Spre deosebire de opiniile lui Ioan Calvin[167] și Philipp Melanchthon[168], de-a lungul vieții sale, Luther a susținut că nu a fost o doctrină falsă să crezi că sufletul unui creștin doarme după ce este separat de trup în moarte.[169] În consecință, el a contestat interpretările tradiționale ale unor pasaje din Biblie, cum ar fi pilda bogatului și a lui Lazăr.[170] Acest lucru l-a determinat și pe Luther să respingă ideea chinurilor pentru sfinți: „Ne este suficient să știm că sufletele nu-și părăsesc trupurile pentru a fi amenințate de chinurile și pedepsele iadului, ci intră într-un dormitor pregătit în care dorm în pacea.”[171] El a respins, de asemenea, existența purgatoriului, care implica suflete creștine suferind suferințe penitenciale după moarte.[172] El a afirmat continuitatea identității personale dincolo de moarte. În articolele sale Smalcald, el i-a descris pe sfinți ca locuind în prezent „în mormintele lor și în rai”.[173]
Teologul luteran Franz Pieper observă că învățătura lui Luther despre starea sufletului creștinului după moarte a fost diferită de teologii luterani de mai târziu, precum Johann Gerhard.[174] Lessing (1755) ajunsese mai devreme la aceeași concluzie în analiza sa asupra ortodoxiei luterane în această problemă.[175]
Comentariul lui Luther asupra Genezei conține un pasaj care concluzionează că „sufletul nu doarme (anima non sic dormit), ci se trezește (sed vigilat) și are viziuni”.[176] Francis Blackburne susține că John Jortin a citit greșit acesta și alte pasaje din Luther[177], în timp ce Gottfried Fritschel subliniază că se referă de fapt la sufletul unui om „în această viață” (homo enim in hac vita) obosit de munca sa zilnică ( defatigus diurno labore) care noaptea intră în dormitorul său (sub noctem intrat in cubiculum suum) și al cărui somn este întrerupt de vise.[178]
Traducerea în engleză a lui Henry Eyster Jacobs din 1898 spune:
„Cu toate acestea, somnul acestei vieți și cel al vieții viitoare diferă; căci în această viață, omul, obosit de munca lui zilnică, la căderea nopții se duce pe divanul lui, ca în pace, să doarmă acolo și se bucură de odihnă; El știe orice despre rău, fie despre foc, fie despre crimă”.
Sursa: wikipedia.org
Licență: https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/deed.ro
Textul a fost tradus.
Views: 5