Căința – partea 4

 

 

prayer-of-repentancebbjkbhAşa cum stomacul are nevoie de hrană şi sufletul are nevoie de iubirea lui Allah.

Ce-ai simţit în primele zile de întoarcere la Allah?

Prima dată am simţit că vreau să mor, pentru că nu meritam să trăiesc. Ajunsesem la concluzia că, până acum, nu făcusem nimic bun. Nici măcar acum nu ştiu, cum am auzit acea voce la radio. Simţeam că vreau să recuperez tot ceea ce am pierdut şi să mă revanşez faţă de Allah.

Întrebare:

Este de ajuns să te căieşti o singură dată?

Bineînţeles că nu! Căinţa trebuie reînnoită de fiecare dată când păcătuieşti. Dacă ai greşit o dată, iar apoi te-ai întors la acelaşi păcat nu există altă soluţie în afară de o nouă căinţă.

A venit un om la Profet (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) şi l-a întrebat: “-Dacă fac un păcat, mi se scrie? Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), a răspuns că da. A întrebat iar: -Şi dacă mă căiesc? Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), i-a spus că i se iartă acel păcat. A spus: -Şi dacă mă întorc la acel păcat? Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!)  a spus că i se scrie din nou.

În cele din urmă acest om a spus:

Până când îmi va ierta Allah păcatele?

Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus că Allah lasă deschisă poarta iertării atât timp cât omul nu renunţă să se căiască.”

Spune Profetul: “Un om dintr-un popor de dinaintea noastră, a omorât 99 de persoane. El a început să cerceteze despre învăţaţii lumii (care-i puteau arăta calea izbăvirii) şi a fost îndrumat să meargă la un calugăr. O dată ajuns acolo, i-a mărturisit acestuia, că a omorât 99 de oameni şi l-a întrebat dacă Allah îl poate ierta. Călugărul a răspuns negativ şi a fost şi el ucis, completând astfel numărul celor ucişi până la 100. Apoi, acest om a întrebat despre învăţaţii cei mai mari de pe pământ şi a fost îndrumat spre un astfel de învăţat. Omul, i-a spus acestuia, că a omorât o sută de persoane şi l-a întrebat dacă mai există vreo şansă să-i fie acceptată căinţa. El a răspuns afirmativ, iar apoi l-a întrebat: “Ce te împiedică să te căieşti? Mai bine du-te în cutare şi cutare ţinut; acolo sunt oameni devotaţi rugăciunii şi veneraţiei, aşa că ar trebui să te alături lor în rugăciune; dar să nu te întorci în ţinutul tău, căci este un loc păcătos (pentru tine). Atunci, omul a pornit la drum, dar abia străbătuse jumătate de cale, când l-a ajuns moartea. În acel moment, s-a iscat o ceartă între îngerii milei şi cei ai răzbunării. Îngerii milei au spus:”Acest om a venit căindu-se la Allah”, dar îngerii pedepsei au zis:”Omul acesta nu a făcut nici o faptă bună. “Pe urmă, a mai apărut un înger, în chipul unei fiinţe umane (pentru a hotărî problema) şi îngerii care se certau, au convenit ca el să facă pe mijlocitorul între ei. El (îngerul) a zis: “Măsuraţi distanţa între cele două ţinuturi. Se va considera că el aparţine ţinutului de care se afla mai aproape.” Ei au măsurat şi l-au găsit mai aproape de ţinutul credinţei, spre care se îndrepta şi astfel îngerii milei l-au luat în stăpânire. Lăudat fi, Tu, o, ALLAH! Cât de Iertător poţi fi! Acest păcătos care a ucis o sută de suflete a intrat în Paradis doar prin faptul că s-a căit cu sinceritate fără să fi apucat să facă vreo faptă bună.

Cea mai bună rugă de căinţă conform spuselor Profetului (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască) este: ” O, Allah! Tu eşti Stăpânul Meu. Nu există altă divinitate în afara Ta. Tu m-ai creat iar eu sunt robul Tău. Mă ţin de promisiunea pe care ţi-am dat-o atât cât îmi stă în putinţă. Cer ocrotirea Ta de răul păcatelor pe care le-am săvârşit. Recunosc darurile pe care mi le-ai oferit. Îmi recunosc lipsurile şi păcatele. O, Allah iartă-mă căci nimeni nu poate ierta păcatele în afara Ta!”

Ne vesteşte Profetul, (Allah să-l binecuvânteze şi să-l  miluiască) că cine rosteşte această rugă crezând cu convingere în  ceea ce spune şi moare va intra în Paradis.

O, Allah, fă-ne dintre cei care vor intra în Paradis!

Exemple de păcate mari:

-facerea de asociaţi lui Allah;

-omorul (fără drept);

-Comportamentul urât faţă de părinţi;

-preacurvia;

-vrăjitoria;

-tranzacţiile cu dobânzi;

-“să mănânci” averea orfanilor;

-defăimarea unei persoane (prin atribuirea unor minciuni acesteia);

-mărturia mincinoasă;

-furtul;

-consumul alcoolului, a cărnii de porc.

În final, ne rugăm Celui care ne-a dăruit această posibilitate de a ne căi – Celui care ne cheamă în fiecare noapte spunând: “E cineva care-şi doreşte ceva, iar Eu să-i împlinesc dorinţa?” – să ne ierte pe toţi, să fie mulţumit de noi, să ne răsplătească cu Gennetul şi să-i reîntoarcă pe musulmani la religia Lui!

 

 

sursa: Islamul AziSoucre Link

Views: 0

0Shares

Căința – partea 3

 

 

sincerety in repetance_0Un tânăr povesteşte: Câteodată nu-mi împlineam rugăciunea. Am continuat tot aşa şi după căsătorie. O rudă de-a soţiei mele îmi vorbea deseori despre rugăciune. Într-o seară, am visat că îmi luase foc corpul. În acel moment am alergat la acea rudă pentru a-i cere ajutorul după care m-am trezit. După un timp, m-am întâlnit cu ruda soţiei care iarăşi a pomenit de rugăciune. De această dată, m-am dus la moschee, să-mi fac rugăciunea, fără să mai stau pe gânduri. Laudă lui Allah, că de atunci nu mi-am mai neglijat rugăciunile.

Este foarte important să ne grăbim spre căinţă şi să nu spunem: “Inşallah o să mă căiesc în viitorul apropiat.” De unde ştim că vom trăi până atunci? Ce vei face dacă îţi soseşte ceasul înainte să te căieşti? După cum spune Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), căinţa, atunci când omul îşi dă ultima suflare (când cel care va muri simte acest lucru şi îi vede pe îngeri cum vin să-i ia sufletul), nu mai este acceptată de Allah. Asemenea Faraonului care s-a căit atunci când şi-a simţit moartea şi-a fost înghiţit de ape. De asemenea, conform unei  relatări a Profetului, (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască), căinţa nu este acceptată nici atunci când soarele va răsări de la Apus în loc de Răsărit.

Condiţiile acceptării căinţei de către Allah:

1.Regretul

Aşa cum o persoană regretă, atunci când a pierdut ceva preţios, tot astfel trebuie să simtă şi atunci când păcătuieşte. Este de dorit ca cel care se căieşte, să-şi exprime regretul prin lacrimi, însă dacă acestea nu sunt urmate de fapte, lacrimile nu arată sinceritatea căinţei.

Întrebare:

Dacă nu ne-am purtat frumos cu părinţii noştri cât au fost în viaţă, ce trebuie să facem pentru ca Allah să ne ierte?

În primul rând, trebuie să regretăm ceea ce am făcut. În al doilea rând, trebuie să înfăptuim fapte bune în numele lor, cum ar fi rugăciunea, pomana, pelerinajul etc.

2.Renunţarea la acele păcate

Spune Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!): “Cel care s-a căit este asemenea celui care nu are păcate, iar haina spălată este ca şi cea care nu s-a murdărit.”

Fără îndoială, că cine se căieşte trebuie să fie sincer în ceea ce spune, că altfel, căinţa, nu-i va fi primită. Dacă te căieşti şi continui să faci acele păcate, înseamnă că tu te joci de-a căinţa.

Dovada sincerităţii tale o constitue faptele. În cazul în care te îndepărtezi de păcate şi începi să împlineşti fapte bune, înseamnă că, într-adevăr, căinţa ta a fost sinceră.

Bineînţeles că pentru cel care a comis păcate ani de zile îi va fi foarte greu să renunţe la ele. De aceea, orice păcat, trebuie să fie înlăturat prin împlinirea unui lucru contrar acelui păcat. De exemplu, dacă ascultai muzică, ascultă Quran, iar dacă frecventai  discotecile, începe să frecventezi mocheile şi locurile folositoare.

De asemenea, o altă metodă de a te lăsa de păcate este, ca de fiecare dată când vrei să faci acel păcat să faci o faptă bună. De exemplu, când simţi că vrei să fumezi o ţigară, ţine post ziua respectivă sau dă de pomană celor nevoiaşi, contravaloarea pachetului de ţigări.

Dacă ai încercat aceste metode şi n-ai reuşit să renunţi la acel păcat, află că păcatele îţi pricinuiesc probleme şi greutăţi în viaţa de zi cu zi. Dacă ţi se strică maşina dimineaţa, când vrei să pleci la serviciu sau dacă rămâi în pană, adu-ţi aminte de păcatele făcute!

Povestea unui om păcătos:

Un om din neamul lui Moise păcătuise timp de 40 de ani, fără a se căi nici măcar o dată în viaţă. Într-un an, peste neamul  lui Moise s-a abătut o secetă cumplită. Animalele începuseră să moară, cerealele să se usuce şi apa râurilor să sece. Oamenii i-au cerut lui Moise să se roage la Allah. Moise şi-a adunat neamul şi  au început să se roage, însă Allah nu le accepta ruga. Allah i-a spus lui Moise că nu le primeşte ruga din cauza unui om dintre ei care păcătuia de 40 de ani.

Moise l-a întrebat pe Allah, ce trebuie să facă, la care Allah i-a răspuns că trebuie să-l îndepărteze dintre ei pe acel păcătos, atunci când se roagă.

Gândeşte-te cât de mult îl pot supăra păcatele pe Allah!

Păcatele tale pot fi cauzele problemelor şi greutăţilor ce ţi se întâmplă!

Îndată ce a aflat soluţia, Moise s-a dus la poporul său şi le-a spus că Allah n-o să trimită ploaia, până ce nu va ieşi acel păcătos dintre ei. Păcătosul, ştia că este vorba despre el, însă spera că poate va ieşi altcineva în locul lui şi astfel va scăpa de ruşine. În acel moment, păcătosul şi-a spus:

-O, Allah, am păcătuit 40 de ani, iar Tu mă acoperi şi nu mă divulgi! Iţi promit, o, Allah, că nu mă voi mai întoarce la păcate! O, Allah, iartă-mă!

O dată cu căinţa lui, a început să plouă. Văzând ploaia, Moise i-a spus lui Allah: -O, Allah, a plouat fără ca acel păcătos să iasă dintre noi. Allah i-a răspuns că a trimis ploaia din bucurie pentru căinţa celui care păcătuia de 40 de ani.Curios, Moise i-a cerut lui Allah să-i spună, cine este acel om. La care Allah i-a răspuns: -O, Moise, îl acopăr de 40 de ani şi crezi că-l divulg în ziua în care s-a întors la Mine, căindu-se? Dacă ai păcătuit şi vrei ca Allah să te ierte, păstrează-ţi  păcatele între tine şi Allah. Nu le divulga altora căci Allah nu-i iartă pe cei care-şi divulgă păcatele conform spuselor Profeului, (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască): “ Toţi oamenii sunt iertaţi în afară de cei care-şi fac cunoscute păcatele altora. Doarme unul  dintre voi pe un păcat pe care Allah îl ascunsese, iar el se trezeşte şi descoperă ceea ce i-a ascuns Allah, începând să le vorbească  despre păcat şi altora”.

 

3.Hotărârea de a nu te mai întoarce la acel păcat

 

Din sinceritatea căinţei este şi hotărârea să nu te mai întorci la păcate.

Cel care se căieşte trebuie să hotărească să nu se mai întoarcă la acel păcat niciodată, asemenea bolnavului de diabet care nu mai consumă zahăr, pentru că ştie că nu-i prieşte.

Dacă unul dintre cei care citesc acest articol regretă că a săvârşit păcate şi se întoarce la Allah căindu-se, hotărât să nu le mai săvârsească, acestea îi vor fi şterse, o dată ce Allah afla sinceritatea din inima lor.

 

4.În cazul în care păcatul comis este legat de vreo persoană, trebuie să i se înapoieze bunurile, dacă i-au fost luate, iar în cazul în care a calomniat sau a bârfit pe cineva, trebuie să-i ceară iertare. Allah nu iartă păcatele comise faţă de o persoană fără ca aceasta să nu-l fi iertat.

Povestea unui tânăr:

Sunt student la Facultatea de Drept. De mic copil mi-a plăcut sportul, iar familia mea mă încuraja şi mă îndemna să-l  practic. Speram să ajung un jucător profesionist de baschet  datorită înălţimii mele. Când m-am hotărât să mă înscriu la unul  din cele mai mari cluburi, am aflat că principala condiţie este să faci parte din clasa înstărită, în timp ce eu proveneam dintr-o familie cu un venit modest.

Acest lucru m-a influenţat foarte mult. Din acel moment, am început să ies împreună cu ei împins de dorinţa de a deveni  asemenea lor. Au început întâlnirile cu fete, participările la  întreceri de maşini prin cartier şi fumatul, după care am început  să renunţ şi la facultate. Observam că tinerilor în general, nu le mai pasă de carte, tot ceea ce le trezea interesul era distracţia.

Plângeam că nu aveam bani pentru a mă distra şi că nu-mi puteam cumpăra ceea ce îşi cumpărau ei. Am început să  mă gândesc cum să fac rost de bani. Banii deveniseră idealul  meu.

Din acel moment, a început decăderea mea. Mă  împrietenisem cu un tânăr. După ce i-am dezvăluit dorinţa mea  de a câştiga bani, mi-a spus că noi doi ne asemănăm foarte mult  şi că el ştie cum să rezolve această problemă. Acest prieten îmi  făcea cunoştinţă cu oameni foarte bogaţi. Devenisem un fel de bodyguard pentru ei. Astfel mergeam în locuri de care nici nu-mi  imaginam că existau. Am băut şi m-am drogat timp de 3 ani, ceea  ce mi-a provocat numeroase probleme de sănătate. Simţeam că  am devenit un sălbatic. Credeam că banii aduc fericire, dar mă  înşelasem. Aveam tot ce-şi poate dori vreun tânăr: maşină, bani,  prietene… Într-o seară, când m-am întors acasă, am început să  mă gândesc la viaţa mea, la scopul acestei vieţi. Mă săturasem de  toate felurile de distracţii. Mă întrebam cu o voce tristă: -O, Allah, de ce m-ai creat? În acel moment Allah mi-a dăruit un semn. Am auzit o voce la radio din îndepărtare care spunea: Şi nu am creat djinnii şi oamenii decât pentru ca ei să  Mă adore. (Adh-Dhariyat: 56)

Cum am auzit această voce, m-am prosternat şi plâns timp de câteva ore. După care m-am îmbăiat, mi-am luat abluţiunea. Un sentiment ciudat mă încerca. Simţeam că mi-era foarte dor de Allah, aveam nevoie de El.

Din această clipă, viaţa mea a început să se lumineze. Am hotărât să recompensez orice păcat săvârşit, cu o faptă bună.

Dacă introduceam din instinct o ţigară în gură, posteam o zi. Simţeam că îmi formez o nouă personalitate. Laudă lui Allah că, de 2 ani, trăiesc o viaţă nouă şi nu doresc să mă îndepărtez de moschee.

 

 

sursa: Islamul AziSoucre Link

Views: 3

0Shares

Căința – partea 2

 

 

RepentanceAllah Preaînaltul i-a revelat Profetului (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) :”Vesteste-ţi comunitatea că, cine moare fără să-I asocieze nimic lui Allah, va intra în Rai.

Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: Şi dacă preacurveşte sau fură? A spus: Da!”

Această relatare a Profetului (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) arată că, cine moare fără să-I aducă seamăn lui Allah va intra în Rai, chiar dacă are păcate mari, după ce îşi va ispăşi pedeapsa în Iad. Este greşit să gândeşti că, oricât de multe păcate ai face şi nu-I asociezi nimic lui Allah, tot vei intra în Rai.

Într-adevăr, în final vei intra, însă nu ştii cât vei fi pedepsit în Iad.

Atunci, când te gândeşti să faci un păcat, încearcă să-ţi introduci mâna în foc. Crezi că vei putea suporta acea durere? Dacă nu suporţi focul pământean, cum ai să suporţi Focul Iadului care este de 70 de ori mai puternic?

Crezi sau nu, păcatele făcute timp de 20 de ani sau chiar mai mult pot fi iertate într-o clipă.

Allah Preaînaltul în Quran-ul Cel Sfânt spune:

Şi aceia care nu cheamă un alt Dumnezeu, împreună cu  Allah şi nu ucid sufletul pe care l-a oprit Allah PreaÎnaltul, decât pe drept şi aceia care nu preacurvesc, căci cine face aceasta, va afla pedeapsa. Şi va fi dublată pedeapsa lor în Ziua Invierii şi în veci vor rămâne în ea dispreţuiţi. Afară de aceia care se căiesc, cred şi săvârşesc fapte bune; acelora le va schimba Allah faptele rele cu fapte bune, căci Allah este Iertător şi Îndurător. (Al-Furqan: 68-70)

Observăm că, atunci când e vorba de preacurvie tonul Quran-ului este dur, însă se schimbă total când vine vorba de căinţă…

Allah Preaînaltul le vesteşte celor care au săvârşit unele dintre cele mai mari păcate, cum ar fi să-I facă asociaţi lui Allah, să omoare un suflet pe nedrept sau să preacurvească, că-i va ierta, dacă se căiesc şi săvârsesc fapte bune. Ba chiar Allah le promite acestora că le va preschimba păcatele în fapte bune! Ai văzut cât de Iertător poate fi Allah? Acum, că ai aflat că poţi să-ţi transformi toate păcatele trecute în fapte bune, ce mai aştepţi?

De ce nu te întorci la Allah chiar în acest moment, căindu-te…?

Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spune: “Dacă o persoana păcătuieşte, apoi îşi ia abluţiunea (abdest-ul), face două rekeat-uri de rugăciune şi îi cere iertare lui Allah, este iertat.”

Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus de la Allah:”O, tu, fiul lui Adam, nu M-ai chemat şi nu M-ai rugat fără ca Eu să nu-ţi fi iertat păcatele, oricare ar fi ele, căci Mie nu Mi se cere socoteală. O, fiu al lui Adam, dacă ai păcate cât întinderea cerului şi îmi ceri iertare, te iert căci Mie nu Mi se cere socoteală. O, fiu al lui Adam, dacă vii spre Mine cu păcate cât Pământul, după care Mă întâlneşti fără să-Mi asociezi nimic şi Eu vin spre tine cu iertare cât el (Pământul).”

Cât de Generos eşti TU, o, ALLAH!

Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) ne povesteşte despre un om, căruia Allah îi va spune în Ziua Judecăţii: “-Citeşte-ţi cartea (cu faptele), o, robule! Şi începe acesta să-şi citească cartea. Găsind-o plină de păcate, crede că este dintre cei pierduţi. Allah îi spune: -Citeşte-ţi cartea încă o dată, o, robule! Nu-ţi aduci  aminte că te-ai căit? După ce-şi aduce aminte, acest om că se căise o dată,  spune: -Da, o, Allah, mă căisem! Începe să citească a doua oară. Când ce să vadă? Nu numai că pacatele i-au fost şterse, ba chiar i-au fost transformate în fapte bune. După ce stă puţin pe gânduri, omul spune: -O Allah, dacă păcătuiam şi mai mult şi apoi mă căiam,  acum faptele mele bune erau mai multe? O, Allah, dacă-i aşa, eu  mai am păcate de care-mi aduc aminte şi pe care îngerii au uitat  să mi le scrie…”

Vedeţi cât de minunată este căinţa!?

Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) Spune: “O, voi oameni, căiţi-vă la Allah şi cereţi-I iertare, căci eu mă căiesc la El şi Îi cer iertare în fiecare zi mai mult de 100 de ori.”

Profetul se căia mai mult de 100 de ori pe zi. Tu de câte ori te căieşti pe zi?

Companionii îl auzeau pe Profet (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) atunci când, se oprea din vorbă că rostea :”Îi cer iertare lui Allah şi mă căiesc Lui; după care îşi continua discuţia, apoi tăcea, pentru a-I cere încă o dată iertare lui Allah.”

Allah Preaînaltul Îşi întinde “mâna” noaptea pentru a le oferi celor care au păcătuit ziua posibilitatea de a se căi, iar ziua celor care au păcătuit noaptea.

Cine este cel care îşi întinde mâna de obicei? Cel nevoiaş sau cel bogat? Fără îndoială, că cel nevoiaş este cel care întinde mâna spre cel bogat, însă face parte din generozitatea lui Allah, ca El să întindă “mâna” spre robul Său. Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spune:”Allah Preaînaltul coboară în cerul pământului, în a treia parte a fiecărei nopţi şi cheamă: <E careva care Îmi cere iertare pentru a-l ierta? E careva care îşi doreşte ceva pentru a-i da?>”

Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) ne vesteşte că Allah se bucură de căinţa omului mai mult decât o persoană care îşi regăseşte cămila în deşert, după ce o pierduse.

Imaginează-ţi că eşti în deşertul arzător şi pustiu. Ai aţipit, iar cămila ta cu toate proviziile, a dispărut. Ce-ai face dacă ar apărea cămila deodată, în timp ce tu aşteptai deznădăjduit să te cuprindă moartea?

O tânără povesteşte:

-Mă certam aproape tot timpul cu părinţii. Ţipam deseori la ei. După ce am aflat că supărarea părinţilor este unul dintre cele mai mari păcate şi, că toate faptele bune se anulează o dată cu privirea mea încruntată la ei, am decis să nu-i mai supăr niciodată. Atunci când mă supăram, luam abluţiunea şi făceam două rekat-uri de rugăciune, după care, Îi ceream iertare lui Allah. Mulţumesc lui Allah că, după un timp, am reuşit să-mi controlez comportamentul şi de atunci n-am mai ridicat vocea în faţa lor. Allah mi-a arătat o cale de ieşire din această problemă pe care singură n-aş fi găsit-o.

Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spune că Allah Preaînaltul, zice: “Dacă un slujitor al Meu vine către Mine un pas, Eu mă duc către el un metru şi, dacă vine spre Mine un metru, Eu merg către el distanţa, pe care el o cuprinde cu ambele braţe întinse. Dacă el vine către Mine mergând, Eu vin spre el alergând.”

Această relatare ne arată repeziciunea cu care Allah ne răspunde la căinţa noastră.

Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spune:”Aceluia care se gândeşte la o faptă bună şi nu o face, Allah i-o scrie ca o faptă bună în întregime, iar dacă se gândeşte (la ea) şi o face, Allah îi scrie de la 10 fapte bune până la 700 sau chiar mai multe. Aceluia, care se gândeşte la o faptă rea şi nu o face, îi scrie Allah o faptă bună în întregime, iar dacă se gândeşte la ea şi o face îi scrie Allah o faptă rea.”

Cât de generos poate fi Allah! La fiecare păcat ne scrie doar o singură faptă rea, însă la fiecare faptă bună ne scrie cel puţin 10 fapte bune!

Într-o zi, a venit un om la Profet (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), care i-a spus:

“-O, Profetule, eu sunt un om cu foarte multe păcate. Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) i-a spus: -Căieşte-te! Acesta a întrebat mirat: -Allah îmi va ierta păcatele? I-a spus: -Da!  Cum a auzit acest lucru, omul a început să alerge strigând de bucurie: -Allah este Cel mai Mare, Cel care îmi iartă toate  păcatele!”

 

 

sursa: Islamul AziSoucre Link

Views: 1

0Shares