Credinţa este imperfectă fără principiile morale

  Credinţa este o putere care îi ţine pe oameni departe de cele mai umilitoare însuşiri şi acţiuni josnice şi îi încurajează să săvârşească numai fapte înălţătoare şi să urmeze învăţături nobile şi curate. De aceea Allah întotdeauna Şi-a îndrumat robii Săi înspre bunătate şi a dorit ca ei să urască ceea ce este rău, […]

 

Credinţa este o putere care îi ţine pe oameni departe de cele mai umilitoare însuşiri şi acţiuni josnice şi îi încurajează să săvârşească numai fapte înălţătoare şi să urmeze învăţături nobile şi curate. De aceea Allah întotdeauna Şi-a îndrumat robii Săi înspre bunătate şi a dorit ca ei să urască ceea ce este rău, aceasta reprezentând o cerinţă esenţială a credinţei din inimile lor. De exemplu, în Surat At-Tauba, atunci când El le porunceşte oamenilor să adopte doar calea dreptăţii şi să vorbească întotdeauna numai adevărul, li se adresează astfel:

O, voi cei care credeţi! Temeţi-vă de Allah şi fiţi cu cei iubitori de adevăr! (At-Tawbah 9:119).

Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a explicat foarte frumos că, atunci când credinţa este fermă şi puternică, vor fi dezvoltate principii morale puternice şi durabile, iar dacă moralitatea este scăzută, şi credinţa va fi în consecinţă slabă. Un om care este lipsit de modestie şi prost crescut şi care adoptă obiceiuri urâte fără să îi pese de ceilalţi este precum persoana despre care Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Modestia şi credinţa sunt gemene. Cel care va renunţa la una dintre ele o va pierde, de asemenea, şi pe cealaltă.”

Odată Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a trecut pe lângă un ansar, iar acesta îl certa pe fratele său în privinţa modestiei sale. Atunci Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) l-a sfătuit să îl lase să plece, pentru că modestia este o ramură a credinţei. Un om care îl hărţuieşte pe aproapele său şi îl face să sufere aducându-i orice fel de daune, din punct de vedere al religiei, acesta este un om crud şi cu o inimă de piatră. Referitor la aceasta, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Pe Allah, el nu poate fi un mumin! Pe Allah, el nu poate fi un mumin! Pe Allah, el nu poate fi un mumin!” Atunci a fost întrebat: „Cine?” Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a răspuns: „Acela de ale cărui fapte rele vecinul său nu se află în siguranţă.” (Bukhari).

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) i-a sfătuit pe companionii săi să stea departe de vorbele urâte, de actele imorale şi de faptele care sunt fără sens. El a spus: „Acela care crede în Allah subhanu wa ta’ala şi în Ziua de Apoi ar trebui să vorbească numai lucruri bune sau, dacă nu, să tacă.” (Bukhari).

În acest fel, prin adevărul credinţei şi prin înţelegerea perfectă a acesteia, calităţile nobile ale omului sunt amplificate şi dezvoltate, sunt păzite şi păstrate în siguranţă până vor aduce rezultate.

__

Caracterul Musulmanului, Editura Femeia Musulmană, București, 2010

Soucre Link

Hits: 0

0Shares