Categorie: Qur’an-ul și Sunnah

În această categorie puteți citi materiale despre Coran și Sunnah (tradiția profetică), cele două surse principale de călăuzire în viața unui musulman.

Calauzirea lui Allah

Demirel Gemaledin

بسم الله الرحمن الرحيم

Vor zice cei fără chibzuință dintre oameni: „Ce i-a întors de la Qibla lor pe care o avuseseră mai înainte?” Spune: „Ale lui Allah sunt Răsăritul și Apusul. El îl călăuzește pe acela pe care voiește El pe o cale dreaptă”. 

(Al-Baqarah 2:142)

Acest verset face referire foarte clară la schimbarea direcției de rugăciune a Profetului Muhammed, صلى الله عليه و سكم şi a companionilor săi. La început, prima direcție de închinare pentru rugăciune fusese stabilită de Allah către Quds, Ierusalim, dar, de fapt, aceasta nu a fost prima, ci a doua direcție de rugăciune, deoarece, atunci când Avram şi Ismail au construit Kaba , oamenii se rugau către Kaba şi nu către Ierusalim. Mai apoi, oamenii conduși de profeții lor s-au îndreptat pentru rugăciune către Quds şi așa a apucat vremurile şi profetul Muhammed, sallallahu aleihi wa sallem.

De aceea, se întâmplă uneori ca unele persoane să spună că baza este Quds şi Meka este excepția, dar nu este aşa , ci dimpotrivă, de când Allah a trimis oamenii pe pământ, baza este Kaba de la Mecca, iar Al Quds este excepția.

Profetul Muhammed, sallallahu aleihi wa sallem, a ajuns la Medina şi a făcut rugăciunea în direcția Al Quds. A construit moscheea de la Quba, moscheea de la Jummah şi moscheea Profetului – masjid al nabawi.

Profetul Muhammed, sallallahu aleihi wa sallem, a sosit în Medina într-o zi de vineri, pe 12 Rabi Al-Auual (27 septembrie 622 e.n.).

Cu câteva nopți înainte el înnoptase în afara Medinei gândindu-se cu ce titulatură va intra în Medina , care vor fi relațiile lui cu cei care erau in Medina – oraș care la vremea respectivă avea o populație de aproximativ 10000 de locuitori, dintre care doar 10% erau musulmani, restul fiind creștini si evrei. Dacă Profetul ar fi intrat direct în Medina , fără a avea multe dintre principiile de relaționare cu creștinii şi evreii, ar fi putut să iasă scandal.

În acele zile în care Profetul a locuit în Quba a scris Constituția Medinei, şi aceasta este considerată a fi prima Constituție scrisă pentru o comunitate interreligioasă şi multiculturală, prima Constituție care vorbește despre oameni şi egalitate : „Toți oamenii sunt egali!” După aceea, Profetul a trimis Constituția la Medina şi a adunat parerile locuitorilor şi abia apoi a intrat în oraș, ştiind, de acum, cum să relaționeze cu aceștia.

„Prima sarcină pe care Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi sã-l miluiască! – a preluat-o la sosirea în Medina, a fost construirea unei moschei chiar pe locul unde îngenunchease cămila sa. Pământul care aparținea a doi orfani a fost cumpărat. Însuși Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a contribuit la construirea moscheii, cărând chirpici şi piatră în timp ce recita versurile: “O, Allah! nu există nici o strălucire decât cea a Vieții de Apoi, Te implor să-i ierți pe emigranți şi pe “ajutoare”.” Pe atunci, Qibla (direcția spre care musulmanii îşi întorc fața în rugăciune) a fost orientată spre Ierusalim şi au mai fost ridicați doi piloni care sã susțină tavanul. Moscheea era de formă pătrată, cu latura de aproximativ nouăzeci de metri, orientată spre nord şi având trei porți, câte una pe fiecare dintre celelalte trei laturi. În apropiere, camerele rezervate pentru Profet şi familia sa au fost construite din piatră şi chirpici cu acoperiş din frunze de palmier. La nord de moschee a fost rezervat un loc pentru musulmanii care nu aveau nici casă, nici familie. În această etapă timpurie a erei post-migratorii a fost inițiată chemarea la rugăciune (Azan).” (fragment din Nectarul pecetluit)

De ce nu a construit Profetul, sallallahu aleihi wa sallem, un minaret acestei moschei, de ce nu împodobit-o, de ce nu a înfrumusețat-o? El a vrut sa fie simplă fiindcă niciodată nu a acordat importanță înfățișării lucrurilor, ci a acordat importanță sufletelor oamenilor şi a dorit să clădească inimi, caractere.

Când Profetul, sallallahu aleihi wa sallem, a început să se roage în moschee, „gurile rele „ au început să vorbească despre faptul că şi Profetul se roagă în direcția Quds, iar Profetul a simțit atunci o strângere de inimă si şi-a ridicat privirea către cer cerându-i lui Allah să schimbe direcția de rugăciune, iar Allah a schimbat atunci direcția de rugăciune către Kaba. Idiferent în ce direcție ne îndreptăm către rugăciune fie Kaba, fie Quds, Allah este peste tot: „Ale lui Allah sunt Răsăritul şi Apusul.” Cu alte cuvinte, ce importanță are în ce direcție te îndrepți pentru rugăciune atât timp cât nu ai călăuzire de la Allah, ar fi răspunsul pentru acești ipocriți. „Allah îl calauzește pe acela pe care voiește El…” – pe cine vrea Allah sau pe cine vrea omul? Şi una, şi cealaltă, fiindcă Allah dacă vrea să călăuzească pe cineva, îl călăuzește, dar şi omul dacă vrea să primească călăuzirea de la Allah, va fi călăuzit cu adevărat.Soucre Link

Hits: 0

0Shares

Oamenii din jurul Profetului

Oamenii din jurul Profetului

Când un arab din acele zile vedea ceva, vorbea precum un expert. Arabii erau oameni ai percepţiei şi ai intuiţiei. Dacă unul dintre ei vedea urme de paşi pe drum, spunea: „Acestea sunt urmele de paşi ale persoanei cutare.” Mirosea respiraţia celui cu care vorbea şi realiza dacă spunea adevărul sau minţea.

Aceşti bărbaţi au fost contemporani cu Muhammad şi i-au fost alături încă de la venirea lui pe lume. Nu le-a fost ascuns nimic din viaţa sa. Perioada copilăriei, care nu este observată de către alţii în afară de oamenii din jurul copilului şi de către rudele apropiate, în cazul lui Muhammad a fost văzută şi observată de către toţi oamenii din Mekka. Aceasta s-a întâmplat întrucât copilăria lui nu a fost ca oricare alta. A atras atenţia asupra sa datorită semnelor timpurii de maturitate şi iniţiativă şi datorită respingerii jocurilor obişnuite ale copiilor în favoarea seriozităţii bărbaţilor.

De exemplu, oamenii din jurul Profetului (din Quraish) obişnuiau să spună despre nepotul lui ’Abd Al-Muttalib că stătea departe de locurile de joacă ale copiilor şi de petrecerile lor şi obişnuia să le răspundă ori de câte ori era invitat să participe: „Eu nu am fost creat pentru asta.”

Mai mult decât atât, când doica sa Haliimah l-a dus înapoi la familia sa, ea le-a împărtăşit observaţiile, experienţele sale cu copilul şi ceea ce văzuse la el pentru a-i convinge că nu era un copil obişnuit. Ea credea că există un secret ascuns în el, cunoscut doar lui Allah, care ar putea fi dezvăluit într-o zi.

Cât despre tinereţea sa, câtă inocenţă! Era lucid şi rafinat. Preocuparea rudelor sale în ceea ce-l priveşte a sporit, vorbind despre el mai des şi lăudându-l mai mult. Maturitatea sa a fost pe deplin observată de fiecare ochi, ureche şi inimă. Mai presus de toate se afla conștiința comunităţii sale, conduita şi comportamentul său oferind un criteriu asupra adevărului, bunătăţii şi a frumuseţii.

La acea vreme, viaţa era una limpede şi luminoasă, din leagăn până în mormânt. Toate viziunile, paşii, cuvintele, mişcările, chiar şi visele, speranţele şi amintirile sale constituiau dreptul tuturor oamenilor din prima zi în care s-a născut. Ca şi cum Allah Cel Milostiv dorea să le spună oamenilor: „Acesta este Profetul Meu trimis vouă. Calea sa este una a raţiunii şi a intelectului şi aceasta constituie întreaga sa viaţă, încă de pe vremea când era în faşă.”

De aceea analizează-i viaţa şi judecă cu raţiunea şi intelectul pe care îl deţii. Percepi vreun motiv de suspiciune? Simţi că există vreun neadevăr? A spus vreodată o minciună sau a trădat pe cineva? A judecat pe cineva nedrept? A manifestat vreodată vreun defect? A abandonat vreodată relaţiile sale de rudenie? A neglijat vreodată o îndatorire sau a lăsat deoparte o acţiune nobilă? A insultat vreodată pe cineva sau a adorat un idol? Citeşte cu atenţie şi cu meticulozitate, investighează, pentru că nu există niciun stadiu al vieţii sale care să fie ascuns sau voalat.

Dacă viaţa sa, după cum vezi şi observi, nu constituie nimic decât puritate, adevăr şi glorie, este raţional şi logic ca un om cu astfel de trăsături să spună minciuni la vârsta de patruzeci de ani? În legătură cu ce ar minţi? Despre Allah, pretinzând că el este Profetul Său (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), ales, preferat şi inspirat de către El?

Nu, acesta este răspunsul oferit de simţuri şi intuiţie. Care este modul tău de gândire şi ce drept ai să spui minciuni?

Aceasta, credem, a fost atitudinea primilor credincioşi faţă de Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), al muhaajiruun-ilor precum şi al celor care l-au adăpostit şi l-au susţinut.Soucre Link

Hits: 0

0Shares

Hadisul cel nobil, cel sacru și Coranul

  Demirel Gemaledin   Coranul, reprezintă cuvântul lui Allah – ca rostire, ca formă, ca sens şi ca structură – pe care l-a coborât Gavriil în inima profetului Muhammad, care la rândul său l-a transmis oamenilor în chip de Coran, adică vorbele lui Allah Preaslăvitul, fără ca nici Gavriil, nici Muhammad să intervină în ele. […]

0Shares

 

Demirel Gemaledin

 

Coranul, reprezintă cuvântul lui Allah – ca rostire, ca formă, ca sens şi ca structură – pe care l-a coborât Gavriil în inima profetului Muhammad, care la rândul său l-a transmis oamenilor în chip de Coran, adică vorbele lui Allah Preaslăvitul, fără ca nici Gavriil, nici Muhammad să intervină în ele.

Hadisul sacru reprezintă cuvântul lui Allah numai ca sens. Allah Preaslăvitul îi dă lui Gavriil ideea hadis-ului sacru, iar Gavriil alege cuvintele cu care exprimă acest sens trimis de Allah Preaslăvitul, iar profetul Muhammad îl ia de la Gavriil şi-l transmite oamenilor.

Hadisul profetic reprezintă tot cuvântul lui Allah, al cărui sens îl trimite lui Gavriil, iar  Gavriil, la rândul său, îl transmite profetului Muhammad, pentru ca el să-l îmbrace în veşmânt sonor. Cu alte cuvinte, profetul alege vorbele prin care exprimă sensul respectiv, în stilul său propriu.

Deci este vorba de trei metode diferite de a da veşmânt sonor cuvântului lui Allah.

Ceea ce vă dăruieşte Trimisul primiţi, iar cele de la care vă opreşte, de la acelea opriţi-vă şi fiţi cu frică de Allah, căci Allah este aspru la pedeapsă! (Al-Haşr 59:7)

„Întreaga mea comunitate va intra în Paradis, cu excepţia celui care „refuză”. [Oamenii] au întrebat: „Cine este acela care „refuză”, Trimis al lui Allah?” El a răspuns: „Cel care mă ascultă intră în Paradis. Iar acela care nu mă ascultă – el este acela care refuză [Paradisul].” (Al-Bukhari, relatat de Abu Hurairah)

„V-am lăsat printre voi două lucruri. Nu veţi rătăci urmându-le: Cartea lui Allah şi Sunnah mea” (Al-Hakim, relatat de Abu Hurairah)

Tradiţia Profetului (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) sau Sunnah este cea de-a doua revelaţie nerecitată, explicarea Coranului de către Profet (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Pentru musulmani ea reprezintă a doua sursă pentru verdicte juridice şi precepte morale. Este aşadar o datorie a musulmanilor de a înţelege pe deplin şi de a se ţine strâns şi pe deplin convinşi de ea, în orice fac şi în modul în care se comportă, precum şi în felul în care cheamă oamenii la islam sau predau această religie. Este deosebit de important acest lucru, având în vedere faptul că respectul musulmanilor faţă de tradiţia Profetului (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a deteriorat de-a lungul secolelor de declin, la fel cum s-a deteriorat şi respectul faţă de Coran.

Soucre Link

Hits: 1

0Shares