Reprezentativ

Hirotonirea femeilor în Biserica Ortodoxă Română

 

 

 

 

Cuprins

1. Introducere …………………………………………………………………………………………………

2. Biserica Creștină Înfrățirea Religiilor. Scurtă prezentare ……………………………..

3. Situația hirotonirii femeilor în lume …………………………………………………………….

1. Introducere

Domeniul teologiei este un domeniu sensibil. Este un domeniu bazat pe ritual, pe diferite credințe și interpretări. Este un domeniu care cu greu se adaptează și care foarte rar se reformează. Este un domeniu care îți oferă atât de multe realizări.

Biserica, oricare ar fi ea, trebuie subordonată statului. Acest lucru este foarte important. Cel mai bun sistem de guvernământ este democrația de tip occidental. Teocrația nu este un sistem de guvernământ.

Uniunea Europeană a demonstrat că o colaborare la cel mai înalt nivel între state, spre beneficiul ultim al cetățenilor lor, poate avea loc cu succes. Asta văd cei din diaspora, remarcând decalajele de civilizație dintre Vest și Est.

În aceste condiții, Biserica Ortodoxă Română trebuie imperios reformată. BOR este o Biserică veche de o sută cincizeci de ani, care nu mai servește societatea contemporană, decât într-o foarte mică proporție.

Deși nu vrem să recunoaștem, Estul Europei este marginea Europei.

Biserica Ortodoxă Română, care acum este ”Biserica lor”, a clerului, a celor care respectă calendarul, trebuie să devină ”Biserica noastră”, a celor care vrem spitale și școli, șosele, grădinițe și autostrăzi. Noi suntem proprietarii autoturismului, ale cărui chei sunt acum în posesia celor care respectă calendarul.

Din păcate, Biserica Ortodoxă Română este puternic centralizată, ceea ce o face să fie greu adaptabilă și anchilozată în trecut.

Pentru a putea fi reformată, BOR trebuie descentralizată, pe modelul multor Biserici protestante.

În cadrul Bisericii Ortodoxe Române există probleme cu îngrădirea libertății de exprimare și un comportament dominant de tip ”mascul alfa” printre culte. Etalarea luxului nu pare să reprezinte o problemă pentru reprezentanții Bisericii Ortodoxe Române, care folosesc mașini de lux, veșminte de lux și, probabil, altele (spun ”altele” întrucât transparența nu este punctul forte al Bisericii Ortodoxe Române).

Nu trebuie să fii ortodox sau catolic pentru a intra în Rai. Raiul este deschis tuturor celor care își fac parte în viața de acum și în viața de apoi. Fă-ți, așadar, parte, în viața de apoi.

Biserica ține efectiv statul în loc, împiedicând dezvoltarea societății. Am mers la grădiniță, ce ne mai trebuie altele noi?

Pentru a se reforma, Biserica Ortodoxă Română trebuie să atragă oameni din toate păturile sociale, ceea ce nu face acum. Toți sunt chemați la masa lui Hristos, iar masa este a lui Hristos.

Referitor la ora de religie, aceasta trebuie predată de profesorul sau profesoara de istorie și trebuie să furnizeze elevilor școlilor și liceelor informații obiective despre toate religiile marcante ale lumii. Sub nicio formă ora de religie în școli și licee nu trebuie să se refere la religia ortodoxă și sub nicio formă nu trebuie predată de un preot ortodox.

Renovarea bisericilor ortodoxe trebuie să se facă, dacă se dorește și se poate, din banii enoriașilor. Dacă nu se dorește sau nu se poate, grădinițele și autostrăzile primează.

Nu doar renovarea bisericilor ortodoxe trebuie să se facă din banii enoriașilor, ci și renovarea tuturor lăcașelor de cult aparținând tuturor religiilor prezente pe teritoriul României trebuie să se facă, dacă se dorește, din banii enoriașilor sau din sponsorizări, nu din bani de la bugetul de stat.

Construirea de noi biserici, la fel, dacă se dorește, trebuie să se facă din banii enoriașilor.

Toate cultele trebuie să plătească din bugetele proprii impozite pe clădirile pe care le dețin. Scopul Bisericii nu este să facă, să depoziteze sau să administreze bani. Pentru asta există bănci. Biserica nu este bancă. Biserica trebuie să se ocupe cu administrarea celor spirituale.

Este posibil, nu am dovezi, ca preoții să fii prins gustul banilor și să le placă să se joace cu banii. Este, totodată, posibil, nu am dovezi, ca majoritatea preoților să le considere pe femei inferioare bărbaților și murdare, din cauza menstruației.

O Biserică nu se joacă cu bani, iar femeile nu sunt inferioare bărbaților sau murdare.

Biserica trebuie să dea, nu să ia.

Toate cultele, inclusiv Biserica Ortodoxă Română, trebuie să-și organizeze contabilitatea. Unele culte au furnizori. O parte dintre aceste culte au vânzări. Dacă au furnizori și vânzări, trebuie neapărat să aibă serviciu contabil. Și să emită bon fiscal. Preoții/imamii și toți ceilalți reprezentanți pot activa cu contract de muncă sau ca voluntari.

Biserica Ortodoxă sau oricare altă Biserică trebuie să renunțe la icoane. Singurul care poate fi adorat este Dumnezeu.

Biserica Ortodoxă Română trebuie să prezinte enoriașilor săi informații obiective despre toate religiile marcante ale lumii (budism, islam etc.), având în acest scop preoți și preotese bine instruiți.

Biserica Ortodoxă trebuie să recunoască contribuțiile majore pe care celelalte religii și celelalte denominații creștine le-au avut asupra umanității.

Pentru a se reforma, Biserica Ortodoxă trebuie să recunoască toți profeții, începând cu Adam.

Biserica Ortodoxă trebuie să recunoască importanța egală a tuturor profeților (Adam, Noe, Lot etc.), nu doar importanța lui Iisus pentru umanitate. De-a lungul istoriei au existat mii de profeți. Inclusiv femei. Biserica, care știe mai bine aceste lucruri, trebuie să recunoască că Iisus este Adam reîncarnat și Cuvântul.

Biserica Ortodoxă trebuie să recunoască faptul că Iisus nu a fost răstignit propriu-zis pe cruce și că episodul răstignirii este o alegorie care face referire la obstacolele pe care le-a avut de înfruntat Hristos pe drumul său spre conducere, pe care în cele din urmă a obținut-o.

Biserica Ortodoxă trebuie să recunoască faptul că a colaborat cu fosta Securitate comunistă.

Preoții ortodocși trebuie să se spovedească public în fața enoriașilor. Este posibil ca o parte dintre preoții ortodocși să fii săvârșit păcate mult mai mari decât cele pe care le-au comis enoriașii lor, cei cărora se spovedesc preoților. Aceste păcate trebuie să iasă la lumină pentru a putea fi iertate.

Pentru a se reforma, Biserica Ortodoxă trebuie să hirotonisească femei. În trecut, în baza ritualului vremii, au fost hirotonosite femei. Acest obicei trebuie reluat.

Lipsa hirotonirii femeilor în Bisericile Apuseană, Răsăriteană, Orientală și în celelalte biserici de pe glob, multe dintre ele catolice și ortodoxe, este adânc înrădăcinată în convingerea conform căreia bărbații sunt superiori femeilor, în convingerea că doar un bărbat poate face prezentă existența lui Hristos reînviat în biserică, în convingerea că femeile sunt murdare din cauza sângelui și nu numai.

Toate aceste convingeri sunt lipsite de fundament.

Bărbații nu sunt superiori femeilor și nu doar un bărbat poate face prezentă existența lui Hristos reînviat în biserică, asta dacă într-adevăr cineva poate face prezentă existența lui Hristos reînviat undeva. Totodată, femeile nu sunt murdare.

Se pare că în primele secole ale creștinismului funcțiile în cadrul Bisericilor erau îndeplinite atât de bărbați, cât și de femei. Acest lucru poate fi explicat prin lipsa de resurse umane din acea perioadă.

O dată cu trecerea secolelor, femeile au fost numite ”prostuțe” de către unii dintre reprezentanții Bisericii de Vest1, cărora probabil că li s-a făcut frică că femeile ar putea stârni poftele bărbaților, de parcă femeile nu ar avea pofte sau de parcă poftele bărbaților ar fi mai importante decât poftele femeilor și niciunele nu ar trebui satisfăcute.

Acesta este un alt motiv posibil al lipsei hirotonosirii2 femeilor.

Nici reprezentanții Bisericilor Răsăritene nu văd cu ochi mai buni numirea de femei în rolurile de preoteasă, deaconeasă sau episcopă. ÎPS Teodosie, din România, afirmă3 că aceasta este condiția femeii, condiție pe care ea nu o poate depăși pentru că ea a păcătuit (referindu-se, cel mai probabil, la capitolul Genezei din Biblie, în care apar Adam și Eva, Eva fiind coruptă de șarpe să mănânce din Pomul Cunoașterii4)

Ceea ce nu știe, probabil, IPS Teodosie este că primele cinci cărți din Biblie (care formează Tora) au fost scrise de Moise, care a fost faraon al Egiptului și care nu i-a dus pe evrei în Țara Făgăduită, ci i-a persecutat și omorât.

Un alt lucru pe care probabil nu îl știe IPS Teodosie este că inclusiv povestea biblică cu Adam și Eva este alegorică, Creația, care într-adevăr a avut loc, neavând loc ca în povestea biblică.

Un alt lucru pe care probabil nu îl știe IPS Teodosie, care este foarte vocal, este că Iisus este Adam reîncarnat și Cuvântul.

Trupul (scheletul) lui Iisus încă există, pentru că acesta nu s-a ridicat la ceruri, propriu-zis, cu trupul.

Toate povestirile din Biblie, deși reflectă realitatea, o reflectă în mod alegoric.

Astfel, șarpele nu a vorbit, nu a ispitit-o pe Eva să mănânce un măr ș.a.

Repet, Biblia este adevărată. Inclusiv Noul Testament. Dar faptele sunt prezentate în mod alegoric.

Deși femeile au fost hirotonosite în Vest în trecut, după ritualul care se practica pentru hirotonosire în Evul Mediu, teologii nu recunosc acest lucru, afirmând că ritualul s-a schimbat. Da, ritualul s-a schimbat, dar după ritualul din Evul Mediu, femeile au fost hirotonosite.

Atât Biserica Catolică, cât și Biserica Ortodoxă se consideră Biserica originală. Cu aproape 200 de milioane de enoriași, Biserica Ortodoxă este mult mai mică decât Biserica Catolică.

Biserica Catolică este fondată de Sfântul Petru, care l-a trădat pe Hristos când a cântat cocoșul a treia oară, Sfânt care a fost primul Papă și care a zburat prin Roma, fără mijloc de transport, când era încă în viață.

Femeile nu sunt hirotonite. Dar, probabil, vor fi.

Biserica Ortodoxă Greacă5 a făcut un prim pas în această direcție, când, pe 8 octombrie 2004, a restaurat diaconatul pentru femei.

Drumul pentru Biserica Ortodoxă Română a fost trasat. Traseul a fost stabilit. Este doar o chestiune de timp. Mult timp? Posibil. Dar e, probabil, doar o chestiune de timp.

Femeile votează. Merg la facultate. Pot deține proprietăți. Și vor deține funcții de preot și episcop. Atât în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, dacă vor lupta pentru acest drept și sigur în cadrul Bisericii Creștine Înfrățirea Religiilor.

Stoica Vlad Alexandru

București, România

24.09.2022

2. Biserica Creștină Înfrățirea Religiilor. Scurtă prezentare

Biserica Creștină Înfrățirea Religiilor va fi o comuniune de biserici.

Fiecare Biserică va purta o denumire.

BCÎR va fi un curcubeu de religii prietene, pe care le va păstra intacte. Islamul, creștinismul protestant, shintoismul se vor număra printre aceste religii.

BCÎR va încerca să construiască cât mai multe biserici și va încerca să atragă cât mai mulți enoriași.

Clădirile vor avea formă circulară, iar sfânta cruce va fi așezată pe acoperișul fiecărei biserici BCÎR.

BCÎR se va implica activ în viața comunităților deservite, inclusiv în relațiile economice.

Orice persoană va putea apela la oricare dintre bisercile BCÎR și va putea achiziționa servicii sau produse.

Actele contabile ale fiecărei biserici vor fi publice.

Orice biserică BCÎR va emite factură pentru serviciile sau produsele comercializate.

Bisericile BCÎR vor și așadar și entități economice.

Copiii enoriașilor BCÎR vor merge la școlile de stat sau private alese de familiile lor, după care vor urma programe after school în cadrul unei clădiri din curtea bisericii de care aparțin cu familia.

În cadrul programelor after school vor învăța despre toate religiile lumii.

Personalul educațional care va activa în cadrul programelor after school va fi plătit din fondurile BCÎR.

La bisericiile din cadrul BCÎR se va putea apela pentru prestări servicii în domeniul construcțiilor, amenajărilor interioare, transporturilor ș.a.

Bisericile se vor finanța în mod individual din serviciile prestate și din produsele vândute.

Bisericile vor concura pe o piață liberă, tot în mod individual, fiind supuse legii cererii și ofertei.

Bisericile (sună a nebunie!) vor putea falimenta.

În curtea fiecărei biserici vor fi amenajate birouri.

Fiecare biserică va activa independent, plătind către stat toate taxele și impozitele.

BCÎR va presta servicii de intermediere recrutare personal.

”Toţi câţi aţi fost botezaţi în Cristos v-aţi îmbrăcat în Cristos. Aşadar, nu mai este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici [om] liber, nici bărbat şi nici femeie: voi toţi sunteţi una în Cristos Isus.”6

BCÎR va hirotoni femei.

3. Situația hirotonirii femeilor în lume

Anabaptiști

 

Fraţi

 

Biserica Fraților a hirotonit femei din 1958.

Menoniți

Conferința canadiană a bisericilor fraților menoniți a hirotonit femei.

Biserica Menonită din Canada hirotonește femei.

Biserica Fraților Menoniți nu ordonează ca femeile să fie pastori conducători.

Biserica Menonită din SUA hirotonește femei.

Biserica Frații în Hristos hirotonește femei la toate nivelurile de conducere, inclusiv Episcop.

 

Biserica Anglicană

 

Hirotonirea femeilor în comuniunea anglicană a fost din ce în ce mai comună în anumite provincii începând cu anii 1970.

Cu toate acestea, mai multe provincii (cum ar fi Biserica Pakistanului – o Biserică protestantă unită creată ca urmare a unei uniuni între anglicani, luterani, metodiști și prezbiteriani) și anumite eparhii din provincii altfel ordonate (cum ar fi Dioceza din Sydney din Biserica Anglicană din Australia), continuă să hirotonească numai bărbați. Dispute asupra hirotonirii femeilor au contribuit la instaurarea și creșterea tendințelor separatiste conservatoare, cum ar fi realinierea anglicană și mișcările anglicane continue.

Unele provincii din cadrul Comuniunii Anglicane, cum ar fi Biserica Episcopală Protestantă din Statele Unite ale Americii, hirotonește femei la cele trei ordine tradiționale: episcop, preot și diacon. Alte provincii hirotonesc femeile ca diaconi și preoți, dar nu ca episcopi; alții încă doar ca diaconi; iar șapte provincii nu aprobă hirotonirea femeilor la orice ordin de minister.

 

Baptiști

Organizații foarte diverse folosesc termenul baptist în auto-desemnare:

 

Organizațiile baptiste din Germania și Elveția (Bund Evangelisch-Freikirchlicher Gemeinden, Bund Schweizer Baptistengemeinden) hirotonesc femei.

Convenția Baptistă de Sud (cea mai mare dintre diferitele confesiuni baptiste) nu sprijină hirotonirea femeilor; cu toate acestea, unele biserici care sunt membre ale SBC au hirotonit femei. Deși fiecare biserică SBC este autonomă și poate alege dacă să hirotonească sau nu femei, asociațiile locale și convențiile de stat au dreptul de a nu așeza mesageri din acele biserici la întâlnirile anuale, iar unii au făcut-o.

Grupurile baptiste din Statele Unite care hirotonesc femei includ Bisericile Baptiste Americane din SUA, Conferința Baptistă din America de Nord, Alianța Baptiștilor, Cooperative Baptist Fellowship (CBF), Missionary Baptist Conference, SUA, Național Baptist Convention, USA, Inc. și Progressive National Baptist Convention.

Asociația Generală a Baptiștilor (mai ales Statele Unite) (unii i-ar numi pe acești Baptiști Generali sau Baptiști Arminieni) hirotonesc femei.

Convenția baptistă de la Okinawa, Japonia, hirotonește femeile să fie pastori ai bisericii.

Asociația Generală a Bisericilor Baptiste Regulare nu hirotonește femei.

Uniunea Baptistă din Marea Britanie hirotonește femei.

Federația Baptistă din Canada, care include Baptiștii Canadieni din Vestul Canadei (CBWC), Baptiștii Canadieni din Ontario și Quebec (CBOQ) și Baptiștii Canadieni din Canada Atlantic (CBAC) hirotonesc femei.

Bisericile Lutherane

 

Europa

 

Bisericile luterane din cadrul Bisericii Evanghelice din Germania (EKD) hirotonesc femei și au femei ca episcopi.

Biserica Independentă Evanghelico-Luterană din Germania nu hirotonește femei.

Biserica Evanghelică Luterană din Letonia și-a anulat decizia anterioară (1975) de a hirotoni femei ca pastori. Din 1993 ea nu mai face acest lucru în practică. Din 2016, acest principiu a fost afirmat în constituția sa.

Bisericile de stat luterane din țările nordice hirotonesc femeile ca pastori și au femeile ca episcopi. Primele femei pastori au fost hirotonite în Biserica Danemarcei în 1948, în Suedia în 1960, în Norvegia în 1961, în Islanda în 1974 și în Finlanda în 1988.

În timp ce Biserica Suediei și-a hirotonit primele femei păstori în 1960, a existat o dezbatere considerabilă în această biserică a hirotonirea femeilor, ceea ce a dus la marginalizarea unei minorități vocale înalte bisericești, care s-a subdivizat succesiv în adepții fideli ai Bisericii înalte, pe de o parte, și grupul divizat Missionsprovinsen, care a fost format în 2003, dar în 2005 a fost separat ca corp bisericesc de Biserica Suediei.

Deși hirotonirea femeilor a fost acceptată de Biserica Finlandei în 1988, ocazional, controverse asupra acestei probleme apar în aripa mai conservatoare a bisericii. Dezbaterile ocazionale pe această temă au determinat uneori demisii.

Biserica Evanghelică Luterană Estonă (EELC) a început să hirotonească femeile în 1967, iar în 2004 toate obstacolele care le interziceau femeilor să fie hirotonite ca episcopi au fost înlăturate, deși niciuna nu s-a consacrat încă în calitate de episcop.

Biserica Evanghelică a Mărturisirii din Augsburg din Polonia hirotonește femeile ca pastori din 2022. 9 pastori sunt femei.

Biserica Evanghelică a Mărturisirii din Augsburg din Slovacia hirotonește femeile ca pastori din 1951, iar femeile pot fi alese episcopi.

Biserica Evanghelică Slovacă a Mărturisirii din Augsburg din Serbia hirotonește femeile ca pastori. Din 20 de pastori din Serbia, 6 sunt femei.

 

Statele Unite

 

Biserica Evanghelică Luterană din America (ELCA) este cel mai mare organism luteran din SUA. Corpurile bisericești care au format ELCA în 1988 a început să hirotonească femei în 1970, când unul dintre aceste corpuri, Biserica Luterană din America, a hirotonit-o pe Elizabeth Platz. În 2017 aproximativ 27% dintre liderii listați erau femei și aproximativ 50% dintre seminariștii care se pregăteau pentru slujire erau femei. În 2013, prima femeie episcop care prezidează ELCA, Elizabeth Eaton, a fost aleasă. În 2018, 16 din cei 65 de episcopi sinodali (17 episcopi, inclusiv episcopul președinte Eaton) din ELCA erau femei.

Biserica Generală Luterană hirotonește femeile.

Sinodul Bisericii Luterane-Missouri (LCMS), care este al doilea organism luteran ca mărime din Statele Unite, nu hirotonește femei.

Congregațiile luterane în misiune pentru Hristos (LCMC) permit, de asemenea, hirotonirea femeilor.

Biserica Luterană din America de Nord, a fost fondată în 2010 și hirotonește femei. NALC a stabilit un dialog ecumenic cu o serie de organisme luterane, atât organisme care hirotonesc femei, cât și organisme care nu hirotonesc femei.

Sinodul evanghelic luteran din Wisconsin nu hirotonește femei.

Sinodul Evanghelic Luteran nu hirotonește femei.

Biserica Confesiunii Luterane nu hirotonește femei.

Biserica Protestantă Evanghelică Luterană (GCEPC) a hirotonit femei încă de la începuturile sale în 2000. Hirotonirea femeilor nu este o problemă controversată în LEPC/GCEPC. Femeile sunt hirotonite/consacrate la toate nivelurile, inclusiv diacon, preot și episcop în LEPC/GCEPC.

 

Africa

Biserica Evanghelică Luterană din Tanzania (ELCT) a decis să hirotonească femei în 1990, dar nu are femei episcopi.

Unele eparhii încă se opun hirotonirii femeilor.

Biserica Evanghelică Etiopiană Mekane Yesus (EECMY) a început să hirotonească femei în anul 2000, dar nu continuă această practică întrucât luteranismul confesional a devenit mai puternic în acest corp bisericesc în ultimii ani.

Metodism

 

Biserica Metodistă Unită hirotonește femei. În 1880, Anna Howard Shaw a fost hirotonită de Biserica Protestantă Metodistă; Ella Niswonger a fost hirotonită în 1889 de Biserica Fraților Uniți. Ambele confesiuni au fuzionat ulterior în Statele Unite în Biserica Metodistă Unită. În 1956, Biserica Metodistă din America a acordat femeilor drepturi de hirotonire și drepturi depline ale clerului.

De atunci, femeile au fost hirotonite prezbiteri cu drepturi depline (pastori) în denominație, iar 21 au fost ridicate la episcopat. În 1967, Noemi Diaz este prima femeie hispanica hirotonită de o Conferință anuală. În cadrul Conferinței anuale de la New York s-au făcut onorurile. Prima femeie aleasă și consacrată Episcop în cadrul Bisericii Metodiste Unite (și, într-adevăr, prima femeie aleasă episcop a oricărei biserici creștine principale) a fost Marjorie Matthews în 1980. Leontine T. Kelly, în 1984, a fost prima femeie afro-americană ridicată la episcopat în orice confesiune principală. În Germania, Rosemarie Wenner este din 2005 episcop conducător în Biserica Metodistă Unită. Episcopul Karen Oliveto, care slujește în prezent, este primul episcop lesbian în Biserica Metodistă Unită.

Biserica Metodistă Primitivă nu hirotonește femeile ca bătrâni și nici nu le licențiază ca pastori sau predicatori locali.

PMC consacră femeile ca diaconesse.

Biserica Evanghelică Wesleyană (EWC) nu hirotonește femeile ca prezbiteri, deși le încredințează pe femei ca diaconițe.

Conferința metodistă fundamentală nu hirotonește femei.

Biserica Metodistă de Sud nu hirotonește femei.

Biserica Metodistă Liberă a hirotonit femei din 1911.

Bible Methodist Connection of Churches hirotonește femeile.

Armata Salvării ordonează femeile și a făcut-o încă de la înființare. Catherine Booth a fost co-fondatoare, împreună cu soțul ei

William.

Biserica Nazarineanului hirotonește femei, primele femei fiind hirotonite din 1908.

Biserica Metodistă Wesleyană (care este acum Allegheny Wesleyan Methodist Connection și Biserica Wesleyană) a hirotonit

femeile ca slujitori încă de aproape de începuturile sale și susține că este una dintre primele care a hirotonit femei în epoca modernă.

 

penticostal

Biserica penticostală din Germania permite hirotonirea femeilor.

Biserica penticostală din Suedia permite hirotonirea femeilor.

Misiunea penticostală nu hirotonește femei pastori.

Apariția femeilor pastori, adesea ca copastori împreună cu soții lor, este frecventă în mișcarea penticostală.

mai ales în bisericile neafiliate unei confesiuni; pot fi hirotoniti sau nu. Printre femeile pastori notabile se numără

Paula White și Victoria Osteen.

Adunările lui Dumnezeu din SUA hirotonesc femei și au femei la conducere în întreaga Biserică.

Biserica lui Dumnezeu în Hristos (COGIC) nu hirotonește femeile ca prezbiter sau episcop

 

Presbiterian, Unit sau Reformat

 

Scoţia

 

Biserica Scoției

Femeile au fost însărcinate ca diaconi din 1935 și au fost permise să predice din 1949.

În 1963, Mary Levison a depus o petiție Adunării Generale pentru hirotonire.

Femeile în vârstă au fost introduse în 1966, iar femeile slujitori în 1968.

Prima femeie Moderatoare a Adunării Generale a fost dr. Alison Elliot în 2004.

 

Biserica Unită Liberă din Scoția a hirotonit femei din 1929 și și-a ales prima femeie moderator a adunării generale

în 1960.

Biserica Liberă a Scoției nu hirotonește femei.

Biserica Presbiteriană Liberă din Scoția cu sediul în Scoția, Australia și Zimbabwe nu hirotonește femei.

Bisericile Presbiteriane Asociate cu sediul în Scoția nu hirotonesc femei.

 

Anglia/Țara Galilor

 

Biserica Unită Reformată din Regatul Unit hirotonește femei.

Biserica Presbiteriană Internațională cu sediul în Marea Britanie, Europa și Coreea nu hirotonește femei.

Biserica Evanghelică Presbiteriană din Anglia și Țara Galilor nu hirotonește femei.

Biserica Liberă a Angliei nu hirotonește femei.

Biserica Presbiteriană din Wales hirotonește femei.

Irlanda

 

Biserica Presbiteriană din Irlanda hirotonește femei.

Biserica Presbiteriană Neabonată din Irlanda hirotonește femei.

Biserica Presbiteriană Liberă din Ulster nu hirotonește femei.

Biserica Evanghelică Presbiteriană (Irlanda) nu hirotonește femei.

Biserica Presbiteriană Reformată din Irlanda nu hirotonește femei.

 

Olanda

Biserica Reformată Olandeză hirotonește femei, cu excepția uniunii reformate

Bisericile reformate din Țările de Jos (eliberate) nu hirotonesc femei.

Congregațiile reformate din Țările de Jos nu hirotonesc femei.

 

Belgia

Biserica protestantă Unită din Belgia hirotonește femei.

 

Luxemburg

Biserica Reformată Protestantă din Luxemburg hirotonește femei.

Biserica protestantă din Luxemburg hirotonește femei.

 

Franţa

Biserica Reformată din Franța hirotonește femei.

Biserica Protestantă Unită din Franța hirotonește femei.

 

Elveţia

Biserica Reformată Elvețiană hirotonește femei.

 

Germania

Bisericile unite și reformate din cadrul Bisericii Evanghelice din Germania (EKD) hirotonesc femei și au femei ca episcopi.

 

Europa de Est

Biserica Reformată din Ungaria hirotonește femei.

Biserica Reformată Poloneză hirotonește femei din 2003.

 

America de Nord

Biserica Presbiteriană (SUA). PC (SUA) a fost format în 1983 printr-o fuziune a Bisericii Presbiteriane din Statele Unite.

(PCUS – biserica de sud) și Biserica Presbiteriană Unită din Statele Unite ale Americii (UPCUSA – biserica de nord).

PC (SUA) a hirotonit întotdeauna femeile. În ceea ce privește corpurile predecesoare, în 1893, Edith Livingston Peake a fost

numit Evanghelist Presbiterian de către Primul Presbiterian Unit din San Francisco. Între 1907 și 1920 încă cinci femei

devenit ministri. Biserica Presbiteriană (SUA) a început să hirotonească femeile ca bătrâni în 1930 și ca slujitori ai Cuvântului și

sacrament în 1956. Până în 2001, numărul bărbaților și femeilor care ocupau funcții era aproape egal. Prima femeie care a fost hirotonită

în Biserica Presbiteriană din Statele Unite (PCUS/Biserica de Sud) a fost Pr. Rachel Henderlite care a fost hirotonită de un

congregație predominant afro-americană din Richmond, VA în 1965.

Biserica Presbiteriană din America nu hirotonește femei.

În 1997, PCA și-a rupt chiar relația fraternă cu Biserica Creștină Reformată în această problemă.

 

Biserica Reformată din Statele Unite nu hirotonește femei.

Bisericile Liber Reformate din America de Nord hirotonesc numai bărbați.

Biserica Presbiteriană Cumberland. În 1888, Louisa Woosley a fost autorizată să predice. A fost hirotonită în 1889. A scris

Femeia va predica.

Biserica Creștină Reformată din America de Nord a început să hirotonească femei în 1995. Drept urmare, mai mulți conservatori

congregațiile au format Bisericile Unite Reformate din America de Nord și poziția CRC ca membru al Nordului

Consiliul Presbiterian și Reformat American (NAPARC) a fost suspendat în 1997. Mai multe congregații individuale continuă să

se opun hirotonirii femeilor și femeile nu sunt așezate la unele Clase (adunări regionale).

Biserica Ortodoxă Presbiteriană nu hirotonește femei.

Biserica Reformată din America a început să permită hirotonirea femeilor în 1979.

Biserica Unită a lui Hristos. Totuși, Antoinette Brown a fost hirotonită ca slujitor de către o Biserică Congregaționalistă în 1853

acest lucru nu a fost recunoscut de denominația ei. Mai târziu a devenit unitarană. Biserica Christian Connection, care mai târziu

a fuzionat cu Bisericile Congregaționaliste pentru a forma Biserica Creștină Congregațională, hirotonită femei încă din 1810.

Hirotonirea femeilor este acum necontroversată în Biserica Unită a lui Hristos.

Ordinul Legământului Evanghelic al Presbiterienilor (ECO) hirotonește femeile atât ca prezbiteri (pastori) cât și ca bătrâni conducători.

Biserica Evanghelică Presbiteriană (EPC) permite congregațiilor individuale să determine dacă hirotonesc sau nu femei.

Biserica Unită din Canada hirotonește femei. Biserica a fost divizată în anii 1930 prin această problemă moștenită de la

bisericile pe care le-a reunit, Biserica Unită a hirotonit prima sa femeie slujitoare, reverenda Lydia Emelie Gruchy, din

Conferința din Saskatchewan în 1936. În 1953, reverendul Lydia Emelie Gruchy a fost prima femeie canadiană care a primit un onorific

Doctor în teologie.

Australia

 

Biserica Unire din Australia a hirotonit femei de când s-a înființat în 1977. Cele trei confesiuni membre,

Uniunea Congregațională din Australia, Biserica Metodistă din Australasia și Biserica Presbiteriană din Australia au avut toate

femei hirotonite înainte de Unire. Uniunea Congregațională din Australia a hirotonit prima femeie în slujirea creștină în

Australia, Rev. Winifred Kiek în 1927. Biserica Metodistă din Australasia a hirotonit pentru prima dată femei (Rev. Margaret Sanders și

Rev Coralie Ling) în 1969, în timp ce Biserica Presbiteriană din Australia și-a hirotonit prima femeie slujitoare în 1974. După

formarea Bisericii Unificatoare din Australia, Biserica Presbiteriană din Australia continuă a inversat decizia

hirotonește femei în 1991.

Biserica Presbiteriană din Australia nu hirotonește femei. După cum am menționat mai sus, unele dintre congregațiile sale au plecat să se alăture

Noua Biserică Unire în 1977, 14 ani mai târziu, în 1991, a încetat să hirotonească femeile la slujire, dar drepturile femeilor

hirotonite înainte de acest timp nu au fost afectate.

 

Pakistan

Biserica Presbiteriană din Pakistan hirotonește femei.

 

Alte protestante

Societatea Religioasă a Prietenilor (Quakers) nu hirotonește pe nimeni, dar au avut femei în roluri de conducere, cum ar fi Recorded

Ministru de când au început pentru prima dată în 1652. Vezi Elizabeth Hooton și Mary Fisher. A durat mai mult înainte ca femeile să țină

roluri de conducere în organismele decizionale care includeau bărbați (de exemplu, Mary Jane Godlee a fost prima femeie care a ocupat funcția de funcționar).

Întâlnirea anuală de la Londra din 1918) – deși întâlnirile separate ale femeilor au exercitat o autoritate semnificativă.

„Christian Connection Church: o rudă timpurie a Bisericii Creștine (Ucenicii lui Hristos) și a Bisericii Unite din

Hristos, acest trup a hirotonit femei încă din 1810. Printre ele s-au numărat Nancy Gove Cram, care a lucrat ca misionară cu

Indienii Oneida până în 1812 și Abigail Roberts (un predicator laic și misionar), care a ajutat la înființarea multor biserici în New

Jersey. Alții au inclus Ann Rexford, Sarah Hedges și Sally Thompson.

Alianța Creștină și Misionară din SUA nu hirotonește femei, dar o face în alte națiuni. O femeie ministru

în Filipine, Ruth Tablada, a fost hirotonită recent. Biserica Alianței Creștine și Misionare din Canada, de asemenea

hirotonește femei.

Biserica Moraviei hirotonește femei.

Biserica Husită Cehoslovacă hirotonește femei.

Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea nu hirotoneşte oficial femeile în cea mai mare parte a lumii, ci în regiunile Unite.

Statele, Țările de Jos, anumite părți ale Germaniei și China pot ocazional să hirotonească femei. Aceste hirotoniri sunt luate în considerare

neregulate și nu sunt recunoscute oficial în anuarul bisericii. În unele părți ale lumii, Biserica Adventistă,

comisionează femei în loc să hirotonească. Ei pot îndeplini aproape aceleași îndatoriri ca un pastor hirotonit, dar nu dețin

titlul de hirotonit. Acest lucru se datorează faptului că voturile recente la Sesiunile Conferinței Generale la nivel mondial au respins o propunere

permite hirotonirea femeilor. A existat o puternică polarizare între națiuni, cu țările occidentale și Asia de Nord-Pacific

votează în general în susținere și alte țări votează în general împotrivă. O altă propunere pentru a permite alegerea locală a fost

a refuzat de asemenea. În practică, există numeroase femei care lucrează ca miniștri și în funcții de conducere. Cel mai

co-fondatoare influentă a bisericii, Ellen G. White, a fost o femeie, dar nu a fost niciodată hirotonită.

Bisericile lui Hristos, din cauza poziției lor conservatoare, în general nu hirotonesc femei.

Alianța Liderilor Creștini permite femeilor să slujească ca slujitori diaconi.

Femeile ca episcopi protestanți

 

Unele Biserici protestante, inclusiv cele de tradiție luterană, husită, anglicană, metodistă și moravă, au

a permis femeilor să devină episcopi:

 

1924: Biserica Sfânta Munte Sinai a Americii – Ida B. Robinson a slujit ca fondator și prim episcop președinte

1929: Biserica Mariavită Veche Catolică din Polonia (și Biserica Mariavită Catolică, o schismă din 1935 de la Vechiul Catolic

Biserica Mariavite) – Maria Izabela Wiłucka-Kowalska și 11 călugărițe

1980: Biserica Metodistă Unită – Marjorie Matthews

1988: Biserica Episcopală din Statele Unite ale Americii – Barbara Clementine Harris

1990: Biserica Anglicană din Noua Zeelandă – Penelope Ann Bansall Jamieson

1990: Biserica Evanghelică Luterană din America – April Ulring Larson

1992: Biserica Luterană Evanghelică Elbiană de Nord – Maria Jepsen

1993: Biserica Norvegiei (luterană) – Rosemarie Köhn

1993: Biserica Anglicană a Canadei – Victoria Matthews

1995: Biserica Danemarcei (Evanghelic Lutheran) – Lise-Lotte Rebel

1995: Biserica Groenlandei – Sofie Petersen

1996: Biserica Suediei (Evanghelică Luterană) – Christina Odenberg

1998: Biserica Moraviană din America – Kay Ward

1998: Biserica Unită a lui Hristos din Filipine – Nelinda Primavera-Briones

1998: Biserica Presbiteriană din Guatemala

1999: Biserica Husită Cehoslovacă – Jana Šilerová

1999: Biserica Evanghelică Luterană de Stat din Hanovra – Margot Käßmann

2000: Biserica Episcopală Metodistă Africană – Vashti Murphy McKenzie

2001: Biserica Evanghelică din Bremen – Brigitte Boehme, titulară președinte, o laică de când președinția nu necesită

aptitudini teologice

2001: Biserica Luterană Evanghelică Nord Elbiană – Bärbel Wartenberg-Potter

2003: Biserica Protestantă Evanghelică Luterană (GCEPC) SUA – Nancy K. Drew

2003: Biserica Danemarcei (Evanghelic Lutheran) – Elisabeth Dons Chritensen

2007: Biserica Evanghelică Luterană din Canada – Susan Johnson

2008: Biserica Anglicană din Australia – Kay Goldsworthy

2008: Biserica Episcopală Sion metodistă africană – Mildred Hines

2009: Biserica Evanghelică din Germania Centrală – Ilse Junkermann

2010: Biserica Evanghelică Luterană a Finlandei – Irja Askola

2011: Biserica Luterană Evanghelică Nord Elbiană – Kirsten Fehrs

2011: Biserica Evanghelică din Westfalia – Annette Kurschus, intitulată praeses

2012: Biserica Islandei (luterană) – Agnes M. Sigurðardóttir

2012: Biserica Anglicană din Africa de Sud – Ellinah Wamukoya

2012: Biserica Anglicană din Africa de Sud – Margaret Vertue

2012: Biserica Danemarcei – Tine Lindhardt

2013: Biserica Danemarcei – Marianne Christiansen

2013: Biserica Irlandei (anglicană) – Pat Storey

2013: Biserica Evanghelică Luterană a Americii – Elizabeth Eaton

2014: Biserica Anglicană din Aotearoa, Noua Zeelandă și Polinezia – Helen-Ann Hartley

2015: Biserica Angliei – Libby Lane

2015: Biserica Angliei – Alison White

2015: Biserica Angliei – Rachel Treweek

2015: Biserica Angliei – Sarah Mullally

2015: Biserica Angliei – Anne Hollinghurst

2015: Biserica Angliei – Ruth Worsley

2015: Biserica Angliei – Christine Hardman

2016: Biserica Angliei – Karen Gorham

2016: Biserica Angliei – Jo Bailey Wells

2016: Biserica Angliei – Jan McFarlane

2017: Biserica Angliei – Guli Francis-Dehqani

2017: Biserica din Țara Galilor – June Osborne

2017: Biserica Danemarcei – Marianne Gaarden

2018: Biserica Episcopală Scoțiană – Anne Dyer

2018: Biserica din Țara Galilor – Joanna Penberthy

2019: Biserica Evanghelică din Hesse Electoratul-Waldeck – Beate Hofmann

2019: Biserica Evanghelică Luterană din Germania de Nord – Kristina Kühnbaum-Schmidt

2020: Biserica Groenlandei – Paneeraq Siegstad Munk

2021: Biserica Evanghelică a Palatinatului – Dorothee Wüst, titulară președinte

2022: Biserica protestantă din Baden – Heike Springhart

 

Altele: biserici protestante în germană luterană, biserici reformate și unite (EKD), Biserica protestantă a Țărilor de Jos

 

Femeile ca arhiepiscopi sau șefi de confesiune

1934 Armata Salvării – Evangeline Booth devine general al Armatei Salvării.

1960 United Free Church of Scotland – Elizabeth Barr devine moderator al Adunării Generale a United Free Church

a Scotiei.

2004 Biserica Scoției – Dr. Alison Elliot devine moderator al Adunării Generale

2005 Metropolitan Community Church – Nancy Wilson, prima femeie instalată ca moderator.

2006 Biserica Episcopală — Prea Reverenda Dr. Katharine Jefferts Schori. Instalat ca Episcop-Președinte al Episcopiei

Biserica și Întâistătătorul (aceeași poziție pe care alte provincii din comuniunea anglicană o numesc Arhiepiscop) la

Catedrala Națională din Washington la 4 noiembrie 2006, deși, din punct de vedere tehnic, ea a preluat mandatul la 1 noiembrie.

2007 Biserica Evanghelică Luterană din Canada – Susan Johnson. Prima femeie care a slujit ca Episcop național al ELCIC. Ea a fost

sfințit la 29 septembrie 2007.

2008 Biserica Wesleyană – Jo Anne Lyon. Prima femeie care a servit ca Superintendent General al Bisericii Wesleyan și

primul care a servit ca unicul Supraintendent General al Bisericii Wesleyane din istoria ei. Ea a fost aleasă în iunie 2008

respectiv 2012.

2013: Biserica Evanghelică Luterană a Americii – Elizabeth Eaton. Primele femei instalate ca episcop-președinte.

2014 Biserica Suediei – Antje Jackelén Arhiepiscopul Uppsala. Instalat în Catedrala din Uppsala pe 15 iunie 2014.7

Datele din paginile despre islam.

Pentru ce ai fost trimis în lume?

Ai fost trimis în lume ca să lupți.

Dialogul dintre viață și text.

Misoginismul e un păcat.

Prin botez, fiecare persoană devine parte a corpului lui Hristos. 1 Corinteni 12

Iisus a împărțit masa cu cei excluși.

Pentru libertate, Hristos ne-a eliberat.

În ce măsură crezi că botezul influențează conducerea Bisericii?

Sexismul e un păcat.

Toți sunt chemați la masa lui Hristos.

Cheile mașinii aparțin tuturora.

Rolul Bisericii e să umanizeze societatea. https:// blogs.elca.org/advocacy/presence-to-equal-leadership/?_ga=2.186520686.613666351.1664073117-731833859.1664073117, accesat 25.09.2022

Femeile trebuie să vorbească. https:// blogs.elca.org/advocacy/presence-to-equal-leadership/?_ga=2.186520686.613666351.1664073117-731833859.1664073117, accesat 25.09.2022

Dumnezeu ne-a creat egali

Corectitudinea, justiția este punctul de plecare al egalității dintre sexe.https:// www.lutheranworld.org/sites/default/files/DTPW-WICAS_Gender_Justice.pdf , accesat 25.09.2022

Femeile nu sunt mai înclinate către păcat decât bărbații.

9 He had four unmarried daughters[a] who had the gift of prophecy., Acts 21:9, www.biblegateway.com/passage/?search=Acts+21%3A9&version=NRSVUE, accesat 24.09.2022

18 After staying there for a considerable time, Paul said farewell to the brothers and sisters and sailed for Syria, accompanied by Priscilla and Aquila. At Cenchreae he had his hair cut, for he was under a vow. Acts 18:18, www.biblegateway.com/passage/?search=Acts+18%3A18&version=NRSVUE, accesat 24.09.2022

16 1. I commend to you our sister Phoebe, a deacon[a] of the church at Cenchreae, 2 so that you may welcome her in the Lord, as is fitting for the saints, and help her in whatever she may require from you, for she has been a benefactor of many and of myself as well. 3 Greet Prisca and Aquila, my coworkers in Christ Jesus, 4 who risked their necks for my life, to whom not only I give thanks but also all the churches of the gentiles. Romans 16:1–4, www.biblegateway.com/passage/?search=Romans+16%3A1%E2%80%934&version=NRSVUE , accesat 24.09.2022

19 The churches of Asia send you greetings. Aquila and Prisca, together with the church in their house, send you hearty greetings in the Lord., 1Cor 16:19, www.biblegateway.com/passage/?search=1Cor+16%3A19&version=ESV , accesat 24.09.2022

2 I urge Euodia and I urge Syntyche to be of the same mind in the Lord. 3 Yes, and I ask you also, my loyal companion,[a] help these women, for they have struggled beside me in the work of the gospel, together with Clement and the rest of my coworkers, whose names are in the book of life., Philippians 4:2–3, www.biblegateway.com/passage/?search=Philippians+4%3A2–3&version=NRSVUE, accesat 24.09.2022

Referitor la faptul că Iisus e Adam reîncarnat: 9. for as yet they did not understand the scripture, that he must rise from the dead. , John 20:9, www.biblegateway.com/passage/?search=John+20%3A1–18&version=NRSVUE , accesat 24.09.2022

https:// en.wikipedia.org/wiki/Ordination_of_women_in_the_Anglican_Communion

https:// en.wikipedia.org/wiki/Ordination_of_women_in_Methodism

https:// en.wikipedia.org/wiki/Biblical_womanhood

https:// en.wikipedia.org/wiki/Christian_views_on_marriage

https:// en.wikipedia.org/wiki/Jesus%27_interactions_with_women

https:// en.wikipedia.org/wiki/List_of_women_in_the_Bible

https:// en.wikipedia.org/wiki/Ordination_of_women

https:// en.wikipedia.org/wiki/Paul_the_Apostle_and_women

https:// en.wikipedia.org/wiki/Rape_in_the_Hebrew_Bible

https:// en.wikipedia.org/wiki/Stay-at-home_daughter

https:// en.wikipedia.org/wiki/Women_as_theological_figures

https:// en.wikipedia.org/wiki/Women_in_the_Bible

https:// en.wikipedia.org/wiki/Women_in_Christianity

https:// www.google.com/search?tbs=bks:1&q=%22Ordination+of+women+in+Methodism%22+-wikipedia

https:// en.wikipedia.org/wiki/Ordination_of_women_in_Protestant_denominations , descris pe scurt fiecare biserica în capitolul 3

Bibliografia de la https:// en.wikipedia.org/wiki/Ordination_of_women_in_Protestant_denominations

https:// web.archive.org/web/20141129031519/http://www.interchurch.dk/news/news/article/third-woman-bishop-elected-on-funen

Note de subsol.

Bibliografie.

The examples and perspective in this article may not represent a worldwide view of the subject. You may improve this article, discuss the issue on the talk page, or create a new article, as appropriate. (January 2022) (Learn how and when to remove this template message)

1Macy, Gary, ”Istoria secretă a hirotonirii femeilor. Clerul de sex feminin în Vest în Evul Mediu”, Oxford University Press, New York, 2007, p.61

2Cuvintele ”hirotoni” și ”hirotonisi” au același înțeles: a popi, a preoți, a sfinți (o persoană)

4Biblia, Geneza, 2:4-3:24

5Macy, Gary, ”Istoria secretă a hirotonirii femeilor. Clerul de sex feminin în Vest în Evul Mediu”, Oxford University Press, New York, 2007, p.17

6 Biblia, Noul Testament, Gălățeni, capitolul 3, versetele 27-28 Sursa: https://www.catehezebiblice.ro/galateni/c3-vv25-29/ , accesat 24.09.2022

7https://en.wikipedia.org/wiki/Ordination_of_women_in_Protestant_denominations , accesat 24.09.2022. Licență: https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/deed.ro . Textul a fost tradus.

Facebooktwitterlinkedininstagramflickrfoursquaremail
Reprezentativ

The Romanian Orthodox Church must be reformed / Biserica Ordodoxă Română trebuie reformată

The Romanian Orthodox Church must be reformed. BOR is a thousands-year-old Church that no longer serves contemporary society, except in a very small proportion.

Unfortunately, the Church is highly centralized, which makes it hard to adapt and anchored in the past.

BOR must be decentralized, following the model of many Protestant Churches.

At the same time, within the BOR there are problems with restricting freedom of expression.

The church effectively holds the state in place, preventing the development of society.

BOR needs to attract people from all walks of life, which it is not doing now.

The religion class should be taught by the history teacher and should provide students with objective information about all the major world religions.

The renovation of the Orthodox churches must be done, if desired, from the money of the parishioners.

Not only the renovation of the Orthodox churches must be done with the money of the parishioners, but also the renovation of all places of worship belonging to all the religions present on the territory of Romania must be done, if desired, with the money of the parishioners or sponsorships, not with money from the budget state.

The construction of new churches, likewise, if desired, must be done with the money of the parishioners.

All cults must pay taxes on the buildings they own from their own budgets.

All cults must organize their accounting.

All cults must issue a tax receipt for any goods sold.

Priests/Imams and all other representatives can work with a work contract or as volunteers.

The Orthodox Church or any other Church must give up icons. The only one worshiped will be God.

The BOR must present its parishioners with objective information about all major world religions (Buddhism, Islam, etc.), with well-trained priests and priestesses for this purpose.

The Orthodox Church must ordain women.

The Orthodox Church must recognize the major contributions that other religions and other Christian denominations have had on humanity.

The Orthodox Church must recognize all the prophets, starting with Adam.

The Orthodox Church must recognize the equal importance of all prophets (Adam, Noah, Lot, etc.), not just the importance of Jesus for humanity.

The Orthodox Church must recognize that Jesus was not actually crucified on the cross.

Orthodox priests must confess to their parishioners.

The Orthodox Church must admit that it collaborated with the former communist Security.

Stoica Vlad Alexandru

Bucharest Romania

09/05/2022

——————————————————

Biserica Ortodoxă Română trebuie imperios reformată. BOR este o Biserică veche de mii de ani, care nu mai servește societatea contemporană, decât într-o foarte mică proporție.

Din păcate, Biserica este puternic centralizată, ceea ce o face să fie greu adaptabilă și anchilozată în trecut.

BOR trebuie descentralizată, pe modelul multor Biserici protestante.

Totodată, în cadrul BOR există probleme cu îngrădirea libertății de exprimare.

Biserica ține efectiv statul în loc, împiedicând dezvoltarea societății.

BOR trebuie să atragă oameni din toate păturile sociale, ceea ce nu face acum.

Ora de religie trebuie predată de profesorul sau profesoara de istorie și trebuie să furnizele elevilor informații obiective despre toate religiile marcante ale lumii.

Renovarea bisericilor ortodoxe trebuie să se facă, dacă se dorește, din banii enoriașilor.

Nu doar renovarea bisericilor ortodoxe trebuie să se facă din banii enoriașilor, ci și renovarea tuturor lăcașelor de cult aparținând tuturor religiilor prezente pe teritoriul României trebuie să se facă, dacă se dorește, din banii enoriașilor sau din sponsorizări, nu din bani de la bugetul de stat.

Construirea de noi biserici, la fel, dacă se dorește, trebuie să se facă din banii enoriașilor.

Toate cultele trebuie să plătească din bugetele proprii impozite pe clădirile pe care le dețin.

Toate cultele trebuie să-și organizeze contabilitatea.

Toate cultele trebuie să emită bon fiscal pentru orice bun vândut.

Preoții/imamii și toți ceilalți reprezentanți pot activa cu contract de muncă sau ca voluntari.

Biserica Ortodoxă sau oricare altă Biserică trebuie să renunțe la icoane. Singurul adorat va fi Dumnezeu.

BOR trebuie să prezinte enoriașilor săi informații obiective despre toate religiile marcante ale lumii (budism, islam etc.), având în acest scop preoți și preotese bine instruiți.

Biserica Ortodoxă trebuie să hirotonisească femei.

Biserica Ortodoxă trebuie să recunoască contribuțiile majore pe care celelalte religii și celelalte denominații creștine le-au avut asupra umanității.

Biserica Ortodoxă trebuie să recunoască toți profeții, începând cu Adam.

Biserica Ortodoxă trebuie să recunoască importanța egală a tuturor profeților (Adam, Noe, Lot etc.), nu doar importanța lui Iisus pentru umanitate.

Biserica Ortodoxă trebuie să recunoască faptul că Iisus nu a fost răstignit propriu-zis pe cruce.

Preoții ortodocși trebuie să se spovedească în fața enoriașilor.

Biserica Ortodoxă trebuie să recunoască faptul că a colaborat cu fosta Securitate comunistă.

Stoica Vlad Alexandru

București, România

05.09.2022

 Facebooktwitterlinkedininstagramflickrfoursquaremail

Reprezentativ

Preoție și pentru femei

În cadrul BCÎR femeile vor avea dreptul de a purta sutana preoțească.

Hirotonirea femeilor și Sfânta Scriptură

Introducere 1.


Patru reguli pentru interpretarea corectă a Scripturii

  1. Sensul literal.
  2. Forma literară.
  3. Domeniul de aplicare vizat.
  4. Raționalizări.
Trebuie să știm ce a vrut să spună autorul uman înainte de a putea ajunge la orice concluzie cu privire la ceea ce ne spune Dumnezeu. 

În multe texte trebuie să discernem învățătura analizând forma literară pe care o folosește autorul scriptural. .

Nu putem atribui afirmații sau afirmații unui autor biblic care se află în afara domeniului său de aplicare.

Trebuie să distingem afirmațiile substanțiale ale autorului de raționalizările și raționamentele populare în care își exprimă propriile opinii umane.

Introducere 2.


Formarea Evangheliilor

Pentru a înțelege corect Evangheliile, trebuie să cunoaștem modul în care au apărut Evangheliile:

de la învățătura lui Isus,
prin cateheză orală
și înregistrări scrise
până la compunerea Evangheliilor după Matei,
Marcu,
Luca
și Ioan.

Femeile în timpurile Vechiului Testament
1000 î.Hr. – 30 d.Hr

Bărbații dominau
în societate și religie

Dominație masculină: 

Citeste si: 

În ceea ce privește învățătura rabinică despre femei: 

Isus Hristos și femeile
28 – 30 d.Hr

Isus nu a abordat direct dominația masculină.
Dar a stabilit o nouă preoție care include o deschidere radicală față de femei.

Femeile au fost prezente la Cina cea de Taină

Citește: Isus dintr-o perspectivă ecofeministă , de Ivonne Gebara.

Iisus Hristos: 

La Cina cea de Taină: 

General:

La numirea numai bărbaților dintre cei doisprezece apostoli: 

Femeile în Biserica Apostolică timpurie
30 – 80 d.Hr

Pavel a susținut egalitatea fundamentală în Hristos a femeilor și bărbaților.
Femeile au luat parte la apostolatul Bisericii.
Pavel le-a cerut femeilor să poarte un văl în adunare pentru a preveni ciocnirile culturale.
 

lecturi: 

Despre texte pauline specifice: 

Femeile dintre ucenicii Apostolilor
80 d.Hr. – 120 d.Hr

Într-o reacție împotriva gnosticilor, unii lideri locali ai Bisericii le interzic femeilor să vorbească în adunări. 

Citiți despre femeile din Biserica Creștină Primărie: 

Despre Efeseni „Mire și mire” 

Despre Luke:

Despre Ioan:

Despre evrei:

John Wijngaards

Urmăriți-l pe @JohnWijngaards

Facebooktwitterlinkedininstagramflickrfoursquaremail

Reprezentativ

Biserica Creștină Înfrățirea Religiilor – foarte scurtă descriere

Biserica Creștină Înfrățirea Religiilor

Biserica Creștină Înfrățirea Religiilor va fi o comuniune de biserici, fiecare având rolul de a forma o comunitate.

Fiecare Biserică va purta o denumire.

BCÎR va fi un curcubeu de religii prietene, pe care le va păstra intacte. Islamul, creștinismul protestant, shintoismul se vor număra printre aceste religii.

BCÎR va încerca să construiască cât mai multe biserici și va încerca să atragă cât mai mulți enoriași.

Clădirile vor avea formă circulară, iar sfânta cruce va fi așezată pe acoperișul fiecărei biserici BCÎR.

BCÎR se va implica activ în viața comunităților deservite, inclusiv în relațiile economice.

Orice persoană va putea apela la oricare dintre bisercile BCÎR și va putea achiziționa servicii sau produse.

Actele contabile ale fiecărei biserici vor fi publice.

Orice biserică BCÎR va emite factură pentru serviciile sau produsele comercializate.

Bisericile BCÎR vor și așadar și entități economice.

Copiii enoriașilor BCÎR vor merge la școlile alese de familiile lor, după care vor urma programe after school în cadrul unei clădiri din curtea bisericii de care aparțin cu familia.

În cadrul programelor after school vor învăța despre toate religiile lumii.

Personalul educațional care va activa în cadrul programelor after school va fi plătit din fondurile BCÎR.

La bisericiile din cadrul BCÎR se va putea apela pentru prestării servicii în domeniul construcțiilor, amenajărilor interioare, transporturilor ș.a.

Fiecare firmă va activa independent, plătind către stat toate taxele și impozitele și donând BCÎR procentul din profit prevăzut de lege.

BCÎR va presta servicii de intermediere recrutare personal, printr-o entitate economică de tip SRL sau SA ce va plăti către stat taxele și impozitele datorate.

Facebooktwitterlinkedininstagramflickrfoursquaremail

Reprezentativ

Pacea fie cu tine, dragă vizitator sau dragă vizitatoare. Aici vei găsi cuvinte despre suflet, existență, Dumnezeu, Biblie, Iisus Cristos, cine suntem, de unde venim, spirit, întrebări fundamentale, religie și altele. Acesta este site-ul Bisericii Creștine pentru Înfrățirea Religiilor. Află cum poți contribui. Căutăm avocat voluntar, web marketeri voluntari, sponsori, administrator site voluntar, creatori de conținut. Folosește meniul, categoriile, arhiva de articole sau căsuța de căutare, toate aflate în dreapta, pentru a naviga pe site. Nu uita să te înscrii la newsletter. Vlad Stoica. Telefon +40 748.472.092. Email: va.stoica4 la Gmail.

Facebooktwitterlinkedininstagramflickrfoursquaremail

Menonit Amish

Menoniții Amish au apărut prin mișcări de reformă în rândul Amish -ului nord-american , în principal între 1862 și 1878. Acești Amish s-au îndepărtat de vechile tradiții Amish și s-au apropiat de menoniți , devenind menoniți de origine Amish. De-a lungul deceniilor, majoritatea grupurilor de menoniți Amish au eliminat cuvântul „Amish” din numele congregațiilor lor sau au fuzionat cu grupurile de menoniți.

În ultimele decenii, termenul „Menonit Amish” este uneori folosit în mod eronat pentru a desemna Menoniții Ordinului Vechi cu cal și cărucior , al căror stil de viață este mai mult sau mai puțin similar cu Vechiul Ordin Amish. Uneori, termenul „Menonit Amish” este folosit pentru a desemna toate grupurile de Amish, atât Vechiul Ordin Amish, cât și Menoniții Amish, precum și Amish înainte de această diviziune în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Global Anabaptist Mennonite Encyclopedia Online folosește termenul „Amish Mennonit” în acest sens. [1]

Cuprins

IstorieEditați | ×

Articolul principal:

Amish § Istorie

Divizia 1850–1878Editați | ×

Majoritatea comunităților Amish care au fost stabilite în America de Nord nu și-au păstrat în cele din urmă identitatea Amish. Diviziunea majoră care a dus la pierderea identității multor congregații Amish a avut loc în al treilea sfert al secolului al XIX-lea. Formarea facțiunilor și-a făcut cale în momente diferite, în locuri diferite. Procesul a fost mai degrabă o „sortare” decât o scindare. Oamenii Amish sunt liberi să se alăture unei alte congregații Amish într-un alt loc care li se potrivește cel mai bine. Între 1862 și 1878 s-au ținut anual Dienerversammlungen (conferințe ministeriale) în diferite locuri, privind modul în care Amish ar trebui să facă față presiunilor societății moderne. [2] Până la primele câteva întâlniri, episcopii mai tradiționali au fost de acord să boicoteze conferințele.

Membrii mai progresiști, cuprinzând aproximativ două treimi din grup, au devenit cunoscuți sub numele de Menonit Amish și, în cele din urmă, s-au unit cu Biserica Menonită și cu alte denominațiuni menonite, mai ales la începutul secolului al XX-lea. Grupurile mai tradiționale au devenit cunoscute sub numele de Vechiul Ordin Amish. [ 3] Egli Amish începuseră deja să se retragă din biserica Amish în 1858. Curând s-au îndepărtat de vechile căi și și-au schimbat numele în „Menonit fără apărare” în 1908. [4] Congregații care nu au luat parte în diviziune după 1862 a format Conferința Menonită Amish Conservatoare în 1910, dar a renunțat la cuvântul „Amish” din numele lor în 1957. [5]

Deoarece nu a existat nicio diviziune în Europa, congregațiile Amish rămase acolo au urmat același mod ca și menoniții Amish din America de Nord și au fuzionat încet cu menoniții . Ultima congregație Amish din Germania care a fuzionat a fost congregația Amish Ixheim , care a fuzionat cu Biserica Menonită vecină în 1937. Unele congregații Menonite, inclusiv cele mai multe din Alsacia , provin direct din fostele congregații Amish. [6] [7]

Conferințe timpuriiEditați | ×

Menoniții Amish au format conferințe regionale la sfârșitul anilor 1880 după diviziune. La începutul secolului al XX-lea, majoritatea acestor grupuri originale de menonite Amish au fuzionat cu conferințele regionale de menonit și și-au pierdut identitatea Amish. [8]

  • Conferința Menonită Indiana-Michigan Amish, organizată în 1888 și fuzionată cu Conferința Menonită Indiana-Michigan în 1916.
  • Conferința Menonită Amish din Districtul de Vest, organizată în 1890 și fuzionată cu Conferințele Menonite Occidentale în 1920-1921.
  • Conferința Menonită Amish de Est, organizată în 1893 și fuzionată cu Conferința Menonită din Ohio în 1927. [9]
  • Conferința Menonită Amish din Ontario, organizată în 1925, sa asimilat curentului menonit în anii 1950 și începutul anilor 1960 și și-a schimbat numele în Conferința Menonită din Vest Ontario în 1963. [10]
  • Stuckey Amish ( menoniții) din Illinois, a ieșit dintr-o despărțire în 1872, organizat ca o conferință în 1899 și s-a alăturat Bisericii Menonite a Conferinței Generale ca conferință de district în 1945. În 1957 a fuzionat cu Conferința Districtului Mijlociu pentru a forma Districtul Central a Bisericii Menonite a Conferinței Generale. [11]
  • Egli Amish , cunoscut și sub numele de Égly Amish, au fost organizați în 1865–1866 și și-au schimbat numele în Defenseless Mennonite Church în 1908. Au adoptat numele de Biserica Evanghelică Menonită în 1949 și au devenit mainstream. În timp ce Bisericile Evanghelice Menonite există în prezent, în 2003, un grup mai larg de Menoniți a devenit Frația Bisericilor Evanghelice .

Conferințe ulterioareEditați | ×

Articolul principal:

Conferința Menonită a Conservatorilor

„Conferința Menonită Amish Conservatoare” s-a născut la câteva decenii după mișcarea Menonită Amish inițială. În 1910, liderii a trei congregații menonite Amish neafiliate s-au întâlnit în Michigan pentru a discuta despre formarea unei conferințe care să permită autonomia congregațională, dar care ar putea să asiste bisericile individuale cu probleme. Această conferință urma să fie mai conservatoare decât conferințele menonite Amish menționate mai sus. Cu toate acestea, s-a apropiat de grupurile menonite principale, pierzându-și în cele din urmă identitatea Amish. În 1954, un vot majoritar a cerut eliminarea părții „Amish” din numele Conferinței Menonite Amish Conservatoare (CMC), care a fost implementată în revizuirea constituției din 1957. Susținătorii au sugerat că conferințele „Amish Menonite” erau învechite. În timpul anilor 1960, îngrijorarea a crescut printre unii cu privire la practicile laxe pe probleme precum voalarea capului femeilor și tunsul părului, televizorul și articolele de îmbrăcăminte. Bisericile individuale au început să difere foarte mult în practică. De la preocupările din anii 1960, conferința a abandonat o poziție cu privire la practicile menționate mai sus,[12] rezultând în 2000 Alianța Menonită Biblică , care continuă să susțină practica de acoperire a capului pentru femei. [13]

Conducând mai departe procesul de asimilare, „Conferința comună menonită din Ohio și Amish de Est” a devenit „Conferința menonită din Ohio și din Est” în 1955, iar „Conferința menonită din Ontario Amish” a devenit „Conferința menonită din vestul Ontario” în 1963. [14]

Kauffman Amish MenonitEditați | ×

Articol principal:

Kauffman Amish Mennonite

Menoniții Amish Kauffman , numiți și Bisericile Predicatoare adormite sau Bisericile Menonite Amish Tampico, sunt o ramură a Menoniților Amish a cărei tradiție se întoarce la John D. Kauffman (1847-1913) care a predicat în timp ce era în transă. În 2017, aveau aproximativ 2.000 de membri botezați și locuiau în principal în Missouri și Arkansas. Spre deosebire de alți menoniți Amish, ei au păstrat în mare parte limba germană din Pennsylvania și alte tradiții de la sfârșitul anilor 1800. Acestea permit unele facilități moderne, cum ar fi electricitatea și mașinile. Congregațiile Kauffman Amish Menonite sunt unul dintre puținele grupuri care se identifică în mod clar ca o circumscripție Amish Menonită. [15]

Menoniți Amish de plajăEditați | ×

Articolul principal:

Beachy Amish

Cel mai mare și mai dominant grup contemporan de Menoniți Amish sunt Menoniții Amish Beachy . Beachy Amish și-au primit numele de la Moses M. Beachy , un fost episcop Amish din Ordinul Vechi din Somerset County, PA. Beachy a refuzat să administreze o formă strictă de sustragere împotriva membrilor a căror singură ofensă era transferarea calității de membru la congregația conservatoare menonită Amish din apropiere. Jumătate din congregație a fost de partea lui Beachy, iar cealaltă jumătate a fost de partea co-miniștrilor Yoder și Yoder. Congregația lui Beachy a fost afiliată unei congregații asemănătoare de menoniți Amish din județul Lancaster, astăzi cunoscută sub numele de Biserica Menonită Amish Weavertown. În anii 1940, o serie de alte facțiuni au apărut în Ohio, Indiana, Illinois, Iowa, Kansas, Oklahoma și Virginia din grupurile Amish din Old Order. Congregațiile au căutat afilierea cu circumscripția Beachy.

Astăzi, Beachy Amish variază foarte mult în practică, deoarece circumscripția este o comunitate cu autonomie congregațională separată de o conferință de guvernare. Majoritatea au păstrat practicile conservatoare, simple, dar acest lucru devine din ce în ce mai pus sub semnul întrebării, în special în bisericile mai populare din zonele predominant Amish din Ordinul Vechi, deși nu sunt limitate exclusiv la aceste regiuni. Noile alocații standard în congregațiile mai populare includ radioul și vizionarea DVD-urilor sau a videoclipurilor. Îmbrăcămintea este, de asemenea, mai puțin distinctă în aceste congregații, mai ales în rândul bărbaților; cu toate acestea, rochia femeilor a devenit mai puțin distinsă cu o potrivire mai strânsă și purtarea de pulovere sau jachete și acoperiri supuse abrevieri. În lumina acestor tendințe,Mennonite Christian Fellowship , Berea Amish-Mennonite Churches și Midwest Beachy Amish-Menonite. [16] [17]

Cele mai conservatoare dintre congregațiile Beachy folosesc limba germană în slujbe, refuză să li se fotografieze și se îmbracă similar cu New Order Amish . Între aceste două puncte de gamă este o mare varietate de practică.

Menonite Christian FellowshipEditați | ×

Articolul principal:

Menonite Christian Fellowship

Frația Creștină Menonităbisericile, cunoscute și sub denumirea de „biserici ale comunității”, au provenit din mai multe congregații care s-au separat de Vechiul Ordin Amish în anii 1950 și 1960. Congregațiile semănau cu capătul mai conservator al circumscripției menonite Beachy Amish la acea vreme. Cele două grupuri au împărtășit părtășie în măsura în care aceste biserici au fost încorporate în afilierea Beachy. În 1977, totuși, unii dintre bărbații hirotoniți din aceste biserici și-au exprimat îngrijorarea cu privire la tendințele lumești percepute în rândul Amishi Beachy. S-au întâlnit cu alți bărbați Beachy Amish hirotoniți. Unele preocupări au inclus membri botezați fără o adevărată convertire creștină, modurile lumești în ceea ce privește îmbrăcămintea și stilul de viață și bisericile care se adună în comunități în loc să se răspândească. După această întâlnire, bărbații în cauză au decis să se retragă din părtășia bisericii Beachy Amish, și să organizeze Menonite Christian Fellowship. În 1978, aceste biserici au început să țină propriile lor întâlniri anuale ale ministrului. Ei își conduc propriile școli creștine de zi și folosesc materiale de la școala duminicală tipărite de Rod and Staff Publishers din Crockett, Kentucky. Ei au sponsorizat misiuni în Nicaragua, Costa Rica, Honduras și Paraguay.[18] În 2006, bisericile Fellowship aveau 1.518 membri în 34 de congregații. [19]

Alte congregațiiEditați | ×

O serie de alte congregații menonite Amish există într-un cadru independent, neafiliat. Cei mai mulți se identifică sub numele de menoniți conservatori sau menoniți conservatori Amish și pot avea părtășie cu diferite congregații de menonite Beachy sau conservatoare.

Două grupuri mai noi afiliate includ Bisericile Menonite Amish Berea și Bisericile Menonite Ambasador Amish . Există, de asemenea, un mic grup de congregații Old Beachy Amish care încă folosesc limba germană. [20]

Membrii și congregațiileEditați | ×

În jurul anului 2000, existau 13 congregații menonite Amish în cinci state ale SUA. Membrii acestor congregații erau 1.222. Au existat, de asemenea, 16 congregații menonite Amish neafiliate în nouă state cu 737 de membri. [21]

DirectorEditați | ×

Află mai multe Această secțiune nu citează nicio sursă . ( octombrie 2021 )

Directorul Amish Mennonite , publicat de Abana Books, enumeră congregațiile menonite Amish din Beachy, Fellowship și circumscripții neafiliate. Directorul include informații detaliate, inclusiv date demografice și ocupaționale ale gospodăriilor. Directorul a fost publicat în 1993, 1996, 2000, 2005, 2008 și 2011.

Vezi siEditați | ×

ReferințeEditați | ×

Amish Mennonite la gameo.org. Steven M. Nolt: A History of the Amish , Intercourse, 1992, pagina 159. Steven M. Nolt: A History of the Amish , Intercourse, 1992, paginile 157-178. http://fecministries.org/our-beliefs/history/ Frăția Bisericilor Evanghelice: Istoria noastră . Stephen Scott : O introducere în Ordinea Veche și Grupurile Menonite Conservatoare , Intercourse, Pennsylvania, 1996, paginile 122-123. Steven M. Nolt: A History of the Amish , Intercourse, 1992, pagina 227. Nolt 1992 . Daniel Lehman: Menoniții americani: urmărirea dezvoltării bisericii (vechi) menonite , Ephrata, PA, 1998. Amish-Menoniții și alți anabaptiști simpli la beachyam.org. Western Ontario Mennonite Conference la Global Anabaptist Mennonite Encyclopedia OnlineBiserica Menonită a Conferinței Centrale la Global Anabaptist Mennonite Encyclopedia Online. Ivan J. Miller: History of the Conservative Mennonite Conference 1910-1985 , Grantsville, MD, 1985. Kraybill, Donald B. (1 noiembrie 2010). Enciclopedie concisă a Amish, Fraților, Hutteriților și Menoniților . JHU Press. p. 240. ISBN978-0-8018-9911-9. Steven Nolt: A History of the Amish , Ediția a treia, Intercourse, PA, 2016. Sleeping Preacher Churches at Global Anabaptist Mennonite Encyclopedia Online . Kraybill, Donald B. (1 noiembrie 2010). Enciclopedie concisă a Amish, Fraților, Hutteriților și Menoniților . JHU Press. p. 240. ISBN978-0-8018-9911-9. Anderson, Cory. „BeachyAM.org–Amish-Menoniții și alți anabaptiști simpli” . BeachyAM . Preluat la 6 mai 2022 . Allan Miller (ed.): The Origin of the Fellowship Churches , Renick, WV, 2004. Directorul Bisericii Menonite 2007. Vezi Directorul Bisericii Menonite 2009

  1. Donald B. Kraybill și C. Nelson Hostetter: Anabaptist World USA , Scottdale, PA 2001, paginile 147/8

LiteraturăEditați | ×

  • Anderson, Cory A. (2012). Amish-menoniții din America de Nord . Medina, NY: Editura Ridgeway. ISBN 9780984888863.
  • Anderson, Cory A. (2011). „Retracția granițelor neclare ale identității „menonite Amish” din secolul al XX-lea”. Revista trimestrială menonită . Goshen, IN.
  • Beachy, Alvin J. (aprilie 1955). „Apariția și dezvoltarea bisericilor menonite Amish Beachy”. The Mennonite Quarterly Review : 118–140.
  • „Harta Congregațiilor CMC” . Conferința menonită a conservatorilor, Rosedale, OH. Arhivat din original pe 27 septembrie 2007 . Consultat la 31 mai 2006 .
  • Directorul Bisericii Menonite 2005–2007 . Harrisonburg, VA: Christian Light Publications.
  • Miller, Daniel, ed. (2005). Director Menonit Amish 2005 . Millersburg, OH.
  • Miller, Ivan J. (1985). Istoria Conferinței Menonite Conservatoare: 1910–1985 . Grantsville, MD.
  • Nolt, Steven M. (1992). O istorie a Amish . Relaţii sexuale. ISBN 9781680990652.
  • Yoder, Elmer S. (1987). Bisericile Beachy Amish Mennonite Fellowship . Sugarcreek, OH.
  • Yoder, Paton (1991). Tradiție și tranziție: Menoniții Amish și Ordinul Vechi Amish, 1800–1900 . Scottdale, PA. ISBN  9781579104689 (ediția 2001)
  • Wick, Barthinius L. (1894). Menoniții Amish. O schiță a originii lor și a așezării lor în Iowa. Cu crezul lor într-o anexă . Iowa City, IO.(Această carte este despre menoniții Amish în sensul Enciclopediei menonite anabaptiste globale online, vezi mai sus.)

Ultima modificare în urmă cu 25 de zile de către 72.19.42.162

Articole similare

Wikipedia
Facebooktwitterlinkedininstagramflickrfoursquaremail

Conferința Menonită a Vechiului Ordin din Virginia

Conferința Menoniților din Ordinul Vechi din Virginia , numită și Cline Mennonites sau Cline-Showalter group , este un grup Menoniți din Vechiul Ordin care folosește trăsurile trase de cai pentru transport. S-a separat de Conferința Menonită din Virginia în 1901. Membrii grupului vorbesc numai engleză, spre deosebire de aproape toate celelalte grupuri de menoniți din Ordinul Vechi, care vorbesc germană din Pennsylvania ca primă limbă. În ultimii ani, grupul folosește uneori numele „Riverdale Old Order Mennonite Church”. [1]

Cuprins

IstorieEditați | ×

În anii 1880 și 1890, schimbarea a devenit mai puternică în rândul menoniților din Virginia. Limba engleză și școlile duminicale fuseseră deja introduse, dar acum influența lui John F. Funk și John Coffman, a cărei soră era căsătorită cu episcopul Virginiei Lewis J. Heatwole, a crescut. Problema reală a început când episcopul liberal Lewis Heatwole a devenit singurul episcop al Districtului Mijlociu în 1894. Conservatorii au început apoi să acumuleze o serie de acuzații împotriva episcopului Lewis Heatwole. Episcopul conservator Samuel Heatwole și alți doi bărbați au fost expulzați în 1898. Conflictul a devenit din ce în ce mai grav și la 31 martie 1901 un grup conservator de 71 de membri, organizat în jurul episcopului Samuel Heatwole, a fost renegat. În 1902, episcopii din Indiana și Pennsylvania au venit în Virginia pentru a face împărtășirea și botezul în rândul grupului expulzat. John Dan Wenger (1871-1967) a fost hirotonit ca slujitor pentru acest nou grup menonit al Ordinului Vechi în același an. [2]

În istoria Conferinței Menonite a Ordinului Vechi din Virginia nu a existat nicio divizare în ceea ce privește întrebarea dacă automobilele ar trebui introduse, ca în majoritatea celorlalte grupuri de menoniți din Ordinul Vechi din primele decenii ale secolului al XX-lea, dar a existat o divizare în 1952/3. , „în primul rând din cauza diferențelor de personalitate dintre episcopul John Dan Wenger și predicatorul Russel Cline”. O treime dintre membrii Conferinței Menonite a Ordinului Vechi din Virginia au plecat cu episcopul John Dan Wenger și au format menoniții John Dan Wenger . [3]

O altă diviziune a avut loc în 2006/7 cu ajutorul episcopilor din comitatul Lancaster, Pennsylvania și Ontario . Noul grup condus de episcopul Lloyd Wenger avea 99 de membri. În 2007 noul grup a hirotonit doi predicatori și în 2010 un diacon, toate prin tragere la sorți. [4]

În jurul anului 2010, grupul principal (Cline-Showalter) a fondat o nouă așezare în Greenfield, Ohio , cu aproximativ 35 până la 40 de persoane care participă la serviciu acolo. Familiile de acolo sunt în principal agricultura și producția de lapte. [5]

Obiceiuri și credințeEditați | ×

Conferința Menonită a Ordinului Vechi din Virginia este în cele mai multe aspecte similară cu Conferința Groffdale, cu excepția utilizării limbajului. Membrii folosesc anvelope de cauciuc pe tractoarele lor pentru munca pe teren. [6] Mulți membri ai Conferinței Menonite a Ordinului Vechi sunt fermieri sau dețin locuri de muncă legate de fermă. [7]

Calitatea de membru și așezărileEditați | ×

Numărul de adulți ai Conferinței Menonite a Ordinului Vechi din Virginia în 1957 a fost de 200. [8] În 1990, în acest grup era estimat un număr de 400 de adulți. [9] În 2008/2009, numărul de membri era de 500 în 4 congregații, trei dintre ele în Virginia în jurul Daytonului și una în Ohio . [10] În 2012, participarea medie a adulților duminică dimineața a grupului a fost în intervalul 450-475. [11]

ReferințeEditați | ×

„James O. Lehman: Amish Anabaptists and Mennonites in Virginia, A Directory of Groups, Conferences and Congregations in Shenandoah Mennonite Historian, iarna 2012, pagina 5” (PDF) . Stephen Scott : O introducere în Ordinea Veche și Grupurile Menonite Conservatoare , Intercourse, PA 1996, paginile 24-25. Stephen Scott : O introducere în ordinea veche și grupurile menonite conservatoare, pagina 33. „James O. Lehman: 2010 Directory of Mennonites, Amish and Anabaptist Groups in Virginia , în Shenandoah Mennonite Historian, Winter 2010, pages 6/7” (PDF) . „James O. Lehman: Amish, Anabaptists and Mennonites in Virginia, A Directory of Groups, Conferences and Congregations , în Shenandoah Mennonite Historian, iarna 2012, pagina 5” (PDF) . Donald B. Kraybill (2010). Enciclopedie concisă a Amish, Fraților, Hutteriților și Menoniților . Presa Universității Johns Hopkins. p. 247. „James O. Lehman: Amish Anabaptists and Mennonites in Virginia, A Directory of Groups, Conferences and Congregations in Shenandoah Mennonite Historian, iarna 2012, pagina 6” (PDF) . „Vechiul Ordin Menoniți din Virginia – GAMEO” . gameo.org . Stephen Scott: O introducere în vechea ordine și grupurile conservatoare de menonite, pagina 30. Donald B. Kraybill (2010). Enciclopedie concisă a Amish, Fraților, Hutteriților și Menoniților . Presa Universității Johns Hopkins. p. 247, 258.

  1. „James O. Lehman: Amish, Anabaptists and Mennonites in Virginia, A Directory of Groups, Conferences and Congregations , în Shenandoah Mennonite Historian, iarna 2012, pagina 6” (PDF) .

Ultima modificare acum 5 luni de Ser Amantio di Nicolao

Articole similare

Wikipedia
Facebooktwitterlinkedininstagramflickrfoursquaremail

Menoniții John Dan Wenger

Menoniții John Dan Wenger sunt o confesiune creștină anabaptistă care aparține Menoniților din Vechiul Ordin . Ei folosesc transportul cu cai și cărucioare și sunt localizați în principal în Virginia . Sub conducerea episcopului John Dan Wenger, ei s-au separat de Conferința Menonită a Ordinului Vechi din Virginia fie în 1952, fie în 1953.

Grupul a fost numit „Old Order Mennonites, Wenger (Virginia)” de către Donald Kraybill (2010) și sunt membri ai Conferinței Mondiale Mennonite . Acum ei se referă la ei înșiși ca „Conferința originară din Virginia a Menoniților din Vechiul Ordin”. [1]

Cuprins

IstorieEditați | ×

În anii 1880 și 1890, menoniții din Virginia au experimentat o schimbare extraordinară. Menoniții din Virginia adoptaseră în mare parte limba engleză, iar școlile duminicale deveniseră populare. Cam în aceeași perioadă, John F. Funk și John Coffman(a cărei soră era căsătorită cu episcopul Virginia Lewis J. Heatwole) a devenit mai influentă în comunitatea menonită. Catalizatorul schimbării a fost episcopul liberal Lewis Heatwole. A devenit singurul episcop al Districtului Mijlociu în 1894. Membrii conservatori ai comunității au fost îngrijorați de această consolidare a puterii și au început să acumuleze o serie de acuzații împotriva episcopului Lewis Heatwole. Diferența sa intensificat odată cu expulzarea episcopului conservator Samuel Heatwole și a altor doi bărbați în 1898. Apoi, la 31 martie 1901, un grup conservator de 71 de membri, organizat în jurul episcopului Samuel Heatwole, a fost renegat. Acest grup renegat a continuat să funcționeze. De fapt, în 1902, episcopi din Indiana și Pennsylvania au venit în Virginia pentru a face împărtășirea și botezul în rândul grupului expulzat.[2]

Conferința Menonită a Ordinului Vechi din Virginia, sub conducerea lui Wenger, a rămas coerentă, de-a lungul anilor, cu privire la alte probleme care au apărut în contextul modernității, inclusiv introducerea automobilelor. Abia în 1952/1953 au apărut probleme „în primul rând din cauza diferențelor de personalitate dintre episcopul John Dan Wenger și predicatorul Russel Cline”. Aproape o treime dintre membrii Conferinței Menonite a Ordinului Vechi din Virginia s-au alăturat lui Wenger și au format un nou grup numit Menoniții John Dan Wenger. [3]

În anii 1990 și în primii ani ai primului deceniu al secolului XXI, au existat legături între menoniții John Dan Wenger și grupul William Weaver din comitatul Elkhart, Indiana . [4] Prin urmare, ei sunt enumerați ca „Old Order Mennonites Wenger/Weaver” de către Kraybill și Hostetter în 2001. [5] În căutarea unei noi așezări, în jurul anului 2012, unele familii s-au mutat în Flemingsburg, Kentucky , unde dețin și operează. ferme de lapte. [6]

PracticăEditați | ×

În multe aspecte, practica menoniților John Dan Wenger este similară cu cea a Bisericii Menonite a Conferinței Groffdale , cu excepția faptului că ei nu vorbesc limba germană din Pennsylvania și permit anvelopele pneumatice pentru cărucioare, tractoare și mașini agricole. [7] [8] Când s-au despărțit de Conferința Menonită a Ordinului Vechi din Virginia, au interzis electricitatea în case și școli. [9] Menoniții John Dan Wenger sunt mai conservatori decât grupul lor părinte.

Calitatea de membruEditați | ×

În 1957, grupul avea 125 de membri. În 1995, avea aproximativ 250 de membri și, în 2008/9, avea un număr de membri puțin peste 300, toți aflați în Virginia, în jurul Daytonului . [10] [11] [12] Au fost aproximativ 327 de membri adulți în 2012. [13]

ReferințeEditați | ×

James O. Lehman: Amish Anabaptists and Mennonites in Virginia, A Directory of Groups, Conferences and Congregations in Shenandoah Mennonite Historian, iarna 2012, pagina 6. Stephen Scott : O introducere în Ordinea Veche și Grupurile Menonite Conservatoare , Intercourse, PA 1996, paginile 24-25. Stephen Scott : O introducere în Ordinea Veche și Grupurile Menonite Conservatoare , Intercourse, PA 1996, pagina 33. Stephen Scott: O introducere în Ordinea Veche și Grupurile Menonite Conservatoare , Intercourse, PA 1996, pagina 69. Donald B. Kraybill și C. Nelson Hostetter: Anabaptist World USA , Scottdale, PA și Waterloo, Ontario 2001, pagina 171. James O. Lehman: Amish Anabaptists and Mennonites in Virginia, A Directory of Groups, Conferences and Congregations in Shenandoah Mennonite Historian, iarna 2012, pagina 6. Donald B. Kraybill (2010). Enciclopedie concisă a Amish, Fraților, Hutteriților și Menoniților . Presa Universității Johns Hopkins. p. 247. Calitatea de membru la www.mwc-cmm.org Sharon Showalter: Turneul Menoniților din Ordinul Vechi în Societatea Istorică Harrisonburg-Rockingham, volumul 23, numărul 4, toamna 2001.Old Order Mennonites of Virginia la Global Anabaptist Mennonite Encyclopedia Online Stephen Scott: O introducere în Ordinea Veche și Grupurile Menonite Conservatoare , Intercourse, PA 1996, pagina 68. Donald B. Kraybill (2010). Enciclopedie concisă a Amish, Fraților, Hutteriților și Menoniților . Presa Universității Johns Hopkins. p. 247.

  1. James O. Lehman: Amish Anabaptists and Mennonites in Virginia, A Directory of Groups, Conferences and Congregations in Shenandoah Mennonite Historian, iarna 2012, pagina 6.

Ultima modificare acum 5 luni de Ser Amantio di Nicolao

Articole similare

Wikipedia
Facebooktwitterlinkedininstagramflickrfoursquaremail

Conferința Menonită din Ontario (Ordinul Vechi).

Conferința Menonită din Ontario (Ordinul Vechi) este un grup moderat de Menoniți din Ordinul Vechi din provincia canadiană Ontario , care a fost format în 1889 ca reacție la tendințele de modernizare în rândul menoniților din Ontario. Membrii folosesc cal și cărucior pentru transport. Din 2020, au și o colonie în provincia canadiană Insula Prințului Eduard.

Cuprins

NumeEditați | ×

Conferința este uneori denumită Biserica Menonită a Ordinului Vechi (de exemplu , Donald Kraybill ), [1] în timp ce numele dat mai sus este folosit de Conferința Mondială Menonită și de Stephen Scott . [2] Un nume popular pentru membri este Woolwich Mennonites sau doar Woolwichers , deoarece Abraham Weber Martin, episcopul care a fost principala forță din spatele formării grupului, locuia în Woolwich, Ontario .

IstorieEditați | ×

Din 1871, când șase episcopi din Ontario au declarat că nu ar trebui să existe nicio asociere cu episcopul Jacob Wisler din Ohio, care a fost demis din cauza poziției sale conservatoare, au existat tensiuni în rândul menoniților din Ontario cu privire la întrebarea cât de mult practici moderne, cum ar fi Școala duminicală , trezirea . ar trebui introduse întâlniri , predicarea în limba engleză etc. Pauza finală între Vechile Ordine și modernizatori a avut loc în 1889 când au existat două Conferințe diferite, deoarece a existat un conflict cu privire la data conferinței. [3]

Credinta si practicaEditați | ×

Membrii folosesc cal și cărucior pentru transport. Poziția lor față de tehnologie este destul de asemănătoare cu cea a Bisericii Menonite a Conferinței Groffdale . Limba germană este folosită în slujbele de închinare, iar germana din Pennsylvania este vorbită acasă și cu membrii propriului grup, precum și cu alte grupuri ale Ordinului Vechi.

ControversăEditați | ×

În noiembrie 2020, în timpul pandemiei de COVID-19 din Ontario , atât unitatea de sănătate publică din Regiunea Waterloo, cât și sănătatea publică Wellington-Dufferin-Guelph au emis ordine de a închide școlile și lăcașurile de cult Old Order din regiunile lor și de a limita interacțiunile sociale. Ordinele au fost emise din cauza ratelor extrem de ridicate de infectare. În regiunea Waterloo, ordinele se aplicau sectelor „inclusiv comunităților Markham, Old Colony și David Martin Menonite”, potrivit unui raport de știri. Ambele agenții au citat o lipsă de cooperare cu cerințele de sănătate publică care au fost menite să minimizeze răspândirea virusului. Într-un interviu cu Waterloo Region Record, episcopul Peter Brubacher, („episcop pentru șapte districte ale bisericii menonite din Ordinul Vechi” din nordul Regiunii Waterloo, potrivit unei alte agenții de știri), [4] a făcut acest comentariu: „Cred ca să fiu sincer și sincer, mulți oameni chiar au făcut-o” nu o iau atât de serios, să te izolez”. [5] [6]

Calitatea de membruEditați | ×

Populația și distribuțiaEditați | ×

AnPop.±%
19571.061—    
19922.200+107,4%
20083.200+45,5%
20136.831+113,5%

În 1957, Conferința Menonită a Ordinului Vechi din Ontario avea un număr de 1.061 de membri, membri ai familiei nebotezați nenumărați. [7] În 1992 erau aproximativ 2.200 de membri adulți în 16 congregații. [8] În 2008/2009 numărul de membri era de aproximativ 3.200 în 36 de congregații. [9] Până în anul 2018, populația comunității a crescut la 6.831 de persoane. [10]

Vezi siEditați | ×

LiteraturăEditați | ×

  • Donald B. Kraybill și James P. Hurd: Menoniți cu cal și cărucior: bătăi de copite ale umilinței într-o lume postmodernă . University Park, PA 2006.
  • Stephen Scott : O introducere în ordinea veche și grupurile menonite conservatoare . Sex, PA 1996.
  • Donald Kraybill: Enciclopedia concisă a Amish, Fraților, Hutteriților și Menoniților , Baltimore 2010.

ReferințeEditați | ×

Donald B. Kraybill (2010). Enciclopedie concisă a Amish, Fraților, Hurtteriților și Menoniților . Presa Universității Johns Hopkins. p. 252. Stephen Scott (1996). O introducere în vechea ordine: și grupurile menonite conservatoare . Cărți bune, Relații sexuale, PA. p. 30. Stephen Scott (1996). O introducere în vechea ordine: și grupurile menonite conservatoare . Cărți bune, Relații sexuale, PA. pp. 18–20. „Menoniții din Ordinul Vechi, grupurile bisericești găsesc modalități de a se adapta la COVID-19” . Revista Flamborough. 27 martie 2020 . Preluat la 6 decembrie 2020 . „Sănătatea publică intervine pentru a limita creșterea COVID-19 în rândul menoniților de ordin vechi” . Recordul regiunii Waterloo. 30 noiembrie 2020 . Preluat la 6 decembrie 2020 . Ratele de infectare în zonele rurale menonite sunt cele mai ridicate din regiune… „Din păcate, am întâlnit o cooperare insuficientă între un număr de persoane cu cerințe de sănătate public㔄Amenințare critică pentru ordinea forțată a comunității menonite a ordinii vechi de către sănătatea publică” . Guelph Astăzi. 15 noiembrie 2020 . Preluat la 6 decembrie 2020 . este în multe privințe o opțiune de ultimă instanță și este ceva pe care îl facem doar atunci când credem că avem o amenințare critică la adresa siguranței comunității și avem nevoie de acțiuni imediate.Old Order Mennonites la Global Anabaptist Mennonite Encyclopedia Online . Stephen Scott : O introducere în vechea ordine: și grupurile menonite conservatoare, pagina 30. Donald B. Kraybill (2010). Enciclopedie concisă a Amish, Fraților, Hutteriților și Menoniților . Presa Universității Johns Hopkins. p. 252.

  1. (PDF) https://groups.etown.edu/amishstudies/files/2021/01/OOMs_horse-and-buggy_2020.pdf {{citation}}: Lipsă sau goală |title=( ajutor )

linkuri externeEditați | ×

Ultima modificare cu 3 luni în urmă de 2600:8800:3136:BD00:AC76:65BE:28FA:49FE

Articole similare

Wikipedia
Facebooktwitterlinkedininstagramflickrfoursquaremail

Vechiul Ordin Menonit

Menoniții din Vechiul Ordin ( germană Pennsylvania : Fuhremennischte ) formează o ramură a tradiției menonite . Ordinul Vechi sunt acele grupuri de menoniți din moștenirea germană elvețiană și germană de sud care practică un stil de viață fără unele elemente ale tehnologiei moderne , care conduc mai degrabă un cal și un cărucior decât mașini, poartă pur și simplu îmbrăcăminte foarte conservatoare și modestă și care au păstrat vechile forme de închinare, botez și împărtășire.

Populatia totala
72.000–84.000
(2021)
Fondator
Jacob Wisler
Religiile
anabaptist
Scripturi
Biblia
Limbi
Germană din Pennsylvania , engleză , Plautdietsch

Toți menoniții din Ordinul Vechi resping anumite tehnologii (de ex. radio, televiziune, internet), dar amploarea acestei respingeri depinde de grupul individual. Grupurile Ordinului Vechi pun în general un mare accent pe o comunitate disciplinată în loc de credințele personale ale individului. [1] Limba germană din Pennsylvania este vorbită și viguroasă printre toate grupurile de cai și cărucioare, cu excepția Menoniților din Ordinul Vechi din Virginia, care și-au pierdut limba originală înainte de a deveni Ordinul Vechi. Nu există o biserică sau o conferință generală care să unească toate grupurile diferite de menoniți din Vechiul Ordin. În 2008–2009, o minoritate de menoniți din Vechiul Ordin au acceptat automobile, în timp ce majoritatea păstrează transportul cu cai și cărucioare .

Populația totală a Menoniților din Vechiul Ordin poate fi estimată a fi între 72.000 și 84.000 în 2021.

Menoniții „ruși” foarte conservatori , care vorbesc Plautdietsch , care pot avea o credință și un stil de viață similar, nu sunt numiți în mod normal „menoniți din Ordinul Vechi”.

Cuprins

Nume

De la prima divizie a Ordinului Vechi din Indiana, în 1872, sub episcopul Jacob Wisler (1808–1889) până la mijlocul secolului al XX-lea, toți menoniții din Ordinul Vechi au fost numiți de mulți „menoniți din Wisler” [2] „Menoniți din Ordinul Vechi, Wisler, „ [3] chiar și „Wislerites” sau altele asemenea. [4] În câteva cazuri, această utilizare a persistat, dar astăzi termenul „Menoniți Wisler” se referă în mod normal la un anumit subgrup, Conferința Menonită Ohio-Indiana . Menoniții din Ordinul Vechi care nu folosesc automobile sunt denumiți fie „menoniți de cai și cărucioare” fie „menoniți de echipă” (cuvântul pentru ei în germană Pennsylvania este Fuhremennischte). Uneori, termenul „Menoniți din Ordinul Vechi” este limitat la grupurile care nu folosesc mașini. Menoniții „Automobile” se referă la cei care s-au despărțit de grupurile de cai și cărucioare ale Ordinului Vechi. Este obișnuit să se numească grupuri după un episcop, în cele mai multe cazuri episcopul conducător în timpul divizării. [5]

Istorie

secolul al 19-lea

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Mișcarea Ordinului Vechi a apărut printre anabaptiștii de origine sud-germană și elvețiană din America de Nord, care vorbeau în cea mai mare parte germana din Pennsylvania. Majoritatea menoniților din „Ordinul Vechi” au apărut prin diviziuni din corpul principal al menoniților între 1872 și 1901 în patru regiuni ale Americii de Nord: Indiana în 1872, Ontario în 1889, Pennsylvania în 1893 și Virginia în 1901. Conflicte legate de introducerea unor astfel de practici moderne. întrucât școlile duminicale , întâlnirile de trezire și predicarea în limba engleză au condus la formarea bisericilor menonite din Ordinul Vechi. Aceste tendințe de modernizare care au schimbat forma practicii religioase au fost împinse printre menoniți în special de doi bărbați: John F. Funk și John S. Coffman. Oamenii cu mentalitate tradițională au părăsit vechile conferințe pentru a forma altele noi, dar nu și modernizatorii. [6] [7]

Menoniții Stauffer se despărțiseră deja în 1845 din cauza mai multor probleme, favorizând o practică mai strictă a bisericii. Astăzi, ei și grupurile care s-au despărțit de ei sunt cele mai tradiționale grupuri menonite din Ordinul Vechi în ceea ce privește tehnologiile și îmbrăcămintea. [8]

Menoniții reformați , formați în 1812, sunt un grup special care nu se încadrează în totalitate în grupul „Ordinului Vechi”, dar care a păstrat cel mai bine unele tradiții vechi, de exemplu, poartă cea mai tradițională formă de îmbrăcăminte simplă dintre toți menoniții. Preocupările care au condus la formarea noului grup au fost „deriva lumească a bisericii” și „degenerarea”. [9]

Conform unui raport din 2017, [10]

„Există două tulpini de bază de menoniți în Canada: menoniții elvețieni-germani de sud au venit prin Pennsylvania, iar menoniții olandezi-germani de nord au venit prin Rusia (Ucraina). sudul Ontario. În anii 1870, un grup mare de menoniți „ruși” din Ucraina s-au mutat în sudul Manitobei. Alte valuri de menoniți „ruși” au venit în Canada în anii 1920 și 1940″.În ultimii 50 de ani, menoniții au venit în Canada din Mexic.

Majoritatea astăzi nu sunt din Vechiul Ordin, desigur.

Secolului 20

Între 1907 și 1931 a avut loc un alt val de scindări bisericești în rândul Vechilor Ordini, privind utilizarea noilor tehnologii, în special a mașinilor. Despărțirile au avut loc în Indiana și Ohio în 1907, în Ontario în 1931 și în Pennsylvania în 1927, împărțindu-le în general în grupurile numite „cal și cărucior” și „automobile”. [11]

Între anii 1940 și 1960, atât Menoniții Ortodocși , cât și Menoniții Noah Hoover au apărut dintr-o serie lungă de divizări și reunificări ale oamenilor din Ordinele Vechi, care nu erau modernizatori, dar căutau o formă mai pură de viață menonită. Atât Menoniții Ortodocși, cât și Noe Hoovers sunt grupuri de „meniniți ai Ordinului Vechi, cu minte intenționară, ultra-semplice” . [12] Stephen Scott scrie despre menonitul Noah Hoover: [13]

Mulți oameni din diverse medii au fost atrași de grupul Noah Hoover.Poziția ultra-conservatoare față de tehnologie, combinată cu biblicismul ferm, spiritualitatea intensă și standardele morale înalte au avut un apel larg.

Credințe și practici

Cal și trăsura menonită din Old Order în

comitatul Oxford, Ontario , în 2006.

Mașină „cu bară de protecție neagră” din anii 1920, așa cum ar fi putut fi condusă de primii membri ai

Bisericii Horning . Informații suplimentare:

Cal și cărucior

Multe practici în rândul menoniților din Vechiul Ordin provin din principiul biblic al neconformității față de lume , conform Romanilor 12:2 și alte versete ale Bibliei.

Evitarea tehnologiilor de către Menoniții Ordinului Vechi și Amish Ordinului Vechi se bazează nu pe credința că tehnologia este într-un fel rea , ci pe preocuparea pentru natura comunităților lor. Comunitatea este importantă pentru un Menonit, iar o tehnologie sau o practică este respinsă dacă ar afecta negativ. Multe grupuri de menoniți din Ordinul Vechi resping mașinile, dar în caz de urgență chiar și cei mai tradiționali menoniți din Ordinul Vechi este probabil să accepte o plimbare cu un automobil; cei care vând lapte în zonele care necesită răcire vor instala electricitate în hambar. Unele dintre grupurile care permit utilizarea mașinilor și camioanelor, cum ar fi Conferința Menonită Markham-Waterloo , se vor asigura că toate sunt negre, chiar și vopseau peste secțiuni cromate pentru a obține acest efect. [14]

Menoniții din Vechiul Ordin practică și simplitatea , inclusiv rochia , care este opusul strălucirii în îmbrăcăminte, dar și în aspectul fizic.

Mulți menoniți Amish și Old Order nu folosesc asigurări de sănătate tradiționale cu coplăți lunare ale primelor. În comitatul Lancaster, Pennsylvania , unii amish și menoniți folosesc acoperirea Preferred Health Care (PHC) Old Order Group (OOG). [15]Când un membru OOG vizitează un furnizor participant (aproximativ 1100 de medici locali și 9 spitale din zona Lancaster acceptă acoperirea OOG), acesta prezintă un carton alb unic cu imprimeu roșu și albastru care îl identifică ca membru PHC. Aceste carduri sunt lipsite de orice informații de identificare, așa cum este obiceiul credinței lor religioase. După acordarea îngrijirii, furnizorii depun o cerere la PHC pentru o „repreciere” ca și cum pacientul ar avea asigurare. O declarație ASP este apoi trimisă cabinetului medical și pacientului indicând suma redusă datorată furnizorului. Practica colectează apoi suma reprețuită de la pacient în mod direct, conform politicii de practică pentru colectarea soldurilor datorate pe conturile pacientului cu plată automată. În acest fel, Grupul Ordinului Vechi s-a angajat în practici de negociere colectivă pentru a-și reduce costul asistenței medicale.

Menoniții din Vechiul Ordin și sectele Amish din Vechiul Ordin sunt adesea grupate în presa populară din America de Nord. Acest lucru este incorect, conform unui raport din 2017 al revistei menonite canadiene : [10]

Obiceiurile menoniților din Ordinul Vechi, ale comunităților Amish și ale Menoniților din Vechea Colonie au o serie de asemănări, dar diferențele culturale sunt suficient de semnificative încât membrii unui grup să nu se simtă confortabil să se mute în alt grup.Menoniții din Vechiul Ordin și Amish au aceleași rădăcini europene, iar limba vorbită în casele lor este același dialect german.(link is external) Menoniții din Vechea Colonie folosesc germană joasă, un dialect german diferit.

Spre deosebire de Vechiul Ordin Amish, Menoniții Vechi Ordini au case de întâlnire pentru închinare, de obicei cu un design foarte simplu și lipsit de podoabe. În multe privințe, unele grupuri ale Ordinului Vechi sunt foarte asemănătoare cu menoniții conservatori, dar diferă în special prin neacceptarea școlii duminicale și a întâlnirilor de trezire și prin utilizarea predominantă a limbii germane în serviciile lor de închinare.

Spectrul grupurilor de menoniți din Ordinul Vechi variază de la cele care diferă puțin chiar și de grupurile conservatoare Amish din Ordinul Vechi, cum ar fi Swartzentruber Amish , până la cele care sunt abia diferite de grupurile menonite conservatoare în ceea ce privește utilizarea tehnologiilor.

Ceea ce caracterizează grupurile de automobile ca fiind Ordine Veche și nu Menonită Conservatoare este păstrarea formelor tradiționale de închinare, comuniune , botez , înmormântare și structuri de conducere. În schimb, unele practici de nuntă s-au schimbat. Menoniții din Vechiul Ordin nu au în mod normal nici școli duminicale, nici întâlniri de trezire . [16]

Grupurile de cai și cărucioare și-au păstrat un stil de viață rural, agricultura fiind o parte importantă a economiei lor. Majoritatea menoniților din Ordinul Vechi cu cai și cărucioare permit utilizarea tractoarelor pentru agricultură, deși unele grupuri insistă asupra tractoarelor cu roți de oțel pentru a preveni utilizarea lor pentru transportul rutier. Unele grupuri tradiționale, precum menoniții ortodocși și menoniții Noah Hoover , încă își lucrează câmpurile cu cai. Oamenii cu cal și cărucior subliniază separarea de lume, excomunică și, în mod normal, se feresc într-un mod strict. Toate grupurile de Menoniți din Vechiul Ordin se întâlnesc în casele de întâlnire sau în clădirile bisericii (când au congregații cu drepturi depline), spre deosebire de Vechiul Ordin Amish, care se întâlnesc în casele sau hambarele membrilor lor.

Menoniții din Ordinul Vechi („automobile”) progresivi, precum Menoniții din Weaverland Conference (SUA), Menoniții de la Wisler (SUA) și Conferința Menonită Markham-Waterloo (Canada), au evoluat în mare parte din aceeași serie de schisme ale Ordinului Vechi.din 1872 până în 1901. În zilele noastre, ei împărtășesc adesea aceleași case de întâlnire și aderă la forme aproape identice de cult al Ordinului Vechi ca și frații lor din Ordinul Vechi, cu cal și cărucior, de care s-au despărțit la începutul secolului al XX-lea. Deși Weaverland Old Orders a început să folosească mașini în 1927, mașinile trebuiau să fie simple și vopsite în negru. Forma interdicției în rândul grupurilor progresiste în general este mai puțin severă, ceea ce înseamnă că un fost comunicant nu este întotdeauna ocolit și, prin urmare, nu este exclus de la masa familiei, ocolit de soțul său și/sau tăiat de la relațiile de afaceri. Toate comenzile vechi progresive fie au trecut deja de la germană Pennsylvania la engleză, fie sunt în curs de a face acest lucru. În ultimele decenii, totuși, mărimea familiei și ratele de creștere ale grupurilor progresive s-au diminuat în comparație cu grupurile de cai și cărucioare.

Potrivit unui raport al Universității din Waterloo , „din cei 59.000 de menoniți estimați din Ontario, doar aproximativ douăzeci la sută sunt membri ai unor grupuri conservatoare”. [17]

Controversă

În noiembrie 2020, în timpul pandemiei de COVID-19 din Ontario , Canada, atât unitatea de sănătate publică din Regiunea Waterloo, cât și sănătatea publică Wellington-Dufferin-Guelph au emis ordine de a închide școlile și lăcașurile de cult Old Order din regiunile lor și de a limita interacțiunile sociale. . Ordinele au fost emise din cauza ratelor extrem de ridicate de infectare. În regiunea Waterloo, ordinele se aplicau sectelor „inclusiv comunităților Markham, Old Colony și David Martin Menonite”, potrivit unui raport de știri. Ambele agenții au citat o lipsă de cooperare cu cerințele de sănătate publică care au fost menite să minimizeze răspândirea virusului. Într-un interviu cu Waterloo Region Record, episcopul Peter Brubacher, (episcop „pentru șapte districte ale bisericii menonite din Ordinul Vechi” din nordul Regiunii Waterloo, conform unei alte agenții de presă), [18] a făcut acest comentariu: [19] „Cred că, să fiu sincer și sincer, o mulțime de oamenii chiar nu au luat-o în serios, să se izoleze”. [20] [21]

Subgrupuri

Tabelul de mai jos prezintă toate grupurile cu peste 250 de membri în perioada 2008–2009: [22]

NumeȚarăCalitatea de membru
în 1993 [23]
Calitatea de membru
în 2008–2009
Congregații
în 2008–2009
Utilizarea mașinilorPrima limbă
printre membri
Biserica Menonită a Conferinței Groffdale , „Wenger”STATELE UNITE ALE AMERICII[a] 5.46410.00050Nugermană din Pennsylvania
Conferința Menonită Weaverland , „Horning”STATELE UNITE ALE AMERICII[b] 4.7677.10040daEngleză, unii membri mai în vârstă vorbesc în continuare germană Pennsylvania prietenilor
Conferința Menonită din Ontario (Ordinul Vechi) , „Woolwichers”Canada2.2003.20036Nugermană din Pennsylvania
Conferința Menonită Markham-WaterlooCanada1.1061.40012daEngleză
Stauffer Mennonite , „Pikers”STATELE UNITE ALE AMERICII[c] 7001.30013Nugermană din Pennsylvania
Conferința Menonită Ohio-Indiana , „Wisler”STATELE UNITE ALE AMERICII[b] 6379257daEngleză
Menoniții ortodocșiSUA, Canada[d] 2206508Nugermană din Pennsylvania
Menonit Noah Hoover , „Menoniți din Scottsville”SUA, Belize3005758NuGermană din Pennsylvania,
Plautdietsch , engleză
Menoniții David Martin sau Menoniții Independenți din Ordinul VechiCanada[d] 400[e] 5006Nugermană din Pennsylvania
Conferința Menonită a Vechiului Ordin din VirginiaSTATELE UNITE ALE AMERICII[c] 4005004NuEngleză
Menoniții din Vechiul Ordin Reidenbach , „Thirty Fivers”STATELE UNITE ALE AMERICII30037510Nugermană din Pennsylvania
Menonit reformat [26]SUA, Canada34630012daEngleză
Menoniții John Dan WengerSTATELE UNITE ALE AMERICII2503001NuEngleză
Total17.09027.075206
Note:

1992 1994 Estimare pentru 1990 Estimare

Acest număr dat de Kraybill este cel mai probabil mult prea mic și ar trebui să fie mai degrabă în jur de 1.000 [24] [25]

Pe lângă grupurile enumerate mai sus au existat și câteva grupuri mai mici de cai și cărucioare, cum ar fi grupul Joseph Brubaker cu 58 de membri adulți, grupul William Weaver cu 55 de membri adulți, grupul Aaron Martin cu 45 de membri adulți, grupul Allen Martin cu 37 de membri adulți și grupul ortodox Wellesley cu aproximativ 20 de membri (această informație datează din 1995). Kraybill și Bowman în 2001 menționează încă un grup mic, grupul Harvey Nolt, împărțit de Wenger. [27]

Deoarece divizarea, fuziunile și chiar dizolvarea unor grupuri mici nu sunt neobișnuite în rândul menoniților din Vechiul Ordin, situația de astăzi poate arăta cu totul diferit.

Populația și distribuția

Menoniții din Ordinul Vechi pot fi găsiți în Statele Unite, Canada și Belize . În anul 2000, mai mult de 70 la sută din populația de cai și cărucioare trăia în Pennsylvania și Ontario, unde au apărut prin diviziuni din corpul principal al menoniților la sfârșitul secolului al XIX-lea și din diviziunea dintre automobile și cărucioare. grupuri la începutul secolului al XX-lea. În Indiana, Ohio și Virginia au apărut și prin diviziuni, dar în număr mult mai mic. Așezările de menoniți cu cai și cărucioare din alte state au fost create de migrații, care au început în principal din anii 1960. În Belize există și menoniți din Ordinul Vechi(Cartierele Cayo și Toledo). Tabelul din dreapta enumeră populația totală de menoniți cu cai și cărucioare pe stat din SUA, provincie canadiană sau Belize din America de Nord la sfârșitul anilor 1990 [28] [29] și numărul din 2015 de menoniți vorbitori de germană din Pennsylvania, care este aproape identic. cu numărul menoniţilor de cai şi cărucioare.

Țară (Belize), stat (SUA)
sau provincie (Canada)

Populația menonită a echipei în jurul anului 2000
Populația menonită vorbitoare de PG
în 2015
Pennsylvania9.65012.340
Ontario6.9009.495
New York1.8004.195
Kentucky4002.563
Wisconsin8002.395
Ohio8002.360
Missouri1.0002.267
Virginia1.550~2.000 [a]
Indiana700995
Iowa300600
Tennessee565
Maryland525
Michigan100300
Belize100300 [b]
Illinois235
Manitoba100
Minnesota27
Total24.000 [28]39.265 [30]

Menoniții din Ordinul Vechi din Virginia folosesc un cal și un cărucior, dar vorbesc engleză în loc de germană.

Deoarece unii dintre cei din Noah Hoover vorbesc Plautdietsch în loc de germana din Pennsylvania, numărul dat este poate doar jumătate sau o treime din populația lor totală.

Adepții

Potrivit lui C. Henry Smith, care a scris în 1908, toate grupurile de menoniți din Ordinul Vechi numărau „abia mai mult de două mii de membri”. [31] În 1957, numărul total de membri ai tuturor grupurilor de menoniți din Ordinul Vechi a fost de 5.800 de membri în 44 de congregații. [7] Pentru anul 2001, Kraybill și Hostetter dau numărul 16.478 pentru apartenența la „toate grupurile de Menoniți din Ordinul Vechi” din SUA. [32] Potrivit Global Anabaptist Mennonite Encyclopedia, în 2002, existau aproximativ 17.000 de membri menoniți botezați din Old Order în SUA și 3.000 în Canada. [7]Au fost peste 27.000 de membri adulți, botezați, ai menoniților din Vechiul Ordin în America de Nord și Belize în 2008/9. Populația totală a grupurilor de menoniți din Ordinul Vechi care vorbeau limba germană din Pennsylvania a fost de aproximativ 43.000 în 2015, [30] ceea ce indică faptul că populația totală a tuturor grupurilor de menoniți din Ordinul Vechi, inclusiv cei care au pierdut limba sau sunt în curs de a o pierde, a fost aproximativ între 60.000 și 70.000 în 2015. Cu condiția ca creșterea anuală să fie de 3,7 la sută, acest lucru ar avea ca rezultat o populație totală de menoniți din Ordinul Vechi de aproximativ 72.000 până la 84.000 în 2021.

Creştere

Menoniții Wenger , cel mai mare grup de cai și cărucioare, au o rată de creștere de 3,7% pe an, ceea ce este comparabil cu rata de creștere a Amish-ului Vechi Ordin. [33] Soții Wenger au familii mai mari și o rată de reținere mai mare decât frații lor care conduc mașini, Menoniții Horning . [34] În 2005, numărul mediu de copii pe gospodărie a fost de 8,25 printre menoniții din Ordinul Vechi din Indiana . [35] Într-un eșantion de 199 de persoane din districtul Martindale al Menoniților Wenger, născuți între 1953 și 1968, a existat o rată de retenție de 95% în 1998. [36]

Grupuri similare

Există destul de multe asemănări între Menoniții Ordinului Vechi și Amish Ordinului Vechi , în special între Amish și Menoniții Ordinului Vechi cu cal și cărucior, care vorbesc ambii germană din Pennsylvania și care au o tradiție comună de îmbrăcăminte simplă . Într-o măsură mai mică, există asemănări cu menoniții „ruși” conservatori , care trăiesc în America Latină, vorbesc un alt dialect german, Plautdietsch , și care au propria lor tradiție de îmbrăcăminte simplă. Același lucru este valabil și pentru hutteriți , care vorbesc hutterisch și trăiesc în comunitate de bunuri . Există, de asemenea, asemănări cu diferitele grupuri ale Fraților Ordinului Vechi Schwarzenau și cuOld Order River Brethren , care împărtășesc o parte din moștenirea olandeză din Pennsylvania cu menoniții din Old Order.

Publicare

Menoniții Ordinului Vechi găsesc o afinitate cu editura Amish Ordinului Vechi numită Pathway Publishers, situată în Lagrange, Indiana, și Aylmer, Ontario. Mai recent, Menoniții Ordinului Vechi din Ontario și-au făcut o parte din propriile editări și o întreprindere privată cunoscută sub numele de Vineyard Publications a fost formată lângă Wallenstein, Ontario. Membrii bisericilor Old Order tind să folosească mai des dialectul german din Pennsylvania pentru exprimarea literară decât Old Order Amish. Există mai mulți autori de proză și poezie germană din Pennsylvania. Cunoscut, de exemplu, este Isaac Horst (1918–2008) din Mount Forest (Ontario, Canada), care a scris cartea Bei sich selwert un ungewehnlich(în engleză: „Separat și Peculiar”). Textele germane din Pennsylvania sunt publicate în mare parte în ziarul în dialect german din Pennsylvania Hiwwe wie Driwwe .

Vezi si

Referințe

https://uwaterloo.ca/mennonite-archives-ontario/mennonites-conferences/old-order-mennonite [ link mort ] C. Henry Smith: The Mennonites of America , Goshen, Indiana 1909, pagina 307. TF Murphy: Religious Bodies 1936: Volumul I – Summary and Detailed Tables , Washington, DC 1941, pagina 92. Henry F. Weber: Istoria centenară a Menoniților din Illinois 1829-1929 , Goshen, Indiana 1931, pagina 50. Elmer Schwieder, Dorothy Schwieder, Tom Morain: A Peculiar People: Iowa’s Old Order Amish , Iowa City 2009, pagina 146. Stephen Scott (1996). O introducere în vechea ordine: și grupurile menonite conservatoare . Cărți bune, Relații sexuale, PA. pp. 12–27. Menoniții din Ordinul Vechi la Global Anabaptist Mennonite Encyclopedia Online Stephen Scott (1996). O introducere în vechea ordine: și grupurile menonite conservatoare . Cărți bune, Relații sexuale, PA. pp. 89–104. Stephen Scott (1996). O introducere în vechea ordine: și grupurile menonite conservatoare . Cărți bune, Relații sexuale, PA. pp. 105–119. „10 lucruri de știut despre menoniții din Canada” . Menonit canadian. 12 ianuarie 2017 . Preluat la 6 decembrie 2020 . este în multe privințe o opțiune de ultimă instanță și este ceva pe care îl facem doar atunci când credem că avem o amenințare critică la adresa siguranței comunității și avem nevoie de acțiuni imediate. Stephen Scott (1996). O introducere în vechea ordine: și grupurile menonite conservatoare . Cărți bune, Relații sexuale, PA. pp. 70–88. Donnermeyer, Joseph și Cory Anderson: The Growth of Amish and Plain Anabaptists in Kentucky , în Journal of Amish and Plain Anabaptist Studies 2(2):215, pagina 231, 2014. Stephen Scott (1996). O introducere în vechea ordine: și grupurile menonite conservatoare . Cărți bune, Relații sexuale, PA. p. 104. Siewierska, Anna; Song, Jae Jung (eds.). Tipologie și gramatică: În onoarea lui Barry J. Blake . „Informații financiare pentru pacient: grup de comandă vechi” . Spitalul Comunitar Ephrata. Arhivat din original pe 28 septembrie 2007 . Consultat 2007-12-26 . Stephen Scott (1996). O introducere în vechea ordine: și grupurile menonite conservatoare . Cărți bune, Relații sexuale, PA. p. 77. „Cine sunt menoniții” . Colegiul Conrad Grebel. 15 noiembrie 2017 . Preluat la 6 decembrie 2020 . „Menoniții din Ordinul Vechi, grupurile bisericești găsesc modalități de a se adapta la COVID-19” . Revista Flamborough. 27 martie 2020 . Preluat la 6 decembrie 2020 . „Regiunea Waterloo, COVID crește în comunitățile menonite de ordine veche” . Recordul regiunii Waterloo. 27 noiembrie 2020 . Preluat la 6 decembrie 2020 . În retrospectivă, este atât de contagioasă și se răspândește atât de ușor, până când ești conștient că există un focar, ai o mulțime de oameni afectați„Sănătatea publică intervine pentru a limita creșterea COVID-19 în rândul menoniților de ordin vechi” . Recordul regiunii Waterloo. 30 noiembrie 2020 . Preluat la 6 decembrie 2020 . Ratele de infectare în zonele rurale menonite sunt cele mai ridicate din regiune… „Din păcate, am întâlnit o cooperare insuficientă între un număr de persoane cu cerințe de sănătate public㔄Amenințare critică la adresa comunității menonite a ordinii veche, forțată de sănătatea publică” . Guelph Astăzi. 15 noiembrie 2020 . Preluat la 6 decembrie 2020 . este în multe privințe o opțiune de ultimă instanță și este ceva pe care îl facem doar atunci când credem că avem o amenințare critică la adresa siguranței comunității și avem nevoie de acțiuni imediate. Kraybill, Donald B. (2010). Enciclopedie concisă a Amish, Fraților, Hutteriților și Menoniților . Presa Universității Johns Hopkins. p. 251–258. Stephen Scott (1996). O introducere în vechea ordine: și grupurile menonite conservatoare . Sex, Pennsylvania. În jurul anului 2000, menoniții David Martin numărau aproximativ 350 de gospodării, ceea ce ar însemna aproximativ 2100 de oameni. Donald Martin: Menoniții din Ontario Vechi: Gelassenheit, ucenicie și frăție . Kitchener, Ontario. 2003. p. 176. În 2010, în grup erau aproximativ 3.500 de persoane. David Martin Mennonites (Ontario, Canada) la Global Anabaptist Mennonite Encyclopedia OnlineBiserica Menonită reformată de la ARDA Donald B. Kraybill și Carl Bowman: Pe drumul înapoi către cer: hutteriții, menoniții, amish și frații din vechiul ordin . Baltimore 2001, pagina 84/5 Donald B. Kraybill și Carl Bowman: Pe drumul înapoi către cer: hutteriții, menoniții, amish și frații din vechiul ordin . Baltimore 2001, pagina 67. Stephen Scott (1996). O introducere în vechea ordine: și grupurile menonite conservatoare . Cărți bune, Relații sexuale, PA. p. 30. Simon J. Bronner și Joshua R. Brown (edit.): Pennsylvania Germans: An Interpretative Encyclopedia , Baltimore, 2017, paginile 126-7. C. Henry Smith: The Mennonites of America , Goshen, Indiana 1909, pagina 310. Donald B. Kraybill și C. Nelson Hostetter: Anabaptist World USA , Scottdale PA și Waterloo Ont. 2001, pagina 35. Kraybill, Donald B ; Hurd, James P. (2006). Menoniți cu cal și cărucior Bătăi de copite ale umilinței într-o lume postmodernă . University Park, PA. p. 2. Kraybill, Donald B ; Hurd, James P. (2006). Menoniți cu cal și cărucior Bătăi de copite ale umilinței într-o lume postmodernă . University Park, PA. p. 249/50. Thomas J. Meyers și Steven M. Nolt: An Amish Patchwork: Indiana’s Old Orders in the Modern World. Bloomington, Indiana 2005, paginile 149/50.

  1. Kraybill, Donald B ; Hurd, James P. (2006). Menoniți cu cal și cărucior Bătăi de copite ale umilinței într-o lume postmodernă . University Park, PA. p. 107.

Lectură în continuare

  • J. Winfield Fretz: Menoniții din Waterloo: O comunitate în paradox . Waterloo, Ontario, 1989.
  • Isaac R. Horst: A Separate People: An Insider’s View of Old Order Menonite Customs and Traditions . Waterloo, Ontario 2000. În principal despre menoniții din Ontario Old Order.
  • Isaac R. Horst, Separate & Peculiar: Old Order Mennonite Life in Ontario/Bei sich selwer un ungwehnlich : Alt Mennischde Weg vun Lewe in Ontario , a 2-a ed. Herald, 2001, ISBN  9780836191462 .
  • Donald B. Kraybill: Enciclopedia concisă a Amish, Fraților, Hutteriților și Menoniților . Baltimore, 2010.
  • Donald B. Kraybill și James P. Hurd: Menoniți cu cal și cărucior: bătăi de copite ale umilinței într-o lume postmodernă . University Park, PA, 2006. În principal despre menoniții Groffdale.
  • Donald B. Kraybill și C. Nelson Hostetter: Anabaptist World USA . Scottdale, PA și Waterloo, Ontario, 2001.
  • Donald B. Kraybill și Carl Bowman : Pe drumul înapoi către cer: hutteriții, menoniții, amish și frații din vechiul ordin . Baltimore 2001.
  • Daniel B. Lee: Menoniți, ritualuri, credințe și comunitate din vechiul ordin . Lanham, MD 2000. În principal despre Menoniții Horning.
  • Donald Martin: Menoniții din Ontario Vechi: Gelassenheit, Ucenicie, Frăție . Waterloo, Ontario 2003.
  • Thomas J. Meyers și Steven M. Nolt: An patchwork Amish: Indiana’s Old Orders in the Modern World . Bloomington, IN şi colab. 2005.
  • Stephen Scott : O introducere în ordinea veche și grupurile menonite conservatoare . Sex, PA, 1996.

linkuri externe

Ultima modificare cu o lună în urmă de 2A02:8071:B81:DA80:5591:E601:B653:907D

Articole similare

Wikipedia
Facebooktwitterlinkedininstagramflickrfoursquaremail