‘Uthman bin Affan – al treilea calif

 

 

Uthman Ibn ‘Affan (radiy-Allahu ‘anhu) a fost supranumit Dhu-Nurayn (‘barbatul celor doua lumini’).

“Oh, Allah ! Fii multumit de ‘Uthman pentru ca eu insumi sunt multumit de el.” – profetul Muhammed (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam).
 
In vremea califului ‘Umar (radiy-Allahu ‘anhu), mai precis in anul cunoscut sub numele de “anul Ramadah”, in vreme ce locuitorii Medinei sufereau de o foame atat de severa incat nu se dadeau inapoi de la a manca pana si frunzele copacilor, a rasunat vestea ca ‘Uthman (radiy-Allahu ‘anhu) este pe cale de a sosi in fruntea unei caravane de 1000 de camile incarcate cu hrana. Comerciantii din Medina au dat navala, in incercarea de a cumpara aceste rezerve si de a le revinde avantajos. Eroul nostru i-a intrebat cat ofera pentru ele, iar ei i-au raspuns ca sunt gata sa plateasca dublu sau chiar triplu pretul cerut. Care a fost reactia lui ‘Uthman ? El le-a raspuns, “Allah Preainaltul mi-a oferit mult mai mult, promitandu-mi de la 10 la 700 de rasplati.” (a se vedea Nobilul Coran, cap.2, vers.261) Astfel, a oferit toate cele 1.000 de camile care formau caravana, drept pomana oamenilor nevoiasi din oras.
 
Acesta a fost comportamentul tipic al eroului nostru, ‘Uthman ibn ‘Affan, cea de-a cincea persoana care a imbratisat Islmul si cel de-al treilea calif drept-credincios (radiy-Allahu ‘anhu). In toate privintele vietii pe care a trait-o pentru Islam, eroul nostru s-a dovedit a fi modelul musulmanului generos, convins ca indiferent de cata avutie poseda la un moment dat, ea trebuie utilizata de dragul Creatorului, Allah, ajutandu-i pe ceilalti musulmani si servind cauzei Islamului. In acest sens pot fi citate multe alte exemple, noi oprindu-ne doar la cateva.
 In anul 9 h. (aprox. 630 g.) profetul Muhammed (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam), afland ca romanii se pregatesc de un mare razboi impotriva musulmanilor, a decis sa lanseze un atac cu rol de intimidare a arabilor aliati Imperiului Roman. Totul se petrecea in perioada verii, perioada de timp in care afacerile musulmanilor nu mergeau chiar ca pe roate. Multi credinciosi au dorit sa se alature armatei, dar intampinau mari greutati din cauza lipsurilor. Pentru a salva acea zi, eroul nostru, ‘Uthman (radiy-Allahu ‘anhu) a oferit 10.000 de dinari din aur, 300 de camile complet echipate si 50 de cai pentru ceea ce in istorie a ramas sub denumirea de batalia de la Tabuk. In plus, a asigurat proviziile necesare pentru 300 de companioni invatati ai Profetului (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam), care sa-l insoteasca in lupta. Vazand ce se intampla, Profetul a reactionat spunand “Dupa aceasta zi nimic nu il va mai rani pe ‘Uthman”. Apoi s-a rugat astfel, “Oh, Allah ! Fii multumit de ‘Uthman pentru ca eu insumi sunt multumit de el.”
 
Mai devreme, eroul nostru l-a auzit pe profetul Muhammed (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) zicand : “Locul aceluia care se ingrijeste (sau cumpara) de fantana Rumah (pentru el) este Paradisul.” ‘Uthman (radiy-Allahu ‘anhu) s-a grabit si a cumparat acest izvor de la proprietarul sau, mai apoi oferindu-l in beneficiul musulmanilor nevoiasi.
 
In orice caz, generozitatea nu este singura trasatura distinctiva a eroului nostru. La fel de bine, se facuse renumit pentru modestie si firea sa miloasa, avand si cateva contributii majore la Islam si comunitatea sa, ca un tot unitar. Permiteti-ne sa zabovim asupra unui lucru in legatura cu care a fost onorat de catre Profet (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) si de la care i se trage si supranumele de Dhu-Nurayn (‘barbatul celor doua lumini’). Astfel, eroul nostru a ramas singurul barbat din istoria Islamului care s-a casatorit cu doua dintre fiicele profetului Muhammed (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) : Ruqayya si Umm Kulthum. Mai devreme, in zorii misiunilor intreprinse de catre Profet (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) la Makkah, acesta si-a casatorit fiica sa Ruqayya cu eroul nostru. Ea l-a insotit pe ‘Uthman (radiy-Allahu ‘anhu) si pe alti musulmani din prima generatie in Abisinia, cand ei au emigrat. Dupa moartea sa survenita in batalia de la Badr, Profetul (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) i-a dat drept sotie o alta fiica de-a sa. Aceasta reprezinta o dovada clara a caracterului maret al eroului nostru (radiy-Allahu ‘anhu) si ce credea Profetul (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) despre el (radiy-Allahu ‘anhu).
 
Copia-etalon a textului coranic:
 
Sunt sigur ca orice musulman citit trebuie sa fi auzit de Al-Mushaf Al-Uthmani (“Mushaful lui ‘Uthman”), copia de baza a textului coranic (Mushaf) de la care s-au tiparit toate celelalte. Istoria acestei copii a Coranului este urmatoarea :
 
La urechile califului ‘Uthman (radiy-Allahu ‘anhu), in Medina, au ajuns informatii conform carora musulmanii au intre ei divergente fata de textul coranic, fiecare sustinand ca detine versiunea corecta. Astfel, pentru a taia din fasa orice posibile urmari dezastruoase care ar fi putut sa rezulte din situatia creata, eroul nostru a decis sa compileze o singura copie-etalon pentru musulmanii de pretutindeni. Desigur, Coranul a fost protejat de orice forma de alterare atat prin memorarea sa de catre companionii Profetului (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam), cat si prin scrierea sa. El a fost, asadar, compilat chiar la ordinul primului calif, Abu Bakr As-Sidiq (radiy-Allahu ‘anhu), atunci cand vietile mai multor companioni care memorasera Coranul fusesera puse in pericol din cauza razboaielor in care erau angrenati, mai intai impotriva ‘apostatilor’ din Peninsula, mai apoi impotriva armatelor persane si bizantine. Aceasta prima compilare a fost protejata cu mare grija atat de califul Abu Bakr, cat si de ‘Umar, impreuna cu prima sotie a Profetului (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) si fiica lui ‘Umar ibn Al-Khattab, Hafsa (radiy-Allahu ‘anha).
Cand califul ‘Uthman (radiy-Allahu ‘anhu) a luat hotararea de a crea o copie a Coranului, intrun format standard, a incredintat aceasta sarcina renumitului companion si scrib al Profetului (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam), Zaid ibn Thabit, nimeni altul decat cel care fusese o autoritate de prima clasa si exeget al textului coranic, precum si cel care condusese comisia anterioara. Acestuia i s-au alaturat alti companioni de incredere ai Profetului (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam). Cineva dicta din cea dintai compilatie, iar ceilalti o scriau pe ultima s.a.m.d. In tot acest proces de inregistrare-copiere, de fiecare data cand interveneau diferente in pronuntarea unui anume cuvant, echipa a acordat prioritate dialectului qurais, lucru normal din moment ce insusi Profetul (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) provenea din acest trib.
tumblr_m70jtfjUmk1qkwmgko1_1280Dupa ce au terminat de scris intregul Coran si dupa ce compilatia a obtinut aprobarea din partea califului ‘Uthman (el insusi o autoritate in domeniu), acesta a dispus sa fie scrise patru copii, cate una pentru fiecare regiune in care musulmanii erau majoritari la acea data si care sa constituie standardul. Toate celelalte versiuni existente au fost distruse in intregime la ordinele stricte ale califului. Procedand de o asemenea maniera, eroul nostru i-a salvat atat pe musulmani, cat si Islamul in sine, de o amenintare foarte serioasa si de pericolul aparitiei divizarii intre musulmani din cauza diverselor variante de recitare a Coranului. Aceasta fapta mareata a fost inceputa de catre eroul nostru in anul 25 h.
Tot eroului nostru, musulmanii ii datoreaza si organizarea primei flote din istoria Islamului, construita la ordinul sau de catre guvernatorul Siriei Mari (ash-Shaam, cum mai era cunoscuta), Mu’aawiyah. Datorita acestui lucru, musulmanii din Asia Centrala si China de Sud au reusit sa aduca lumina Islamului pe pamanturile natale.
 
Martiriul lui ‘Uthman si intriga evreiasca:
 
Nu mai este niciun secret faptul ca inca de la nastere, atat Islamul cat si cei care l-au imbrasisat s-au confruntat cu conjuratia evreiasca. In permanenta evreii i-au incitat pe paganii mekkani impotriva profetului Muhammed (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) si a celor care l-au urmat. Invidia si ura lor fata de Islam si Mesagerul sau au atins cote maximale din momentul in care Profetul (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) a emigrat in Yatrib (Medina), unul dintre fiefurile detinute in Arabia. Aici, in perioada preislamica, evreii detineau fraiele, obisnuind sa tina in mod constant pe picior de razboi unul fata de celalalt pe doua dintre triburile importante ale arabilor (Al-Aws si Al-Khazraj). Din momentul in care multi yatribiti au imbratisat Islamul, aceste doua triburi au inceput sa-si uneasca fortele sub stindardul noii credinte.
 
In ciuda faptului ca au semnat un pact cu Profetul (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam), prin care partile se obligau sa se respecte reciproc si sa se sprijine, evreii nu doar ca au urzit diverse conspiratii impreuna cu ipocritii Medinei, ci ei au continuat sa-i instige pe politeistii mekkani impotriva profetului Muhammed si a celor care l-au urmat. In batalia cunoscuta in istorie sub numele de “batalia confederatiilor” (Al-Ahzaab), unul dintre cele mai periculoase conflicte in care au fost atrasi musulmanii la acea data, evreii au rupt pactul facut cu Profetul (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) si, in mod perfid, i-au atacat pe musulmani pe la spate, dinspre frontul in care ei se credeau protejati. Asa cum era de anticipat, ulterior ei au fost alungati din Medina.
 
Cu toate acestea, intrigile evreiesti nu au incetat niciodata. Unul dintre arabii evrei, Abdullah ibn Saba’ a pretins ca a imbratisat Islamul, insa adevaratul sau scop nu era altul decat sa distruga comunitatea musulmana din interiorul sau. Astfel, pe umerii sai apasa responsabilitatea a doua dintre cele mai mari minciuni ale perioadei timpurii a Islamului. Prima dintre ele se referea la faptul ca anumiti companioni cinstiti ai Profetului (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) au pus la cale un complot impotriva varului si ginerelui Profetului (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam), Ali ibn Abi Talib, pentru a-l impiedica sa preia conducerea califatului dupa moartea Profetului (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam). Cea de-a doua minciuna a fost indreptata impotriva eroului nostru ‘Uthman (radiy-Allahu ‘anhu), acuzat fiind ca lucreaza impotriva Islamului (!); motiv suficient nu doar pentru a fi indepartat de la conducerea califatului, cat si pentru ca el sa fie ucis.
 
Din nefericire, aceste zvonuri au impanzit pamantul, unii dintre musulmanii gresit-calauziti dand crezare, cel putin celei din urma minciuni, legata de eroul nostru. Asadar, au pus la cale ca dupa Pelerinaj sa se intalneasca si sa-l atace pe calif chiar in Medina. La periferia orasului, ei l-au intalnit pe Ali ibn Abi Talib (radiy-Allahu ‘anhu), acesta atragandu-le atentia cu privire la gravitatea erorii in care se afla si atentionandu-i asupra falsitatii zvonurilor. Cu toate ca musulmanii rebeli l-au lasat sa inteleaga ca au fost convinsi de argumentele sale, in mod miselesc ei au mers la locuinta califului ‘Uthman (radiy-Allahu ‘anhu). Acolo, desi au fost analizate plangerile nefondate si conduita lor gresita, acestia nu au renuntat niciun moment la gandul de a-l asasina. Situatia escaladand, Ali ibn Abi Talib si-a trimis proprii sai fii, Al-Hasan si Al-Husain, in apararea eroului nostru, alaturi de alti cativa companioni. Specific firii pasnice a eroului nostru, el a refuzat sa lupte impotriva rebelilor din teama ca nu cumva sa moara si alti musulmani nevinovati. La caderea intunericului, unii dintre insurgenti au escaladat zidul casei eroului nostru si l-au asasinat. Califul avea mai bine de 80 de ani impliniti, iar in acel moment recita Nobilul Coran. Asa s-a sfarsit viata unui alt mare martir si erou al Islamului, unul dintre cei zece companioni ai Profetului (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) carora acesta le-a vestit Paradisul.
Fie ca Allah Preainaltul sa-l rasplateasca pentru marile servicii si sacrificii pe care le-a adus Islamului si musulmanilor !
 

Sursa: prof. Mahmud Esma’il Sieny, “Heroes of Islam”, ed.Darussalam, 2000
Traducere: AbdurRahman
Soucre Link

Hits: 0

0Shares

Coranul și viața comercială a musulmanilor – 2

 

Dan Michi

 

4594952452În această perioadă, Nobilul Coran, de asemenea, ne reamintește că, deși arabii, în special quraișii, duceau o viață nomadă, ei desfășurau activități comerciale. Astfel, iarna și vara caravanele quraișilor se deplasau la intervale regulate în regiunile sudice și nordice, dând naștere celei mai prolifice îndeletniciri meccane, civilizatoare și unificatoare, în același timp. În capitolul Quraiș, putem citi :
Pentru obiceiul1 [neamului] Quraiș,
Obiceiul lor pentru călătoria de iarnă și cea de vară2,
Sa-L adore ei pe Stăpânul acestei Case,
Care-i hrănește, păzindu-i de foame și-i ferește pe ei de spaimă! (106 : 1-4)
Practica utilizării unor false unități de cântărire și măsurare, precum și de schimb monetar, este un alt domeniu condamnat în Nobilul Coran. Aceasta ne demonstrează că arabii sau alte nații desfășurau zilnic afaceri condamnabile, o asemenea incriminare indicând că tuturor musulmanilor le este interzisă implicarea în orice tip de tranzacție ilegală. Următoarele versete meccane referitoare la acest subiect se doresc a fi o atenționare deopotrivă a musulmanilor și celor care nu sunt musulmani. În capitolul intitulat al-Mutaffifun (“Celor care înșeală la măsură”), Nobilul Coran utilizează cuvinte încărcate de semnificație împotriva celor care sunt lipsiți de etica comerciantului :
Vai acelora care înșală la măsură3,
Aceia care, dacă li se măsoară de către [alți] oameni, voiesc măsură întreagă,
Însă atunci când ei măsoară și cântăresc, dau mai puțin !
Oare nu cred aceia că ei vor fi înviați
Întro Zi mare,
O Zi în care oamenii vor sta înaintea Stăpânului lumilor ?4 (83 : 1-6)
 Camăta (riba) a fost interzisă de la bun început, în perioada meccană, prin versetul :
Ceea ce voi dați cu camătă pentru ca să se mărească pe seama averii oamenilor nu va spori la Allah, însă aceia care oferă Dania [Az-Zakat], dorind Fața lui Allah, aceia vor avea îndoit. (30 : 39)
———-
1. Pentru convențiile lor de asigurare a călătoriilor, ori pentru tratatele încheiate cu țările vecine și căpeteniile triburilor, a se vedea capitolul 1.
2. Caravanele lor călătoreau iarna spre partea sudică și Yemen, iar vara se îndreptau spre nord și Siria. Conform lui Hitti, Istoria arabilor, Londra, 1985, p.30, în aceste călătorii quraișii au căpătat experiență de drum, devenind buni negustori și îmbogățindu-și zestrea de cunoaștere a lumii și artelor. De asemenea, limba pe care o vorbeau s-a transformat întrun mediu sofisticat de exprimare literară.
3. Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt în limba română, p.777 : “Motivul revelării : S-a relatat că ibn Abbas a zis : Când a venit Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !) la Medina, negustorii din acest oraș erau dintre cei care înșelau cumplit la măsură. Allah Preaputernicul și Preaînaltul a revelat atunci Vai acelora care înșală la măsură și după aceea au măsurat ei cu dreptate”.
4. A se vedea și 6 : 152, 7 : 85, 11 : 84-85, 17 : 35, 26 : 181-182.
sursa: economie-islamica.blogspot.com
Soucre Link

Hits: 0

0Shares

Coranul și viața comercială a musulmanilor – 3

 

Dan Michi

 

sobia2În perioada medinită dispozițiile coranice referitoare la tranzacțiile comerciale s-au inmulțit, devenind mai complexe, cu precădere după ce musulmanii au devenit o comunitate (umma) guvernată de o constituție proprie1 și condusă de însuși Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !). În toată această perioadă de afirmare legislația islamică a fost bine definită de un set generos de reguli, tânăra societate islamică punând bazele propriului sistem legislativ și a instituțiilor comerciale care să-l implementeze în practica de afaceri. În plus de aceasta, musulmanii au început să vină în contact cu comunitatea evreiască din Medina, precum și cu străinii din afara orașului, ceea ce a determinat revelarea în Nobilul Coran a noi reglementări și dispoziții legate de orice nouă situație care putea să apară. O astfel de dispoziție este și :
 Răspândiți-vă pe pământ și căutați harul lui Allah.  (62 : 10)
De altfel, capitolele medinite stipulează diferite restricții. De exemplu, este făcută distincția dintre voința părților contractante, bazată pe buna-credință, care este permisă2 și camătă (riba), care este nepermisă. În Nobilul Coran se spune :
Cei care mănâncă din camătă nu se vor ridica [în Zia de Apoi] decât așa cum se poticnește cel atins de Șeitan și această [pedeapsă] pentru că ei zic : Și negustoria e ca și camăta, în vreme ce Allah a îngăduit negoțul, dar El a oprit camăta. Cei cărora le vine povață de la Domnul lor și se opresc, aceia au [iertare] pentru ceea ce au făcut mai înainte și lucrul lor este la Allah [pentru judecată], dar cei care o fac mai departe, aceia vor fi oaspeții Focului și ei în el vor rămâne veșnic.
Allah nimicește camăta și sporește milosteniile. Allah nu-l iubește pe necredinciosul păcătos ! (2 : 275-276)3
Iar în alte versete citim :
O, voi, cei care credeți ! Fiți cu frică de Allah și lipsiți-vă de restul de camătă ce v-a mai rămas [la oameni], dacă sunteți credincioși !
Dacă nu o veți face, vi se vestește război din partea lui Allah și a Trimisului Său. Însă dacă vă veți căi, veți avea banii voștri [mai puțin camăta]. Nu nedreptățiți și nu veți fi nedreptățiți !4 (2 : 278-279)
Conform acestor versete citate din Nobilul Coran, pentru cămătorie există o dublă pedeapsă : pe de o parte, pierderea binecuvântării divine, în această lume, iar pe de altă parte, suportarea torturii Iadului, în lumea de dincolo. Plecând de la această realitate, odată cu interzicerea cametei, obținerea câștigurilor permise este ridicată chiar la rangul de obigație5. În afară de camătă, Nobilul Coran mai interzice și jocul de noroc6, mita7, consumarea averii altuia pe nedrept8. Există, de asemenea, o restricție care rezultă, și anume încetarea negoțului în timpul rugăciunii comune de vineri9, el fiind permis înainte și după aceasta, exact cum este permis și în timpul pelerinajului la Mecca10, conform binecunoscutului obicei preislamic din al-Hijaz.
———-
1. Pentru mai multe informații despre comunitatea musulmană și Constituția din Medina, a se studia și Muhammad Hamidullah, Prima constituție scrisă din istoria omenirii, Lahore, 1975.
2. Coran 4 : 29
3. Coran 3 : 130
4. Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt în limba română, p.108 : Motivul revelării acestui verset a fost că atunci când s-a interzis camăta unii oameni au spus : “Profetule, dar sunt unii dintre noi care au împrumutat deja.” Și atunci s-a pogorât versetul.
5. Coran 2 : 168
6. Coran 5 : 90, 2 : 219
7. Coran 2 : 188
8. Coran 4 : 29
9. Coran 62 : 9-11
10. Coran 2 : 198
sursa: economie-islamica.blogspot.ro
Soucre Link

Hits: 0

0Shares