Actele de teroare și ce spune Islamul despre ele

Sevinci Gemaledin   Terorismul si extremismul, “fundamentalismul islamic”, au devenit teme tratate  de fiecare segment al mijloacelor de comunicare in masa. Rareori trece o zi fara ca anumiti extremisti dintr-o anumita regiune a lumii sa nu comita un act de terorism. Stirile ce au ca tema teroarea rezultata din actele de terorism, revendicate sau nu, […]

Sevinci Gemaledin

 

Terorismul si extremismul, “fundamentalismul islamic”, au devenit teme tratate  de fiecare segment al mijloacelor de comunicare in masa. Rareori trece o zi fara ca anumiti extremisti dintr-o anumita regiune a lumii sa nu comita un act de terorism. Stirile ce au ca tema teroarea rezultata din actele de terorism, revendicate sau nu, sunt difuzate pe prima pagina a diverselor canale media, stiri insotite de comentarii dominate de stimulente emotionale. Teroristii atrag atentia oamenilor, indiferent de apartenenta lor politica, religioasa, nivelul educational sau de locul in care ei locuiesc. Fenomenul terorismului nu se mai limiteaza la o tara anume, devenind o problema internationala. Tendinta lui de miscare este alimentata de rolul pe care il joaca in arena politicii mondiale. Uneori capata un sens plin de efect in care cauta refugiu partidele politice atunci cand incearca sa-si implineasca obiectivele pe fondul tensionat al politicii internationale. Pentru unele grupuri politice a reprezentat si reprezinta in continuare singurul pretext motivabil pentru a-si exprima pozitia si pentru a proclama cauza lor politica.

Ceea ce este regretabil este ca unele canale media incearca sa stabileasca unele relatii intre Islam si terorism. Scopul acestora este de a defaima si a pata reputatia si imaginea Islamului. Multi occidentali au inceput sa raspandeasca ideea conform careia terorismul si extremismul sunt doua trasaturi ale musulmanului indiferent de locul in care ar trai.  Nu exista nici o porunca divina in Islam care sa oblige musulmanii sa comita acte de terorism. Din punctul de vedere al Islamului, aceste acte sunt periculoase avand consecinte notorii. Comiterea unor astfel de acte reprezinta opresiune si un pacat savarsit impotriva omului in general. Religia islamica porunceste tot ceea ce este sanatos si benefic pentru umanitate. O persoana care cerceteaza cele doua surse principale ale revelarii Islamului – Coranul si Traditia Profetului Muhammad – nu va gasi nici o dovada care sa sustina ideea conform careia ar exista porunci divine adresate musulmanilor pentru a savarsi acte de violenta si terorism. Aceste doua surse principale sunt lipsite complet de orice terminologie sau expresie care sa indemne musulmanul la incalcarea drepturilor celorlalti.

În ceea ce privește luarea de ostatici, ea nu este permisă în general în islam. Există excepții dovedite de întâmplări de pe vremea Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), iar acestea sunt doar în cazuri de război. Profetul Muhammad și-a exprimat profund dezacordul față de situațiile în care musulmanii luaseră ostatici în perioade lipsite de războaie între musulmani și politeiști, poruncind de fiecare dată ca acei ostatici să fie eliberați necondiționat.

Trăim într-o perioadă în care suntem foarte multe dintre știrile din mass-media fac referire la acțiuni ale unor musulmani care, din răzbunare, din greșită îndrumare și înțelegere a Islamului, recurg la acte de violență asupra oamenilor nevinovați sau a diplomaților. E bine de reținut că, din punct de vedere islamic, chiar și în perioade de război, este interzisă luarea de ostatici dintre ambasadori, trimiși, delegați, diplomați sau rezidenți aparținând altor state. Ei se bucură de protecție printre musulmani și nu ar trebui să aibă a se teme.

Sheikh Faysal Mawlawi, Presedintele Consiliului European pentru Fatwa si Cercetare, sublinia acest aspect, argumentând riguros din sursele de bază ale Islamului că astfel de atitudini sunt condamnate de Islam, amintindu-ne că Profetul însuși nu le-a tolerat și s-a exprimat ferm împotriva lor. Islamul interzice vizarea non-combatanților prin omorârea lor, răpirea lor, luarea de ostatici a lor sau rănirea lor în vreun fel.

Profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Eu nu întemnițez trimiși.” (consemnat de Abu Dawud) Ibn Mas’us a relatat: „Este din Sunnah ca trimișii să nu fie omorâți.” Profetul ne-a învățat că acela dintre musulmani care aduce vreun prejudiciu sau rănește vreun nemusulman, înseamnă că el l-a rănit chiar pe Profet, iar cine îl rănește pe el, îl rănește pe Dumnezeu.

 

 

Soucre Link

Views: 0

0Shares