Aşa cum am văzut anterior, atunci când aminoacizii sunt combinaţi pentru a forma proteine, ei formează o legătură specială între ei, numită „legătură peptidică“. În timpul formării acestei legături peptidice se eliberează o moleculă de apă.
Acest fapt anulează definitiv explicaţia evoluţionistă, întrucât, conform „Principiului lui Le Châtelier“,este imposibil ca o reacţie în care se eliberează apă (reacţie de condensare) să aibă loc într-un mediu apos. În ceea ce priveşte şansele ca o asemenea reacţie să se petreacă într-un mediu apos, se spune că „această reacţie are cea mai mică probabilitate de a apărea“ dintre toate reacţiile chimice.
Prin urmare oceanul, care se afirmă că ar fi fost mediul în care s-au format aminoacizii, este un loc total nepotrivit pentru formarea proteinelor din aminoacizi. Pe de altă parte, ar fi iraţional pentru evoluţionişti să se răzgândească şi să susţină acum că viaţa a apărut pe uscat, întrucât singurul mediu în care aminoacizii ar fi putut fi protejaţi de radiaţia ultravioletă este oceanul şi mările. Deci, pe uscat, ei ar fi fost distruşi de către razele ultraviolete. Principiul lui Le Châtelier dovedeşte netemeinicia afirmaţiei prin care viaţa s-ar fi format în ocean. Şi aceasta este o altă dilemă cu care se confruntă evoluţionismul.Soucre Link
Sursele evoluţioniste folosesc experimentul lui Miller, în ciuda tuturor contradicţiilor sale, cu scopul de a evita întrebarea referitoare la originea aminoacizilor. Dând impresia că această problemă a fost rezolvată demult, în cadrul acelui experiment invalid, ei încearcă să muşamalizeze fisurile din cadrul teoriei evoluţioniste.
Totuşi, pentru a explica cel de-al doilea stadiu al originii vieţii, evoluţioniştii s-au confruntat cu o problemă şi mai mare decât cea a formării aminoacizilor, şi anume originea proteinelor, cărămizile pentru construirea vieţii, şi care sunt alcătuite din sute de aminoacizi diferiţi, care se leagă unul de celălalt într-o anumită ordine.
Afirmaţia că proteinele au fost formate din întâmplare în condiţii naturale, este chiar şi mai nerealistă şi lipsită de logică decât afirmaţia că aminoacizii s-au format din întâmplare. În paginile anterioare, am putut vedea prin intermediul calculelor probabilistice, imposibilitatea matematică ca întâmplarea să unească aminoacizii în secvenţa corectă pentru a forma proteine folositoare. În cele ce urmează, vom examina imposibilitatea producerii chimice a proteinelor, în condiţiile Pământului primordial.Soucre Link
Teoria evoluţiei este predată astăzi în şcoli ca fiind un adevăr dovedit şi de necontestat cu privire la originea speciilor, inclusiv a omului.
Deşi promovarea ei comportă un caracter absolut, asemănător unei dogme religioase, teoria are numeroase lacune, recunoscute chiar de către promotorii ei. În acelaşi timp, există acreditată ideea că cei care resping teoria evoluţiei nu pot fi decât nişte fanatici religioşi, care refuză să cunoască „dovezile ştiinţifice”. În realitate, nu este nevoie să fii religios ca să te îndoieşti de această teorie. Totodată, multe persoane religioase resping evoluţionismul tocmai pentru că au cercetat aşa-zisele dovezi propuse de acesta.
În acest material vom prezenta aceste probleme şi vom arăta că adeziunea la această teorie este mai degrabă un act de voinţă şi credinţă, decât o concluzie logică dedusă din realitatea de pe teren.
2. Charles Darwin şi teoria sa
În urma unor călătorii de observaţie biologică în anii 1830, în timpul cărora întâlneşte în diferite locuri ale lumii numeroase varietăţi de insecte, plante şi animale, naturalistul britanic Charles Darwin formulează teoria potrivit căreia formele de viaţă inferioare au evoluat, prin nenumărate forme intermediare, către forme de viaţă superioare. Această transformare ar fi început acum 5-6 milioane de ani, timp în care pământul a fost populat de o multitudine de forme intermediare care s-au născut, au trăit şi, evident, au murit. Darwin a publicat această teorie în 1859, sub titlul „Originea speciilor”.
3. Ce afirmă teoria evoluţiei
Teoria evoluţiei există în două variante principale.
În prima variantă (lansată de Darwin), se afirmă că organismele şi formele de viaţă inferioare au evoluat liniar (lent) către forme superioare. Mai precis, populaţii întregi din fiecare specie s-au „deplasat” treptat, trecând prin numeroase forme intermediare de-a lungul a milioane de ani, către forme superioare.
Dacă e să reprezentăm evoluţia unei specii către o altă specie, pentru înţelegerea teoriei vom reprezenta specia iniţială cu o culoare şi specia finală cu altă culoare – vezi figura de mai jos. Specia iniţială neagră se transformă lent şi trece printr-o mulţime de forme-nuanţe intermediare până devine specia nouă albă. Aşa ar fi evoluat toate speciile, fiecare având sute de mii de exemplare care au parcurs această evoluţie.
Doi ar fi fost determinanţii principali ai acestor transformări:
Selecţia naturală. În urma unui proces aleatoriu, formele de viaţă inferioare s-au adaptat şi transformat la condiţii de mediu în schimbare, apărând astfel forme noi de viaţă, dintre care au supravieţuit doar cele capabile – cele superioare.
Mutaţiile genetice. Pentru evoluţionişti, asemănările dintre codurile genetice ale unor specii sunt o dovadă a transformării unora din altele. În urma influenţei unor virusuri sau a radiaţiilor (cosmice, etc…) asupra formelor inferioare, la nivelul ADN-ului au apărut mutaţii genetice care au transformat nişte specii în alte specii.
A doua versiune a teoriei, apărută mai recent din cauza problemelor puse de prima, afirmă că evoluţia a avut loc nu liniar, ci în salturi.
Vom explica mai jos problemele ambelor versiuni ale teoriei.
4. Lipsa formelor intermediare
Principala problemă a teoriei evoluţiei este lipsa formelor intermediare, atât moarte, cât şi vii.
Dacă la fiecare moment de pe parcursul evoluţiei treptate au existat numeroase forme intermediare vii, care au trăit pe pământ cel puţin în câteva generaţii, după care au murit, ar trebui ca fosilele acestora să le găsim astăzi în stratele pământului, şi aceasta nu doar pentru o specie, ci pentru toate speciile, din moment ce afirmăm că toate speciile au evoluat – vezi figura de mai sus. Însă, ceea ce găsim astăzi în stratele geologice sunt fosile ale unor specii distincte, aflate de mare depărtare una de alta, care nu mai există în ziua de azi, dar despre care evoluţioniştii încearcă să afirme că ar fi evoluat unele din altele.
Darwin a fost conştient de la început de problema lipsei fosilelor, dar şi-a mărturisit credinţa că acestea vor fi găsite în cele din urmă. Această descoperire încă se lasă aşteptată. De exemplu, dacă în stratul geologic A găsim fosile din specia X şi în stratul C găsim fosile din specia Z, care se trage (indirect) din specia X, ar trebui ca în stratul B, care corespunde perioadei intermediare, să găsim fosile dintr-o ipotetică specie Y intermediară. Însă, acolo nu găsim aceste fosile intermediare, ci tot fosile de tip X sau Z şi fosile de alte specii, fără legătură, de tip V, W etc. Mai mult, arheologii au descoperit că în perioada Cambrian apar brusc, ca din nimic, o mulţime de specii, în cadrul unui fenomen numit astăzi „explozia din Cambrian”.
Evoluţia lentă de la o specie la alta implică o mulţime de forme intermediare. Sutele de mii de exemplare de la fiecare nivel intermediar nu se regăsesc însă la nivelul fosilelor.
Pentru a oferi cea mai bună experiență, folosim tehnologii, cum ar fi cookie-uri, pentru a stoca și/sau accesa informațiile despre dispozitive. Consimțământul pentru aceste tehnologii ne permite să procesăm date, cum ar fi comportamentul de navigare sau ID-uri unice pe acest site. Dacă nu îți dai consimțământul sau îți retragi consimțământul dat poate avea afecte negative asupra unor anumite funcționalități și funcții.
Funcționale
Mereu activ
Stocarea tehnică sau accesul este strict necesară în scopul legitim de a permite utilizarea unui anumit serviciu cerut în mod explicit de către un abonat sau un utilizator sau în scopul exclusiv de a executa transmiterea unei comunicări printr-o rețea de comunicații electronice.
Preferințe
Stocarea tehnică sau accesul este necesară în scop legitim pentru stocarea preferințelor care nu sunt cerute de abonat sau utilizator.
Statistici
The technical storage or access that is used exclusively for statistical purposes.The technical storage or access that is used exclusively for anonymous statistical purposes. Without a subpoena, voluntary compliance on the part of your Internet Service Provider, or additional records from a third party, information stored or retrieved for this purpose alone cannot usually be used to identify you.
Marketing
Stocarea tehnică sau accesul este necesară pentru a crea profiluri de utilizator la care trimitem publicitate sau pentru a urmări utilizatorul pe un site web sau pe mai multe site-uri web în scopuri de marketing similare.
Prin urmare oceanul, care se afirmă că ar fi fost mediul în care s-au format aminoacizii, este un loc total nepotrivit pentru formarea proteinelor din aminoacizi. Pe de altă parte, ar fi iraţional pentru evoluţionişti să se răzgândească şi să susţină acum că viaţa a apărut pe uscat, întrucât singurul mediu în care aminoacizii ar fi putut fi protejaţi de radiaţia ultravioletă este oceanul şi mările. Deci, pe uscat, ei ar fi fost distruşi de către razele ultraviolete. Principiul lui Le Châtelier dovedeşte netemeinicia afirmaţiei prin care viaţa s-ar fi format în ocean. Şi aceasta este o altă dilemă cu care se confruntă evoluţionismul.Soucre Link
