Categorie: Sunnah – Tradiția profetică

Ce insemnau ansarii pentru Profet

Jurământul ideal al „ajutoarelor” (ansarilor)

Muhammed Al-Ghazali

„Ajutoarele” (ansarii), asa cum fusesera numiti musulmanii din Medina, au făcut un jurământ înaintea Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), si anume ca vor sprijini acest mesaj cu vieţile şi cu avuţiile lor şi vor face tot ce depinde de ei să apere Profeţia, până când mesajul va fi predat atât arabilor, cât şi celor ce nu sunt arabi. Legământul făcut de cei din neamul „ajutoarelor” (ansar) este considerat a fi cel mai glorios pact din analele credinţei.

Nu există alt termen de comparaţie în ceea ce priveşte sinceritatea, credinţa altruistă şi deplina supunere faţă de adevăr. Acest legământ a fost încheiat într-o noapte superbă din perioada pelerinajului (hajj). După aceea oamenii au plecat, fiecare în drumul său, şi s-au ocupat de afacerile pe care le aveau. Dar cei care au făcut jurământ s-au preocupat să împlinească acest legământ istoric şi au acceptat de bunăvoie toate cerinţele şi provocările acestuia.

În bătălia de la Bedr şi în alte bătălii sângele lor a curs în valuri. Profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a avut mare încredere în acel legământ făcut pentru supremaţia religiei în vremuri de restrişte şi pentru înălţarea tărâmului lui Allah.

În acest sens, când, după primul asalt în bătălia de la Hunain, musulmanii s-au retras, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) nu s-a uitat înspre rândurile de musulmani nou-veniţi, ci şi-a chemat vechii credincioşi care au făcut jurământ în acea vale, în noaptea din perioada de hajj, pentru ca să poată prelua controlul situaţiei.

Anas (Allah să fie mulţumit de el!) ne povesteşte că, pentru bătălia de la Hunain, triburile Hauazan şi Ghatfan au participat la luptă cu averea, echipamentul şi fiii lor.

Profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) avea o armată de zeci de mii de oameni, din care făceau parte şi cei ce-i erau îndatoraţi pentru victoria de la Mekka, însa toţi l-au părăsit şi a rămas singur. La vremea aceea a făcut a doua chemare. El s-a întors către dreapta sa şi a chemat: „O, neamul «ajutoarelor»!” Ei au zis: „Aici suntem, o, Trimis al lui Allah! Suntem cu tine, fii pe pace!” Profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) călărea pe un catâr cenuşiu. A descălecat şi a zis: „Eu sunt supusul lui Allah şi Trimisul Său!” Politeiştii au fost înfrânţi şi armata islamică a dobândit o pradă consistentă. Profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a împărţit prada între noii veniţi, cei care au acceptat Islamul în ziua în care a fost cucerită Mekka, şi „emigranţi” (muhagirin). El nu a împărţit nimic „ajutoarelor”. Aceştia au fost puţin tulburaţi. Au început să vorbească între ei: „Când situaţia era disperată, noi am fost cei chemaţi, dar când prada a fost capturată, ea este împărţită la alţii.” Când Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a aflat acest lucru, i-a adunat şi i-a întrebat: „O, neam al ansar-ilor! Ce zvonuri am auzit despre partea voastră?” Ei au rămas tăcuţi. Atunci el a zis: „O, «ajutoarelor»! Nu vă convine ca alţii să aibă parte de bunurile pământeşti, iar voi să vă întoarceţi acasă cu Muhammed?” Ei au răspuns: „De ce nu, o, Trimis al lui Allah! Suntem mulţumiţi.” Profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Dacă oamenii umblă pe o vale şi «ajutoarele» (ansar) pe altă vale, atunci eu voi umbla pe valea pe care umblă «ajutoarele».” (Bukhari).

Adevărul este că acest important mesaj avea nevoie de ascuţişul săbiilor „ajutoarelor”. Ei şi-au împlinit promisiunea, sacrificându-şi vieţile şi tot ce aveau. Nu aveau dinaintea ochilor profiturile efemere ale acestei lumi, nici vreo plăcere sau vreun avantaj trecător. Politica pe care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a adoptat-o la împarţirea prăzii de război s-a bazat pe sinceritatea şi credinţa lor. Beduinii care au devenit musulmani într-o etapă ulterioară aveau nevoie de ajutor financiar ca să nu se descurajeze în faţa greutăţilor ce aveau să apară în calea lor ca o consecinţă a aderării lor la Islam. Din această pricină, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a vrut să-i reasigure şi să-i îmbărbăteze şi, fiindcă „ajutoarele” aveau o credinţă de nezdruncinat, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) i-a lăsat aşa cum erau. În asemenea condiţii, profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Dau câteva lucruri unui om astfel ca (din cauza faptelor sale rele) Allah să nu-l arunce în iad, deşi există alte persoane care îmi sunt mai dragi.” (Bukhari).Soucre Link

Hits: 0

0Shares

Viata Khadijei alaturi de Muhammad – part 2

Viata Khadijei alaturi de Muhammad – part 2

 

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a avut trei fii, doi cu Khadijah (Allah să fie mulţumit de ea!) şi Ibrahim, al treilea fiu, cu Maria Qabtiyyah (Allah să fie mulţumit de ea!). Primul fiu a fost numit Qasim, iar Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ajunsese să fie cunoscut ca Abu Qasim (tatal lui Qasim). Al doilea fiu, ’Abdullah, era de asemenea cunoscut ca Tahir (cel curat) ori Tayyab (cel bun). Ambii au murit în copilărie, iar
necredincioşii au fost nespus de fericiţi că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu mai avea moştenitori pentru a-i duce mai departe nobila misiune. Al treilea fiu, Ibrahim, a fost născut de soţia sa, Maria Qabtiyyah (Allah să fie mulţumit de ea!). De asemenea, a murit în copilărie. Când l-a văzut pe Ibrahim murind, l-a ridicat uşor şi a recunoscut că era neputincios şi nu putea face nimic înaintea voinţei lui Allah Preaînaltul.

„Ştim că moartea este inevitabilă şi este un adevăr al vieţii. Ştim, de asemenea, că cei rămaşi în urmă îi vor ajunge pe cei plecaţi mai înainte; dacă nu ar fi aşa, ne-am întrista şi mult mai mult pentru Ibrahim. Sufletul îl jeleşte şi ochiul varsă lacrimi, dar nu este potrivit să spunem cuvinte care ar putea să-i displacă Domnului nostru, Creatorului şi Susţinătorului nostru.”

În ziua în care Ibrahim a murit, a fost o eclipsă de soare. Arabii din vremurile vechi erau superstiţioşi şi au asociat aceste fenomene ale naturii – eclipsele de lună şi de soare – cu moartea unui om important. Mulţi musulmani chiar au început să asocieze eclipsa de soare cu moartea lui Ibrahim. Dar Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a îndreptat imediat spre amvon şi în timpul predicii sale, a spus: „Eclipsele de lună şi de soare sunt semnele lui Allah. Ele nu au loc niciodată datorită morţii vreunei fiinţe umane. Când le vezi pe oricare dintre acestea, oferă salat.”

Duşmanii lui au început să-l numească Abtar, cel care nu are descendenţi, cel a cărui neam a fost oprit. Dar Allah Preaînaltul a avut mai multe binecuvântări pregătite pentru el. Apoi i-a revelat frumoasele versete ale Surei Al-Kawthar, a opta sură a Nobilului Coran:

 

„Noi ţi-am dat ţie [Al-Kawthar] prisosinţă. Deci împlineşte Rugăciunea pentru Domnul tău şi jertfeşte. Cel ce te urăşte va fi fără copii!” (Coran 108: 1-3).

 

Când necredincioşii au văzut că Islamul atrăgea din ce în ce mai multe persoane în ciuda tuturor tacticilor lor, ei s-au întrunit pentru a stabili ce paşi ar trebui urmaţi pentru a opri răspândirea acestei noi religii. Au hotărât să declare un boicot total, deschis, politic şi economic, împotriva tribului Banu Haşim. Acesta a avut loc în cel de-al şaptelea an după ce Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a declarat Trimis al lui Allah. De asemenea, anul este cunoscut în istoria Islamului ca Şi’ab Abi Talib.

A fost foarte cumplit, deoarece copiii nevinovaţi s-au confruntat cu lipsa hranei, iar adulţii au supravieţuit mâncând frunzele copacilor. Totuşi, grupul adepţilor lui Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu au întors spatele religiei lor adevărate şi au ieşit din acest calvar mai puternici şi mai curaţi decât înainte.

Khadijah (Allah să fie mulţumit de ea!), care fusese crescută în lux în casa înstărită a tatălui ei, se confrunta acum cu greutăţile economice cu răbdare şi curaj, calităţi necesare celor ce trebuie să reziste unui asediu.Soucre Link

Hits: 0

0Shares

Viata Khadijei alaturi de Muhammad – part 3

Viata Khadijei alaturi de Muhammad – part 3

 

Nobleţea caracterului şi comportamentului Khadijei (Allah să fie mulţumit de ea!) L-au mulţumit pe Allah Preaînaltul atât de mult, încât i-a trimis urări speciale. Această întâmplare a fost relatată de către Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) lui Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) şi a fost citată într-unul din hadisurile din Sahih Al-Bukhari.

Khadijah (Allah să fie mulţumit de ea!) a fost soţia şi mama ideală. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a trăit în casa ei, care astfel a devenit un loc binecuvântat, datorită prezenţei lui şi a faptului că Gibriil (Pacea fie asupra lui!) venea foarte des să-l viziteze acolo, aducând relevaţiile coranice. Casa ei a devenit centrul Islamului, unde companionii şi companioanele îi vizitau adesea pentru a fi părtaşi la ospitalitatea lui Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi a soţiei lui.

După Hijrah (emigrarea) Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) la Medina, casa a fost ocupată de fratele lui ’Ali (Allah să fie mulţumit de el!). Mai târziu, Mu’awiyah bin Abu Sufyan (Allah să fie mulţumit de el!), care a transcris câteva dintre revelaţiile divine, a cumpărat această casă şi a construit o moschee. Astfel, locul casei Khadijei (Allah să fie mulţumit de ea!) a devenit loc de rugăciune şi adorare pentru totdeauna. Ea obişnuia să se roage două unităţi de rugăciune, dimineaţa şi seara, împreună cu Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), chiar înainte ca rugăciunile să devină obligatorii prin porunca lui Allah. Există o întâmplare consemnată în istorie, în ceea ce priveşte acest lucru.

După ce a acceptat Islamul, ea a devenit mult mai contemplativă şi mult mai dedicată adorării; ea a găsit în rugăciune un sentiment binecuvântat de pace. ’Afif Kindi relatează că Abbas bin Abdul Muttalib a fost un prieten bun al lui şi obişnuia să-l viziteze des în Yemen, în legătură cu afacerile sale cu parfumuri. Într-una dintre aceste ocazii, când stăteau şi vorbeau în Mina, au văzut un tânăr chipeş apropiindu-se. El şi-a spălat cu grijă mâinile şi picioarele, după care s-a aşezat respectuos cu mâinile încrucişate la piept. Curând, o doamnă respectabilă, de viţă nobilă, şi un băiat chipeş i s-au alăturat. ’Afif l-a întrebat pe ’Abbas ce făceau şi dacă acesta era o nouă formă de exerciţiu. ’Abbas i-a răspuns că tânărul era fiul fratelui său ’Abdullah, iar doamna era soţia lui. Aceasta era o femeie de o mare bunătate şi cinste, o soţie şi o mamă ideală. Băiatul era fiul fratelui său, Abu Talib. Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a anunţat că el este Trimisul lui Allah şi a început să predice o nouă religie, numită Islam. La momentul potrivit, ’Afif a acceptat Islamul, dar a regretat întotdeauna faptul că nu a fost alături de Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi de companionii săi în rugăciuni şi adorare în acea zi memorabilă din Mina, când a auzit pentru prima dată de Islam.

Khadijah (Allah să fie mulţumit de ea!) a murit cu doar cu trei ani înainte de Hijrah, de emigrarea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) la Medina. A murit la vârsta de şaizeci şi cinci de ani, dedicându-şi aproape douăzeci şi cinci de ani lui Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi cauzei Islamului. Când Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a văzut-o în chinurile morţii, a consolat-o, spunându-i că aşa a hotărât Allah Preaînaltul şi că lucrurile de care îi era teamă, se vor dovedi favorabile pentru ea. Ochii ei s-au luminat şi şi-a privit dragul ei soţ, iar sufletul i-a părăsit trupul lumesc. Mormântul ei a fost pregătit într-un loc numit Hujjun, în apropiere de Mekka. Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a coborât în el pentru a vedea dacă totul era aşa cum ar fi trebuit să fie şi, cu propriile mâini, a coborât-o uşor în el. Astfel a trecut în nefiinţă „mama” tuturor musulmanilor, cea care s-a sacrificat în întregime pentru Islam.Soucre Link

Hits: 0

0Shares