Muhammad Ali Al-Hashimi
Adevărata femeie musulmană nu uită că are obligaţia de a înfăptui toate îndatoririle religioase pe care Allah i le-a poruncit să le împlinească. În această privinţă, situaţia ei este asemănătoare cu cea a bărbatului şi nu este nici o diferenţă între ei, în afară de câteva reguli care se referă în totalitate fie la bărbaţi, fie la femei. În afară de acest lucru, femeile şi bărbaţii sunt răspunzători în măsură egală înaintea lui Allah.
Musulmanilor şi musulmancelor, dreptcredincioşilor şi dreptcredincioaselor, celor supuşi şi celor supuse, celor iubitori de adevăr şi celor iubitoare de adevăr, celor statornici şi celor statornice, celor smeriţi şi celor smerite, celor ce dau milostenii şi acelora [dintre femei] care dau milostenii, celor care postesc şi acelora [dintre femei] care postesc, celor care îşi păzesc castitatea lor şi acelora [dintre femei] care şi-o păzesc, celor care-L pomenesc pe Allah mereu şi acelora [dintre femei] care-L pomenesc, Allah le-a pregătit iertare şi răsplată mare.
[Coran 33:35]
Pe cel ce face o faptă bună – bărbat ori femeie – şi este credincios îl vom dărui Noi cu o viaţă bună. Şi Noi îi vom răsplăti pe ei după [faptele] cele mai bune pe care le-au săvârşit.
[Coran 16:97]
Domnul lor le-a răspuns: “Eu nu las să se piardă nici o faptă plinită de vreunul dintre voi, bărbat sau muiere, deopotrivă unul cu altul! Iar pe cei care au pribegit, care au fost alungaţi din căminele lor, care au fost prigoniţi pe calea Mea, care au luptat şi au fost omorâţi voi să-i ispăşesc de faptele lor rele şi să-i fac să intre în Grădini pe sub care curg pâraie, drept răsplată din partea lui Allah”. La Allah se află bună răsplată! [Coran 3:195]
Ori de câte ori apare expresia „o, voi oameni” („ia aiiuhan-naas”) în Coran sau în relatări, ea se referă atât la bărbaţi, cât şi la femei. Acest lucru se poate vedea în relatările făcute de imamul Muslim de la Umm Salama, soţia Profetului. Ea a zis: „Îi auzeam pe oameni vorbind despre bazin (al-haud) şi nu am auzit niciodată despre el de la Trimisul lui Allah. Într-o zi, în timp ce o tânără îmi pieptena părul, l-am auzit pe Trimisul lui Allah spunând: «O, voi oameni!» I-am spus tinerei: «Lasă-mă singură acum.» Ea a zis: «Această chemare este numai pentru bărbaţi; nu le cheamă şi pe femei.» Am zis: «Fac parte şi eu dintre oameni.» Trimisul lui Allah a zis: «Eu sunt cel care (în Ziua de Apoi) se va afla la bazin (haud) înaintea voastră. Aşadar fiţi cu grijă, ca nu cumva unul dintre voi să vină la mine şi să fie alungat ca o cămilă rătăcită. Voi întreba care este motivul şi mi se va spune: „Nu ştii ce născociri au scos după moartea ta” şi
eu voi spune: „Afară cu ei!”»”
Conform unei alte relatări, tot de Muslim, se spune: „… şi eu voi spune: «Afară, afară cu cel care a schimbat (religia) după moartea mea!»”
Bărbaţii şi femeile sunt egali înaintea lui Allah şi cu toţii trebuie să ţină seama de ceea ce Allah a poruncit şi a interzis.
Astfel, femeia musulmană face ceea ce Allah i-a poruncit şi se ţine departe de ceea ce El a interzis, având credinţa că va fi trasă la răspundere pentru faptele pe care le-a săvârşit în această viaţă: dacă acestea sunt bune, va fi bine pentru ea, iar dacă sunt rele, rău va fi pentru ea. Ea nu depăşeşte limitele hotărâte de Allah şi nu face nimic din ceea ce este interzis (haram). Ea caută mereu cârmuirea lui Allah şi a Trimisului Său şi socoteşte că nu contează ce i se întâmplă în această viaţă.
Trecutul islamic este presărat cu multe istorisiri despre femei măreţe care au păstrat mereu în minte legile lui Allah, nu s-au abătut de la acestea şi nici nu au căutat alternative. Printre aceste istorisiri se numără şi cea a Khaulei bint Tha’laba şi a soţului ei, Aus ibn As-Saamit. Aceasta a fost relatată de imamul Ahmad şi de Abu Dawud şi a fost citată de Ibn Kathir în cartea sa în care explică sensurile Coranului (tefsir) la începutul Surei Al-Mujadila (capitolul 58 din Coran).
Khaula a zis: „Pe Allah, referitor la mine şi la Aus ibn As-Saamit, Allah a revelat începutul Surei Al-Mujadila. Eram măritată cu el şi el era un bătrân cu temperament aprig. Într-o zi, a intrat şi eu am ridicat din nou o anume problemă; el s-a mâniat şi a zis: «Tu eşti pentru mine ca spatele mamei mele!» Apoi a ieşit şi a stat o vreme la locul de adunare al neamului său. Apoi s-a întors şi a voit să întreţină relaţii sexuale cu mine. Eu am zis: «În nici un caz! Pe Cel în Mâna Căruia se află sufletul Khuuailei (Khaula), nu vei obţine niciodată de la mine ceea ce vrei după ce ai zis ceea ce ai zis, până când Allah şi Trimisul Său nu decid între noi.» A încercat să mă forţeze, dar am putut să-i rezist, deoarece eram tânără, în timp ce el era un bătrân slăbit. L-am împins şi am mers la una din vecinele mele, am împrumutat de la ea un veşmânt şi am mers la Trimisul lui Allah. Am stat înaintea lui, i-am spus ceea ce (bărbatul meu) îmi făcuse şi am început să mă plâng de suferinţele mele datorate temperamentului aprig al soţului meu. Trimisul lui Allah a zis: «O, Khuuaila, vărul tău este bătrân, ai teamă de Allah în ceea ce-l priveşte.» Nu l-am părăsit până când Coranul nu a revelat despre mine: el (Profetul) era copleşit ca de fiecare dată când îi era revelat Coranul şi când (revelaţia) s-a încheiat a zis: «O, Khuuaila, Allah mi-a revelat din Coran referitor la tine şi la soţul tău.»Apoi mi-a recitat:
Allah a auzit vorbele aceleia care discută cu tine în privinţa bărbatului ei şi se plânge lui Allah. Şi Allah aude discuţia voastră, căci Allah este Cel care Aude Totul [şi] Vede Totul [Sami’, Basir] / Aceia dintre voi care se despart de muierile lor zicând că ele sunt pentru ei ca şi spatele mamelor lor82 [să ştie că], ele nu sunt mamele lor! Mamele lor nu sunt decât acelea care i-au adus pe lume. Ei grăiesc vorbe urâte şi mincinoase. Dar cu toate acestea Allah este Îndurător, Iertător [‘Afuww, Ghafur]. / Aceia care se despart de muierile lor cu aceste vorbe, iar apoi vor să revină asupra celor pe care le-au spus, [trebuie] să slobozească un rob înainte de a se mai atinge unul de altul. La aceasta sunteţi voi îndemnaţi, iar Allah este bine ştiutor a ceea ce faceţi. / Acela care nu află [un rob] trebuie să postească două luni, una după alta, înainte de a se atinge. Însă acela care nu poate [să o facă], trebuie să dea hrană la şaizeci de sărmani. Aceasta pentru ca să credeţi în Allah şi în Trimisul Său. Acestea sunt orânduielile impuse de Allah, iar cei care le tăgăduiesc vor avea parte de pedeapsă dureroasă. [Coran 58:1-4]
El mi-a zis: «Lasă-l să slobozească un rob.» Am spus: „O, Trimis al lui Allah, nu are posibilitatea să facă asta.” El a zis: «Atunci să postească două luni consecutiv.» Eu am spus: «Pe Allah, este bătrân, nu poate să facă asta.» El a zis: «Atunci să hrănească şaizeci de oameni nevoiaşi cu un uasq de curmale.» Eu am spus: «O, Trimis al lui Allah, nu are atât de mult.» El a zis: «Atunci îl vom ajuta noi cu un faraq de curmale.» Eu am spus: «Şi eu îl voi ajuta cu încă un faraq, o, Trimis al lui Allah!» El a zis: «Ai procedat corect. Du-te şi oferă-l milostenie în numele lui, apoi ai grijă de vărul tău aşa cum se cuvine.» Şi aşa am făcut.”
Până când nu i-a povestit această situaţie Profetului, pentru a şti cum va judeca Allah între ea şi soţul ei, Khaula bint Tha’laba nu a putut îndura să mai stea nici măcar o clipă alături de soţul ei după ce el i-a spus cuvintele de zihar (adică „Tu eşti pentru mine ca spatele mamei mele!”), care era o formă de divorţ în perioada pre-islamică. Ea nu avea nici măcar un veşmânt potrivit pentru a merge şi a se înfăţişa Profetului, aşa că a împrumutat un veşmânt de la una dintre vecinele ei şi s-a grăbit spre locul unde şedea Profetul, ca să audă porunca lui Allah referitoare la ea şi să o urmeze.
Nu este de mirare că această femeie măreaţă s-a bucurat de o poziţie înaltă printre companionii Profetului (sahaba) care erau contemporani cu ea şi îi cunoşteau virtutea; mai presus de toţi era ’Umar ibn Al-Khattab – Pacea fie asupra sa! Odată l-a întâlnit în afara moscheii, când se afla alături de el şi Al-Jarud Al-’Abdi. ’Umar, care era calif în acea vreme, a salutat-o şi ea i-a zis: „O, ’Umar, mi-amintesc de tine când erai strigat ’Umair în piaţa ’Ukaz şi aveai grijă de oi cu toiagul tău. Teme-te de Allah în poziţia ta de calif care are grijă de oameni şi nu uita că acela care se teme de pedeapsa din Ziua de Apoi ştie că ea nu este departe şi acela care se teme de moarte se teme că va pierde vreo oportunitate în această viaţă.” Al-Jarud a zis: „Ai vorbit prea aspru cu conducătorul musulmanilor, femeie!” ’Umar a zis:
„Las-o. Nu ştii că aceasta este Khaula, ale cărei cuvinte Allah le-a ascultat de deasupra celor şapte ceruri? Pe Allah, cu adevărat, ’Umar trebuie să-i dea ascultare.”
– sfârșitul primei părți –
sursa: islam.ro
Soucre LinkVisits: 0