Yusuf Estes – partea a 2-a

 

 

Am cunoscut un bărbat din Egipt

La începutul anului 1991, tatăl meu a început să facă afaceri cu un bărbat din Egipt şi mi-a spus că vrea ca eu să-l  cunosc. Această idee mi s-a părut interesantă când m-am gândit că îmi va da un aer internaţional. Ştiti, piramidele, Sfinxul, fluviul  Nil.

Bărbatul era musulman : Terorişti; Răpitori;

Bombardieri.-şi cine ştie cât mai multe altele?

Apoi tatăl meu mi-a spus că acest bărbat era musulman. La început am urât ideea întalnirii unui “infidel, terorist, răpitor, bombardier şi necredincios.”. Orice om  normal ar fi fost dezgustat de o asemenea idee. Nu mi-a venit să cred. Un musulman! Nici intr-un caz. I-am amintit tatălui meu de lucrurile diverse pe care le-am auzit despre aceşti oameni.

Minciuni despre Islam şi musulmani – Ne spuneau că musulmanii:

● Nu cred în Dumnezeu.

● Venerează o piatra neagră din deşert.

● Sărută pământul de 5 ori pe zi.

Nici într-un caz! Nu am vrut să-l mai cunosc !

Nu am vrut să-l mai cunosc pe acest bărbat musulman. Nici într-un caz! Tatăl meu a insistat să-l întâlnesc şi m-a asigurat că este un om foarte de treabă.  Acest lucru a fost prea mult pentru mine. Mai ales că evangheliştii care obişnuiau să călatorească in jurul lumii, cu  toţii urau musulmanii si Islamul foarte mult. Ba chiar, spuneau lucruri neadevărate pentru a face oamenii să le fie frică de Islam. Atunci de ce aş dori eu să am ceva de-a face cu astfel de oameni ?

Ideea  de a il converti la  Creştinism

yusufetes_bgApoi mi-a venit o idee, “Am putea să-l facem creştin pe acel om” . Aşa că, am cedat şi am fost de acord să-l  întâlnesc. Dar după condiţiile mele.

L-am intampinat cu o Biblie, o cruce şi o șapcă pe care scria “Iisus este Domnul!”. Am fost de acord să-l întâlnesc  într-o duminică după predică, dupa ce cu toţii ne-am rugat şi ne simţeam in bună rânduială cu Domnul. Am ţinut Biblia sub braţ ca de obicei. Mi-am pus la gât cea mai străluitoare cruce şi pe cap şapca pe care scria “Isus este Domnul”. Soţia şi cele două fiice mi s-au alăturat şi am fost gata pentru prima noastră întalnire cu musulmanul.

Unde este? Când am intrat în magazin şi l-am întrebat pe tatăl meu unde este musulmanul, el mi-a arătat şi a spus: “E chiar acolo”. Eram confuz. Acela nu putea fi un musulman. În nici un caz.

Barbă şi turban ? Caut un bărbat mare îmbracat într-un halat larg, cu un turban mare pe cap,cu barba pâna la jumătatea cămaşii şi sprâncene pe toată fruntea, cu o sabie  sau o bombă sub haină.

Fără Turban – Fără Barbă – [Fără păr!]

Acest om nu avea barbă. De fapt, el nici măcar nu  avea un fir de păr pe tot capul. Era aproape chel. Cel mai  surprinzător lucru pentru mine era ca  el era foarte plăcut; m-a primit cu o  strângere de mână călduroasă. Acest lucru nu părea să aibă nici un sens. Am crezut că sunt terorişti şi bombardieri..

“Despre ce este vorba? Are nevoie de Iisus – Nu contează”, mi-am zis. Mă apuc imediat de treabă cu acest tip. El trebuie salvat in  numele lui Iisus iar eu si Domnul vom face asta.

Prezentarea şi interogatoriul:

După o scurtă prezentare, l-am întrebat :.”Crezi în Dumnezeu?

El a spus: “Da.”(Bun)

Apoi l-am întrebat:.”Crezi în Adam şi Eva?”

El a spus: “Da “(Foarte bine!).

I-am spus: “Dar Avram?”..“Crezi în el şi în faptul că şi-a  sacrificat fiul pentru Dumnezeu?”

El a răspuns:”Da”(Şi mai bine!).

Apoi am întrebat.”Dar Moise?”.”Cele 10 porunci?”.”Despărţirea în două a Mării Roşii ?”.

“Da.” (Din ce in ce mai bine!)

Apoi: Şi cum rămane cu ceilalţi Profeţi, David, Solomon şi Ioan Botezătorul?

El a răspuns:.”Da.”(Foarte bine !)

L-am întrebat: “Crezi în Biblie?.”

Din nou el a răspuns: “Da” -(OK!) .

Acum, a venit momentul pentru întrebarea cea mare:

“Crezi în Isus?.A fost el Mesia lui Dumnezeu ?”

Din nou el a răspuns: “Da “(Fantastic!)

Ei bine acum – “Va fi mai uşor decât am crezut.”Bărbatul  era gata să fie botezat doar că nu-şi dădea seama. Iar eu  eram cel care trebuia să o facă.

 

 

 

Sursa: “Preoti care au imbratisat Islamul”Soucre Link

Views: 0

0Shares

Viața Profetului Muhammad – partea a 7-a

 

Situatia lui Muhammed era  bine cunoscuta în Medina, deoarece , înainte de Hijrah, oraşul trimisese soli la Mecca creându-i lui Muhammed să medieze o dispută între cele două  mari  triburi. Cele auzite si vazute i-au impresionat pe solii trimisi ceea ce a dus la propunerea acestora facuta lui Muhammed de a se stabilii in Medina. Calităţile excepţionale ale lui Muhammed au impresionat atât  de mult mediniţii, încât triburile rivale şi aliaţii lor au strâns rândurile la 15 martie 624, după Hijrah, dată la care şi Muhammed împreună cu cei care îl susţineau au pornit împotriva păgânilor din Mecca.

Aceasta prima batalie. a avut loc lângă Badr, acum un mic orăşel din sud-vestul Medinei, a avut mai multe efecte importante.

În primul rând, forţele musulmane, depăşite la număr, rata fiind de 3 la 1, i-au învins pe meccani. În al doilea rând, disciplina arătată de musulmani a aratat meccanilor, inca o data abilităţile celui pe care ei îl goniseră din oraş.

În al treilea rând, unul dintre triburile aliate care a promis initial să susţină musulmanii în bătălia de la Badr, dand dovada de indiferenta insa la momentul luptei, după o lună de la bătălie a fost expulzat din Medina. Cei care au pretins a fi aliaţi a musulmanilor, dar s-au opus lor  în mod tacit, erau avertizaţi: pentru a fi membri în cadrul comunităţii impune obligaţia de susţinere totală.

Un an mai târziu, meccanii s-au reîntors. Cu o armată alcătuită din 3000 de oameni, i-au întâlnit pe musulmani pe Uhud, un deal în afara Medinei. După un iniţial succes, musulmanii au fost împinşi inapoi şi însuşi Profetul a fost rănit.

Deoarece meccanii stiau ca musulmanii nu fusesera infranti, ci doar castigasera o batalie, cu o armată ce număra 10.000 de capete, au atacat din nou Medina doi ani mai târziu. Rezultataul de asta data a fost cu totul altul. La Bătălia Tranşeelor, de asemenea ştiută şi ca Bătălia Confederaţiilor, musulmanii au înregistrat o victorie remarcabilă. Din partea Medinei din care se aşteptau a veni atacatorii ei au săpat o tranşee foarte adâncă pentru cavaleria meccană pentru a scăpa de ea fără a se expune arcaşilor aflaţi în spatele fortificaţiilor Medinei. După un asediu neconcludent, meccanii au fost forţaţi să se retragă. După aceasta Medina a fost cu totul în mâinile musulmanilor.

 

old_arabic_document_ic__175x224A fost adoptata Constituţia Medinei sub care clanurile, acceptându-l pe Muhammed ca fiind Profet al lui Dumnezeu, au format o alianţă, sau o federaţie datată din această perioadă. S-a punctat conştiinciozitatea politică a comunităţii musulmane; membrii ei s-au definit ca fiind o comunitate separată de toţi ceilalţi. Constituţia a definit de asemenea rolul nemusulmanilor în cadrul comunităţii. Evreii erau liberi sa isi practice propria religie; la fel si crestinii. Atat evreii, cat si crestinii erau considerati “oameni ai Cartii”. Tora evreiasca, ca si Evanghelia crestinilor erau considerate de catre musulmani carti sacre.

Musulmanii nu au incercat sa isi impuna religia  in fata altor popoare. Evreii, ca si crestinii aveau libertatea de a-si practica religia in sinagogile si bisericile lor.Soucre Link

Views: 0

0Shares

Viața Profetului Muhammad – partea a 6-a

 

După ce Muhammed a propovăduit în mod public timp de mai mult de un deceniu, opoziţia împotriva lui s-a intensificat atât de mult încât, temându-se pentru siguranţa lor, el şi-a trimis unii dintre  adepţi în Etiyopia, unde conducătorul creştin, un rege-preot, cunoscut pentru bunatatea si simtul au de dreptate, şi-a extins protecţia asupra lor, a cărui memorie a fost păstrată de către musulmani mereu. La nasterea Islamului, primii musulmani aflati in suferinta au fost ajutati de un crestin si acest lucru este mai mult decat semnificativ.

Quraisitii, surprinsi de aceasta plecare, si-au trimis solii la Negus, cu atat mai mult cu cat erau in bune relatii cu el, datorita calatoriei cu scopuri negustoresti din fiecare iarna. Negusul i-a primit, dar a refuzat sa-i predea pe fugari inainte de a asculta pledoaria fiecarui grup. Hotararea pe care a luat-o a fost in favoarea musulmanilor, care au trait in pace si siguranta sub domnia lui. La moartea Negusului, Profetul Muhammed a oficiat in mocheea sa din Medina o rugaciune speciala de inmormantare denumita „rugaciunea celui absent”. Aceasta afinitate si aceasta subtila prietenie dintre crestini si musulmani nu a fost niciodata exploatata si nu este nici astazi. Ostilitatile dintre aceste doua mari religii au aparut abia mai tarziu si din cauza unei rivalitati mai degraba politice decat doctrinare.

In Mecca persecuţiile s-au intensificat, cei care îl urmau pe Muhammed fiind chinuiţi, abuzaţi, şi chiar torturaţi.

Intr-un final, Muhammed şi-a trimis şaptezeci dintre cei care îl urmau în nord, în oraşul Yathrib, care avea să fie numit mai apoi „Medina“ (Oraşul). Mai târziu, în toamna timpurie a anului 622, el a aflat de un complot de asasinat împotriva lui, şi împreună cu cel mai apropiat prieten al lui, Abu Bakr As-Siddiq, s-a decis să îi urmeze pe emigranţi.

În Mecca, cei care ii pusesera la cale asasinarea, au ajuns acasă la Muhammed şi l-au gasit pe vărul lui, Ali, dormind în patul lui. Înfuriaţi, meccanii au pus un preţ pe capul lui Muhammed şi au pornit în urmărirea lui.

desert_ProductiveMuslim-300x225Totuşi, Muhammed şi Abu Bakr s-au refugiat într-o peşteră ascunzându-se de cei care îi urmăreau’ la intrarea in pestera, miraculos pentru timpul scurt scurs, un păianjen a ţesut o pânză. Când au văzut că pânza nu  era ruptă, meccanii au trecut pe lângă peşteră, considerand locul neumblat iar Muhammed şi Abu Bakr şi-au continuat drumul spre Medina, unde au fost primiţi cu bucurie atât de o mulţime de mediniţi, cât şi de meccanii care plecaseră dinainte pentru a pregăti drumul.

 

Aceasta a fost Hijrah (622), Hegira dupa pronuntia anglo-saxona, dar incorect tradusă ca „Zborul“, de fapt, Hijrah nu a fost un zbor, ci o emigrare plănuită cu grijă, care marchează începutul erei islamice si  de asemenea un nou mod de viaţa pentru Muhammed şi musulmani.

De aici înainte,  principiul organizaţional al comunităţii nu a fost înrudirea de sânge, ci o înfrăţire mai nobilă a tuturor musulmanilor. Cei care l-au însoţit pe Muhammed în Hijrah au fost numiţi „muhajirun“ – care înseamnă „cei care au făcut hijrah“ sau „emigranţii“-, pe când cei din Medina care deveniseră musulmani au fost numiţi „ansar“  sau „ajutătorii“.Soucre Link

Views: 0

0Shares