Categorie: Există Dumnezeu?

This section covers all issues related to the existence of God, how we should know Him, how to feel His existence, etc.

Nenorocirile – partea 1

Nenorocirile

 

Testele acestei vieţi vin şi în forma „nenorocului” şi a nenorocirilor care contribuie la creşterea spirituală a adevăraţilor credincioşi şi îi purifică de păcate. De asemenea, ele le amintesc credincioşilor care greşesc să se întoarcă la calea corectă şi îi pedepsesc în această viaţă înaintea celei următoare.

 

Răbdarea

Obstacolul este fundamentul pe care se dezvoltă calitatea spirituală cea mai înaltă ‒ răbdarea. În consecinţă, nu este de mirare când vedem că cei drepţi devin subiectul multor tragedii şi dificultăţi ce au loc în viața lor. Sa’d a relatat că l-a întrebat pe Profet care dintre oameni a avut parte de cele mai multe încercări, iar el a răspuns: „Profeţii şi apoi aceia care i-au plăcut pe ei cel mai mult. Omul este testat potrivit nivelului său de credinţă. Dacă credinţa sa este fermă, încercările sale cresc în gradul de severitate, iar dacă există slabiciune în credinţa sa, el va fi încercat pe măsură.”

Răbdarea adevărată este produsul credinţei profunde în Dumnezeu în vreme de nenorocire. Încrederea cuiva în Domnul este un aspect important al adorării şi consecinţa naturală a adevăratei credinţe. De vreme ce credinţa în Allah înseamnă acceptarea faptului că nimic nu se petrece în univers fără permisiunea Lui, atunci numai Allah merită încredere completă din partea omenirii. De aceea numai promisiunea lui Dumnezeu nu este niciodată încălcată. Indiferent de cât de dreaptă poate fi o fiinţă umană, ea poate greşi. Oamenii se vor dezamăgi unii pe alţii întotdeauna din cauza naturii lor supuse greşelii. În consecinţă, Allah amintește, în capitolul Yusuf, ce a spus profetul Iacob:

,,Hotărârea nu este decât la Allah! Eu în El mă încred şi în El să se încreadă aceia care se încred!” (Coran 12: 67).

Allah asigură omenirea de faptul că, dacă are pe deplin credinţă în El, El le va fi de ajuns oamenilor în cele mai grele momente ale lor:

„Iar aceluia care crede în Allah, El îi este de ajuns.” (Coran 65: 3).

Credinţa în Dumnezeu este întrupată în credinţa fermă că doar Allah ştie ceea ce este cel mai bine pentru omenire, în credinţa fermă că ceea ce oamenii pot percepe ca fiind bun pentru ei, pe termen lung, ar putea fi rău pentru ei. După cum a spus Allah în capitolul Al-Baqara:

,,Or, se poate [întâmpla] ca voi să urâţi un lucru care este bun pentru voi şi să iubiţi un lucru care este rău pentru voi. Dar Allah ştie, în vreme ce voi nu ştiţi.” (Coran 2: 216).

Încercările prin care Allah testează fiinţele umane sunt special pliate pe nevoile lor individuale şi pe circumstanţe. Dumnezeu creează încercări pentru fiecare persoană, conform abilităţilor sale, pentru a scoate la lumină ceea ce este mai bun în ea. Ar fi nedrept ca fiinţele umane să fie puse la încercare dincolo de capacităţile lor, iar, mai apoi, să fie pedepsite pentru eşecul lor. În consecinţă, Dumnezeu evidenţiază în multe versete ale revelaţiei finale că El nu este nedrept cu nimeni. De exemplu, el spune în capitolul Al-Kahf:

,,Şi nu-l va nedreptăţi Domnul tău pe nici unul!” (Coran 18: 49).

Dacă Allah este cu adevărat drept, înseamnă că încercările cu care se confruntă fiinţele umane în această viaţă stau în putința lor de a le gestiona. Pentru a reasigura omenirea, Allah afirmă acest fapt în mod repetat în Coran. Un exemplu al reasigurării Sale poate fi găsit în al doilea capitol intitulat Al-Baqara:

,,Allah nu impune nici unui suflet decât ceea ce este în putinţa lui.” (Coran 2: 286).

Mai mult decât atât, Preaînaltul promite că situaţiile dificile cu care se confruntă oamenii în această viaţă nu sunt fără intervale de odihnă. Dacă încercările ar fi permanente, cu siguranţă ele ar fi insuportabile. În consecinţă, fiecare test este urmat de o perioadă de linişte, după cum Allah a afirmat de două ori în capitolul Al-Inshiraah:

,,Alături de greu vine şi uşorul! Alături de greu vine şi uşorul!” (Coran 94: 5-6).Soucre Link

Hits: 0

0Shares

Nenorocirile – pedeapsa

Nenorocirile – pedeapsa

Ipocrizia

Nenorocirile îi ating şi pe aceia care îşi proclamă credinţa în mod fals, arătând celor care nu cred că ei au ales iadul de bunăvoie. Au existat multe cazuri de oameni convertiţi la Islam din motive greşite; după ce au apărut dificultăţi în existenţa lor, inexistente anterior convertirii, s-au întors la vechile credinţe. Dumnezeu afirmă în capitolul Al-’Ankabut al revelaţiei finale:

„Oare socotesc oamenii că vor fi lăsaţi [în pace], dacă vor spune: «Noi credem!», şi că ei nu vor fi încercaţi? Noi i-am încercat pe cei de dinaintea lor şi Allah îi cunoaşte pe cei care spun adevărul şi îi cunoaşte pe cei care mint [în privinţa credinţei].” (Coran 29: 2-3).

Pedeapsa

Aceia care nu respectă legile stabilite de către Dumnezeu se expun pedepsei în această viaţă şi în următoarea. De-a lungul Coranului, Allah descrie numeroase naţiuni din trecut care au respins îndrumarea divină şi au fost ulterior distruse. Aceste istorisiri sunt atenţionări către omenire, privind consecinţele încălcării poruncilor lui Dumnezeu. În capitolul An-Nur, Allah oferă un avertisment general, după cum urmează:

,,Aceia care fug de porunca Sa să se ferească să nu-i lovească pe ei o nenorocire sau să nu-i lovească pe ei o osândă dureroasă!” (Coran 24: 63).

Pedeapsa poate veni într-o varietate de moduri. Probabil că cea mai evidentă pedeapsă care afectează oamenii din toate statele, în zilele noastre, este boala SIDA care a apărut pentru prima oară în istoria medicală la începutul anilor ’80. Majoritatea celor care sunt afectaţi de această boală, pe glob, sunt cei promiscui. Iniţial homosexualii erau principalele victime, apoi bisexualii, urmaţi de heterosexualii promiscui şi de dependenții de droguri intravenoase. Toate aceste grupuri se aflau în contradicţie cu legile divine care reglementează relaţiile sexuale în afara căsătoriei şi a acelor legi care interzic consumul substanţelor intoxicante. Unii ar putea sugera şi faptul că SIDA a fost răspândită în rândul indivizilor caşti prin transfuzii de sânge şi de la părinţi la copii. Statisticile medicale evidenţiază că astfel de cazuri sunt relativ puţine în comparaţie cu celelalte categorii. În orice caz, Allah a atenţionat în capitolul Al-ʻAnfal al revelaţiei finale asupra faptului că, atunci când pedeapsa Sa vine, ea nu este limitată doar la cei răi, ci afectează întreaga societate:

„Şi feriţi-vă de o nenorocire care nu-i va atinge doar pe cei care sunt nelegiuiţi dintre voi! Şi să ştiţi că Allah este aspru la pedeapsă!” (Coran 8: 25).

În urmă cu o mie patru sute de ani, profetul Muhammad a prezis apariţia unei astfel de încercări. Ibn ’Umar a relatat că Profetul a spus: „Oricând promiscuitatea este practicată deschis printre oameni, o nenorocire şi un chin se va răspândi printre ei, care le erau necunoscute predecesorilor lor.”

SIDA este, totuşi, doar una dintr-o serie de boli. Înaintea acesteia, o avertizare a venit sub forma unei alte boli numită herpes, care a devenit larg răspândită printre cei promiscui din punct de vedere sexual, începând cu anii 1960 – 1970. A fost declarată epidemie la jumătatea anilor ’70 şi nu există niciun tratament cunoscut pentru aceasta până azi. Nu i s-a mai dat atenţie ulterior pentru că nu era fatală, în vreme ce SIDA era.

Soucre Link

Hits: 0

0Shares

Dragostea pentru umanitate – p. 1

 

 

Doi îngeri a căror poveste este spusă în Coran (2:102).

Și au urmat ceea ce șeitanii (aici prezicătorii și oamenii răi) au născocit în timpul împărăției lui Solomon, dar nu a fost necredincios Solomon, ci șeitanii au fost necredincioși. Ei i-au învățat pe oameni vrăjitoria și ceea ce a fost trimis celor doi îngeri din Babel, lui Harut și Marut. Dar ei doi nu învățau pe nimeni înainte de a-i spune: „Noi suntem o ispită, deci nu fi necredincios!” Și au învățat de la ei doi (chiar și) cum să semene dezbinare între bărbat și soața lui. Însă ei nu puteau să facă rău nimănui, fără îngăduința lui Allah. Ei au învățat ceaa ce le aduce rău și nu le folosește și totuși au știut că cei care vor dobândi aceasta nu vor avea parte în Viața de Apoi. Ce lucru de nimic au dobândit în schimbul vinderii sufletelor lor! Dacă ei ar fi știut! 

Ei  i-au învăţat pe oameni fundamentele magiei şi i-au avertizat cu privire la abuzarea ei.

dragostea pentru umanitateDragostea este un elixir; omul trăiește cu dragoste, este făcut fericit cu dragoste și îi face pe cei din jur fericiți cu dragoste. În vocabularul umanității, dragostea este viață; ne simțim și ne percepem unul pe celălalt prin dragoste. Dumnezeu Atotțiitorul nu a creat nicio altă relație mai puternică decât dragostea, acest lanț care leagă oamenii. În fapt, pământul nu ar fi decât o ruină fără dragostea care îl face să se mențină proaspăt și viu. Spiritele (jinn) și oamenii au sultani; albinele, furnicile și termitele au reginele lor; iar pentru fiecare dintre aceștia există un tron. Regii și reginele vin la putere în moduri diferite și apoi se urcă pe tronul lor. Dragostea este sultanul care domnește pe tronul inimilor noastre, fără să implice niciun fel de luptă pentru putere. Limba și buzele, ochii și urechile au valoare doar dacă ele poartă steagul dragostei, chiar dacă doar dragostea în sine este valoroasă. Castelele pot fi cucerite fără vărsare de sânge doar prin fluturarea steagurilor dragostei în fața lor. Sultanii devin soldați ai afecțiunii atunci când sunt cuceriți de soldații dragostei.

Noi am fost crescuți într-o atmosferă în care victoriile dragostei se află înaintea ochilor noștri, iar sunetul tobelor dragostei răsună în inimile noastre. Ele bat cu putere atunci când vedem fluturându-se steagul dragostei. Suntem atât de legați de dragoste, încât suntem pur și simplu dependenți de ea și ne dedicăm sufletele ei. Atunci când trăim, trăim cu dragoste, iar atunci când murim, murim cu dragoste. O simțim cu toată ființa noastră, la fiecare respirație. Este căldura noastră pe timp de frig și oaza noastră pe timp de caniculă.

În această lume foarte poluată, unde răul există pretutindeni, dacă există ceva care a fost lăsat neatins și curat, aceea este dragostea; în fața tuturor ornamentelor vremelnice ale vieții, dacă există o frumusețe care și-a menținut măreția și farmecul, aceea este tot dragostea. Nu există în nicio națiune sau societate a lumii nimic mai real sau mai durabil decât dragostea. Acolo unde se aude dulcele și caldul sunet al dragostei, toate celelalte voci, toate celelalte instrumente tac și i se alătură într-o contemplare a liniștii cu cele mai melodice note.

Creația este rezultatul aprinderii fitilului candelei dragostei, fitilul stării „de a fi cunoscut și văzut”. Dacă Dumnezeu nu ar fi iubit creația, atunci nu ar fi existat nicio lună, niciun soare și nicio stea. Raiul este și el o poezie a dragostei, Pământul fiind ritmul ei. În natură este resimțită răsuflarea puternică a dragostei, iar în relațiile dintre oameni putem vedea cum flutură steagul dragostei. Dacă există o monedă în societate care își menține valoarea, aceea este dragostea, și, din nou, trebuie spus că dragostea este o valoare în sine. Dragostea cântărește mai mult decât cel mai pur aur. Atât aurul cât și argintul își pot pierde valoarea pe diferitele piețe și în diferitele locuri ale lumii, însă ușile dragostei sunt închise pentru orice tip de pesimism și nu există nimic ce ar putea să îi altereze stabilitatea și armonia interioară. Până în acest moment, doar cei care se află cufundați în ură, furie și dușmănie plănuiesc să reziste și să lupte împotriva dragostei. În mod ironic, singurul remediu care poate să calmeze aceste suflete brutale este dragostea. Dincolo de efectul comorilor lumești, există alte probleme care pot fi depășite doar cu cheile mistice ale dragostei. Lingourile de aur sau argint, banii sau orice alte obiecte de valoare sunt aproape mereu învinse în acest maraton de cei care se devotează afecțiunii și dragostei. Atunci când va venit timpul, în ciuda tuturor bogățiilor și a stilului de viață bogat, oamenii care dețin o avere considerabilă vor avea cuferele goale, iar focurile lor se vor stinge; cu toate acestea, lumânările dragostei vor arde în permanență, oferind lumină și transmițând-o sufletelor și inimilor noastre.

 

 – sfârșitul primei părți –

sursa: publicația Zaman

Soucre Link

Hits: 0

0Shares