Musulmanul este cel care…

Musulmanul este cel care…

 

Inca de la primii nostri pasi spre Islam, aflam despre statutul celor care aleg aceasta cale: convertit la Islam, revertit, intors la Islam, si alte denumiri. Unele dintre aceste denumiri pot starni confuzie sau chiar controverse. Poate ca cel mai bine ne putem referi la aceste persoane prin a ii numi doar “musulmani” sau “noi musulmani”. Insa atat timp cat o persoana nu sustine intr-un mod agresiv vreo opinie, atunci sigur ca fiecare ramane liber sa se numeasca dupa bunul lui plac.

unicitateIslamul inseamna supunere in fata Creatorului, inseamna pace, inseamna marturisirea existentei si maretiei lui Dumnezeu. Cuvantul “musulman” este un derivat al radacinii S-L-M din limba araba, ale carei sensuri graviteaza in jurul acestor semnificatii.

Plecand de la premisa ca Islamul inseamna supunerea vointei noastre in fata Unicului, Singurului Dumnezeu, Creatorul si recunoasterea maretiei Lui, atunci putem spune ca mesajul tuturor profetilor veniti de-a lungul timpului este un mesaj islamic.

In aceasta idee, Profetul Adam a fost musulman pentru ca s-a supus Creatorului sau, a acceptat si a marturisit Unicitatea si Maretia Lui, dar a si propovaduit aceste valori. La fel, profetul Avraam, cel care a cautat cu atat de multa claritate si intelepciune pe Dumnezeu. El a fost cel care, inca de mic, L-a gasit pe Allah dincolo de toate aparentele si de toate influentele din mediul lui. Profetul Avraam a propovaduit monoteismul si a construit pentru preamarirea lui Dumnezeu o casa pentru adorarea Lui.

Profetul Iisus a venit in completarea sirului de profeti, adica in completarea mesajelor monoteiste pentru omenire. El a sustinut unicitatea lui Dumnezeu si Atotputernicia Lui. Profetul Muhammad a vorbit tot despre importanta monoteismului, despre iubirea Dumnezeului Unic, Creatorul tuturor, despre supunerea in fata Vointei Lui. Gandindu-ne astfel, toti profetii si cei care i-au urmat, sunt considerati a fi musulmani.

Asadar, musulman este cel care asculta mesajele profetilor, care constientizeaza si marturiseste maretia lui Allah, care accepta mesajul Islamului si se supune lui.Soucre Link

Visits: 0

0Shares

Concepții greșite despre Islam – 1

 

 

1371_allahMajoritatea nemusulmanilor, occidentali sau orientali, sunt familiarizaţi cu ideea că musulmanii îşi numesc Dumnezeul-Allah. Ideea pe care o au, de obicei, este aceea că acest Dumnezeu în care cred musulmanii, este un Dumnezeu diferit. Creştinii au un Dumnezeu, iar musulmanii au un alt Dumnezeu, pe care Îl numesc Allah. Adevărul este că Dumnezeul despre care vorbim, Creatorul Universului, Acel Dumnezeu este acelaşi Dumnezeu, Dumnezeul la care se roagă musulmanii este Creatorul, Susţinătorul Universului. Chiar numele în sine, Allah, este un cuvânt arab care înseamnă Unicul şi Singurul Dumnezeu care se cuvine să fie adorat.. Aceasta este o idee care este împărtăşită de majoritatea oamenilor. Deci, fie că Îl numeşti pe Dumnezeu Iehova, fie în coreeană „Hannonin”, atâta timp vorbim despre Acel Creator şi Susţinător al Universului, atunci, în esenţă, vorbim despre acelaşi Dumnezeu. Şi acest Dumnezeu, din perspectiva Islamică, nu este, în nici un fel, un Dumnezeu special al musulmanilor. Aşa cum puteţi vedea în Vechiul Testament, la Dumnezeu se face referire ca la Dumnezeul lui Israel, şi, când citeşti o mare parte din textul propriu-zis, capeţi impresia că Dumnezeu de aici este ca un Dumnezeu special al lui Israel, că El nu este Dumnezeul nimănui altcuiva. Din această cauză, poporul lui Israel a devenit poporul ales, cu drepturi speciale, pe care nu le mai are nimeni altcineva. Nu aceasta este concepţia Islamică, unde Dumnezeu este Dumnezeul Universului, nu este Dumnezeul unui popor anume.

A doua concepţie greşită, legată de credinţe, este că Islamul este o religie nouă. De obicei, în cărţi, se face referire la aceasta ca la cea mai recentă din marile religii sau credinţe monoteiste. Totuşi, Islamul nu se consideră a fi nou. Profetul Muhammed (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) niciodată nu a susţinut că înfiinţează o nouă religie, iar, dacă citiţi Cartea Revelaţiilor, pe care o urmează musulmanii, Quran-ul, de la început până la sfârşit, nu veţi găsi nici un loc unde să se facă referire la Islam ca la o nouă religie. De fapt, veţi descoperi că Dumnezeu spune că Islamul este religia lui Avraam, era religia lui Adam, era religia lui David, Solomon şi a tuturor profeţilor, cei pe care îi ştim şi cei pe care nu-i ştim. De fapt este adevărata religie a lui Dumnezeu revelată omului.

Şi, dacă ar fi să comparăm stâlpii credinţei Islamice, de exemplu, cu aceia ai credinţei creştine, veţi descoperi că, de fapt, ei sunt paraleli. Islamul are o serie de stâlpi numiţi stâlpii credinţei. Aceştia sunt în număr de cinci: declaraţia de credinţă (eşhedu en la ilahe illallah we eşhedu enne muhammeden rasulullah), rugăciunea obligatorie (as-salah), darea de zakeat (milostenia obligatorie), postul în luna a noua a calendarului musulman, cunoscut sub numele de Ramadan şi hajj-ul (pelerinajul la Mecca pentru cei cu posibilităţi). La aceştia, se mai adaugă şi cei şase stâlpi ai Imanului: credinţa în Allah Unicul, credinţa în îngerii Săi, credinţa în profeţii Săi, credinţa în scripturile revelate acestor profeţi, credinţa în Viaţa de Apoi (Învierea şi Judecata) şi credinţa în Destin, atât în răul cât şi în binele acestuia. Acum, aceşti stâlpi se regăsesc în creştinism. Nici un creştin nu ar contesta aceşti stâlpi, deoarece aceştia sunt şi stâlpii creştinismului. Desigur, după aceasta, ne putem întreba, dacă aceştia existau în creştinism, ce rost mai avea Islamul din capul locului? De ce nu am rămas la creştinism? Ei bine, deşi împărtăşim aceleaşi principii, aceleaşi titluri, credinţa într-un singur Dumnezeu, credinţa în profeţi, în îngeri, concepţia despre Dumnezeu, profeţi, îngeri, scripturi, Viaţa de Apoi, Judecată, este diferită. Astfel, ca să vă dau un exemplu pe scur:, în concepţia creştină care provine din tradiţia evreiască, Dumnezeu este descris ca fiind Cineva care, după ce a creat lumea, s-a odihnit în ziua a şaptea, astfel că Sabatul a devenit o zi de odihnă. În credinţa Islamică, Dumnezeu nu se odihneşte. Odihna este o trăsătură a fiinţelor umane. Ele sunt cele care au nevoie de odihnă. După ce ai muncit o zi îndelungată, eşti obosit, şi ai nevoie de odihnă. Aceasta nu este o trăsătură a lui Dumnezeu.

Deci, există o diferenţă între termenii în care Dumnezeu este perceput. În cazul îngerilor, în concepţia creştină despre îngeri, există îngeri buni şi îngeri răi. Satan se consideră că a fost un înger rău. Este numit ca fiind un înger căzut, Lucifer, pe când, în concepţia Islamică, îngerii nu pot face rău. Îngerii sunt fiinţele create de Dumnezeu în Univers şi nu pot să se răzvrătească împotriva Lui, neavând voinţă liberă.

Următoarea categorie, este aceea a profeţilor. În cazul Islamului, profeţii sunt consideraţi a fi exemple bune pentru omenire, demne de a fi urmate. Dumnezeu a trimis o revelaţie şi profeţii au devenit exemple, după cum să pui în practică acea revelaţie, cum să o trăieşti. Ei erau indivizi puri, care erau protejaţi de Dumnezeu de comiterea păcatelor. Nu că nu făceau niciodată greşeli în a judeca între ce este bine şi ce este mai bine, dar nu comiteau păcate. Ei urmau să fie exemple fiindcă erau aleşi de Dumnezeu. Când venea revelaţia, aceasta era îndrumarea pentru ei. Însă, în povestirile biblice, găsim relatări despre profeţi care comit incest, adulter şi tot felul de delicte şi păcate oribile ce le sunt atribuite profeţilor. Deci, încă o dată, se vede o diferenţă de concepţie.

Acum, trecând la scripturi, concepţia este şi de această data, diferită. În concepţia Islamică, scriptura de la Dumnezeu este ceea ce este revelat, cuvântul al lui Dumnezeu. Deci, ceea ce noi numim Noul Testament, compus din Evanghelii, scrierile lui Pavel, acestea nu ar fi considerate scripturi. Ceea ce i s-a revelat lui Isus (pacea fie asupra lui!), Evanghelia, dacă ar fi fost scris, sau dacă am fi avut-o astăzi la dispoziţie, cu ideea că ar fi fost scrisă în vremea lui Isus (pacea fie asupra lui!), atunci ar fi fost considerat ca scriptură. Psalmii, aşa cum i-au fost revelaţi lui David, ar fi fost consideraţi scripturi, dar ceea ce avem azi cu numele „Psalmi”, conţin mult material străin, lucruri adăugate şi şterse, scrise de oameni. Putem spune că Psalmii conţin unele din învăţăturile din scripturi, dar nu le-am clasifica drept scripturi.

 

 

sursa:  Centrul Cultural Islamic Islamul AziSoucre Link

Visits: 0

0Shares

Concepții greșite despre Islam – 2

 

 

Privind Viaţa de Apoi, în contextul Învierii şi Judecăţii, există o asemănare mai mare, totuşi, se pot găsi relatări în tradiţia creştină unde Paradisul este limitat la 144.000 de oameni. Deci, în Paradis, vor merge numai 144.000 de oameni şi, apoi, uşile se vor închide, nimeni altcineva ne mai putând intra. Dar, din perspectiva Islamică, toată lumea care s-a supus lui Dumnezeu, a urmat revelaţiile profeţilor, a dus viaţă dreaptă, are dreptul să intre în Paradis.

Şi referitor la ultimul aspect, acela al Destinului, din nou, acest domeniu, în creştinism nu este clar definit, există o serie de interpretări diferite, legate de ce, în ce măsură există voinţa liberă a omului. În Islam, concepţiile despre Destin sunt definite foarte clar.

Deşi aceşti şase stâlpi se pot găsi în învătătura creştină, ceea ce descoperim este că ceea ce a scris profetul şi anume claritatea, care se dezvoltase în jurul acestor principii ale credinţei. Islamului a venit să limpezească aceste principii, să le readucă în starea originală, să lămurească pentru oameni care sunt, de fapt, conceptele corecte ale credinţei.

Regents Park mosqueO altă importantă concepţie greşită este că Muhammed (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), este un intermediar sau mediator, aşa cum, în contextul creştin, oamenii pot folosi numele lui Isus în rugăciuni sau se pot ruga direct la el.

Totuşi, în cazul Islamului, profetul Muhammed (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) este considerat a fi o fiinţă umană care a primit revelaţia şi a transmis-o către noi. Nu îndreptăm nici o formă de adoraţie către el, nu ne rugăm prin el şi nici lui, sub nici o formă sau mod, fiindcă musulmanii cred ferm că numai Dumnezeu poate răspunde la rugăciuni şi nu este nevoie de nici un intermediar între om şi Dumnezeu.

O altă concepţie greşită este că, Quran-ul a fost scris de Muhammed (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), deşi profetul nu ştia nici să scrie, nici să citească. El doar a dictat revelaţiile unor servitori scribi de pe lângă el, şi ei au scris aceste revelaţii. Nu le-a scris el însuşi.

Mai este şi concepţia greşită că musulmanii nu cred, de exemplu, în naşterea din fecioară a lui Iisus (pacea fie asupra lui!), în minunile pe care le-a făcut sau că se va întoarce pe pământ. Toate acestea trei sunt părţi componente ale credinţei Islamice. Musulmanilor li se cere să creadă în naşterea din fecioară. Există un capitol în Quran, numit capitolul Mariei, unde este descrisă detaliat naşterea lui Isus (pacea fie asupra lui!). Noi credem în minuni; minunile sunt menţionate acolo, învierile, felul cum orbilor li s-a redat vederea. Totuşi, aşa cum se prezintă în Quran, este spus clar că Isus (pacea fie asupra lui!), când a făcut aceste minuni, le-a făcut numai prin voinţa lui Dumnezeu, ca să nu existe confuzii în minţile oamenilor că el era, de fapt Dumnezeu şi făcea aceste lucruri, ci că le făcea prin voinţa lui Dumnezeu. Erau minuni pe care Dumnezeu le-a făcut prin mâinile lui Isus (pacea fie asupra lui!). Şi, sigur, legat de întoarcerea sa, musulmanii cred că unul din semnele zilelor de pe urmă este revenirea lui Iisus (pacea fie asupra lui!) pe pământ.

De fapt, noi nu credem că a fost crucificat; aici aparând diferenţa mai clar, noi credem că a fost ridicat de Dumnezeu la cer şi El a făcut ca oamenii care au încercat să-l ucidă şi să-l crucifice să aibă impresia că făcut acest lucru. Totuşi, aşa cum explică Quran-ul, nu au reuşit, şi Domnul l-a ridicat la ceruri. Şi el va reveni pe pământ ca unul din semnele zilelor de pe urmă.

 

 

sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul AziSoucre Link

Visits: 0

0Shares