Rabdare si Recunostinta – 2

după Ibn Qayyim

Sahaba si Tab’iin despre Recunostinta – partea a doua

 

Bakr ibn Abdullah al-Muzani spunea: “”Cand un om trece printr-o nenorocire, el se roaga lui Allah si Allah il izbaveste de greutate. Apoi Shaytan vine la acel om si ii sopteste “Nu a fost chiar atat de rau cum ai crezut sa fie.” Astfel, recunostinta omului va fi slabita.

Zazan spunea: “Dreptul Lui Allah asupra omului care se bucura de binecuvantarile Sale este ca acest om sa nu foloseasca binecuvatarile Sale pentru a face actiuni rele.” Si un invatat spunea: “Binecuvantarea lui Allah asupra noastra, in a tine departe de noi bogatiile acestei lumi, este mai mare decat binecuvantarea a ceea ce el ne-a daruit, pentru ca Lui Allah nu I-a placut ca Profetul Sau sa aiba bogatiile acestei lumi. Astfel incat eu prefer sa traiesc in felul in care Allah l-a preferat pentru Profetul Sau, decat sa traiesc o viata pe care El nu a placut-o pentru acesta.”

recunostintaIbn Abi’d-Dunyâ spunea: “Mi s-a relatat ca unii invatati spun: `Savantul ar trebui sa-L slaveasca pe Allah pentru a-l fi deposedat de bogatiile acestei vieti, in acelasi fel in care ar trebui sa-L slaveasca pentru ceea ce El i-a daruit`. Cum poti compara binecuvantarile si bogatiile pentru care vei fi tras la raspundere, cu deposedarea de bogatii, care este o scutire in a fi testat, si care mentine mintea libera pentru adorarea si pomenirea lui Allah? Astfel incat el ar trebui sa-I multumeasca lui Allah, pentru toate acestea.”

Si se mai spunea: “Recunostinta este renuntarea la actiuni rele.” Ibn al Mubarak spunea: “Sufyan spunea:`Nu intelege corect religia, acela care nu considera rastristea ca pe o binecuvantare, si tihna ca pe o nenorocire.`”

 

sursa: rasarit.com

Soucre Link

Views: 0

0Shares

Rabdare si Recunostinta – 1

dupa Ibn Qayyim al-Jawziyyah
Sahaba si Tab’iin despre Recunostinta


recunostintaSalmân al-Fârsî, Allah sa fie multumit de el, spunea: “Era odata un om caruia i-au fost daruite multe din bogatiile acestei lumi, si apoi i-au fost luate inapoi. Insa el continua sa Ii aduca Lauda si sa-I multumeasca Lui Allah, pana cand totul ii fu luat, pana si patul sau. Si totusi el aducea Lauda si Ii multumea Lui Allah. Un alt om, caruia si lui ii fusesera daruite multe din bogatiile acestei lumi, il intreba: “Pentru ce Ii aduci Lauda si Ii multumesti Lui Allah?” Omul raspunse: “Ii aduc Lauda si Ii multumesc pentru binecuvantarile pe care, daca altii m-ar ruga sa le daruiesc lor, nu le-as da, nici in schimbul a tot ceea ce poseda ei.” ” Care pot fi acestea?” intreba celalalt. “Nu vezi?” intreba omul. “Ochii mei, limba mea, mainile mele, picioarele mele…”

Mukhallad ibn al-Husayn, Allah fie multumit de el, spunea: “Definitia recunostintei este de a te abtine de la actiuni rele.” Abu Hazim, Allah fie multumit de el, spunea: “Fiecare binecuvantare care nu te duce mai aproape de Allah, este o nenorocire.” Sulayman spunea “Pomenirea binecuvantarilor Sale, il face pe om sa-L iubeasca pe Allah.”

Hammad ibn Ziyad relata ca Layth ibn Abi Burdah spunea: “M-am dus la Maidah, unde l-am intalnit pe Abdullah ibn Salam, care imi spuse: “Ti-ar place sa vizitezi un loc vizitat de catre Profet, (sallallahu ‘alayhi wa sallam) si noi sa-ti oferim sawiq si curmale?” Apoi el spuse: “”Cand Allah ii va aduna pe oameni in Ziua Judecatii, El le va reaminti de binecuvantarile Sale. Unul dintre robii Sai va spune: “Reaminteste-mi ceva.” Si Allah subhanahu wa ta’ala va spune: “Adu-ti aminte atunci cand ai intampinat cutare greutate, si M-ai rugat, astfel incat Eu te-am eliberat de ea. Adu-ti aminte , atunci cand calatoreai in cutare loc, si Mi-ai cerut un tovaras de drum, si Eu ti-am dat…Adu-ti aminte cand ai cerut mana fetei lui cutare, si altii ii cerusera si ei mana, si Eu ti-am dat-o tie sa te casatoresti cu ea, si pe ceilaltio i-am tinut departe de a.” Robul Sau va sta in fata Diomnului sau, Care ii va reaminti de numeroasele Sale bincuvantari.” Atunci, cel care povestea acestea (Layth), planse si spuse: “Sper ca nimeni sa nu stea in fata Domnului Sau, in acest fel, pentru ca cel care va sta astfel, va fi pedepsit.” (adica, daca Allah subhanahu wa ta’ala va trebui sa enumere binecuvantarile Sale, cuiva, acesta va fi un semn de nerecunostinta a aceluia, si el va fi pedepsit.)

 

 

sursa: rasarit.comSoucre Link

Views: 0

0Shares

Consecintele nefaste ale limbii (vorbei) – 1

 

INIMA

versCea mai importanta parte a corpului este inima, asa cum a fost mentionat de nobilul nostru trimis Muhammad- (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!):
“Intr-adevar in corpurile voastre este o bucata de inima, care daca este buna, intregul corp este buna si daca ea este stricata, intregul corp este stricat, cu adevarat aceasta este inima.”
Sahih al-Bukhari [1/49] & Sahih al-Muslim [1599]

Inima este poarta din care pleaca binele si raul si daca ea este buna, atunci faptele vor fi bune, insa daca ea este stricata, atunci faptele vor fi rele.
Inima este cea despre care ALLAH a spus prin trimisul sau (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!):
“ALLAH nu se uita la corpurile voastre, nici la fetele voastre ci la inimile si faptele voastre.”
Sahih al-Muslim [4/6221]
Pentru asta, ALLAH ne-a poruncit sa-L iubim si sa-l iubim pe trimisul Sau, sa-i iubim pe cei drept-credinciosi, sa iubim ceea ce ALLAH iubeste si sa uram ceea ceea ce este in inimile noastre.
Daca o persoana este buna, aceasta se reflecta in vorbele ei.
ALLAH a facut ca limba sa se miste foarte repede si nu este dificil sa observi ca limba omului se misca mult mai repede in comparatie cu membrele sale. Asa ca, daca o persoana nu este atenta la ceea ce spune, chiar si o singura vorba poate anula faptele sale. Acesta este motivul pentru care intregul corp avertizeaza limba:
“Teme-te de ALLAH in ceea ce ne priveste, pentru ca noi depindem de tine. Daca esti corecta, noi vom fi corecte (membrele, organele) si daca esti stricata noi vom fi stricate.”
Sunan at-Tirmidhi (1912), Mishkaat (4838), Riyaadh as-Saleheen (2/1521)
In acelasi timp limba este o mare binecuvantare de la ALLAH.
Daca ne uitam la animale, cum ele nu pot vorbi, realizam importanta acestei mari binecuvantari.
Importanta pe care o vedem in legatura cu aceasta imensa binecuvantare reprezinta supunerea in fata lui ALLAH, pentru citirea Coranului, pentru cautarea stiintei, pentru a porunci binele si a opri raul.
Ceea ce ii este limbii interzis: sa spuna minciuni, sa nu abuzeze, sa nu jigneasca, sa nu spuna vorbe urate, sa nu barfeasca si sa nu ponegreasca.
ALLAH a spus:

Intr-adevar izbandesc drept-credinciosii, cei care se tem in rugaciunile lor si cei care se abtin de la vorbe necugetate. (Al-Mu`minun: 1-3)

ALLAH a mentionat aici abtinerea de la vorbe necugetate si asta pentru ca vorba multa ingreuneaza inima. Este imposibil ca sa atingi un nivel de Khusua- teama de ALLAH- daca nu te abtii de la vorba inutila.
Imamaul An-Nawawi- rahimahuLLAH, a spus:
“Sa stii ca este datoria tuturor sa isi pazeasca limbile de la multa vorba, cu execeptia acelor vorbe care au in ele un beneficiu.”
Kitaabul Adhkaar
A spus ALLAH in Coran:

Nu se spune niciun cuvant fara ca sa fie un veghetor gata sa-l inregistreze. (Qaf: 18)

Trimisul lui ALLAH (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), a spus:
“Oricine crede in ALLAH si in ziua de apoi trebuie sa vorbeasca ceva bun sau sa taca.”
Imamul As-Shafee rahimahuLLAH a spus:
“Daca vrei sa vorbesti, trebuie sa te gandesti inainte de a spune. Daca crezi ca in vorba ta este ceva bun, vorbeste, dar daca nu este, atunci nu vorbi.”

 

 

 sfârșitul primei părți

Sursa: rasarit.com

Soucre Link

Views: 0

0Shares