Menoniții Amish au apărut prin mișcări de reformă în rândul Amish -ului nord-american , în principal între 1862 și 1878. Acești Amish s-au îndepărtat de vechile tradiții Amish și s-au apropiat de menoniți , devenind menoniți de origine Amish. De-a lungul deceniilor, majoritatea grupurilor de menoniți Amish au eliminat cuvântul „Amish” din numele congregațiilor lor sau au fuzionat cu grupurile de menoniți.

În ultimele decenii, termenul „Menonit Amish” este uneori folosit în mod eronat pentru a desemna Menoniții Ordinului Vechi cu cal și cărucior , al căror stil de viață este mai mult sau mai puțin similar cu Vechiul Ordin Amish. Uneori, termenul „Menonit Amish” este folosit pentru a desemna toate grupurile de Amish, atât Vechiul Ordin Amish, cât și Menoniții Amish, precum și Amish înainte de această diviziune în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Global Anabaptist Mennonite Encyclopedia Online folosește termenul „Amish Mennonit” în acest sens. ^[1]

Cuprins

IstorieEditați | ×

Articolul principal:

Amish § Istorie

Divizia 1850–1878Editați | ×

Majoritatea comunităților Amish care au fost stabilite în America de Nord nu și-au păstrat în cele din urmă identitatea Amish. Diviziunea majoră care a dus la pierderea identității multor congregații Amish a avut loc în al treilea sfert al secolului al XIX-lea. Formarea facțiunilor și-a făcut cale în momente diferite, în locuri diferite. Procesul a fost mai degrabă o „sortare” decât o scindare. Oamenii Amish sunt liberi să se alăture unei alte congregații Amish într-un alt loc care li se potrivește cel mai bine. Între 1862 și 1878 s-au ținut anual Dienerversammlungen (conferințe ministeriale) în diferite locuri, privind modul în care Amish ar trebui să facă față presiunilor societății moderne. ^[2] Până la primele câteva întâlniri, episcopii mai tradiționali au fost de acord să boicoteze conferințele.

Membrii mai progresiști, cuprinzând aproximativ două treimi din grup, au devenit cunoscuți sub numele de Menonit Amish și, în cele din urmă, s-au unit cu Biserica Menonită și cu alte denominațiuni menonite, mai ales la începutul secolului al XX-lea. Grupurile mai tradiționale au devenit cunoscute sub numele de Vechiul Ordin Amish. [ ^3] Egli Amish începuseră deja să se retragă din biserica Amish în 1858. Curând s-au îndepărtat de vechile căi și și-au schimbat numele în „Menonit fără apărare” în 1908. ^[4] Congregații care nu au luat parte în diviziune după 1862 a format Conferința Menonită Amish Conservatoare în 1910, dar a renunțat la cuvântul „Amish” din numele lor în 1957. ^[5]

Deoarece nu a existat nicio diviziune în Europa, congregațiile Amish rămase acolo au urmat același mod ca și menoniții Amish din America de Nord și au fuzionat încet cu menoniții . Ultima congregație Amish din Germania care a fuzionat a fost congregația Amish Ixheim , care a fuzionat cu Biserica Menonită vecină în 1937. Unele congregații Menonite, inclusiv cele mai multe din Alsacia , provin direct din fostele congregații Amish. ^{[6] [7]}

Conferințe timpuriiEditați | ×

Menoniții Amish au format conferințe regionale la sfârșitul anilor 1880 după diviziune. La începutul secolului al XX-lea, majoritatea acestor grupuri originale de menonite Amish au fuzionat cu conferințele regionale de menonit și și-au pierdut identitatea Amish. ^[8]

• Conferința Menonită Indiana-Michigan Amish, organizată în 1888 și fuzionată cu Conferința Menonită Indiana-Michigan în 1916.
• Conferința Menonită Amish din Districtul de Vest, organizată în 1890 și fuzionată cu Conferințele Menonite Occidentale în 1920-1921.
• Conferința Menonită Amish de Est, organizată în 1893 și fuzionată cu Conferința Menonită din Ohio în 1927. ^[9]
• Conferința Menonită Amish din Ontario, organizată în 1925, sa asimilat curentului menonit în anii 1950 și începutul anilor 1960 și și-a schimbat numele în Conferința Menonită din Vest Ontario în 1963. ^[10]
• Stuckey Amish ( menoniții) din Illinois, a ieșit dintr-o despărțire în 1872, organizat ca o conferință în 1899 și s-a alăturat Bisericii Menonite a Conferinței Generale ca conferință de district în 1945. În 1957 a fuzionat cu Conferința Districtului Mijlociu pentru a forma Districtul Central a Bisericii Menonite a Conferinței Generale. ^[11]
• Egli Amish , cunoscut și sub numele de Égly Amish, au fost organizați în 1865–1866 și și-au schimbat numele în Defenseless Mennonite Church în 1908. Au adoptat numele de Biserica Evanghelică Menonită în 1949 și au devenit mainstream. În timp ce Bisericile Evanghelice Menonite există în prezent, în 2003, un grup mai larg de Menoniți a devenit Frația Bisericilor Evanghelice .

Conferințe ulterioareEditați | ×

Articolul principal:

Conferința Menonită a Conservatorilor

„Conferința Menonită Amish Conservatoare” s-a născut la câteva decenii după mișcarea Menonită Amish inițială. În 1910, liderii a trei congregații menonite Amish neafiliate s-au întâlnit în Michigan pentru a discuta despre formarea unei conferințe care să permită autonomia congregațională, dar care ar putea să asiste bisericile individuale cu probleme. Această conferință urma să fie mai conservatoare decât conferințele menonite Amish menționate mai sus. Cu toate acestea, s-a apropiat de grupurile menonite principale, pierzându-și în cele din urmă identitatea Amish. În 1954, un vot majoritar a cerut eliminarea părții „Amish” din numele Conferinței Menonite Amish Conservatoare (CMC), care a fost implementată în revizuirea constituției din 1957. Susținătorii au sugerat că conferințele „Amish Menonite” erau învechite. În timpul anilor 1960, îngrijorarea a crescut printre unii cu privire la practicile laxe pe probleme precum voalarea capului femeilor și tunsul părului, televizorul și articolele de îmbrăcăminte. Bisericile individuale au început să difere foarte mult în practică. De la preocupările din anii 1960, conferința a abandonat o poziție cu privire la practicile menționate mai sus,^[12] rezultând în 2000 Alianța Menonită Biblică , care continuă să susțină practica de acoperire a capului pentru femei. ^[13]

Conducând mai departe procesul de asimilare, „Conferința comună menonită din Ohio și Amish de Est” a devenit „Conferința menonită din Ohio și din Est” în 1955, iar „Conferința menonită din Ontario Amish” a devenit „Conferința menonită din vestul Ontario” în 1963. ^[14]

Kauffman Amish MenonitEditați | ×

Articol principal:

Kauffman Amish Mennonite

Menoniții Amish Kauffman , numiți și Bisericile Predicatoare adormite sau Bisericile Menonite Amish Tampico, sunt o ramură a Menoniților Amish a cărei tradiție se întoarce la John D. Kauffman (1847-1913) care a predicat în timp ce era în transă. În 2017, aveau aproximativ 2.000 de membri botezați și locuiau în principal în Missouri și Arkansas. Spre deosebire de alți menoniți Amish, ei au păstrat în mare parte limba germană din Pennsylvania și alte tradiții de la sfârșitul anilor 1800. Acestea permit unele facilități moderne, cum ar fi electricitatea și mașinile. Congregațiile Kauffman Amish Menonite sunt unul dintre puținele grupuri care se identifică în mod clar ca o circumscripție Amish Menonită. ^[15]

Menoniți Amish de plajăEditați | ×

Articolul principal:

Beachy Amish

Cel mai mare și mai dominant grup contemporan de Menoniți Amish sunt Menoniții Amish Beachy . Beachy Amish și-au primit numele de la Moses M. Beachy , un fost episcop Amish din Ordinul Vechi din Somerset County, PA. Beachy a refuzat să administreze o formă strictă de sustragere împotriva membrilor a căror singură ofensă era transferarea calității de membru la congregația conservatoare menonită Amish din apropiere. Jumătate din congregație a fost de partea lui Beachy, iar cealaltă jumătate a fost de partea co-miniștrilor Yoder și Yoder. Congregația lui Beachy a fost afiliată unei congregații asemănătoare de menoniți Amish din județul Lancaster, astăzi cunoscută sub numele de Biserica Menonită Amish Weavertown. În anii 1940, o serie de alte facțiuni au apărut în Ohio, Indiana, Illinois, Iowa, Kansas, Oklahoma și Virginia din grupurile Amish din Old Order. Congregațiile au căutat afilierea cu circumscripția Beachy.

Astăzi, Beachy Amish variază foarte mult în practică, deoarece circumscripția este o comunitate cu autonomie congregațională separată de o conferință de guvernare. Majoritatea au păstrat practicile conservatoare, simple, dar acest lucru devine din ce în ce mai pus sub semnul întrebării, în special în bisericile mai populare din zonele predominant Amish din Ordinul Vechi, deși nu sunt limitate exclusiv la aceste regiuni. Noile alocații standard în congregațiile mai populare includ radioul și vizionarea DVD-urilor sau a videoclipurilor. Îmbrăcămintea este, de asemenea, mai puțin distinctă în aceste congregații, mai ales în rândul bărbaților; cu toate acestea, rochia femeilor a devenit mai puțin distinsă cu o potrivire mai strânsă și purtarea de pulovere sau jachete și acoperiri supuse abrevieri. În lumina acestor tendințe,Mennonite Christian Fellowship , Berea Amish-Mennonite Churches și Midwest Beachy Amish-Menonite. ^{[16] [17]}

Cele mai conservatoare dintre congregațiile Beachy folosesc limba germană în slujbe, refuză să li se fotografieze și se îmbracă similar cu New Order Amish . Între aceste două puncte de gamă este o mare varietate de practică.

Menonite Christian FellowshipEditați | ×

Articolul principal:

Menonite Christian Fellowship

Frația Creștină Menonităbisericile, cunoscute și sub denumirea de „biserici ale comunității”, au provenit din mai multe congregații care s-au separat de Vechiul Ordin Amish în anii 1950 și 1960. Congregațiile semănau cu capătul mai conservator al circumscripției menonite Beachy Amish la acea vreme. Cele două grupuri au împărtășit părtășie în măsura în care aceste biserici au fost încorporate în afilierea Beachy. În 1977, totuși, unii dintre bărbații hirotoniți din aceste biserici și-au exprimat îngrijorarea cu privire la tendințele lumești percepute în rândul Amishi Beachy. S-au întâlnit cu alți bărbați Beachy Amish hirotoniți. Unele preocupări au inclus membri botezați fără o adevărată convertire creștină, modurile lumești în ceea ce privește îmbrăcămintea și stilul de viață și bisericile care se adună în comunități în loc să se răspândească. După această întâlnire, bărbații în cauză au decis să se retragă din părtășia bisericii Beachy Amish, și să organizeze Menonite Christian Fellowship. În 1978, aceste biserici au început să țină propriile lor întâlniri anuale ale ministrului. Ei își conduc propriile școli creștine de zi și folosesc materiale de la școala duminicală tipărite de Rod and Staff Publishers din Crockett, Kentucky. Ei au sponsorizat misiuni în Nicaragua, Costa Rica, Honduras și Paraguay.^[18] În 2006, bisericile Fellowship aveau 1.518 membri în 34 de congregații. ^[19]

Alte congregațiiEditați | ×

O serie de alte congregații menonite Amish există într-un cadru independent, neafiliat. Cei mai mulți se identifică sub numele de menoniți conservatori sau menoniți conservatori Amish și pot avea părtășie cu diferite congregații de menonite Beachy sau conservatoare.

Două grupuri mai noi afiliate includ Bisericile Menonite Amish Berea și Bisericile Menonite Ambasador Amish . Există, de asemenea, un mic grup de congregații Old Beachy Amish care încă folosesc limba germană. ^[20]

Membrii și congregațiileEditați | ×

În jurul anului 2000, existau 13 congregații menonite Amish în cinci state ale SUA. Membrii acestor congregații erau 1.222. Au existat, de asemenea, 16 congregații menonite Amish neafiliate în nouă state cu 737 de membri. ^[21]

DirectorEditați | ×

Directorul Amish Mennonite , publicat de Abana Books, enumeră congregațiile menonite Amish din Beachy, Fellowship și circumscripții neafiliate. Directorul include informații detaliate, inclusiv date demografice și ocupaționale ale gospodăriilor. Directorul a fost publicat în 1993, 1996, 2000, 2005, 2008 și 2011.

Vezi siEditați | ×

• Anabaptism
• Subgrupuri de Amish
• Menoniții conservatori
• Alianța Menonită Biblică
• Lista Amish și descendenții lor

ReferințeEditați | ×

Amish Mennonite la gameo.org. Steven M. Nolt: A History of the Amish , Intercourse, 1992, pagina 159. Steven M. Nolt: A History of the Amish , Intercourse, 1992, paginile 157-178. http://fecministries.org/our-beliefs/history/ Frăția Bisericilor Evanghelice: Istoria noastră . Stephen Scott : O introducere în Ordinea Veche și Grupurile Menonite Conservatoare , Intercourse, Pennsylvania, 1996, paginile 122-123. Steven M. Nolt: A History of the Amish , Intercourse, 1992, pagina 227. Nolt 1992 . Daniel Lehman: Menoniții americani: urmărirea dezvoltării bisericii (vechi) menonite , Ephrata, PA, 1998. Amish-Menoniții și alți anabaptiști simpli la beachyam.org. Western Ontario Mennonite Conference la Global Anabaptist Mennonite Encyclopedia OnlineBiserica Menonită a Conferinței Centrale la Global Anabaptist Mennonite Encyclopedia Online. Ivan J. Miller: History of the Conservative Mennonite Conference 1910-1985 , Grantsville, MD, 1985. Kraybill, Donald B. (1 noiembrie 2010). Enciclopedie concisă a Amish, Fraților, Hutteriților și Menoniților . JHU Press. p. 240. ISBN978-0-8018-9911-9. Steven Nolt: A History of the Amish , Ediția a treia, Intercourse, PA, 2016. Sleeping Preacher Churches at Global Anabaptist Mennonite Encyclopedia Online . Kraybill, Donald B. (1 noiembrie 2010). Enciclopedie concisă a Amish, Fraților, Hutteriților și Menoniților . JHU Press. p. 240. ISBN978-0-8018-9911-9. Anderson, Cory. „BeachyAM.org–Amish-Menoniții și alți anabaptiști simpli” . BeachyAM . Preluat la 6 mai 2022 . Allan Miller (ed.): The Origin of the Fellowship Churches , Renick, WV, 2004. Directorul Bisericii Menonite 2007. Vezi Directorul Bisericii Menonite 2009

1. Donald B. Kraybill și C. Nelson Hostetter: Anabaptist World USA , Scottdale, PA 2001, paginile 147/8

LiteraturăEditați | ×

• Anderson, Cory A. (2012). Amish-menoniții din America de Nord . Medina, NY: Editura Ridgeway. ISBN 9780984888863.
• Anderson, Cory A. (2011). „Retracția granițelor neclare ale identității „menonite Amish” din secolul al XX-lea”. Revista trimestrială menonită . Goshen, IN.
• Beachy, Alvin J. (aprilie 1955). „Apariția și dezvoltarea bisericilor menonite Amish Beachy”. The Mennonite Quarterly Review : 118–140.
• „Harta Congregațiilor CMC” . Conferința menonită a conservatorilor, Rosedale, OH. Arhivat din original pe 27 septembrie 2007 . Consultat la 31 mai 2006 .
• Directorul Bisericii Menonite 2005–2007 . Harrisonburg, VA: Christian Light Publications.
• Miller, Daniel, ed. (2005). Director Menonit Amish 2005 . Millersburg, OH.
• Miller, Ivan J. (1985). Istoria Conferinței Menonite Conservatoare: 1910–1985 . Grantsville, MD.
• Nolt, Steven M. (1992). O istorie a Amish . Relaţii sexuale. ISBN 9781680990652.
• Yoder, Elmer S. (1987). Bisericile Beachy Amish Mennonite Fellowship . Sugarcreek, OH.
• Yoder, Paton (1991). Tradiție și tranziție: Menoniții Amish și Ordinul Vechi Amish, 1800–1900 . Scottdale, PA. ISBN  9781579104689 (ediția 2001)
• Wick, Barthinius L. (1894). Menoniții Amish. O schiță a originii lor și a așezării lor în Iowa. Cu crezul lor într-o anexă . Iowa City, IO.(Această carte este despre menoniții Amish în sensul Enciclopediei menonite anabaptiste globale online, vezi mai sus.)

Ultima modificare în urmă cu 25 de zile de către 72.19.42.162

Articole similare

• Beachy AmishSectă Amish care permite o gamă limitată de tehnologie modernă
• Menoniții conservatoriMenoniți conservatori sau anabaptiști
• Subgrupuri de AmishDiviziile Amish

• Conținutul este disponibil sub CC BY-SA 3.0, dacă nu se specifică altfel.

Conferința Menoniților din Ordinul Vechi din Virginia , numită și Cline Mennonites sau Cline-Showalter group , este un grup Menoniți din Vechiul Ordin care folosește trăsurile trase de cai pentru transport. S-a separat de Conferința Menonită din Virginia în 1901. Membrii grupului vorbesc numai engleză, spre deosebire de aproape toate celelalte grupuri de menoniți din Ordinul Vechi, care vorbesc germană din Pennsylvania ca primă limbă. În ultimii ani, grupul folosește uneori numele „Riverdale Old Order Mennonite Church”. ^[1]

Cuprins

IstorieEditați | ×

În anii 1880 și 1890, schimbarea a devenit mai puternică în rândul menoniților din Virginia. Limba engleză și școlile duminicale fuseseră deja introduse, dar acum influența lui John F. Funk și John Coffman, a cărei soră era căsătorită cu episcopul Virginiei Lewis J. Heatwole, a crescut. Problema reală a început când episcopul liberal Lewis Heatwole a devenit singurul episcop al Districtului Mijlociu în 1894. Conservatorii au început apoi să acumuleze o serie de acuzații împotriva episcopului Lewis Heatwole. Episcopul conservator Samuel Heatwole și alți doi bărbați au fost expulzați în 1898. Conflictul a devenit din ce în ce mai grav și la 31 martie 1901 un grup conservator de 71 de membri, organizat în jurul episcopului Samuel Heatwole, a fost renegat. În 1902, episcopii din Indiana și Pennsylvania au venit în Virginia pentru a face împărtășirea și botezul în rândul grupului expulzat. John Dan Wenger (1871-1967) a fost hirotonit ca slujitor pentru acest nou grup menonit al Ordinului Vechi în același an. ^[2]

În istoria Conferinței Menonite a Ordinului Vechi din Virginia nu a existat nicio divizare în ceea ce privește întrebarea dacă automobilele ar trebui introduse, ca în majoritatea celorlalte grupuri de menoniți din Ordinul Vechi din primele decenii ale secolului al XX-lea, dar a existat o divizare în 1952/3. , „în primul rând din cauza diferențelor de personalitate dintre episcopul John Dan Wenger și predicatorul Russel Cline”. O treime dintre membrii Conferinței Menonite a Ordinului Vechi din Virginia au plecat cu episcopul John Dan Wenger și au format menoniții John Dan Wenger . ^[3]

O altă diviziune a avut loc în 2006/7 cu ajutorul episcopilor din comitatul Lancaster, Pennsylvania și Ontario . Noul grup condus de episcopul Lloyd Wenger avea 99 de membri. În 2007 noul grup a hirotonit doi predicatori și în 2010 un diacon, toate prin tragere la sorți. ^[4]

În jurul anului 2010, grupul principal (Cline-Showalter) a fondat o nouă așezare în Greenfield, Ohio , cu aproximativ 35 până la 40 de persoane care participă la serviciu acolo. Familiile de acolo sunt în principal agricultura și producția de lapte. ^[5]

Obiceiuri și credințeEditați | ×

Conferința Menonită a Ordinului Vechi din Virginia este în cele mai multe aspecte similară cu Conferința Groffdale, cu excepția utilizării limbajului. Membrii folosesc anvelope de cauciuc pe tractoarele lor pentru munca pe teren. ^[6] Mulți membri ai Conferinței Menonite a Ordinului Vechi sunt fermieri sau dețin locuri de muncă legate de fermă. ^[7]

Calitatea de membru și așezărileEditați | ×

Numărul de adulți ai Conferinței Menonite a Ordinului Vechi din Virginia în 1957 a fost de 200. ^[8] În 1990, în acest grup era estimat un număr de 400 de adulți. ^[9] În 2008/2009, numărul de membri era de 500 în 4 congregații, trei dintre ele în Virginia în jurul Daytonului și una în Ohio . ^[10] În 2012, participarea medie a adulților duminică dimineața a grupului a fost în intervalul 450-475. ^[11]

ReferințeEditați | ×

„James O. Lehman: Amish Anabaptists and Mennonites in Virginia, A Directory of Groups, Conferences and Congregations in Shenandoah Mennonite Historian, iarna 2012, pagina 5” (PDF) . Stephen Scott : O introducere în Ordinea Veche și Grupurile Menonite Conservatoare , Intercourse, PA 1996, paginile 24-25. Stephen Scott : O introducere în ordinea veche și grupurile menonite conservatoare, pagina 33. „James O. Lehman: 2010 Directory of Mennonites, Amish and Anabaptist Groups in Virginia , în Shenandoah Mennonite Historian, Winter 2010, pages 6/7” (PDF) . „James O. Lehman: Amish, Anabaptists and Mennonites in Virginia, A Directory of Groups, Conferences and Congregations , în Shenandoah Mennonite Historian, iarna 2012, pagina 5” (PDF) . Donald B. Kraybill (2010). Enciclopedie concisă a Amish, Fraților, Hutteriților și Menoniților . Presa Universității Johns Hopkins. p. 247. „James O. Lehman: Amish Anabaptists and Mennonites in Virginia, A Directory of Groups, Conferences and Congregations in Shenandoah Mennonite Historian, iarna 2012, pagina 6” (PDF) . „Vechiul Ordin Menoniți din Virginia – GAMEO” . gameo.org . Stephen Scott: O introducere în vechea ordine și grupurile conservatoare de menonite, pagina 30. Donald B. Kraybill (2010). Enciclopedie concisă a Amish, Fraților, Hutteriților și Menoniților . Presa Universității Johns Hopkins. p. 247, 258.

1. „James O. Lehman: Amish, Anabaptists and Mennonites in Virginia, A Directory of Groups, Conferences and Congregations , în Shenandoah Mennonite Historian, iarna 2012, pagina 6” (PDF) .

Ultima modificare acum 5 luni de Ser Amantio di Nicolao

Articole similare

• Menonit Amish
• Biserica Menonită a Conferinței Groffdale
• Menoniții John Dan Wengerdenominațiune creștină anabaptist

• Conținutul este disponibil sub CC BY-SA 3.0, dacă nu se specifică altfel.

Menoniții John Dan Wenger sunt o confesiune creștină anabaptistă care aparține Menoniților din Vechiul Ordin . Ei folosesc transportul cu cai și cărucioare și sunt localizați în principal în Virginia . Sub conducerea episcopului John Dan Wenger, ei s-au separat de Conferința Menonită a Ordinului Vechi din Virginia fie în 1952, fie în 1953.

Grupul a fost numit „Old Order Mennonites, Wenger (Virginia)” de către Donald Kraybill (2010) și sunt membri ai Conferinței Mondiale Mennonite . Acum ei se referă la ei înșiși ca „Conferința originară din Virginia a Menoniților din Vechiul Ordin”. ^[1]

Cuprins

IstorieEditați | ×

În anii 1880 și 1890, menoniții din Virginia au experimentat o schimbare extraordinară. Menoniții din Virginia adoptaseră în mare parte limba engleză, iar școlile duminicale deveniseră populare. Cam în aceeași perioadă, John F. Funk și John Coffman(a cărei soră era căsătorită cu episcopul Virginia Lewis J. Heatwole) a devenit mai influentă în comunitatea menonită. Catalizatorul schimbării a fost episcopul liberal Lewis Heatwole. A devenit singurul episcop al Districtului Mijlociu în 1894. Membrii conservatori ai comunității au fost îngrijorați de această consolidare a puterii și au început să acumuleze o serie de acuzații împotriva episcopului Lewis Heatwole. Diferența sa intensificat odată cu expulzarea episcopului conservator Samuel Heatwole și a altor doi bărbați în 1898. Apoi, la 31 martie 1901, un grup conservator de 71 de membri, organizat în jurul episcopului Samuel Heatwole, a fost renegat. Acest grup renegat a continuat să funcționeze. De fapt, în 1902, episcopi din Indiana și Pennsylvania au venit în Virginia pentru a face împărtășirea și botezul în rândul grupului expulzat.^[2]

Conferința Menonită a Ordinului Vechi din Virginia, sub conducerea lui Wenger, a rămas coerentă, de-a lungul anilor, cu privire la alte probleme care au apărut în contextul modernității, inclusiv introducerea automobilelor. Abia în 1952/1953 au apărut probleme „în primul rând din cauza diferențelor de personalitate dintre episcopul John Dan Wenger și predicatorul Russel Cline”. Aproape o treime dintre membrii Conferinței Menonite a Ordinului Vechi din Virginia s-au alăturat lui Wenger și au format un nou grup numit Menoniții John Dan Wenger. ^[3]

În anii 1990 și în primii ani ai primului deceniu al secolului XXI, au existat legături între menoniții John Dan Wenger și grupul William Weaver din comitatul Elkhart, Indiana . ^[4] Prin urmare, ei sunt enumerați ca „Old Order Mennonites Wenger/Weaver” de către Kraybill și Hostetter în 2001. ^[5] În căutarea unei noi așezări, în jurul anului 2012, unele familii s-au mutat în Flemingsburg, Kentucky , unde dețin și operează. ferme de lapte. ^[6]

PracticăEditați | ×

În multe aspecte, practica menoniților John Dan Wenger este similară cu cea a Bisericii Menonite a Conferinței Groffdale , cu excepția faptului că ei nu vorbesc limba germană din Pennsylvania și permit anvelopele pneumatice pentru cărucioare, tractoare și mașini agricole. ^{[7] [8]} Când s-au despărțit de Conferința Menonită a Ordinului Vechi din Virginia, au interzis electricitatea în case și școli. ^[9] Menoniții John Dan Wenger sunt mai conservatori decât grupul lor părinte.

Calitatea de membruEditați | ×

În 1957, grupul avea 125 de membri. În 1995, avea aproximativ 250 de membri și, în 2008/9, avea un număr de membri puțin peste 300, toți aflați în Virginia, în jurul Daytonului . ^{[10] [11] [12]} Au fost aproximativ 327 de membri adulți în 2012. ^[13]

ReferințeEditați | ×

James O. Lehman: Amish Anabaptists and Mennonites in Virginia, A Directory of Groups, Conferences and Congregations in Shenandoah Mennonite Historian, iarna 2012, pagina 6. Stephen Scott : O introducere în Ordinea Veche și Grupurile Menonite Conservatoare , Intercourse, PA 1996, paginile 24-25. Stephen Scott : O introducere în Ordinea Veche și Grupurile Menonite Conservatoare , Intercourse, PA 1996, pagina 33. Stephen Scott: O introducere în Ordinea Veche și Grupurile Menonite Conservatoare , Intercourse, PA 1996, pagina 69. Donald B. Kraybill și C. Nelson Hostetter: Anabaptist World USA , Scottdale, PA și Waterloo, Ontario 2001, pagina 171. James O. Lehman: Amish Anabaptists and Mennonites in Virginia, A Directory of Groups, Conferences and Congregations in Shenandoah Mennonite Historian, iarna 2012, pagina 6. Donald B. Kraybill (2010). Enciclopedie concisă a Amish, Fraților, Hutteriților și Menoniților . Presa Universității Johns Hopkins. p. 247. Calitatea de membru la www.mwc-cmm.org Sharon Showalter: Turneul Menoniților din Ordinul Vechi în Societatea Istorică Harrisonburg-Rockingham, volumul 23, numărul 4, toamna 2001.Old Order Mennonites of Virginia la Global Anabaptist Mennonite Encyclopedia Online Stephen Scott: O introducere în Ordinea Veche și Grupurile Menonite Conservatoare , Intercourse, PA 1996, pagina 68. Donald B. Kraybill (2010). Enciclopedie concisă a Amish, Fraților, Hutteriților și Menoniților . Presa Universității Johns Hopkins. p. 247.

1. James O. Lehman: Amish Anabaptists and Mennonites in Virginia, A Directory of Groups, Conferences and Congregations in Shenandoah Mennonite Historian, iarna 2012, pagina 6.

Ultima modificare acum 5 luni de Ser Amantio di Nicolao

Articole similare

• Vechiul Ordin Menonit
• Biserica Menonită a Conferinței Groffdale
• Conferința Menonită a Vechiului Ordin din Virginiadenominațiune creștină anabaptist

• Conținutul este disponibil sub CC BY-SA 3.0, dacă nu se specifică altfel.

Conferința Menonită din Ontario (Ordinul Vechi) este un grup moderat de Menoniți din Ordinul Vechi din provincia canadiană Ontario , care a fost format în 1889 ca reacție la tendințele de modernizare în rândul menoniților din Ontario. Membrii folosesc cal și cărucior pentru transport. Din 2020, au și o colonie în provincia canadiană Insula Prințului Eduard.

Cuprins

NumeEditați | ×

Conferința este uneori denumită Biserica Menonită a Ordinului Vechi (de exemplu , Donald Kraybill ), ^[1] în timp ce numele dat mai sus este folosit de Conferința Mondială Menonită și de Stephen Scott . ^[2] Un nume popular pentru membri este Woolwich Mennonites sau doar Woolwichers , deoarece Abraham Weber Martin, episcopul care a fost principala forță din spatele formării grupului, locuia în Woolwich, Ontario .

IstorieEditați | ×

Din 1871, când șase episcopi din Ontario au declarat că nu ar trebui să existe nicio asociere cu episcopul Jacob Wisler din Ohio, care a fost demis din cauza poziției sale conservatoare, au existat tensiuni în rândul menoniților din Ontario cu privire la întrebarea cât de mult practici moderne, cum ar fi Școala duminicală , trezirea . ar trebui introduse întâlniri , predicarea în limba engleză etc. Pauza finală între Vechile Ordine și modernizatori a avut loc în 1889 când au existat două Conferințe diferite, deoarece a existat un conflict cu privire la data conferinței. ^[3]

Credinta si practicaEditați | ×

Membrii folosesc cal și cărucior pentru transport. Poziția lor față de tehnologie este destul de asemănătoare cu cea a Bisericii Menonite a Conferinței Groffdale . Limba germană este folosită în slujbele de închinare, iar germana din Pennsylvania este vorbită acasă și cu membrii propriului grup, precum și cu alte grupuri ale Ordinului Vechi.

ControversăEditați | ×

În noiembrie 2020, în timpul pandemiei de COVID-19 din Ontario , atât unitatea de sănătate publică din Regiunea Waterloo, cât și sănătatea publică Wellington-Dufferin-Guelph au emis ordine de a închide școlile și lăcașurile de cult Old Order din regiunile lor și de a limita interacțiunile sociale. Ordinele au fost emise din cauza ratelor extrem de ridicate de infectare. În regiunea Waterloo, ordinele se aplicau sectelor „inclusiv comunităților Markham, Old Colony și David Martin Menonite”, potrivit unui raport de știri. Ambele agenții au citat o lipsă de cooperare cu cerințele de sănătate publică care au fost menite să minimizeze răspândirea virusului. Într-un interviu cu Waterloo Region Record, episcopul Peter Brubacher, („episcop pentru șapte districte ale bisericii menonite din Ordinul Vechi” din nordul Regiunii Waterloo, potrivit unei alte agenții de știri), ^[4] a făcut acest comentariu: „Cred ca să fiu sincer și sincer, mulți oameni chiar au făcut-o” nu o iau atât de serios, să te izolez”. ^{[5] [6]}

Calitatea de membruEditați | ×

Populația și distribuțiaEditați | ×

În 1957, Conferința Menonită a Ordinului Vechi din Ontario avea un număr de 1.061 de membri, membri ai familiei nebotezați nenumărați. ^[7] În 1992 erau aproximativ 2.200 de membri adulți în 16 congregații. ^[8] În 2008/2009 numărul de membri era de aproximativ 3.200 în 36 de congregații. ^[9] Până în anul 2018, populația comunității a crescut la 6.831 de persoane. ^[10]

Vezi siEditați | ×

• Menonit Stauffer
• Menoniții ortodocși
• Menonit Noah Hoover
• David Martin Menoniti
• Menoniții din Vechiul Ordin Reidenbach

LiteraturăEditați | ×

• Donald B. Kraybill și James P. Hurd: Menoniți cu cal și cărucior: bătăi de copite ale umilinței într-o lume postmodernă . University Park, PA 2006.
• Stephen Scott : O introducere în ordinea veche și grupurile menonite conservatoare . Sex, PA 1996.
• Donald Kraybill: Enciclopedia concisă a Amish, Fraților, Hutteriților și Menoniților , Baltimore 2010.

ReferințeEditați | ×

Donald B. Kraybill (2010). Enciclopedie concisă a Amish, Fraților, Hurtteriților și Menoniților . Presa Universității Johns Hopkins. p. 252. Stephen Scott (1996). O introducere în vechea ordine: și grupurile menonite conservatoare . Cărți bune, Relații sexuale, PA. p. 30. Stephen Scott (1996). O introducere în vechea ordine: și grupurile menonite conservatoare . Cărți bune, Relații sexuale, PA. pp. 18–20. „Menoniții din Ordinul Vechi, grupurile bisericești găsesc modalități de a se adapta la COVID-19” . Revista Flamborough. 27 martie 2020 . Preluat la 6 decembrie 2020 . „Sănătatea publică intervine pentru a limita creșterea COVID-19 în rândul menoniților de ordin vechi” . Recordul regiunii Waterloo. 30 noiembrie 2020 . Preluat la 6 decembrie 2020 . Ratele de infectare în zonele rurale menonite sunt cele mai ridicate din regiune… „Din păcate, am întâlnit o cooperare insuficientă între un număr de persoane cu cerințe de sănătate public㔄Amenințare critică pentru ordinea forțată a comunității menonite a ordinii vechi de către sănătatea publică” . Guelph Astăzi. 15 noiembrie 2020 . Preluat la 6 decembrie 2020 . este în multe privințe o opțiune de ultimă instanță și este ceva pe care îl facem doar atunci când credem că avem o amenințare critică la adresa siguranței comunității și avem nevoie de acțiuni imediate.Old Order Mennonites la Global Anabaptist Mennonite Encyclopedia Online . Stephen Scott : O introducere în vechea ordine: și grupurile menonite conservatoare, pagina 30. Donald B. Kraybill (2010). Enciclopedie concisă a Amish, Fraților, Hutteriților și Menoniților . Presa Universității Johns Hopkins. p. 252.

1. (PDF) https://groups.etown.edu/amishstudies/files/2021/01/OOMs_horse-and-buggy_2020.pdf {{citation}}: Lipsă sau goală |title=( ajutor )

linkuri externeEditați | ×

• „Grupurile de menoniți din Ordinul Vechi din Ontario” la Anabaptistwiki.org
• „Grupuri moderate de menoniți din ordinea veche” la Anabaptistwiki.org

Ultima modificare cu 3 luni în urmă de 2600:8800:3136:BD00:AC76:65BE:28FA:49FE

Articole similare

• Vechiul Ordin Menonit
• Menoniții John Dan Wengerdenominațiune creștină anabaptist
• Anabaptismul vechiului ordinRamura crestinismului anabaptist

• Conținutul este disponibil sub CC BY-SA 3.0, dacă nu se specifică altfel.

Menoniții din Vechiul Ordin ( germană Pennsylvania : Fuhremennischte ) formează o ramură a tradiției menonite . Ordinul Vechi sunt acele grupuri de menoniți din moștenirea germană elvețiană și germană de sud care practică un stil de viață fără unele elemente ale tehnologiei moderne , care conduc mai degrabă un cal și un cărucior decât mașini, poartă pur și simplu îmbrăcăminte foarte conservatoare și modestă și care au păstrat vechile forme de închinare, botez și împărtășire.

Toți menoniții din Ordinul Vechi resping anumite tehnologii (de ex. radio, televiziune, internet), dar amploarea acestei respingeri depinde de grupul individual. Grupurile Ordinului Vechi pun în general un mare accent pe o comunitate disciplinată în loc de credințele personale ale individului. ^[1] Limba germană din Pennsylvania este vorbită și viguroasă printre toate grupurile de cai și cărucioare, cu excepția Menoniților din Ordinul Vechi din Virginia, care și-au pierdut limba originală înainte de a deveni Ordinul Vechi. Nu există o biserică sau o conferință generală care să unească toate grupurile diferite de menoniți din Vechiul Ordin. În 2008–2009, o minoritate de menoniți din Vechiul Ordin au acceptat automobile, în timp ce majoritatea păstrează transportul cu cai și cărucioare .

Populația totală a Menoniților din Vechiul Ordin poate fi estimată a fi între 72.000 și 84.000 în 2021.

Menoniții „ruși” foarte conservatori , care vorbesc Plautdietsch , care pot avea o credință și un stil de viață similar, nu sunt numiți în mod normal „menoniți din Ordinul Vechi”.

Cuprins

Nume

De la prima divizie a Ordinului Vechi din Indiana, în 1872, sub episcopul Jacob Wisler (1808–1889) până la mijlocul secolului al XX-lea, toți menoniții din Ordinul Vechi au fost numiți de mulți „menoniți din Wisler” ^[2] „Menoniți din Ordinul Vechi, Wisler, „ ^[3] chiar și „Wislerites” sau altele asemenea. ^[4] În câteva cazuri, această utilizare a persistat, dar astăzi termenul „Menoniți Wisler” se referă în mod normal la un anumit subgrup, Conferința Menonită Ohio-Indiana . Menoniții din Ordinul Vechi care nu folosesc automobile sunt denumiți fie „menoniți de cai și cărucioare” fie „menoniți de echipă” (cuvântul pentru ei în germană Pennsylvania este Fuhremennischte). Uneori, termenul „Menoniți din Ordinul Vechi” este limitat la grupurile care nu folosesc mașini. Menoniții „Automobile” se referă la cei care s-au despărțit de grupurile de cai și cărucioare ale Ordinului Vechi. Este obișnuit să se numească grupuri după un episcop, în cele mai multe cazuri episcopul conducător în timpul divizării. ^[5]

Istorie

secolul al 19-lea

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Mișcarea Ordinului Vechi a apărut printre anabaptiștii de origine sud-germană și elvețiană din America de Nord, care vorbeau în cea mai mare parte germana din Pennsylvania. Majoritatea menoniților din „Ordinul Vechi” au apărut prin diviziuni din corpul principal al menoniților între 1872 și 1901 în patru regiuni ale Americii de Nord: Indiana în 1872, Ontario în 1889, Pennsylvania în 1893 și Virginia în 1901. Conflicte legate de introducerea unor astfel de practici moderne. întrucât școlile duminicale , întâlnirile de trezire și predicarea în limba engleză au condus la formarea bisericilor menonite din Ordinul Vechi. Aceste tendințe de modernizare care au schimbat forma practicii religioase au fost împinse printre menoniți în special de doi bărbați: John F. Funk și John S. Coffman. Oamenii cu mentalitate tradițională au părăsit vechile conferințe pentru a forma altele noi, dar nu și modernizatorii. ^{[6] [7]}

Menoniții Stauffer se despărțiseră deja în 1845 din cauza mai multor probleme, favorizând o practică mai strictă a bisericii. Astăzi, ei și grupurile care s-au despărțit de ei sunt cele mai tradiționale grupuri menonite din Ordinul Vechi în ceea ce privește tehnologiile și îmbrăcămintea. ^[8]

Menoniții reformați , formați în 1812, sunt un grup special care nu se încadrează în totalitate în grupul „Ordinului Vechi”, dar care a păstrat cel mai bine unele tradiții vechi, de exemplu, poartă cea mai tradițională formă de îmbrăcăminte simplă dintre toți menoniții. Preocupările care au condus la formarea noului grup au fost „deriva lumească a bisericii” și „degenerarea”. ^[9]

Conform unui raport din 2017, ^[10]

„Există două tulpini de bază de menoniți în Canada: menoniții elvețieni-germani de sud au venit prin Pennsylvania, iar menoniții olandezi-germani de nord au venit prin Rusia (Ucraina). sudul Ontario. În anii 1870, un grup mare de menoniți „ruși” din Ucraina s-au mutat în sudul Manitobei. Alte valuri de menoniți „ruși” au venit în Canada în anii 1920 și 1940″.În ultimii 50 de ani, menoniții au venit în Canada din Mexic.

Majoritatea astăzi nu sunt din Vechiul Ordin, desigur.

Secolului 20

Între 1907 și 1931 a avut loc un alt val de scindări bisericești în rândul Vechilor Ordini, privind utilizarea noilor tehnologii, în special a mașinilor. Despărțirile au avut loc în Indiana și Ohio în 1907, în Ontario în 1931 și în Pennsylvania în 1927, împărțindu-le în general în grupurile numite „cal și cărucior” și „automobile”. ^[11]

Între anii 1940 și 1960, atât Menoniții Ortodocși , cât și Menoniții Noah Hoover au apărut dintr-o serie lungă de divizări și reunificări ale oamenilor din Ordinele Vechi, care nu erau modernizatori, dar căutau o formă mai pură de viață menonită. Atât Menoniții Ortodocși, cât și Noe Hoovers sunt grupuri de „meniniți ai Ordinului Vechi, cu minte intenționară, ultra-semplice” . ^[12] Stephen Scott scrie despre menonitul Noah Hoover: ^[13]

Mulți oameni din diverse medii au fost atrași de grupul Noah Hoover.Poziția ultra-conservatoare față de tehnologie, combinată cu biblicismul ferm, spiritualitatea intensă și standardele morale înalte au avut un apel larg.

Credințe și practici

Cal și trăsura menonită din Old Order în

comitatul Oxford, Ontario , în 2006.

Mașină „cu bară de protecție neagră” din anii 1920, așa cum ar fi putut fi condusă de primii membri ai

Bisericii Horning . Informații suplimentare:

Cal și cărucior

Multe practici în rândul menoniților din Vechiul Ordin provin din principiul biblic al neconformității față de lume , conform Romanilor 12:2 și alte versete ale Bibliei.

Evitarea tehnologiilor de către Menoniții Ordinului Vechi și Amish Ordinului Vechi se bazează nu pe credința că tehnologia este într-un fel rea , ci pe preocuparea pentru natura comunităților lor. Comunitatea este importantă pentru un Menonit, iar o tehnologie sau o practică este respinsă dacă ar afecta negativ. Multe grupuri de menoniți din Ordinul Vechi resping mașinile, dar în caz de urgență chiar și cei mai tradiționali menoniți din Ordinul Vechi este probabil să accepte o plimbare cu un automobil; cei care vând lapte în zonele care necesită răcire vor instala electricitate în hambar. Unele dintre grupurile care permit utilizarea mașinilor și camioanelor, cum ar fi Conferința Menonită Markham-Waterloo , se vor asigura că toate sunt negre, chiar și vopseau peste secțiuni cromate pentru a obține acest efect. ^[14]

Menoniții din Vechiul Ordin practică și simplitatea , inclusiv rochia , care este opusul strălucirii în îmbrăcăminte, dar și în aspectul fizic.

Mulți menoniți Amish și Old Order nu folosesc asigurări de sănătate tradiționale cu coplăți lunare ale primelor. În comitatul Lancaster, Pennsylvania , unii amish și menoniți folosesc acoperirea Preferred Health Care (PHC) Old Order Group (OOG). ^[15]Când un membru OOG vizitează un furnizor participant (aproximativ 1100 de medici locali și 9 spitale din zona Lancaster acceptă acoperirea OOG), acesta prezintă un carton alb unic cu imprimeu roșu și albastru care îl identifică ca membru PHC. Aceste carduri sunt lipsite de orice informații de identificare, așa cum este obiceiul credinței lor religioase. După acordarea îngrijirii, furnizorii depun o cerere la PHC pentru o „repreciere” ca și cum pacientul ar avea asigurare. O declarație ASP este apoi trimisă cabinetului medical și pacientului indicând suma redusă datorată furnizorului. Practica colectează apoi suma reprețuită de la pacient în mod direct, conform politicii de practică pentru colectarea soldurilor datorate pe conturile pacientului cu plată automată. În acest fel, Grupul Ordinului Vechi s-a angajat în practici de negociere colectivă pentru a-și reduce costul asistenței medicale.

Menoniții din Vechiul Ordin și sectele Amish din Vechiul Ordin sunt adesea grupate în presa populară din America de Nord. Acest lucru este incorect, conform unui raport din 2017 al revistei menonite canadiene : ^[10]

Obiceiurile menoniților din Ordinul Vechi, ale comunităților Amish și ale Menoniților din Vechea Colonie au o serie de asemănări, dar diferențele culturale sunt suficient de semnificative încât membrii unui grup să nu se simtă confortabil să se mute în alt grup.Menoniții din Vechiul Ordin și Amish au aceleași rădăcini europene, iar limba vorbită în casele lor este același dialect german.(link is external) Menoniții din Vechea Colonie folosesc germană joasă, un dialect german diferit.

Spre deosebire de Vechiul Ordin Amish, Menoniții Vechi Ordini au case de întâlnire pentru închinare, de obicei cu un design foarte simplu și lipsit de podoabe. În multe privințe, unele grupuri ale Ordinului Vechi sunt foarte asemănătoare cu menoniții conservatori, dar diferă în special prin neacceptarea școlii duminicale și a întâlnirilor de trezire și prin utilizarea predominantă a limbii germane în serviciile lor de închinare.

Spectrul grupurilor de menoniți din Ordinul Vechi variază de la cele care diferă puțin chiar și de grupurile conservatoare Amish din Ordinul Vechi, cum ar fi Swartzentruber Amish , până la cele care sunt abia diferite de grupurile menonite conservatoare în ceea ce privește utilizarea tehnologiilor.

Ceea ce caracterizează grupurile de automobile ca fiind Ordine Veche și nu Menonită Conservatoare este păstrarea formelor tradiționale de închinare, comuniune , botez , înmormântare și structuri de conducere. În schimb, unele practici de nuntă s-au schimbat. Menoniții din Vechiul Ordin nu au în mod normal nici școli duminicale, nici întâlniri de trezire . ^[16]

Grupurile de cai și cărucioare și-au păstrat un stil de viață rural, agricultura fiind o parte importantă a economiei lor. Majoritatea menoniților din Ordinul Vechi cu cai și cărucioare permit utilizarea tractoarelor pentru agricultură, deși unele grupuri insistă asupra tractoarelor cu roți de oțel pentru a preveni utilizarea lor pentru transportul rutier. Unele grupuri tradiționale, precum menoniții ortodocși și menoniții Noah Hoover , încă își lucrează câmpurile cu cai. Oamenii cu cal și cărucior subliniază separarea de lume, excomunică și, în mod normal, se feresc într-un mod strict. Toate grupurile de Menoniți din Vechiul Ordin se întâlnesc în casele de întâlnire sau în clădirile bisericii (când au congregații cu drepturi depline), spre deosebire de Vechiul Ordin Amish, care se întâlnesc în casele sau hambarele membrilor lor.

Menoniții din Ordinul Vechi („automobile”) progresivi, precum Menoniții din Weaverland Conference (SUA), Menoniții de la Wisler (SUA) și Conferința Menonită Markham-Waterloo (Canada), au evoluat în mare parte din aceeași serie de schisme ale Ordinului Vechi.din 1872 până în 1901. În zilele noastre, ei împărtășesc adesea aceleași case de întâlnire și aderă la forme aproape identice de cult al Ordinului Vechi ca și frații lor din Ordinul Vechi, cu cal și cărucior, de care s-au despărțit la începutul secolului al XX-lea. Deși Weaverland Old Orders a început să folosească mașini în 1927, mașinile trebuiau să fie simple și vopsite în negru. Forma interdicției în rândul grupurilor progresiste în general este mai puțin severă, ceea ce înseamnă că un fost comunicant nu este întotdeauna ocolit și, prin urmare, nu este exclus de la masa familiei, ocolit de soțul său și/sau tăiat de la relațiile de afaceri. Toate comenzile vechi progresive fie au trecut deja de la germană Pennsylvania la engleză, fie sunt în curs de a face acest lucru. În ultimele decenii, totuși, mărimea familiei și ratele de creștere ale grupurilor progresive s-au diminuat în comparație cu grupurile de cai și cărucioare.

Potrivit unui raport al Universității din Waterloo , „din cei 59.000 de menoniți estimați din Ontario, doar aproximativ douăzeci la sută sunt membri ai unor grupuri conservatoare”. ^[17]

Controversă

În noiembrie 2020, în timpul pandemiei de COVID-19 din Ontario , Canada, atât unitatea de sănătate publică din Regiunea Waterloo, cât și sănătatea publică Wellington-Dufferin-Guelph au emis ordine de a închide școlile și lăcașurile de cult Old Order din regiunile lor și de a limita interacțiunile sociale. . Ordinele au fost emise din cauza ratelor extrem de ridicate de infectare. În regiunea Waterloo, ordinele se aplicau sectelor „inclusiv comunităților Markham, Old Colony și David Martin Menonite”, potrivit unui raport de știri. Ambele agenții au citat o lipsă de cooperare cu cerințele de sănătate publică care au fost menite să minimizeze răspândirea virusului. Într-un interviu cu Waterloo Region Record, episcopul Peter Brubacher, (episcop „pentru șapte districte ale bisericii menonite din Ordinul Vechi” din nordul Regiunii Waterloo, conform unei alte agenții de presă), ^[18] a făcut acest comentariu: ^[19] „Cred că, să fiu sincer și sincer, o mulțime de oamenii chiar nu au luat-o în serios, să se izoleze”. ^{[20] [21]}

Subgrupuri

Tabelul de mai jos prezintă toate grupurile cu peste 250 de membri în perioada 2008–2009: ^[22]

1992 1994 Estimare pentru 1990 Estimare

Pe lângă grupurile enumerate mai sus au existat și câteva grupuri mai mici de cai și cărucioare, cum ar fi grupul Joseph Brubaker cu 58 de membri adulți, grupul William Weaver cu 55 de membri adulți, grupul Aaron Martin cu 45 de membri adulți, grupul Allen Martin cu 37 de membri adulți și grupul ortodox Wellesley cu aproximativ 20 de membri (această informație datează din 1995). Kraybill și Bowman în 2001 menționează încă un grup mic, grupul Harvey Nolt, împărțit de Wenger. ^[27]

Deoarece divizarea, fuziunile și chiar dizolvarea unor grupuri mici nu sunt neobișnuite în rândul menoniților din Vechiul Ordin, situația de astăzi poate arăta cu totul diferit.

Populația și distribuția

Menoniții din Ordinul Vechi pot fi găsiți în Statele Unite, Canada și Belize . În anul 2000, mai mult de 70 la sută din populația de cai și cărucioare trăia în Pennsylvania și Ontario, unde au apărut prin diviziuni din corpul principal al menoniților la sfârșitul secolului al XIX-lea și din diviziunea dintre automobile și cărucioare. grupuri la începutul secolului al XX-lea. În Indiana, Ohio și Virginia au apărut și prin diviziuni, dar în număr mult mai mic. Așezările de menoniți cu cai și cărucioare din alte state au fost create de migrații, care au început în principal din anii 1960. În Belize există și menoniți din Ordinul Vechi(Cartierele Cayo și Toledo). Tabelul din dreapta enumeră populația totală de menoniți cu cai și cărucioare pe stat din SUA, provincie canadiană sau Belize din America de Nord la sfârșitul anilor 1990 ^{[28] [29]} și numărul din 2015 de menoniți vorbitori de germană din Pennsylvania, care este aproape identic. cu numărul menoniţilor de cai şi cărucioare.

Menoniții din Ordinul Vechi din Virginia folosesc un cal și un cărucior, dar vorbesc engleză în loc de germană.

Adepții

Potrivit lui C. Henry Smith, care a scris în 1908, toate grupurile de menoniți din Ordinul Vechi numărau „abia mai mult de două mii de membri”. ^[31] În 1957, numărul total de membri ai tuturor grupurilor de menoniți din Ordinul Vechi a fost de 5.800 de membri în 44 de congregații. ^[7] Pentru anul 2001, Kraybill și Hostetter dau numărul 16.478 pentru apartenența la „toate grupurile de Menoniți din Ordinul Vechi” din SUA. ^[32] Potrivit Global Anabaptist Mennonite Encyclopedia, în 2002, existau aproximativ 17.000 de membri menoniți botezați din Old Order în SUA și 3.000 în Canada. ^[7]Au fost peste 27.000 de membri adulți, botezați, ai menoniților din Vechiul Ordin în America de Nord și Belize în 2008/9. Populația totală a grupurilor de menoniți din Ordinul Vechi care vorbeau limba germană din Pennsylvania a fost de aproximativ 43.000 în 2015, ^[30] ceea ce indică faptul că populația totală a tuturor grupurilor de menoniți din Ordinul Vechi, inclusiv cei care au pierdut limba sau sunt în curs de a o pierde, a fost aproximativ între 60.000 și 70.000 în 2015. Cu condiția ca creșterea anuală să fie de 3,7 la sută, acest lucru ar avea ca rezultat o populație totală de menoniți din Ordinul Vechi de aproximativ 72.000 până la 84.000 în 2021.

Creştere

Menoniții Wenger , cel mai mare grup de cai și cărucioare, au o rată de creștere de 3,7% pe an, ceea ce este comparabil cu rata de creștere a Amish-ului Vechi Ordin. ^[33] Soții Wenger au familii mai mari și o rată de reținere mai mare decât frații lor care conduc mașini, Menoniții Horning . ^[34] În 2005, numărul mediu de copii pe gospodărie a fost de 8,25 printre menoniții din Ordinul Vechi din Indiana . ^[35] Într-un eșantion de 199 de persoane din districtul Martindale al Menoniților Wenger, născuți între 1953 și 1968, a existat o rată de retenție de 95% în 1998. ^[36]

Grupuri similare

Există destul de multe asemănări între Menoniții Ordinului Vechi și Amish Ordinului Vechi , în special între Amish și Menoniții Ordinului Vechi cu cal și cărucior, care vorbesc ambii germană din Pennsylvania și care au o tradiție comună de îmbrăcăminte simplă . Într-o măsură mai mică, există asemănări cu menoniții „ruși” conservatori , care trăiesc în America Latină, vorbesc un alt dialect german, Plautdietsch , și care au propria lor tradiție de îmbrăcăminte simplă. Același lucru este valabil și pentru hutteriți , care vorbesc hutterisch și trăiesc în comunitate de bunuri . Există, de asemenea, asemănări cu diferitele grupuri ale Fraților Ordinului Vechi Schwarzenau și cuOld Order River Brethren , care împărtășesc o parte din moștenirea olandeză din Pennsylvania cu menoniții din Old Order.

Publicare

Menoniții Ordinului Vechi găsesc o afinitate cu editura Amish Ordinului Vechi numită Pathway Publishers, situată în Lagrange, Indiana, și Aylmer, Ontario. Mai recent, Menoniții Ordinului Vechi din Ontario și-au făcut o parte din propriile editări și o întreprindere privată cunoscută sub numele de Vineyard Publications a fost formată lângă Wallenstein, Ontario. Membrii bisericilor Old Order tind să folosească mai des dialectul german din Pennsylvania pentru exprimarea literară decât Old Order Amish. Există mai mulți autori de proză și poezie germană din Pennsylvania. Cunoscut, de exemplu, este Isaac Horst (1918–2008) din Mount Forest (Ontario, Canada), care a scris cartea Bei sich selwert un ungewehnlich(în engleză: „Separat și Peculiar”). Textele germane din Pennsylvania sunt publicate în mare parte în ziarul în dialect german din Pennsylvania Hiwwe wie Driwwe .

Vezi si

• anabaptiștii
• Fericit ca iarba era verde , film din 1973
• Menoniti
• Elmo Stoll
• Căutător (Anabaptism)
• Comitatul Waterloo, Ontario

Referințe

https://uwaterloo.ca/mennonite-archives-ontario/mennonites-conferences/old-order-mennonite ^{[ link mort ]} C. Henry Smith: The Mennonites of America , Goshen, Indiana 1909, pagina 307. TF Murphy: Religious Bodies 1936: Volumul I – Summary and Detailed Tables , Washington, DC 1941, pagina 92. Henry F. Weber: Istoria centenară a Menoniților din Illinois 1829-1929 , Goshen, Indiana 1931, pagina 50. Elmer Schwieder, Dorothy Schwieder, Tom Morain: A Peculiar People: Iowa’s Old Order Amish , Iowa City 2009, pagina 146. Stephen Scott (1996). O introducere în vechea ordine: și grupurile menonite conservatoare . Cărți bune, Relații sexuale, PA. pp. 12–27. Menoniții din Ordinul Vechi la Global Anabaptist Mennonite Encyclopedia Online Stephen Scott (1996). O introducere în vechea ordine: și grupurile menonite conservatoare . Cărți bune, Relații sexuale, PA. pp. 89–104. Stephen Scott (1996). O introducere în vechea ordine: și grupurile menonite conservatoare . Cărți bune, Relații sexuale, PA. pp. 105–119. „10 lucruri de știut despre menoniții din Canada” . Menonit canadian. 12 ianuarie 2017 . Preluat la 6 decembrie 2020 . este în multe privințe o opțiune de ultimă instanță și este ceva pe care îl facem doar atunci când credem că avem o amenințare critică la adresa siguranței comunității și avem nevoie de acțiuni imediate. Stephen Scott (1996). O introducere în vechea ordine: și grupurile menonite conservatoare . Cărți bune, Relații sexuale, PA. pp. 70–88. Donnermeyer, Joseph și Cory Anderson: The Growth of Amish and Plain Anabaptists in Kentucky , în Journal of Amish and Plain Anabaptist Studies 2(2):215, pagina 231, 2014. Stephen Scott (1996). O introducere în vechea ordine: și grupurile menonite conservatoare . Cărți bune, Relații sexuale, PA. p. 104. Siewierska, Anna; Song, Jae Jung (eds.). Tipologie și gramatică: În onoarea lui Barry J. Blake . „Informații financiare pentru pacient: grup de comandă vechi” . Spitalul Comunitar Ephrata. Arhivat din original pe 28 septembrie 2007 . Consultat 2007-12-26 . Stephen Scott (1996). O introducere în vechea ordine: și grupurile menonite conservatoare . Cărți bune, Relații sexuale, PA. p. 77. „Cine sunt menoniții” . Colegiul Conrad Grebel. 15 noiembrie 2017 . Preluat la 6 decembrie 2020 . „Menoniții din Ordinul Vechi, grupurile bisericești găsesc modalități de a se adapta la COVID-19” . Revista Flamborough. 27 martie 2020 . Preluat la 6 decembrie 2020 . „Regiunea Waterloo, COVID crește în comunitățile menonite de ordine veche” . Recordul regiunii Waterloo. 27 noiembrie 2020 . Preluat la 6 decembrie 2020 . În retrospectivă, este atât de contagioasă și se răspândește atât de ușor, până când ești conștient că există un focar, ai o mulțime de oameni afectați„Sănătatea publică intervine pentru a limita creșterea COVID-19 în rândul menoniților de ordin vechi” . Recordul regiunii Waterloo. 30 noiembrie 2020 . Preluat la 6 decembrie 2020 . Ratele de infectare în zonele rurale menonite sunt cele mai ridicate din regiune… „Din păcate, am întâlnit o cooperare insuficientă între un număr de persoane cu cerințe de sănătate public㔄Amenințare critică la adresa comunității menonite a ordinii veche, forțată de sănătatea publică” . Guelph Astăzi. 15 noiembrie 2020 . Preluat la 6 decembrie 2020 . este în multe privințe o opțiune de ultimă instanță și este ceva pe care îl facem doar atunci când credem că avem o amenințare critică la adresa siguranței comunității și avem nevoie de acțiuni imediate. Kraybill, Donald B. (2010). Enciclopedie concisă a Amish, Fraților, Hutteriților și Menoniților . Presa Universității Johns Hopkins. p. 251–258. Stephen Scott (1996). O introducere în vechea ordine: și grupurile menonite conservatoare . Sex, Pennsylvania. În jurul anului 2000, menoniții David Martin numărau aproximativ 350 de gospodării, ceea ce ar însemna aproximativ 2100 de oameni. Donald Martin: Menoniții din Ontario Vechi: Gelassenheit, ucenicie și frăție . Kitchener, Ontario. 2003. p. 176. În 2010, în grup erau aproximativ 3.500 de persoane. David Martin Mennonites (Ontario, Canada) la Global Anabaptist Mennonite Encyclopedia OnlineBiserica Menonită reformată de la ARDA Donald B. Kraybill și Carl Bowman: Pe drumul înapoi către cer: hutteriții, menoniții, amish și frații din vechiul ordin . Baltimore 2001, pagina 84/5 Donald B. Kraybill și Carl Bowman: Pe drumul înapoi către cer: hutteriții, menoniții, amish și frații din vechiul ordin . Baltimore 2001, pagina 67. Stephen Scott (1996). O introducere în vechea ordine: și grupurile menonite conservatoare . Cărți bune, Relații sexuale, PA. p. 30. Simon J. Bronner și Joshua R. Brown (edit.): Pennsylvania Germans: An Interpretative Encyclopedia , Baltimore, 2017, paginile 126-7. C. Henry Smith: The Mennonites of America , Goshen, Indiana 1909, pagina 310. Donald B. Kraybill și C. Nelson Hostetter: Anabaptist World USA , Scottdale PA și Waterloo Ont. 2001, pagina 35. Kraybill, Donald B ; Hurd, James P. (2006). Menoniți cu cal și cărucior Bătăi de copite ale umilinței într-o lume postmodernă . University Park, PA. p. 2. Kraybill, Donald B ; Hurd, James P. (2006). Menoniți cu cal și cărucior Bătăi de copite ale umilinței într-o lume postmodernă . University Park, PA. p. 249/50. Thomas J. Meyers și Steven M. Nolt: An Amish Patchwork: Indiana’s Old Orders in the Modern World. Bloomington, Indiana 2005, paginile 149/50.

1. Kraybill, Donald B ; Hurd, James P. (2006). Menoniți cu cal și cărucior Bătăi de copite ale umilinței într-o lume postmodernă . University Park, PA. p. 107.

Lectură în continuare

• J. Winfield Fretz: Menoniții din Waterloo: O comunitate în paradox . Waterloo, Ontario, 1989.
• Isaac R. Horst: A Separate People: An Insider’s View of Old Order Menonite Customs and Traditions . Waterloo, Ontario 2000. În principal despre menoniții din Ontario Old Order.
• Isaac R. Horst, Separate & Peculiar: Old Order Mennonite Life in Ontario/Bei sich selwer un ungwehnlich : Alt Mennischde Weg vun Lewe in Ontario , a 2-a ed. Herald, 2001, ISBN  9780836191462 .
• Donald B. Kraybill: Enciclopedia concisă a Amish, Fraților, Hutteriților și Menoniților . Baltimore, 2010.
• Donald B. Kraybill și James P. Hurd: Menoniți cu cal și cărucior: bătăi de copite ale umilinței într-o lume postmodernă . University Park, PA, 2006. În principal despre menoniții Groffdale.
• Donald B. Kraybill și C. Nelson Hostetter: Anabaptist World USA . Scottdale, PA și Waterloo, Ontario, 2001.
• Donald B. Kraybill și Carl Bowman : Pe drumul înapoi către cer: hutteriții, menoniții, amish și frații din vechiul ordin . Baltimore 2001.
• Daniel B. Lee: Menoniți, ritualuri, credințe și comunitate din vechiul ordin . Lanham, MD 2000. În principal despre Menoniții Horning.
• Donald Martin: Menoniții din Ontario Vechi: Gelassenheit, Ucenicie, Frăție . Waterloo, Ontario 2003.
• Thomas J. Meyers și Steven M. Nolt: An patchwork Amish: Indiana’s Old Orders in the Modern World . Bloomington, IN şi colab. 2005.
• Stephen Scott : O introducere în ordinea veche și grupurile menonite conservatoare . Sex, PA, 1996.

linkuri externe

• Menoniții din Ordinul Vechi la Global Anabaptist Mennonite Encyclopedia Online
• „Grupurile de menoniți din Ordinul Vechi din Ontario” la Anabaptistwiki.org
• „Grupuri tradiționale de menoniți din ordinea veche” la Anabaptistwiki.org
• „Grupuri moderate de menoniți din ordinea veche” la Anabaptistwiki.org
• „Grupurile Menonite Progresive Vechi Ordine” la Anabaptistwiki.org

Ultima modificare cu o lună în urmă de 2A02:8071:B81:DA80:5591:E601:B653:907D

Articole similare

• Conferința Menonită din Ontario (Ordinul Vechi).
• Menoniții John Dan Wengerdenominațiune creștină anabaptist
• Anabaptismul vechiului ordinRamura crestinismului anabaptist

• Conținutul este disponibil sub CC BY-SA 3.0, dacă nu se specifică altfel.