
1972-1973	91
1990	85
2007-2008	44
2010	40.2
2011	33
2018	32

Potrivit unui studiu al Universității Georgetown , țara are, de asemenea, una dintre cele mai mari rate de participare regulată la masă din Europa . ^{[ 13 ]} În timp ce participarea zilnică la Liturghie a fost de 13% în 2006, între 1990 și 2006 a existat o reducere a prezenței săptămânale de la 85% la 48%, deși scăderea a fost raportată ca fiind stabilă. ^{[ 14 ]} În anii 1970, un sondaj a dat cifre de 91%. ^{[ 15 ]} În 2011, s-a raportat că participarea săptămânală la Liturghie în Dublin a fost în medie de 18%, aceasta fiind mai mică în rândul generațiilor mai tinere și în unele zone mai mică de 2%. ^{[ 16 ]}^{[ 17 ]} Un sondaj din 2012 asupra catolicilor irlandezi întreprins de Asociația Preoților Catolici a constatat că rata de prezență la masă săptămânală este de 35% pe toată insula, în timp ce participarea zilnică la masă a fost raportată la 3%. ^{[ 18 ]}

Fără religie

Articolul principal:

Ireligie în Republica Irlanda

În timp ce Irlanda a fost în mod tradițional catolică în cea mai mare parte a istoriei sale moderne, ^{[ 19 ]} ireligia în Irlanda a crescut de șapte ori între recensământul din 1991 și recensământul din 2016, ^{[ 20 ]} și a crescut în continuare la recensământul din 2022. La recensământul din 2022, 14% din populație era nereligioasă. ^{[ 1 ]}

Printre romano-catolici, un sondaj al Conferinței Episcopilor din 2010 a constatat că 10,1% dintre catolicii irlandezi nu credeau în Dumnezeu. ^{[ 21 ]}

Potrivit unui sondaj WIN-Gallup International din 2012, Irlanda a avut a doua cea mai mare scădere a religiozității de la 69% în 2005 la 47% în 2012, în timp ce cei care se considerau că nu sunt persoane religioase au crescut cu 25% în 2005 la 44% în 2012. sondajul a mai arătat că 10% din Irlanda se considerau atei convinși, ceea ce a fost o creștere față de 2005. ^{[ 22 ]} Aceste procente au scăzut și mai mult între 2012 și 2016. ^{[ 23 ]}

iudaismul

Articolul principal:

Istoria evreilor din Irlanda

Cea mai veche prezență înregistrată a evreilor în Irlanda a fost în 1062 în Analele lui Inisfallen . ^{[ 24 ]} Începând cu 2016, populația totală care își listează religia ca evreiască este de 2.557. ^{[ 25 ]}

islam

Articolul principal:

Islamul în Irlanda

Islamul este a treia religie ca mărime din Irlanda, constituind doar 1,62% din populația țării. ^{[ 26 ]} Există 83.300 ^{[ 27 ]} de musulmani practicanți care trăiesc în Irlanda și aproximativ 50 de moschei și centre de rugăciune în stat. Există mai mult de o moschee sau un centru de rugăciune în fiecare provincie. ^{[ 26 ]} Islamul are o istorie organizațională complexă de 60 de ani în Irlanda.

budism

Populația budistă din Irlanda este de 9.358 (0,2%). Budiștii irlandezi, cum ar fi U Dhammaloka, sunt înregistrate de la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu un număr în creștere în special în secolul al XXI-lea. ^{[ citare necesară ]} Dincolo de apartenența formală la Theravada , Mahayana , Vajrayana și grupurile budiste occidentale , există un sincretism în creștere , creștinii autoidentificați și alții care folosesc tehnici de meditație budistă, imagini Buddha , texte ale unor figuri precum al 14-lea Dalai Lama și așa mai departe . Legăturile reputate dintre budism și religia celtică au jucat mult timp un rol în literatura irlandeză. Prima Uniune Budistă Irlandeză a fost înființată în 2018, reprezentanții a cinci școli budiste reunindu-se pentru a forma corpul. ^{[ necesită citare ]}

Sikhismul

Există aproximativ 2.000 de sikh irlandezi, dintre care 1.705 au fost înregistrate oficial în recensământul din 2016. ^{[ 28 ]} Majoritatea sikhilor din Irlanda au sediul în Dublin, unde Gurdwara, Guru Nanak Darbar este principalul loc de cult și, în ultima vreme, a facilitat o paradă sikh cunoscută sub numele de Nagar Kirtan în timpul sărbătorilor Vaisakhi.

hinduism

Articolul principal:

Hinduismul în Republica Irlanda

Hinduismul este o credință minoritară în Irlanda, urmată de 0,7% din populația sa. Conform recensământului din 2022, în Irlanda există 33.043 de hinduși . ^{[ 29 ]}^{[ 2 ]}

Neopăgânismul

Articolul principal:

Neopăgânismul în Republica Irlanda

Diverse mișcări neopăgâne sunt active în Irlanda, în special Wicca , Neo-druidry și politeismul celtic . Irlanda este, de asemenea, un punct de referință semnificativ pentru diferite tipuri de spiritualitate și practică religioasă celtică și neo-păgână din întreaga lume, cum ar fi Frăția lui Isis . ^{[ necesită citare ]}

Mișcări religioase New Age

Mișcările religioase New Age devin din ce în ce mai importante în Irlanda, adesea ca o formă de sincretism pentru membrii religiilor consacrate. Participarea este puternic bazată pe gen, cu o proporție mare de femei. Un exemplu tipic este Un curs în miracole . ^{[ necesită citare ]}

Demografie

Informații despre recensământ

Între 2006 și 2011, catolicii au scăzut ca procent din populație, dar au înregistrat totuși o creștere a cifrelor absolute din cauza atât excesului de nașteri față de decese, cât și imigrației din țări precum Polonia . Cu toate acestea, între 2011 și 2016, numărul absolut de catolici a scăzut. În aceeași perioadă, protestantismul, inclusiv Biserica Irlandei, a scăzut și el procentual, dar a cunoscut o creștere modestă a cifrelor absolute. Cei care nu declară religie, Ortodoxia Răsăriteană și Islamul au înregistrat creșteri semnificative.

Răspuns(e) ^{[ nb 1 ]}	1861 ^{[ nb 2 ]}	1911 ^{[ nb 2 ]}	1926	1971	2002	2011	2016	2022

creştin	4.390.893 (99,75)	3.125.558 (99,55)	2.959.293 (99,57)	2.917.097 (97,95)	3.659.281 (93,42)	4.107.274 (90,76)	3.992.791 (85,14)	3.885.560 (75,5)
catolic ^{[ nb 3 ]}	3.933.575 (89,36)	2.812.509 (89,58)	2.751.269 (92,57)	2.795.666 (93,87)	3.462.606 (88,39)	3.831.187 (84,66)	3.729.115 (78,30)	3.540.412 (68,8)
Biserica Irlandei ^{[ nb 3 ]} și alte anglicane ^{[ nb 4 ]}	372.723 (8,47)	249.535 (7,95)	164.215 (5,53)	97.739 (3,28)	115.611 (2,95)	124.445 (2,75)	126.414 (2,61)	126.658 (2,5)
Ortodocși ^{[ nb 5 ]}					10.437 (0,27)	44.003 (0,97)	62.187 (1,32)	105.827 (2,1)
creștin (nu se specifică mai mult)					21.403 (0,55)	39.652 (0,88)	37.427 (0,77)	38 408 (0,7)
prezbiterian ^{[ nb 3 ]}	66.172 (1,50)	45.486 (1,45)	32.429 (1,09)	16.052 (0,54)	20.582 (0,53)	22.835 (0,50)	24.211 (0,47)	23.597 (0,5)
Apostolic sau penticostal					3.152 (0,08)	13.876 (0,31)	13.350 (0,28)	13.632 (0,3)
Evanghelic					3.780 (0,10)	3.972 (0,09)	9.724 (0,20)	8.859 (0,2)
Martorul lui Iehova					4.430 (0,11)	6.024 (0,13)	6.264 (0,13)	6.445 (0,1)
Metodist , ^{[ nb 6 ]} Wesleyan	17.480 (0,40)	16.440 (0,52)	10.663 (0,36)	5.646 (0,19)	10.033 (0,26)	6.280 (0,14)	6.471 (0,12)	5.355 (0,1)
luteran				756 (0,03)	3.068 (0,08)	5.048 (0,11)	5.329 (0,10)	3.706 (0,1)
Protestant (nu se specifică mai mult) ^{[ nb 4 ]}						4.263 (0,09)	5.409 (0,09)	5.237 (0,1)
Baptist	943 (0,02)	1.588 (0,05)	717 (0,02)	591 (0,02)	2.265 (0,06)	3.219 (0,07)	3.957 (0,08)	4.262 (0,1)
Născut din nou creștin							2.565 (0,05)	3.162 (0,1)
mormon					833 (0,02)	1.202 (0,03)	1.209 (0,03)
Adventist de ziua a șaptea							1.178 (0,03)
Societatea Prietenilor	3.812 (0,08)	2.445 (0,07)		647 (0,02)	859 (0,02)	899 (0,02)	848 (0,02)
Unitar							473 (0,01)
Biserica lui Hristos							378 (0,01)
iacobit							296 (0,01)
Fraţi					222 (0,01)	309 (0,01)	272 (0,01)
Kimbanguist							69
Congregationalist						60	68
Armata Salvării							52
unificaționist						60	34
Alte religii	341 (0,01)	3.805 (0,12)	3.686 (0,12)	2.633 (0,09)	29.526 (0,75)	71.003 (1,57)	95.746 (2,04)	133.603 (2,7)
Islam ^{[ nb 3 ]}					19.147 (0,49)	48.130 (1,06)	62.032 (1,32)	83.272 (1,6)
hindus					3.099 (0,08)	10.302 (0,23)	13.729 (0,29)	33.827 (0,7)
budist					3.894 (0,10)	8.355 (0,18)	9.358 (0,20)	9.285 (0,2)
Spiritualist							2.922 (0,06)	3.350 (0,1)
Păgân , Panteist					1.106 (0,03)	1.883 (0,04)	2.645 (0,06)	3,868 (0,1)
evreiesc	341 (0,01)	3.805 (0,12)	3.686 (0,12)	2.633 (0,09)	1.790 (0,05)	1.675 (0,04)	2.557 (0,05)	2.193 (0,04)
Sikh							1.705 (0,04)	2.183 (0,04)
Baháʼí					490 (0,01)	507 (0,01)	447 (0,01)	518 (0,01)
Jain							134	349 (0,01)
taoist							171	200
Rastafari							114
Deist							97
Hare Krishna						91	87
Scientologist							87
satanism							78
Shinto							55
zoroastrian							35
Eckist							30
Teist							30
Ireligie				7.616 (0,26)	140.382 (3,58)	265.246 (5,86)	474.734 (10,12)	758.734 (14,8)
Fără religie ^{[ nb 3 ]}				7.616 (0,26)	138.264 (3,53)	256.830 (5,68)	451.941 (9,64)	755.455 (14,7)
Catolic (romano) decăzut					590 (0,02)	1.268 (0,03)	8.094 (0,17)	3.279 (0,1)
Ateu					500 (0,01)	3.751 (0,08)	7.477 (0,16)
Agnostic					1.028 (0,03)	3.393 (0,07)	5.006 (0,11)
Cavaler Jedi							2.050 (0,04)
Pastafarian							92
Biserica decăzută a Irlandei						4	74
Nespecificat	10.877 (0,25)	10.325 (0,33)	9.013 (0,30)	50.902 (1,71)	88.014 (2,25)	81.758 (1,81)	126.650 (2,70)	367.328 (7,1)
Nu este precizat				46.648 (1,57)	79.094 (2,02)	68.668 (1,52)	119.349 (2,54)	345.165 (6,7)
Altele/Altele menționate ^{[ nb 7 ]}	10.877 (0,25)	10.325 (0,33)	9.013 (0,30)	4.254 (0,14)	8.920 (0,23)	13.090 (0,29)	7.301 (0,16)	22 163 (0,4)
Populația totală	4.402.111	3.139.688	2.971.992	2.978.248	3.917.203	4.525.281	4.689.921	5.145.225

Note

Până în 1971, întrebarea despre religie a primit răspuns în text liber.^{[ 31 ]} Din 2002, răspunsurile comune au fost disponibile ca casete de selectare.^{[ 32 ]}^{[ 23 ]} Acestea sunt notate în tabel. Totalurile de pre- partiție pentru cele 26 de județe care au devenit Statul Liber Irlandez în 1922. Acest răspuns a fost disponibil ca o casetă de selectare la recensămintele din 2002, 2011 și 2016. ^{[ 32 ]}^{[ 23 ]} Până în 2002, răspunsul „Protestant” a fost inclus în „Biserica Irlandei” (numit „Episcopal protestant” înainte de 1961) Acest răspuns a fost disponibil ca casetă de selectare la recensămintele din 2011 și 2016.^{[ 23 ]} Acest răspuns a fost disponibil ca o casetă de selectare la recensământul din 2002.^{[ 32 ]}

Categoria „altele” (înainte de 1971) sau „altele declarate” nu sunt direct comparabile între recensăminte, deoarece cele ulterioare enumera unele răspunsuri separat care au fost incluse în „altele” în cele anterioare.

Pe baza cifrelor recente din 2016,

84,6% din populația irlandeză este creștină
1,3% din populația irlandeză este musulmană
iar 10% din populația irlandeză nu are religie ^{[ 33 ]}
Sondaje Eurobarometru

Conform unui sondaj Eurobarometru din 2010 , ^{[ 34 ]}

70% dintre cetățenii irlandezi au răspuns că „cred că există un Dumnezeu”
20% au răspuns că „cred că există un fel de spirit sau forță de viață”
7% au răspuns că „nu cred că există vreun fel de spirit, Dumnezeu sau forță de viață”

Conform unui sondaj Eurobarometru din 2012, când oamenilor li s-a arătat un card cu opțiuni de identificare religioasă: ^{[ 35 ]}

92% dintre cetățenii irlandezi au răspuns că sunt creștini (88% catolici).
5% au răspuns că sunt necredincioși sau agnostici.
2% au răspuns că sunt atei.
1% au răspuns într-un alt mod.

Libertatea religiei

Începând cu 2023, țara a primit un punctaj 4 din 4 pentru libertatea religioasă de către organizația „Freedom House” din SUA. ^{[ 36 ]}

Vezi de asemenea

Wikimedia Commons are mass-media legate de

Religia în Republica Irlanda .

Referințe

„Recensământul 2022: Numărul care se identifică ca catolic scade cu 10 puncte procentuale la 69%” . thejurnal.ie . 30 mai 2023 . Recuperat la 30 mai 2023 . „Cifrele recensământului arată că vârsta medie crește la 38,8” . rte.ie . 30 mai 2023 . Recuperat la 30 mai 2023 . „Recensământul populației 2016 – Profilul 8 călători irlandezi, etnie și religie” . Oficiul Central de Statistică . 2016 . Consultat la 18 iunie 2024 . Creștinii ortodocși au fost religia cu cea mai rapidă creștere din Irlanda din 1991.Rezultate demografice principale finale 2006 (PDF) . Oficiul Central de Statistică. 2007. p. 31 (Tabelul Q). ISBN 978-0-7557-7169-1. Consultat la 20 iunie 2010 . Printre alte surse, a se vedea:
John Daniszewski, 17 aprilie 2005, Catholicism Losing Ground in Ireland , LA Times
Sondajul irlandez arată că părinții nu mai doresc să forțeze religia asupra copiilor Arhivat 27 septembrie 2011 la Wayback Machine de la secularism.org.uk
Phil Lawler, 17 septembrie 2007, Irlanda amenințată de secularism, spune Papa noului trimis , Catholic World News Site-ul web Irlanda Curriculum Online, Junior Certificate Religious Education 2016 , pagina 4 Carl O’Brien (12 octombrie 2020). „Simbolurile catolice din școlile de stat urmează să fie eliminate” . The Irish Times . Preluat la 19 octombrie 2020 . „Acasă” . www.spiritans.com . „Cunoaște-ți credința: Apel în masă – Participarea la biserică în Irlanda” . Locuri de muncă catolice . 20 noiembrie 2009. „Tendințe religioase în Occident” . www.religioustolerance.org . „Noul sondaj arată o creștere mare a frecvenței la biserică” (PDF) . Institutul Iona . 2 noiembrie 2009. „Atitudini față de Sondajul Bisericii” (PDF) . Institutul Iona . Prezența săptămânală în masă a catolicilor din națiunile cu populații mari catolice, 1980-2000, arhivată la 14 februarie 2008 la Wayback Machine – World Values Survey (WVS) Prezența la slujba irlandeză sub 50% – Catholic World News 1 iunie 2006 „Studii: o revizuire trimestrială irlandeză” . Studiesirishreview.ie. „Arhiepiscopia Dublinului” . Smyth, Jamie. „Mai puțin de unul din cinci participă la Liturghia de duminică la Dublin” . The Irish Times . Perspective catolice contemporane (PDF) . Asociația Preoților Catolici. 2012 . Consultat la 14 aprilie 2012 . „Factorii culturali ajută la surprindere” . Irish Times . Consultat la 5 iulie 2012 . „Recensământul populației 2016 – Profilul 8 călători irlandezi, etnie și religie; Religie – Fără religie, ateism și agnosticism” . www.cso.ie . Oficiul Central de Statistică . Preluat la 20 ianuarie 2023 . „Practica și valorile religioase în Irlanda” (PDF) . episcopii catolici.ie . Atheists Rally On National Mall Arhivat 12 august 2012 la Wayback Machine preluat 2012-10-05 „Formular eșantion de recensământ din 2011” (PDF) . Oficiul Central de Statistică. p. 4, q.12 . Recuperat la 15 octombrie 2017 . ; „Formular de exemplu recensământul 2016” (PDF) . Oficiul Central de Statistică. p. 4, q.12 . Recuperat la 15 octombrie 2017 .Analele lui Inisfallen – via ucc.ie. McGarry, Patsy (13 octombrie 2017). „Populația evreiască din Irlanda crește cu aproape 30%” . The Irish Times . Preluat la 19 mai 2018 . „Islamul este a treia religie ca mărime a Irlandei” . www.irishexaminer.com . 7 iunie 2017. „Schimbarea religiei” (PDF) . Date 2016 „Executiv al serviciilor de sănătate” (PDF) . HSE . Ghoshal, Arkadev (7 aprilie 2017). „Hinduismul una dintre religiile cu cea mai rapidă creștere din Irlanda, depășind Islamul” . International Business Times, Ediția India .

„1926 Census Vol.3 Table 1A” (PDF) . Oficiul Central de Statistică. p. 1.(1861–1926)
„Recensământul 1971 Volumul 9 Tabelul 1A” (PDF) . Oficiul Central de Statistică. p. 1.
„2002 Census Vol.9 Table 5” (PDF) . Oficiul Central de Statistică. p. 23.
„Tabelul recensământului 2016 E8009” . Oficiul Central de Statistică.(2011–2016)

„Recensământul 1991 Volumul 1 Anexa 1” (PDF) . Oficiul Central de Statistică. p. 174 q.8 . Recuperat la 15 octombrie 2017 . „Formular eșantion de recensământ din 2002” (PDF) . Oficiul Central de Statistică. p. 4, q.12 . Recuperat la 15 octombrie 2017 . „Recensământul 2016: Creșterea populației cea mai lentă din 20 de ani” . 6 aprilie 2017 – prin www.rte.ie. 10% din populație a declarat că nu are religie„Eurobarometru special, biotehnologie, pagina 204” (PDF) . ianuarie-februarie 2010. „Discriminarea în UE în 2012” (PDF) . ec.europa.eu . iunie 2012.

„Irlanda” . Site-ul Freedom House . Preluat la 8 august 2023 .

Ultima modificare cu 3 zile în urmă de către 194.75.221.191

Articole înrudite