Miracole stiintifice in Sfantul Coran – 1

Miracole stiintifice in Sfantul Coran

O serie de concluzii în legătură cu constantele ştiinţifice coranice principale referitoare la ştiinţele pământului, pe care omul le-a descoperit după trecerea multor secole de la revelaţie. Ele constituie, alături de alte constante ştiinţifice din diverse domenii ale ştiinţelor materiale şi umane, unul din aspectele miracolului veşnic al revelaţiei şi o dovadă logică ştiinţifică indubitabilă a faptului că Sfântul Coran este cuvântul lui Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul:
 
 
1. Astăzi, este general acceptat în domeniul cosmologiei că pământul şi cerurile, adică Universul în ansamblu, a fost la început un singur bloc care ulterior s-a divizat în miliarde de galaxii alcătuite fiecare în parte din milioane şi miliarde de stele şi planete, aşa cum sunt astăzi. Următorul verset sfânt face aluzie la această constantă ştiinţifică cunoscută sub numele de marea explozie (Big-Bang) de către cei mai mulţi cercetători din domeniile astronomiei şi cosmologiei şi susţinută, în secolul al XX-lea, de savantul George Ghamov şi de alţii: „Oare nu văd cei care nu cred că cerurile şi pământul au fost împreună şi că Noi le-am despărţit? (Al-‘Anbiya’: 30).
 
2. Sursa primară a apei, care acoperă aproape trei sferturi din globul pământesc, este pământul, aşa cum a spus Allah Preaînaltul: „Şi a făcut să iasă din el apa lui şi păşunea lui” (An-Nazi’at: 31) şi cum au afirmat savanţii geologi şi hidrologi, în secolul al XX-lea.
 
3. Pământul are o vârstă de patru miliarde şi jumătate de ani, iar Universul are o vârstă de aproximativ şaisprezece miliarde de ani, iar unele stele s-au format cu miliarde de ani înaintea formării pământului. Următoarele versete sfinte se referă la acest adevăr ştiinţific: „Sunteţi voi mai greu de făcut sau cerul pe care l-a înălţat El?/ El a ridicat bolta lui şi l-a orânduit pe deplin,/ El a făcut întunecată noaptea lui şi a scos la iveală ziua lui/ Şi pământul, după aceea, l-a întins” (An-Nazi’at: 27-30).
 
4. Adevărata formă a pământului este ovală, chiar dacă pare sferică. Coranul cel Sfânt se referă la acest adevăr ştiinţific descoperit de Newton în secolul al XVII-lea în cuvintele lui Allah Preaînaltul: „Şi pământul, după aceea, l-a întins” (An-Nazi’at: 30); „El înfăşoară noaptea peste zi” (Az Zumar: 5).
 
coranul5. Pământul prezintă crestături în scoarţa exterioară şi în celelalte părţi ale sale şi această axiomă ştiinţifică principală din geologie, care a fost exprimată de savantul Wegener şi de alţii, în secolul al XX-lea, este conţinută şi în cuvintele lui Allah Preaînaltul: „Şi pe pământul cu crăpături!” (Al-Tariq: 12).
 
Soucre Link

Views: 0

0Shares

Rotirea Pământului în jurul axei sale – partea a treia

Adnan Ash-Shareef

 

 

p_scie_ec_01855_16x9Unii văd în acest verset sfânt descrierea unui tablou din Ziua de Apoi, în vreme ce noi socotim (Allah ştie cel mai bine!) că este un tablou zilnic din această lume şi o dovadă coranică miraculoasă a rotirii Pământului în jurul axei proprii, bizuindu-ne pe următoarele dovezi coranice.

Acestea sunt stările prin care trec munţii în Ziua de Apoi, aşa cum au fost descrise înrevelaţie:

În Ziua când se vor cutremura pământul şi munţii şi se vor face munţii ca o dună de nisip risipit. (Al-Muzammil: 14);

În Ziua aceea, va fi cerul precum arama topită, iar munţii vor fi asemenea lânii scărmănate. (Al-Ma’arij: 8-9);

În această Zi, pământul va fi zguduit şi clătinat şi munţii vor fi sfărâmaţi în fărâme şi se vor preface în pulbere risipită. (Al-Waqi’ah: 4-6);

Te întreabă despre munţi. Spune: «Domnul meu îi va face praf, risipindu-i, şi îi va lăsa ca pe un şes neted, în care nu vei vedea ridicătură sau adâncitură.» (Ta-Ha: 105-107).

Aşadar munţii nu vor mai exista în Ziua de Apoi, întrucât Domnul îi va face praf, risipindu-i.

Cuvântul hasiba − „a socoti” înseamnă „a-şi închipui greşit”. Acest verb şi derivatele lui apar în patruzeci şi cinci de versete sfinte şi înseamnă „a crede, a-şi închipui în mod eronat.”

Menţionăm câteva dintre aceste versete:

Oare credeţi că v-am creat pe voi fără rost şi că nu vă veţi întoarce la Noi? (Al-Mu’minun: 115);

Oare socotesc oamenii că vor fi lăsaţi [în pace], dacă vor spune: «Noi credem», şi că ei nu vor fi încercaţi? (Al-’Ankabut: 2);

Ori socotesc aceia care au săvârşit fapte rele că îi vom ţine pe ei deopotrivă cu aceia care au fost cu credinţă şi au împlinit fapte bune atât în viaţa lor, cât şi după moartea lor? Rău judecă ei. (Al-Jathiyah: 21);

Să nu crezi că Allah nu este cu luare aminte la ceea ce săvârşesc nelegiuiţii… (Ibrahim: 42).

Dacă versetul la care ne-am referit mai sus ar fi un tablou al Zilei de Apoi, Domnul nu ar fi spus „îi socoteşti”, deoarece nu există niciun motiv pentru bănuieli şi îndoieli în Ziua de Apoi, căci privirea omului, în Ziua aceea, va fi pătrunzătoare şi orice lucru pe care îl vom vedea în Ziua de Apoi va fi realitatea, aşa cum specifică revelaţia:

Şi Noi am îndepărtat vălul tău şi privirea ta este astăzi pătrunzătoare. (Qaf: 22).

În sfârşit, la sosirea Ceasului, Domnul va distruge întreaga ordine universală actuală, înainte de a o înlocui cu o altă ordine. Dacă versetul sfânt ar fi fost o dovadă din dovezile Ceasului, Domnul nu ar fi grăit la sfârşitul lui:

Şi vei vedea munţii pe care-i crezi nemişcaţi cum trec asemenea trecerii norilor. [Acesta este] lucrul lui Allah care a făcut totul desăvârşit. El este Bineştiutor a ceea ce faceţi voi. (An-Naml: 88).

De aceea considerăm că tabloul pe care ni-l sugerează versetul sfânt la care ne referim este un tablou din această lume, în care Domnul a orânduit perfect toate lucrurile. Allah ştie cel mai bine!

 

 

Centrul Cultural Islamic IslamulAziSoucre Link

Views: 0

0Shares

Rotirea Pământului în jurul axei sale – partea 2

Adnan Ash-Shareef

 

2. Intrarea nopţii în zi şi a zilei în noapte

Tu faci să intre noaptea în zi şi faci să intre ziua în noapte. Tu faci să se ivească viul din mort şi faci să se ivească mortul din viu şi Tu îl dăruieşti [cu cele necesare traiului] pe cel care voieşti Tu, fără a ţine socoteală. (Aal ’Imran 3:27);

Aceasta pentru că Allah face să intre noaptea în zi şi să intre ziua în noapte şi pentru că Allah este Cel care Aude Totul şi Cel care Vede Totul. (Al-Hajj: 61);

Oare nu vezi că Allah face să intre noaptea în zi şi face să intre ziua în noapte şi că El a supus Soarele şi Luna, fiecare alergând până la un termen hotărât, şi că Allah este Bineştiutor a ceea ce faceţi voi? (Luqman: 29);

El lasă ca noaptea să intre în zi şi lasă ca ziua să intre în noapte. El a supus Soarele şi Luna şi fiecare aleargă către un termen hotărât. Acesta este Allah, Domnul vostru. A Lui este stăpânirea, iar aceia pe care voi îi chemaţi în locul Lui nu stăpânesc nici cât pieliţa sâmburelui de curmală. (Fatir: 13);

El face ca noaptea să intre în zi şi ca ziua să intre în noapte şi El este Ştiutorul celor dinlăuntrul piepturilor. (Al-Hadid: 6).

Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul, făcând Pământul înclinat faţă de axa sa verticală, în timpul rotirii în jurul axei proprii, introduce o parte din noapte în zi, vreme de şase luni în cursul anului, prin scurtarea nopţii şi lungirea zilei (de la 21 decembrie − cea mai lungă noapte a anului, până la 22 iunie − cea mai lungă zi din an în emisfera nordică a globului pământesc). Şi tot Domnul Prealăudat introduce o parte din zi în noapte, vreme de şase luni din an, scurtând ziua şi lungind noaptea (de la 22 iunie − cea mai lungă zi din an aproape cincisprezece ore până la 21 decembrie cea mai lungă noapte a anului aproape cincisprezece ore în emisfera nordică a globului pământesc şi invers în emisfera sudică a globului pământesc).

Şi ziua şi noaptea sunt aproape egale la 23 martie şi la 23 septembrie. Omul nu a înţeles cauzele astronomice ale creşterii nopţii şi zilei, ale descreşterii şi egalităţii lor decât după trecerea a secole de la revelaţie, adeverindu-se cuvintele lui Allah Preaînaltul:

Oare nu vezi că Allah face să intre noaptea în zi şi face să intre ziua în noapte şi că El a supus Soarele şi Luna, fiecare alergând până la un termen hotărât, şi că Allah este Bineştiutor a ceea ce faceţi voi? (Luqman: 29).

3. Lungimea umbrei

Nu L-ai văzut pe Domnul tău cum a întins umbra? Şi de ar fi voit El, ar fi lăsat-o nemişcată. Apoi, am făcut Soarele dovadă pentru ea. (Al-Furqan: 45).

Lungimea şi scurtimea umbrei sau absenţa ei, în cazul lucrurilor netransparente peste care cad razele Soarelui, depinde de rotirea Pământului în jurul axei proprii, iar dacă Pământul ar sta pe loc, şi umbra ar sta pe loc. Principiul ceasului solar se bazează pe lungimea umbrei şi pe poziţia ei în diverse momente ale zilei.

4. Binefacerea deosebirii dintre noapte şi zi

Spune: «Ce credeţi voi? Dacă Allah ar aşterne peste voi o noapte nesfârşită, până în Ziua Învierii,care Dumnezeu, afară de Allah, v-ar aduce vouă lumină? Voi nu auziţi?» (Al-Qasas: 71);

Spune: «Ce credeţi voi! Dacă Allah ar aşterne peste voi o zi nesfârşită până în Ziua Învierii, care Dumnezeu, afară de Allah, v-ar aduce vouă o noapte ca să vă odihniţi în timpul ei? Oare voi nu vedeţi?» (Al-Qasas: 72).

ejp442902f5_onlineDacă Soarele şi Pământul s-ar opri din rotirea lor, jumătate din globul pământesc s-ar cufunda într-o noapte veşnică, în vreme ce jumătatea cealaltă s-ar cufunda într-o zi veşnică. Cel care a trăit un timp în zonele polare, unde ziua durează circa şase luni şi la fel şi noaptea, va înţelege mai bine binefacerea succedării zilei şi nopţii, care face parte din îndurarea lui Allah faţă de noi:

Prin îndurarea Sa, El v-a făcut noaptea şi ziua, ca să vă odihniţi şi ca să căutaţi mila Lui. Poate că voi veţi fi mulţumitori. (Al-Qasas: 73).

5. Răsăriturile şi apusurile

Nu! Jur pe Stăpânul răsăriturilor şi al apusurilor că Noi suntem în stare… (Al-Ma’arij: 40).

Perechea acestui verset o găsim în cuvintele lui Alah Preaînaltul:

Pe ziua care îl face să strălucească şi pe noaptea care îl acoperă! (Ash-Shams: 3-4).

Aici Domnul jură pe un anumit moment al zilei, adică pe momentul răsăritului Soarelui şi jură pe un anumit moment al nopţii, când întunericul acoperă Soarele, adică pe asfinţitul lui. În aceste versete sfinte, găsim, de asemenea, o dovadă a rotirii Pământului în jurul axei proprii şi în jurul Soarelui: pe parcursul celor 24 de ore ale unei zile, Soarele răsare şi apune în anumite puncte de pe Pământ, iar, pe parcursul zilelor anului, Soarele răsare dintr-un loc diferit şi apune într-un loc diferit de cel din ziua precedentă. Versetul are o semnificaţie geografică, întrucât el are în vedere zonele întinse ale Pământului, cum sunt Orientul Mijlociu, Orientul Îndepărtat sau ţările Occidentului, aşa cum le-au descoperit şi le-au împărţit geografii ulterior. De asemenea, el are şi o semnificaţie biologică foarte însemnată, căci, comportamentul biologic al tuturor vieţuitoarelor marine şi de uscat, vegetale şi animale, creşterea, înmulţirea şi migraţia lor, este influenţat de un ceas intern care depinde nemijlocit de lumină şi de întuneric, de succesiunea nopţii şi a zilei, aşa cum am mai arătat mai sus.

6. Munţii pe care îi considerăm nemişcaţi

Şi vei vedea munţii pe care-i crezi nemişcaţi cum trec asemenea trecerii norilor. [Acesta este] lucrul lui Allah care a făcut totul desăvârşit. El este Bineştiutor a ceea ce faceţi voi. (An-Naml: 88).

Ne oprim, în sfârşit, la un verset sfânt în care găsim o dovadă coranică a rotirii pământului în jurul axei proprii.

Pământul se roteşte cu făpturile de pe el cu aceeaşi viteză. De aceea, socotim, adică ne închipuim în mod eronat, că munţii stau nemişcaţi, când, în realitate, ei se mişcă, aşa cum se mişcă norii. Pentru a apropia imaginea de mintea cititorului, este de ajuns să ne închipuim două trenuri care au pornit în acelaşi moment, în aceeaşi direcţie şi cu aceeaşi viteză.

Pasagerul dintr-unul, când priveşte la pasagerul care stă pe acelaşi loc ca şi el în celălalt tren, şi-l închipuie că stă nemişcat.

 

 

Sfârșitul celei de-a doua părțiSoucre Link

Views: 0

0Shares