Norii

  Adnan Ash-Shareef   “ŞI PE CELE CARE POARTĂ POVARA” Norii acoperă în fiecare moment întinse suprafeţe ale  pământului  şi, indiferent  dacă sunt nori joşi, mijlocii sau înalţi, ei reprezintă un rezervor de energie compusă din apă şi căldură, aflate în mişcare, pe care vânturile îi risipesc în diverse zone ale globului  pământesc, în funcţie […]

0Shares

 

Adnan Ash-Shareef

 

“ŞI PE CELE CARE POARTĂ POVARA”

blue_cloudsNorii acoperă în fiecare moment întinse suprafeţe ale  pământului  şi, indiferent  dacă sunt nori joşi, mijlocii sau înalţi, ei reprezintă un rezervor de energie compusă din apă şi căldură, aflate în mişcare, pe care vânturile îi risipesc în diverse zone ale globului  pământesc, în funcţie de voinţa lui  Allah. Se cunoaşte că toţi norii care acoperă  pământul la un moment dat conţin doar o miime din apa  pământului, adică şase mii de milioane de tone apă (în cifre aproximative,  greutatea  pământului este de  şase mii de miliarde de tone, iar apa reprezintă o miliardime din greutatea  pământului, adică şase mii de miliarde de tone, iar norii reprezintă într-o singură zi o miime din greutatea apei de pe  pământ, adică şase mii de miliarde de tone).

Până în secolul al XVII-lea, predomina convingerea că norii nu ar exista decât în strat gros de aer rece, însă, savantul francez Descartes a afirmat pentru prima oară  că aerul  şi vaporii de apă sunt două lucruri diferite.  Coranul cel Sfânt a făcut o distincţie clară între vânturi  şi nori  în zeci de versete  şi a evidenţiat rolul pe care vânturile îl au în apariţia norilor, în deplasarea lor, în adunarea şi distribuţia lor, în producerea ploii şi a frigului.

Meteorologia nu a adăugat nimic în plus la acestea, în afara unor detalii.  Coranul Cel Sfânt a rezumat descrierea norilor cumulus, a norilor care provoacă tunete  sau produc zăpadă şi ploaie, în următoarele cuvinte ale lui  Allah  PreaÎnaltul:

Nu ai văzut tu (omul a văzut acest lucru abia în a doua jumătate a secolului XX)  că Allah mână norii, apoi îi împreună pe ei, apoi îi face grămadă şi apoi vezi tu ploaia (apa) ivindu-se din ei?  Şi El face săcoboare din munţii Lui, grindină (omul nu a văzut acest lucru, decât în secolul XX, cu ajutorul avioanelor, dirijabilelor şi al sateliţilor artificiali, că norii cumulus, aducători de ploaie, şi tunete, seamănă cu nişte munţi şi că ei sunt reci, adică sunt compuşi din apă îngheţată)  şi loveşte cu ea pe oricine voieşte El. Iar scăpărarea fulgerului ei aproape că răpeşte vederea” (An-Nur: 43).

Această descriere a forţei luminii fulgerului este confirmată de piloţii care întâlnesc furtuni cu tunete.

Allah este Cel care trimite vânturile şi ele ridică norii, iar El îi risipeşte pe cer, aşa după cum voieşte,  şi îi face pe ei bucăţi  şi vezi atunci ploaia cum iese din mijlocul lor”  (Ar-Rum: 48).

Cuvântul “ridică” înseamnă “stârnesc”, “fac să apară”, “înalţă”, “risipesc” şi acestea sunt câteva caracteristici ale vânturilor care fac să se ivească, risipesc şi stârnesc norii, căci, nu există nori fără vânt.

În următorul hadis nobil găsim informaţii uluitoare despre tipurile de vânturi şi rolul pe care ele îl joacă în privinţa norilor, iar  ştiinţa nu a descoperit aceste lucruri decât după trecerea a treisprezece secole de la Revelaţie:

Vânturile sunt opt: patru dintre ele sunt pedeapsă şi patru dintre ele sunt îndurare. Pedeapsă sunt vijelia, vântul violent  şi rece, vântul neaducător de ploaie şi cel care vine doar cu tunete.  Îndurare sunt cele care împrăştie, cele vestitoare, cele trimise şi cele care risipesc. Allah le trimite pe cele trimise şi ele agită norii, apoi le trimite pe cele vestitoare care fecundează, apoi le trimite pe cele care risipesc  şi care poartă norii ce provoacă ploaia, apoi le trimite pe cele care împrăştie pentru a împrăştia ceea ce voieşte El”.

 

 

sursa: Revista franceză „Știința și viața”, martie 1991

Soucre Link

Hits: 0

0Shares

Teme științifice în Coran – 1

F. Gulen   Coranul a fost dezvăluit în scopuri bine stabilite: a ne face pe noi conștienți de existența Creatorului, să afirmăm că El se face cunoscut prin Creația Sa, să ne ghideze spre credință și venerare și pentru a ne ordona viețile individuale și colective în așa fel încât să atingem adevărata fericire aici […]

0Shares

F. Gulen

 

Coranul a fost dezvăluit în scopuri bine stabilite: a ne face pe noi conștienți de existența Creatorului, să afirmăm că El se face cunoscut prin Creația Sa, să ne ghideze spre credință și venerare și pentru a ne ordona viețile individuale și colective în așa fel încât să atingem adevărata fericire aici și în Viața de Apoi. Coranul tratează fiecare subiect conform importanței oferite de către Dumnezeu.

stiinta moderna si coranFiind date motivele de mai sus, Coranul este cuprinzător. Se poate vedea acest lucru prin existența numeroaselor cărți și comentarii scrise despre variatele sale aspecte. Perfecțiunea stilului și elocvența cu care a fost scris Coranul au fost atestate de marii maeștri literari musulmani ai fiecărui secol, și asta i-a inspirat să exceleze nu numai în învățarea limbii arabe dar și a altor limbaje. Cu ajutorul Islamului, învățații musulmani ai umanității sau lumea fizică au putut înțelege adevărata natură a lucrurilor și a evenimentelor. Datorită înțelepciunii Coranului, psihologi și sociologi au putut rezolva cele mai apăsătoare probleme legate de chestiunile individuale sau colective. Moraliștii și pedagogii au apelat la Coran ca la o resursă infinită prin intermediul căreia se pot educa viitoarele generații.

În ziua de azi multă lume vrea să știe ce anume menționează Coranul despre chestiunile științifice și tehnologice și cum relaționează acestea cu științele pozitive. S-au scris numeroase cărți cu aceste subiect. Ei au încercat să relaționeze adevărurile coranice cu dezvoltările din știință. Multe dintre aceste cărți au fost influențate de cultura și știința prezente în timpurile lor; dar în ciuda ostenelii depuse pentru a alcătui aceste comentarii, oamenii tot nu cred în ele și le consideră prea elaborate și prefăcute. În plus eforturile de a face ca adevărurile coranice să corespundă cu anumite ipoteze științifice, par să distorsioneze Coranul.

Trebuie să ne menținem o poziție obiectivă atunci când vorbim despre Coran și să rămânem credincioși preciziei și clarității cu care a fost scris. Ar trebui să interpretăm totul în contextul coranic și nu în lumina anumitor fenomene sau a unui limbaj non-coranic. Desigur, Coranul este mai bine înțeles atunci când sunt folosite cunoștințe nuanțate ale vocabularului și regulilor gramaticale arabe și ocazia cu care au fost revelate anumite versete. Așadar, cea mai bună interpretare este cea a Companionilor, apoi a Succesorilor (generațiile ce au urmat), apoi cea a primilor comentatori, precum Ibn Jarir. Acestea sunt cele în acord cu adevărurile științifice stabilite mai târziu.

Oferim câteva exemple din Coran pentru a ilustra acest argument:

Creatorul Omnipotent afirmă că viitorul va reprezenta era cunoașterii și a informației, și deci, ca consecință naturală, a credinței: Noi le vom arăta semnele Noastre curând în zări și în ei înșiși, până ce li se va desluși că acesta este Adevărul.Nu este de ajuns că Domnul tău este tuturor Martor? (41:53)

Încă din primele zile ale Islamului, sufiții au acceptat acest verset și l-au privit ca pe un semn și o garanție a înțelepciunii spirituale pe care ei o căutau(1). Oricum, citirea acestui vers prin prisma progresului științific, propria sa existență ar fi un miracol.

Tot ce se află în sfera noastră de gândire și cercetare afirmă Unicitatea lui Dumnezeu, iar adevărata natură și interrelaționarea dintre macrocosmos și microcosmos sunt mai bine înțelese. Când vedem sute de cărți scrise pe acest subiect, înțelegem că ceea ce a fost revelat de către Divinitate se va putea dovedi în curând. Chiar acum simțim că în curând vom putea vedea și înțelege mărturiile și laudele aduse lui Dumnezeu prin miile de limbaje ce aparțin naturii: Pe El Îl preamăresc cele șapte ceruri, pământul și cele din ele. Nu este nimic care să nu Îl preamărească cu laude, dar voi nu înțelegeți preamărirea lor. Dumnezeu este Blând, Iertător. (17:44)

Acest verset ne explică cum diferite părți ale creației comunică cu noi, în propria lor limbă, cu supunere în fața lui Dumnezeu și a glorificării Lui. Cu toate acestea, foarte puțini oameni pot înțelege această preaslăvire universală. Musulmanii onești care pot face ca ceilalți oameni să asculte această preaslăvire sunt foarte puțini.

Soucre Link

Hits: 0

0Shares

Teme științifice în Coran – 2

  F. Gulen   Iată ce spune Coranul despre formarea embrionului și fazele în care se dezvoltă în uter: Voi oameni! Dacă aveți vreo îndoială asupra învierii să știți că Noi v-am creat din țărână, apoi dintr-o picătură de sămânță, apoi dintr-un cheag de sânge, apoi dintr-un ghemotoc cu formă și fără formă pentru a […]

0Shares

 

F. Gulen

 

Iată ce spune Coranul despre formarea embrionului și fazele în care se dezvoltă în uter:

Voi oameni! Dacă aveți vreo îndoială asupra învierii să știți că Noi v-am creat din țărână, apoi dintr-o picătură de sămânță, apoi dintr-un cheag de sânge, apoi dintr-un ghemotoc cu formă și fără formă pentru a vă lămuri…(22:5)

În alt verset, dezvoltarea este explicată în mare detaliu, precum și fazele distincte:

știința și CoranulNoi am creat omul din lut curat, apoi l-am făcut dintr-o picătură de sânge pusă într-un vas trainic. Și apoi, din picătură, am făcut un cheag de sânge și din această îngrămădire am creat osul, și am îmbrăcat osul în carne și astfel am făcut o altă creație. (23:12-14)

El v-a creat pe voi în pântecele mamelor voastre, creație după creație, în trei întunecimi (39:6)

Aceste trei întunecimi se cunosc în detaliu acum: parametru, miometru și endometru-cele trei țesuturi ce îmbracă cele trei membrane (țesutul amniotic-apa, corionul-căldura și peretele uterului-lumina).

Laptele și producerea lui:

Voi aflați o învățătură și în dobitoacele voastre. Noi vă adăpăm cu ceea ce în burțile lor se află între mistuitură și sânge: un lapte curat, plăcut celor care-l beau (16:66).

Coranul narează întregul proces în detaliu: parțiala digestie a mâncării și absorbția ei, urmate de un al doilea proces și rafinament în glande. Laptele este agreat de oameni, totuși el este respins de către corpul vacilor ca fiind nefolositor.

Aflăm din Coran că totul în natură are pereche:

Mărire Celui ce a creat toate soiurile în perechi, cele ce cresc pe pământ de la sine și cele de la ei și cele pe care nu le cunosc. (36:36)

Deci, totul are o pereche, opusă sau complementară; acest lucru fiind evident în cazul oamenilor, al animalelor și al plantelor. Dar ce putem spune despre lucrurile pe care ei nu le cunosc ? Această afirmație se referă la diversitatea entităților neînsuflețite, a forțelor subtile și a principiilor naturii; chiar și instrumentele moderne științifice atestă că totul în natură are pereche.

Cei care tăgăduiesc nu au văzut că cerurile și pământul erau o singură bucată? Noi le-am despicat apoi și din apă am creat tot ce este viu. Nu cred ei oare? (21:30)- astfel se explică în Coran crearea lumii și a locuitorii ei.

Relatările coranice sunt clare și nu ar trebui amestecate cu diferite ipoteze ce aparțin altor persoane. Toate ființele au fost create din apă; în Coran nu se menționează modul în care a luat naștere această sursă unică de viață, ci faptul că Universul este singurul miracol al creației. Tot ce se află în Univers este parte integrală a acestui miracol. Acest verset evidențiază vitalitatea și semnificația apei, ce reprezintă trei pătrimi din corpul uman.

 

– sfârșitul celei de-a doua părți –

Soucre Link

Hits: 1

0Shares