Comportamentul față de părinți – Yasir Qadhi

Comportamentul față de părinți – Yasir Qadhi    Şi domnul tău a hotărât să nu-l adoraţi decât pe El şi să vă purtaţi frumos cu părinţii voştri, iar dacă bătrâneţile îi ajung pe unul dintre ei sau pe amândoi lângă tine nu le spune lor “Of”  şi nu-i certa pe ei, ci spune-le lor vorbe […]

0Shares

Comportamentul față de părinți – Yasir Qadhi

 

 Şi domnul tău a hotărât să nu-l adoraţi decât pe El şi să vă purtaţi frumos cu părinţii voştri, iar dacă bătrâneţile îi ajung pe unul dintre ei sau pe amândoi lângă tine nu le spune lor “Of”  şi nu-i certa pe ei, ci spune-le lor vorbe cuviincioase. ( Al-Israa’ 17:23)

Purtaţi-vă bine cu părinţii, cu rudele, cu orfanii, cu sărmanii, cu vecinul apropiat şi cu vecinul străin, cu tovarăşul de alături, cu călătorul de pe drum şi cu cei stăpâniţi de mâinile voastre drepte, căci Allah nu-l iubeşte pe cel lăudăros! (An-Nisaa’ 4:36).

Şi Domnul tău a orânduit să nu-L adoraţi decât pe El şi să vă purtaţi frumos cu părinţii voştri, iar dacă bătrâneţile îi ajung pe unul dintre ei sau pe amândoi lângă tine, nu le ziceţi lor nici măcar «Of» şi nu-i certa pe ei, ci spune-le lor vorbe cuviincioase. Şi din îndurare coboară pentru ei aripa smereniei şi îndurării şi spune: «[Roagă-te pentru ei] Doamne, fii îndurător cu ei, căci ei m-au crescut [când am fost] mic!»(Al-Israa’ 17:23-24).

Modul de exprimare a profetului Ibrahim (Pacea fie asupra sa!) în discuţia cu tatăl său, deşi acesta din urmă dorea ca el să îi venereze pe idoli, este un alt exemplu excelent pentru credincioşi. În ciuda opoziţiei tatălui său, profetul Ibrahim (Pacea fie asupra sa!) i-a vorbit tatălui său politicos:

Şi pomeneşte-l în Carte pe Avraam; el a fost un iubitor de adevăr şi un profet! Când i-a spus el tatălui său: «O, tată! Pentru ce te închini tu la ceea ce nu aude, nu vede şi nu-ţi este de niciun folos? O, tată! Mi-a venit mie ştiinţa care ţie nu ţi-a venit! Deci urmează-mă şi eu te voi călăuzi pe un drum drept! O, tată! Nu te închina la Şeitan, căci Şeitan a fost răzvrătit împotriva Celui Milostiv! O, tată! Mă tem să nu te atingă o pedeapsă de la Cel Milostiv şi să nu devii un aliat al lui Şeitan!» I-a răspuns: «O, Avraam! Te lepezi tu de zeii mei? Dacă nu încetezi, eu te voi alunga cu pietre! Pleacă departe de mine pentru vreme îndelungată!» A zis: «Vei avea numai pace [din partea mea]! Mă voi ruga de iertare la Domnul meu pentru tine, căci El este binevoitor cu mine. Eu mă despărţesc de voi, ca şi de ceea ce chemaţi voi în locul lui Allah şi-L voi chema pe Domnul meu. Poate că eu nu voi fi nefericit pentru chemarea Domnului meu!»(Maryam 19:41-48).

 

httpv://www.youtube.com/watch?v=_EoQ5ZRMIYw

httpv://www.youtube.com/watch?v=nguzThPNq5I

httpv://www.youtube.com/watch?v=QsJaa036ZuI

httpv://www.youtube.com/watch?v=4Np6_zorG8k

Soucre Link

Hits: 0

0Shares

Există un antidot pentru firea rea

Există un antidot pentru firea rea Muhammad Al-Ghazali   Poziţia Islamului referitoare la natura pură a omului, precum şi puterea şi tăria acesteia au fost discutate.       În ceea ce priveşte modul în care Islamul tratează firile rele, acest lucru s-a clarificat. Islamul îi avertizează pe oamenii răuvoitori. Islamul încredinţează controlul unei astfel de firi unui intelect sănătos şi […]

0Shares

floare cer

Există un antidot pentru firea rea

Muhammad Al-Ghazali

 

Poziţia Islamului referitoare la natura pură a omului, precum şi puterea şi tăria acesteia au fost discutate.       În ceea ce priveşte modul în care Islamul tratează firile rele, acest lucru s-a clarificat. Islamul îi avertizează pe oamenii răuvoitori. Islamul încredinţează controlul unei astfel de firi unui intelect sănătos şi încurajează o astfel de fire să se încline în faţa naturii neprihănite din om şi să se predea lui Allah.

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a făcut aluzie la unele dintre aceste firi: „Fiul lui Adam ajunge la bătrâneţe şi două obiceiuri nu-l părăsesc. Unul este lăcomia, iar al doilea este nesfârşitul lanţ al speranţelor.” (Muslim); „Cel mai mare rău care se găseşte în om este laşitatea înfricoşătoare şi zgârcenia dezonorantă.” (Abu Daud); „Dacă fiului lui Adam i s-ar da o vale (plină) de aur, el şi-ar dori să aibă încă una. Iar dacă i s-ar mai da o alta, el va fi lacom după o a treia. Foamea fiului lui Adam nu va fi satisfăcută decât când rămăşitele lui vor fi amestecate cu ţărâna. Iar aceluia care se întoarce la Allah, Allah îi acceptă pocăinţa.” (Bukhari).

În Coranul cel Sfânt sunt menţionate unele dintre obişnuinţe în Surat Aal ‛Imran:

Frumoasă a fost făcută să pară în ochii oamenilor dragostea pentru cele jinduite – femeile, progeniturile, multe grămezi de aur şi argint, caii de rasă aleasă, animalele şi ogoarele. Acestea sunt plăcerea vieţii celei pământeşti, în vreme ce la Allah este buna întoarcere. (Aal ‛Imran 3:14).

Primul aspect asupra căruia Islamul îi atrage atenţia omului este faptul că a urmări dorinţele carnale ale egoului şi cerinţele lui fără sfârşit nu îi va aduce niciodată satisfacţie şi mulţumire. Adevărul şi calea corectă nu-i vor fi accesibile. Natura egoului este în aşa fel încât, atunci când o dorinţă îi este satisfăcută, acesta vrea imediat să i se satisfacă o altă dorinţă. Este mereu preocupat de a mânca, a bea, a se relaxa, fiind lacom, dorind să aibă mai mult şi mai mult din orice. Nu ezită să comită păcate şi acte de agresiune şi cruzime. De aceea Coranul i-a interzis omului să-şi urmeze dorinţele care sunt considerate haram:

Şi nu urma poftei care te abate de la calea lui Allah! Aceia care se abat de la calea lui Allah vor avea parte de osândă aspră, pentru că au uitat de Ziua Socotirii. (Saad 38:26).

Tactica necredincioşilor, necesitatea împotrivirii faţă de aceasta şi importanţa sa au fost menţionate astfel:

Şi dacă adevărul s-ar fi potrivit cu poftele lor, s-ar fi stricat cerurile şi pământul, precum şi toţi cei care se află în ele. Însă noi le-am adus pomenirea lor, dar ei de la pomenirea lor se întorc.  (Al-Mu’minun 23:71).

Este necesar să facem distincţia dintre dorinţele interzise ale egoului şi dorinţele legitime, pentru că unii oameni aşa-numiţi religioşi au amestecat aceste două lucruri într-un mod foarte periculos.

Dacă omul vrea să se bucure de bunurile acestei lumi, atunci nu e nimic rău în asta şi este o greşeală foarte mare că acest fel de cerinţe şi dorinţe legitime au fost incluse pe lista lucrurilor interzise, a faptelor rele. Consecinţa acestui lucru este că omul îşi satisface dorinţele sale legitime şi respectabile, dar conştiinţa sa devine precum conştiinţa acelor oameni care acceptă crimele ca fiind legitime, asumându-le în mod conştient. Când acesta realizează că a comis o greşeală şi că acel păcat face parte inevitabil din viaţa sa, atunci el comite păcate şi mai serioase, complăcându-se în acţiuni strict interzise. Altfel spus, de această dată el devine un infractor şi un păcătos în sensul adevărat al cuvântului.

În Coranul cel Sfânt s-a acordat o atenţie specială acestui aspect declarându-se în mod foarte clar că dorinţele pure ale sinelui şi cele legitime sunt bune şi permise, oferind şansa folosirii lucrurilor halal şi curate. Limitarea şi inhibarea anumitor acte ce contravin regulilor acestei sfere a decenţei şi legitimităţii este permisă pentru că închide poarta actelor obscene şi a păcatelor:

O, oameni, mâncaţi din ceea ce se află pe pământ şi este îngăduit şi bun [ca hrană] şi nu urmaţi paşii lui Şeitan, căci el vă este duşman mărturisit. El vă porunceşte numai răul şi ticăloşia şi să spuneţi despre Allah ceea ce nu ştiţi.  (Al-Baqarah 2:168-169).

A restricţiona consumul a ceea ce este legitim (halal) şi curat (tayyib) nu înseamnă decât a-I atribui acuzaţii false lui Allah; acestea sunt relele şi ticăloşiile pe care Satana le porunceşte omului. Islamul nu reprimă astfel de naturi şi înclinaţii prin forţă şi pedeapsă, nici nu le aplanează sau sfărâmă, ci urmează o metodă echilibrată, lipsită de orice fel de excese.

 

___

Caracterul Musulmanului, Editura Femeia Musulmană, București, 2010

Soucre Link

Hits: 1

0Shares

Cine este cel sărac?

Cine este cel sărac?   Muhammad Al-Ghazali   Într-o zi Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) i-a întrebat pe dragii lui companioni (Allah să fie mulţumit de ei!) dacă ştiu ce este sărăcia. Atunci ei au răspuns că este sărac cel care nu are niciun dirham sau dinar (niciun ban). Atunci Profetul […]

0Shares

Cine este cel sărac?plaja

 

Muhammad Al-Ghazali

 

Într-o zi Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) i-a întrebat pe dragii lui companioni (Allah să fie mulţumit de ei!) dacă ştiu ce este sărăcia. Atunci ei au răspuns că este sărac cel care nu are niciun dirham sau dinar (niciun ban). Atunci Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „În comunitatea mea sărac este acel om care va apărea în Ziua Judecăţii în faţa lui Allah subhanu wa ta’ala astfel: a făcut rugăciunea, a plătit zakat-ul, a respectat toate acestea, însă a abuzat de cineva, a acuzat pe nedrept pe cineva, nu a avut dreptul de a lua în posesie proprietatea cuiva, a omorât sau a lovit pe cineva. Toate calităţile pe care le-ar fi avut vor fi fost date victimelor sale. Dacă aceste calităţi ale sale se vor fi terminat înainte ca faptele rele să se termine, atunci greşelile şi păcatele victimelor sale îi vor fi date lui şi apoi va fi aruncat în iad.” (Muslim).

Un astfel de om este foarte sărac. Starea lui este precum cea a unui comerciant care are marfă bună în valoare de o mie de rupii, însă el este dator două mii de rupii. Cum se poate ca un astfel de om să fie numit bogat?

Un om religios care îşi face rugăciunile negreşit şi îndeplineşte acte de adorare sigure şi precise, dar cu toate acestea comite fapte rele cu intenţie, se comportă urât cu oamenii, îi tratează pe oamenii săraci şi neputincioşi cu cruzime, cum ar putea fi numit cinstit sau drept-credincios ?

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a explicat toate acestea şi a dat un exemplu foarte bun. A spus că şi cel mai bun caracter moral este dizolvat de păcate, aşa cum relele obiceiuri distrug reputaţia omului, iar oţetul distruge mierea.

Când răutatea este hrănită de ego, iar prejudiciul creat de aceasta se materializează şi pericolul se intensifică, atunci omul s-a lepădat de religia sa aşa cum cineva se dezbracă de hainele sale. Pretenţia sa de a fi un om bun sau cu credinţă este falsă.

Care va fi valoarea religiei fără un caracter bun? Cum este posibil ca un om să Îi aparţină lui Allah, dar în acelaşi timp să fie o victimă a corupţiei?

Legătura dintre credinţă şi moralitate ne este clar arătată în hadisul Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!): „Omul care are aceste trei obiceiuri este un ipocrit, chiar dacă el se supune, îşi îndeplineşte rugăciunea, efectuează umra (pelerinajul) şi se numeşte musulman: când vorbeşte, spune un neadevăr, atunci când face o promisiune, nu o îndeplineşte şi atunci când i se încredinţează ceva, dă dovadă de lipsă de onestitate.” (Muslim).

Într-o altă relatare, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Există trei semne ale unui ipocrit: atunci când vorbeşte, spune neadevărul, atunci când face o promisiune, nu o respectă şi atunci când încheie un contract, înşeală, deşi acesta [ipocritul] poate îşi îndeplineşte rugăciunile, se supune repede şi spune că este musulman.”

De asemenea, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Există patru semne, iar în oricine se regăsesc acestea, el este un ipocrit, fără îndoială. Dacă în cineva se regăseşte unul dintre aceste obiceiuri, el va avea un obicei distructiv până în clipa când va renunţa la el. Când ceva i se dă lui în încredinţare, el dă dovadă de lipsă de onestitate; atunci când vorbeşte, spune minciuni; când încheie un contract, înşeală şi când se ceartă, începe să insulte.” (Bukhari).

 

__

Caracterul musulmanului, Editura Femeia Musulmană, București, 2010

Soucre Link

Hits: 1

0Shares