Timp de aproximativ 20 de ani, mișcarea adventistă a constat dintr-un grup mic de oameni care proveneau din multe biserici și al căror mijloc principal de conectare și interacțiune a fost prin publicația periodică The Advent Review și Sabbath Herald a lui James White. Ei au îmbrățișat doctrinele Sabatului, interpretarea sanctuarului ceresc din Daniel 8:14, nemurirea condiționată și așteptarea revenirii premilenare a lui Hristos. Printre figurile sale cele mai proeminente au fost Joseph Bates, James White și Ellen G. White. Ellen White a ajuns să ocupe un rol deosebit de central; numeroasele ei viziuni și conducerea spirituală i-au convins pe colegii ei adventişti că poseda darul profeţiei.[citare necesară]
Biserica Adventistă de ziua a șaptea din Takoma Park, Maryland.
Biserica a fost înființată oficial în Battle Creek, Michigan, la 21 mai 1863, cu un număr de 3.500 de membri.[5] Sediul confesional a fost mutat mai târziu din Battle Creek în Takoma Park, Maryland, unde au rămas până în 1989. Sediul Conferinței Generale s-a mutat apoi în locația sa actuală în Silver Spring, Maryland.[18]
Denominația din anii 1870 s-a îndreptat către evanghelizare prin munca misionară și treziri, triplatându-și numărul de membri la 16.000 până în 1880 și stabilind o prezență dincolo de America de Nord la sfârșitul secolului al XIX-lea. Creșterea rapidă a continuat, cu 75.000 de membri în 1901. Până atunci, denominația a funcționat două colegii, o școală de medicină, o duzină de academii, 27 de spitale și 13 edituri. Până în 1945, biserica a raportat 210.000 de membri în SUA și Canada și 360.000 în alte părți; bugetul a fost de 29 de milioane de dolari, iar înscrierea în școlile bisericești a fost de 140.000.[19]
Credințele și doctrinele bisericii au fost publicate pentru prima dată în 1872 în Battle Creek, Michigan, ca o scurtă declarație numită „Un sinopsis al credinței noastre”.[20] Biserica a întâmpinat provocări pe măsură ce și-a format credințele și doctrinele de bază, mai ales că un număr dintre primii lideri adventişti proveneau din biserici care țineau de o anumită formă de arianism (Ellen G. White nu a fost unul dintre ei).[21] Acest lucru, împreună cu unele dintre celelalte opinii teologice ale mișcării, a condus la un consens în rândul protestanților evanghelici conservatori de a o considera un cult.[22][23][24][25] Potrivit cercetătorilor adventişti, învăţăturile şi scrierile lui White s-au dovedit în cele din urmă influente în schimbarea bisericii de la rădăcini în mare parte semi-ariene[26] către trinitarism.[27] Adventiștii, în cea mai mare parte, o creditează pentru că a adus biserica adventistă de ziua a șaptea la o conștientizare mai cuprinzătoare a Dumnezeirii în anii 1890. Biserica Adventistă a adoptat teologia trinitariană la începutul secolului al XX-lea și a început să dialogheze cu alte grupuri protestante spre mijlocul secolului, câștigând în cele din urmă o largă recunoaștere ca biserică protestantă. Christianity Today a recunoscut biserica adventistă de ziua a șaptea drept „a cincea cea mai mare comuniune creștină din lume” în numărul său din 22 ianuarie 2015.[28]
Deși soțul ei a susținut că viziunile ei nu susțin crezul trinitar[29], scrierile ei dezvăluie o conștientizare tot mai mare cu privire la „misterul Capului Domnului”.[30] Adventiştii, în cea mai mare parte, o merită pentru că a adus biserica adventistă de ziua a şaptea într-o conştientizare mai cuprinzătoare a Dumnezeirii în anii 1890. Prin studiul biblic continuu şi dezbaterea de decenii, denominaţia a ajuns în cele din urmă la concluzia că Scriptura ne învaţă în mod explicit existenţa. a unui Dumnezeu triun și a afirmat acea viziune biblică în 28 de credințe fundamentale non-cred.[31]
Cu toate acestea, știința generală rămâne neconvinsă că Ellen White era Trinitarian Nicee.[29][32] În opinia ei, Isus nu a început ca egal cu Dumnezeu Tatăl, ci a fost la un moment dat promovat la egalitate cu Tatăl, ceea ce a declanșat răzvrătirea lui Lucifer (după cum este explicat în cartea ei Spirit of Prophecy).[33]
Sursa: wikipedia.org
Licență: https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/deed.ro
Textul a fost tradus.
Views: 4