Coranul – Cartea musulmanilor

Enghin Cherim

 Coranul este ultimul cuvant revelat al lui Dumnezeu si sursa de baza a legilor si invataturilor islamice. Coranul ne vorbeste despre principii de baza, despre etica, istoria omenirii, adorare, stiinta, intelepciune, legatura dintre om si Dumnezeu si despre relatia umana, sub toate aspectele.

 In timpul vietii profetului Muhammed, Sfantul Coran a fost incredintat spre memorare si scriere adeptilor sai. Textul original si complet al Coranului este disponibil oricui in limba araba, limba in care a fost revlat. Insusi Dumnezeu a fagaduit pastrarea lui si acesta este motivul pentru care tot Coranul a fost scris in timpul vietii profetului, chiar daca a fost scris pe frunze de palmieri, pergament, oase etc. Mai mult decat atat, mii de companioni au memorat tot Coranul, iar Profetul ii recita ingerului Gavril intreg Coranul o data in fiecare an si de doua ori in ultimul an din viata. Apoi primul Calif, Abu Bakr, l-a insarcinat pe scribul Profetului, Zaid bin Thabit, sa stranga intregul Coran intr-un singur volum. Acest volum s-a aflat la Abu Bakr pana la moartea sa. Apoi a fost preluat de cel de-al doilea calif, Umar, si apoi a ajuns la Hafsa, sotia Profetului. Din acest manuscris original, cel de-al treilea calif, Uthman, a facut mai multe exemplare si le-a trimis la diferite teritorii musulmane. Coranul a fost pastrat atat de meticulous, pentru ca avea sa fie Cartea de calauzire a oamenirii pentru toate vremurile ce vor urma. Acesta este motivul pentru care Coranul nu se adreseaza numai arabilor, in a caror limba a fost revelat, ci se adreseaza omului, ca fiinta umana.

O, tu, omule! Ce te-a abatut de la calea Domnului tau?

Traducerea sensurilor in mai multe limbi straine este larg raspandita. Hadis-urile, adica relatarile profetului Muhammed, au interpretat si au detaliat principiile generale ale Coranului.

De-a lungul secolelor, aplicabilitatea invataturilor coranice este dovedita prin exemplul lui Muhammed si a musulmanilor. Modul de abordare caracteristic Coranului consta in faptul ca indrumarile lui au ca scop bunastarea generala a omului si se bazeaza pe posibilitatile care-i sunt la indemana. In toate dimensiunile ei, intelepciunea continuta in Coran este definitiva. Nu condamna, nu chinuieste trupul si nici nu nesocoteste sufletul. NuIl umanizeaza pe Dumnezeu si nici nu il divinizeaza pe om. In schema finala a creatiei, fiecare lucru este plasat cu atentie acolo unde trebuie.

coranulCu toate acestea, cei care pretimd ca Muhammed a fost autorul Coranului spun un lucru care este omeneste imposibil. In primul rand, cum ar fi putut o persoana din secolul al VI-lea al erei noastre sa graiasca asemenea adevaruri stiintifice continute in Coran? Cum ar fi putut o asemenea persoana sa descrie atat de precis evolutia embrionului in interiorul uterului, asa cum vedem in stiinta moderna? In al doilea rand, cum am putea sa credem ca Muhammed care pana la varsta de 40 de ani era insemnat numai pentru cinstea si integritatea sa, a inceput dintr-o data sa scrie o carte neintrecuta in mediul literar, incat intreaga legiune de poeti nu au putut sa o intreaca sau sa o egaleze? In cele din urma, cum am putea sa spunem ca Muhammed, care era cunoscut in societatea lui ca “Al-Amin” (Cel demn de incredere) si care era in acelasi timp admirat pentru cinstea si integritatea sa de invatatii ne-musulmani, ar fi putut veni cu o pretindere mincinoasa? Cum am putea sa spunem ca, pe baza acelei minciuni, ar fi putut ademeni mii de oameni de caracter, plini de integritate si cinste? In mod sigur, orice cautator sincer si drept al adevarului va crede ca, fara indoiala, Coranul este cartea revelata de Allah.

Oferim aici parerile unor personalitati ne-musulmani referitoare la Coran. Cititorii pot cu usurinta sa vada cum, referitor la Coran, lumea moderna se apropie tot mai mult de realitate.

„Cu toate acestea ne intoarcem adesea la Coran, la inceput displacandu-ne de fiecare data, dar curand atragandu-ne, surprinzandu-ne si in cele din urma impunandu-ne respectul…Stilul sau, potrivit continutului si telului sau, este riguros, grandios, colosal – uneori este cu adevarat sublim… De aceea aceasta carte va continua sa exercite de-a lungul vremii o foarte puternica influenta.” (Ghote, citat in T.P. Hughes, “Dictionar al Islamului”)

„Coranul ocupa in mod evident o importanta pozitie intre cele mai mari carti religioase ale lumii. Desi cea mai tanara opera apartinand acesti gen de literature, este mai minunata decat oricare alta in ceea ce priveste efectul pe care il are asupra unor mase mari de oameni. A dat nastere unei faze cu totul noi in gandirea umana si unui tip proaspat de caracter. Pentru inceput a transformat multe triburi desertice heterogene din Peninsula Arabica intr-o natiune de eroi si apoi a inceput sa creeze vastele organizatii politico-religioase ale lumii mahomedane, care se numara printre cele mai mari forte pe care Europa si Orientul trebuie sa le ia in socoteala in ziua de azi.” (G. Margoliouth, Introducere la J.M. Rodwell “Coran”, New York; 1977.)

„O lucrare care starneste emotii atat de puternice si aparent diferite chiar si cititorului rezervat, o lucrare care nu numai ca invinge aversiunea cu care cititorul si-a inceput lectura, dar transforma acest sentiment ostil in uimire si admiratie, o asemenea lucrare nu are cum sa fie o opera a mintii omenesti si este intr-adevar o problema de mare interes pentru orice spectator care cugeta la destinele omenirii.” (Dr. Steingass, citatde T.P. Huges, ” Dictionar  al islamului”)

„Constatarea de mai inainte vorbeste despre ipoteza acelora care considera ca Muhammed este autorul Coranului ca fiind de neconceput. Cum a putut un om, in afara de faptul ca era analfabet, sa devina cel mai important autor, in ceea ce priveste meritele literare, din cadrul intregii literature arabe? Cum a putut sa exprime adevaruri de natura stiintifica pe care nicio alta fiinta umana nu le-a putut spune la acea vreme, si toate acestea fara sa faca nici cea mai mica greseala pe un anume subiect?” (Maurice Bucaille “Biblia, Coranul si Stiinta”, 1978, p. 125.)

„Meritele de opera literara (ale Coranului) nu ar trebui poate sa fie masurate prin unele percepte preconcepute cu gust subiectiv si estetic, ci prin efectele pe care le-a avut asupra contemporanilor lui Muhammed si a concetatenilor lui. Daca a vorbit atat de puternic si de convingator catre inimile ascultatorilor incat sa sudeze pana in zilele noastre elemente centrifuge si antogoniste intr-un trup compact bine organizat, insufletit de idei cu mult mai marete decat cele care staruisera mai inainte in mintea arabilor, atunci elocventa lui a fost desavarsita, chiar si numai pentru ca a intemeiat o natiune civilizata din niste triburi salbatice si a adus un suflu nou in cadrul istoriei.” (Dr. Streingass, citat de Hughes “Dictionar al islamului”, p.528.)

„In prezenta incercare de a imbunatati performanta predecesorilor mei si de a da nastere unui lucru care ar putea fi acceptat ca exprimand, intr-un mod mult mai slab, ce-I drept, retorica sublima a Coranului, m-am straduit sa studies ritmurile complexe si variate care – in afara de mesajul transmis – constituie pretinderea de necontestat a Coranului de a se numara printre cele mai mari capodopere literare ale omenirii…Aceasta trasatura caracteristica – aceasta simfonie inimitabila, dupa cum a descris credinciosul Pickhall Cartea sa Sfanta, ale carei sunete misca omul pana la lacrimi si extaz – a fost aproape in totalitate ignorat de traducatorii precedenti; nu este surprinzator asadar ca ceea ce au tradus ei suna intradevar neinteresant si plictisitor, in comparatie cu originalul splendid impodobit.” (Arthur J. Arberry, “Interpretarea Coranului” Londra, Oxford University Press, 1964.)

„Un studio total obiectiv al lui (al Coranului), in lumina stiintei moderne, ne face sa recunoastem intelegerea dintre cele doua, asa cum s-a afirmat deja cu repetate ocazii. Ne face sa socotim ca este de neconceput ca un om de pe vremea lui Muhammed sa fie autorul unor asemenea afirmati si asta din pricina stiintei care exista in acea vreme. Aceste considerente sunt numai o parte din ceea ce ii confera revelatiei coranice locul ei unic si il forteaza pe invatatul impartial sa admita incapacitatea lui de a oferi o explicatie care sa se bazeze numai pe argumnete concrete.” (Coranul si Stiintele Moderne, 1981, p.18.)

Soucre Link

Views: 0

0Shares

Ultimele capitole din Coran

Ultimele capitole din Coran

Pentru a putea implini cu mai mare usurinta actele de adorare, un nou musulman ar trebui sa se straduiasca sa memoreze unele parti din Coran. Se stie ca nu toate surele (capitolele) din Coran sunt la fel de lungi, dar si faptul ca unele sunt extrem de lungi. De exemplu, a doua sura din Coran – Al-Baqarah – este cea mai lunga si are 286 de versete.

Un nou musulman poate incepe cu memorarea capitolelor mai scurte, din partea de final a Nobilului Coran. Puteti regasi mai jos ultimele trei sure din acesta.

Capitolul Al-Ikhlas

În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător

Spune: „El este Allah, Cel Unic! Allah-us-Samed!

El nu zămisleşte şi nu este născut şi El nu are pe nimeni egal!”

Capitolul Al-Ikhlas 112: 1-4.   As-Samed este Cel care nu are nevoie nimic şi de nimeni; dimpotrivă, totul are nevoie de El. De asemenea, termenul mai înseamnă şi „Cel către Care se îndreaptă totul la orice nevoie”. Abud-Darda (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Nu poate vreunul dintre voi să citească o treime din Coran într-o singură noapte?” Companionii au spus: „Cum să putem citi?” Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: „Capitolul Al-Ikhlas este o treime din Coran.” (Muslim, Salatu-l Misafirin, 259 / 811; alte relatări ale acestui hadis le găsim în At-Tirmizi, Fada’ilu-l Qur’an, 10 / 2824).

 

Capitolul Al-Falaq

În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător

Spune: „Eu caut adăpost la Stăpânul revărsatului zorilor împotriva răului [venind] de la ceea ce El a creat şi împotriva răului întunericului care se aşterne şi împotriva răului vrăjitoarelor care suflă în noduri şi împotriva răului pizmuitorului, când pizmuieşte.”

Capitolul Al-Falaq. ‘Aişah (Allah să fie mulţumit de ea!) a relatat: „Trimisul lui Allah, în fiecare noapte când intra în pat, îşi unea palmele, sufla în ele recitând capitolele Al-Ikhlas, Al-Felaq, An-Nas, după care îşi ştergea tot corpul atât cât putea şi făcea aceasta începând cu capul şi faţa.” (Bukhari, Fada’ilu-l Qur’an 14; At-Tirmizi, Da’awat 21 / 3324; Abu Dawud, Aadaab 106 / 4397). În legătură cu ultimele două capitole din Coran, numite şi al-mu’auuazeteyn există peste cincizeci de relatări în primele nouă culegeri de hadisuri.

 

Capitolul An-Nas

În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător

Spune: „Eu caut adăpost la Domnul oamenilor, Stăpânul oamenilor, Dumnezeul oamenilor împotriva răului ademenitorului fugar care şopteşte în piepturile oamenilor, dintre ginni şi oameni.”

 

Capitolul An-Nas 114: 1-6. Abdullah ibn Hubeyb (Allah să fie mulţumit de el!) a spus: „Într-o noapte ploioasă şi întunecată, am plecat să îl căutăm pe Trimisul lui Allah pentru ca acesta să ne conducă în rugăciune. Atunci când l-am găsit, mi-a spus: «Spune!» Eu nu am spus nimic. Apoi a repetat: «Spune!» Eu am întrebat: «Ce să spun, o, Trimis al lui Allah?» El a spus: «Spune în fiecare dimineaţă şi seară de trei ori Surat Al-Ikhlas, Al-Felaq şi An-Nas!»” (Abu Dawud, Aadaab 109 / 4419; At-Tirmizi, Da’awat 69 / 3499; An-Nasai, Istiaze, 1).

Soucre Link

Views: 1

0Shares

Indrumătorul tău, Coranul

Enghin Cherim

 

Ia-ti o clipa de ragaz !
quran-03Care este relatia ta cu Nobilul Coran ? Cugeta la limbajul trupului tau ! La mainile tale. La inima ta. La atitudinea ta. Cum te simti ? Esti cumva grabit sa-ti termini recitarea zilnica, timp in care ai in minte doar lista cu activitatile zilnice de rezolvat ? Sau inima ta se racoreste si se insenineaza atunci cand te apropii de Carte ?

Deschide ochii ! Un miracol “audio”, revelat profetului Muhammed (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) in urma cu 1400 de ani a ajuns pana la TINE, prin vointa lui Allah Preainaltul ! I-ai multumit lui Allah pentru acest lucru ?
Aceasta este Cartea, cea fara de indoiala; Ea este Calauza pentru cei smeriti.  (Al-Baqarah 2:2)
Cartea de care se vorbeste aici este tocmai Nobilul Coran pe care il avem si din care recitam in fiecare zi. Allah Preainaltul s-a referit la el ca fiind “Cartea” care este indrumar pentru cei care se tem de Allah. Acestea fiind zise, hadeti sa ne repetam de mai multe ori ca “Indrumarea apartine celor care sunt smeriti!”
Cu adevarat, indrumarea (hidaayah) – este acordata doar acelora care se tem de Allah Preainaltul (celor care poseda taqwa).

Allah Preainaltul spune,

Spune : “El este pentru cei care cred ocarmuire si tamaduire, insa aceia care nu cred [au] in urechile lor surzenie si el este pentru ei ratacire ! Acestia sunt ca si cei chemati dintr-un loc departat !” (Fussilat 41:44)
Semnificatia smereniei (taqwa)

Intelesul de baza al substantivului taqwa este acela de a evita ceva ce-i displace celuilalt. S-a relatat ca ‘Umar bin Al-Khattab l-a intrebat pe Ubeyy bin Ka’b despre taqwa. Ubeyy i-a spus, “Ai pasit vreodata pe o carare presarata cu spini ?” ‘Umar a raspuns, “Da.” Ubeyy a continuat, “Si ce ai facut atunci ?” El i-a raspuns, “Mi-am suflecat manecile si m-am fortat [sa fac acest lucru].” Ubeyy a concluzionat, “Aceasta inseamna taqwa.” [extras din Tafsir  – Ibn Kathir]

Constiinta divinitatii reprezinta miezul evlaviei (taqwa), deoarece aceasta constiinta presupune recunoasterea, simtirea si constientizarea prezentei lui Dumnezeu tot timpul, a faptului ca El te priveste si stie ceea ce faci, El stie chiar si ceea ce este in sufletul tau. Aceasta stare te face sa incerci sa pasesti in viata in conformitate cu legile lui Dumnezeu si sa te rusinezi sa faci greseli in prezenta Sa, care este permanenta. (dr. Jamal Badawi)

Prin urmare, acea persoana care are evlavie (taqwa) incearca sa evite atat acele lucruri care ii displac lui Dumnezeu, cat si pe cele care i-ar putea dauna siesi sau altora. Aceasta este reflectata minunat intro poveste din vremea lui ‘Umar ibn Al-Khattab. O copila avea o mama care obisnuia sa vinda lapte. Insa pentru a spori cantitatea de lapte cu scopul de a obtine mai multi bani, ea adauga apa in acel lapte. Vazand-o ce face, fata si-a sfatuit mama sa nu mai pacaleasca. Aceasta i-a raspuns ca sunt singure si ca ‘Umar, califul, nu le poate vedea. Auzind una ca aceasta, fata i-a spus ca ‘Umar nu le poate vedea, dar Dumnezeul lui ‘Umar poate sa faca acest lucru.
* Cantareste-ti evlavia (taqwa) chiar astazi, prin intermediul faptelor ! Cat de mult te abtii de la pacate ? Ai privit cu insistenta la persoanele de sex opus? Spui minciuni chiar acum sau urmeaza sa o faci ? Nu-ti faci rugaciunile sau le faci cu intarziere? Nu mai amana! Revizuiește-ți faptele inainte de a nu mai primi Calauzire!
* Data viitoare cand te intalnesti cu Nobilul Coran reaminteste-ti sa-l “manuiesti cu grija”. Da! Mai grijuliu decat o faci atunci cand doresti sa-ti achizitionezi un ultimul tip de telefon mobil sau costisitorul tau gadget pe care il indragesti. Nu uita! Nobilul Coran este mult mai scump decat toate acestea. Gestioneaza-l cu evlavie (taqwa), retinand fiecare cuvant al sau cu umilinta si de fiecare data ia acea decizie care sa te duca inainte … inshaAllah!

 

sursa: Biblioteca virtuală IslamRomaniaSoucre Link

Views: 0

0Shares