Domnul lumilor – partea 3

    In ceea ce priveste, insa, indurarea / mila (ar-rahmah) ea reprezinta legatura si liantul care se afla intre Allah si supusii Sai. Si daca adorarea se produce dinspre supusi spre Domnul lor, iar stapanirea se produce dinspre Allah spre supusii Sai, indurarea este „cheia” conexiunii dintre El si supusii Sai – prin ea […]

In ceea ce priveste, insa, indurarea / mila (ar-rahmah) ea reprezinta legatura si liantul care se afla intre Allah si supusii Sai.

Si daca adorarea se produce dinspre supusi spre Domnul lor, iar stapanirea se produce dinspre Allah spre supusii Sai, indurarea este „cheia” conexiunii dintre El si supusii Sai – prin ea / din ea le-a trimis El lor pe trimisii Sai, si le-a pogorat lor Cartile Sale, si prin ea i-a calauzit, si in virtutea ei i-a locuit pe ei in casa rasplatii, in paradis, si prin ea i-a indestulat si i-a insanatosit si a pogorat asupra lor din binecuvantarile Sale; si astfel, liantul de legatura dinspre supusii Sai  spre El, Preainaltul, este supunerea si adorarea, iar dinspre El, Preaslavitul, spre supusii Sai este mila / indurarea; adica creatiile se raporteaza la Allah prin adorare, iar Allah Preaslavitul si Preainaltul se raporteaza la supusii Sai prin mila si indurare.

Si similaritatea dintre suveranitatea Sa (ca Domn) si indurarea / mila Sa este asemenea similaritatii dintre asezarea Sa pe tronul Sau si indurarea Sa.

Si astfel, cuvantul lui Allah, Preaslavitul:

Cel Milostiv care s-a asezat pe Tron (Ta-Ha 20:5)

este similar si in concordanata cu Cuvantul lui Allah in Surat Al-Fatihah (2-3):

Laudã lui Allah, al lumilor Stãpânitor,

Cel Milostiv, Îndurãtor. (Al-Fatihah 1:2-3)

Deoarece cuprinderea (marimea) suveranitatii Sale este atat de vasta incat nu exista nimic in afara cuprinderii ei, asemenea cuprinderii indurarii Sale si a cuprins totul cu indurarea si suveranitatea Sa.

Si s-a spus, de asemenea, ca se impune fiecaruia (matur si in deplinatatea facultatilor mintale) sa stie ca nu exista alt domn adevarat decat Allah, Unicul, si sa se relationeze intr-o modalitate potrivita / propice cu Cel care i-a facilitat lui tot ceea ce este mai bun pentru el, si sa indeplineasca prescriptiile Sale si sa I se supuna Lui, asa cum El, Preainaltul, i-a oferit lui pas cu pas, etapa cu etapa, conditiile propice dezvoltarii si implinirii sale, si sa fie consecvent intru aceasta si sa nu se abata de la acestea prin punerea lor in practica cu totat puterea finite sale, asa cum si Allah il protejeaza si il pazeste pe El.

Si s-a laudat Allah pe Sine Insusi prin aceea ca El este „Ar-Rabb” – Domnul, Suveranul si a asociat acest preafrumos nume al Sau in Nobilul Coran, dupa cum urmeaza…

Allah s-a preamarit pe Sine Insusi prin aceea ca El este „Rabbi-l-‘alamiin” = Domnul tuturor lumilor.

Si dintre cele mai marete modalitati prin care Allah Preainaltul S-a preaslavit pe Sine Insusi este tocmai insusirea atributului de „Ar-Rabb” (Domn, Suveran), si dintre acestea, aceea de „Rabbi-l-‘alamiin” – Domnul tuturor lumilor. Iar ” ‘alamiiin” reprezinta pluralul pentru substantivul ” ‘alam” (lume), si fiecare „tip”/”gen” / „specie” a creatiei lui Allah este „o lume” in sinea ei, precum ingerii, oamenii, djinii, animalele, plantele, obiectele si asa mai departe… iar Allah Preaslavitul si Preainaltul este Domnul tuturor lumilor.

Si a spus Allah:

Laudã lui Allah, al lumilor Stãpânitor, (Al-Fatihah 1:2)

Si a spus, de asemenea, vorbindu-i lui Ibrahim (Pacea lui Allah fie asupra sa!):

Când i-a zis Domnul lui: „Supune-te!”, el a rãspuns: „M-am supus [Tie], Stãpân al lumilor!” (Al-Baqarah 2:131)

 Spune: “Voiti sã invocãm noi în locul lui Allah ceva care nici nu ne foloseste, nici nu ne stricã? Si sã ne întoarcem pe cãlcâiele noastre, dupã ce Allah ne-a cãlãuzit, asemenea aceluia pe care seitanii l-au ademenit si rãtãceste pe pãmânt, descumpãnit, cu toate cã el are prieteni care-l cheamã la drumul cel drept, [zicându-i]: “Vino la noi!”? Spune: “Numai cãlãuzirea lui Allah este Cãlãuzire! Si ni s-a poruncit sã ne supunem Stãpânului lumilor!

(Al-‘An’am 6:71)

Spune: „Într-adevãr, Rugãciunea mea, actele mele de devotiune, viata mea si moartea mea îi apartin lui Allah, Stãpânul lumilor!

(Al-‘An’am 6:162)

Domnul vostru este Allah, care a creat cerurile si pãmântul în sase zile, iar apoi s-a asezat pe Tron. El face ca noaptea sã învãluie ziua, urmându-i degrabã. [El a creat] Soarele, Luna si stelele supuse poruncii Sale.

Si nu este decât a Lui înfãptuirea si stãpânirea. Binecuvântat este Allah, Domnul lumilor! (Al-‘Araaf 7:54)

Si textele ce stau ca si marturie in Nobilul Coran cum ca Allah este”Rabbi-l-‘alamiin” – Domnul tuturor lumilor sunt deosebit de numeroase.

Si El, Preainaltul, este Domnul a tot si a toate. Spune Allah:

Spune: „Sã caut eu un alt Domn în afarã de Allah, când El este Stãpân peste toate?

(Al-‘An’am 6:164)

Si S-a preamarit Allah Preainaltul pe Sine Insusi prin aceea ca El este „Rabbu-l-‘arsh” – Domnul tronului, iar „tronul” este cea mai mareata dintre creatiile Sale, Preaslavitul si a spus Allah:

Iar dacã ei se leapãdã, [atunci] spune: “Allah îmi este mie de ajuns! Nu existã altã divinitate în afarã de El! În El mã încred, cãci El este Stãpânul Tronului cel mare!”  (At-Tawbah 9:129)

Dacã s-ar afla în ele alti dumnezei afarã de Allah, amândouã ar fi stricate.  Mãrire lui Allah, Stãpânul Tronului, care este mai presus decât ceea ce spun ei.

(Al-‘Anbiy’a 21:22)

Preaînalt este Allah, Stãpânul adevãrat! Nu existã altã divinitate în afarã de El, Stãpânul Tronului sublim! (Al-Mu’minun 23:116)

Allah! Nu existã altã divinitate în afarã de El, Stãpânul Tronului minunat!” (An-Naml 27:26)

Si, de asemenea, S-a preamarit Allah Preainaltul pe Sine Insusi prin aceea ca El este „Rabbu-s-samauati ua-l-‘ard” – Domnul cerurilor si al pamantului si a spus Allah:

Iar el a zis: “Tu stii cã nu le-a trimis pe acestea decât Stãpânul cerurilor si al pãmântului, ca semne limpezi si eu te cred, o, Faraon, pierdut!”  (Al-‘Israa’ 17:102)

Le-am întãrit Noi, asadar inimile, iarã ei s-au ridicat si au zis: „Domnul nostru este Stãpânul cerurilor si al pãmântului! Noi nu vom chema niciodatã un alt Dumnezeu afarã de El, cãci, dacã am face aceasta, noi am rosti o nelegiuire!” (Al-Kahf 18:14)

El este Stãpânul cerurilor si al pãmântului si al celor ce se aflã între cele douã. Adorã-L pe El si fii statornic în adorarea Lui! Oare mai stii tu pe altcineva cu asemenea nume?” (Maryam 19:65)

Iar el a rãspuns: „Ba nu! Domnul vostru este Stãpânul cerurilor si al pãmântului, care le-a creat pe ele, iar eu sunt unul dintre aceia care vã mãrturisesc vouã despre aceasta. (Al-‘Anbia’ 21:56)

Mãrire Stãpânului cerurilor si pãmântului, Stãpânul Tronului! El este mai presus de ceea ce ei vorbesc [despre El]! (Az-Zukhruf 43:82)

Si S-a preamarit Allah Preainaltul pe Sine Insusi si prin aceea ca El este Domnul nostru si Domnul parintilor nostri cei dintai si a spus Allah:

 A continuat: „Stãpânul vostru si stãpânul pãrintilor vostri cei dintâi!”

(Ash-Shu’raa’, 26)

Nu existã altã divinitate afarã de El; El dã viatã si dã moarte si El este Stãpânul vostru si Stãpânul pãrintilor vostri cei dintâi.

(Ad-Dukhan, 8)

Si S-a preamarit Allah Preainaltul pe Sine Insusi prin aceea ca El este „Rabbu-l-mashriqi ua-l-maghribi” – Domnul rasritului si al apusului si spune Allah:

Domnul Rãsãritului si al Apusului! Nu existã altã divinitate afarã de

El; deci socoteste-L numai pe El Ocrotitor! (Al-Muzammil, 9)

Si a adãugat: „Stãpânul Rãsãritului si al Apusului si al celor care se aflã între acestea, dacã voi pricepeti!” (Ash-Shu’raa’, 28)

Asa cum de asemenea S-a laudat pe Sine cum ca El este Domnul celor doua rasarituri si al celor doua apusuri:

Stãpânul celor douã rãsãrituri si Stãpânul celor douã apusuri.

Asadar, pe care dintre binefacerile Domnului vostru le tãgãduiti? (Ar-Rahman, 17-18)

Precum si ca El, Preainaltul este Domnul rasariturilor si al apusurilor:

Nu! Jur pe Stãpânul rãsãriturilor si al apusurilor… (Al-Ma’arij, 40)

Si daca ne vom apleca asupra textului Nobilului Coran vom intalni numeroase pasaje in care Allah Preaslavitul si Preainaltul este preamarit prin intermediul numelui de „Ar-Rabb”, dupa cum urmeaza:

El este Cel Vesnic Viu [Al-Hayy]. Nu existã altã divinitate afarã de El, deci chemati-L pe El cu credintã curatã numai în El! Mãrire lui Allah, Stãpânul lumilor! (Ghafir, 65)

Mãrire Stãpânului cerurilor si pãmântului, Stãpânul Tronului! El este mai presus de ceea ce ei vorbesc [despre El]! (Zukhruf, 82)

Slavã lui Allah, Stãpânul cerurilor si Stãpânul pãmântului, Stãpânul [tuturor] lumilor! (Jathiya, 36)

Binecuvântat fie numele Domnului tãu Cel Plin de Slavã si de Cinste [Dhu al-jalal wa-l-‘ikram]! (Ar-Rahman, 78)

Si pomeneste numele Domnului tãu si dãruieste-te Lui, cu totul! (Al-Muzammil, 8)

Si, cu adevarat, a fost Allah preamarit si „chemat” in rugile lor de catre profeti, precum si de catre cei dreptcredinciosi  prin intermediul absolutului si preafrumosului Sau nume de „Ar-Rabb” (Domnul, Suveranul), si dintre acestea..

Ruga lui Adam (Pacea lui Allah fie asupra sa!) si a sotiei sale:

Si au rãspuns ei: „Doamne, am fost nedrepti cu sufletele noastre si dacã nu ne ierti si nu Te înduri de noi, vom fi printre cei pierduti”. (Al-‘A’raaf, 23)

Ruga lui Avraam (Ibrahim – Pacea lui Allah fie asupra sa!):

Si când Avraam si Ismail au ridicat temeliile Casei, [au zis ei]: “Doamne, primeste-o de la noi! Tu esti Cel care Aude Totul [si] Atoatestiutor [As-Sami’, Al-’Alim]!

(Al-Baqarah, 127)

Si [adu-ti aminte când] Avraam a zis: „Doamne, aratã-mi mie cum îi readuci la viatã pe cei morti?!”, I-a rãspuns: „Tot nu crezi?” El i-a zis: „Ba da! Ci numai sã se linisteascã inima mea!” El [Allah] i-a zis atunci: „Ia patru pãsãri si taie-le mãrunt, apoi pune pe fiecare munte o bucatã din ele, apoi cheamã-le si ele vor veni la tine în grabã. Si sã stii cã Allah este Atotputernic, Întelept [‘Aziz, Hakim]!”

(Al-Baqarah, 260)

Si ruga lui Moise (Musa – Pacea lui Allah fie asupra sa!):

A zis: „Doamne, iartã-mi mie si fratelui meu si lasã-ne pe noi sã intrãm întru îndurarea Ta, cãci Tu esti cel mai Îndurãtor dintre cei îndurãtori”. (Al-‘A’raf, 151)

Si a ales Moise saptezeci de bãrbati din neamul sãu pentru timpul întâlnirii cu Noi. Si când i-a lovit cutremurul [de pãmânt], a zis el: „Doamne, dacã Tu ai fi voit, i-ai fi putut pierde mai dinainte, ca si pe mine. Oare vrei Tu sã ne pierzi pentru ceea ce au sãvârsit cei nelegiuiti dintre noi? Aceasta nu este decât o încercare de la Tine, cu care-i duci în rãtãcire pe cei care Tu voiessti si îi cãlãuzesti pe cei care Tu voiesti. Tu esti Ocrotitorul nostru. Deci iartã-ne nouã si îndurã-Te de noi, cãci Tu esti cel mai bun dintre iertãtori! (Al-‘A’raf, 155)

Si ruga lui Noe (Nuh – Pacea lui Allah fie asupra sa!)

Si L-a chemat Noe pe Domnul sãu si a zis: “Doamne, fiul meu este din familia mea! Fãgãduinta Ta este Adevãrul, iar Tu esti cel mai drept dintre cei drepti!” (Hud, 45)

Si ruga lui Iosif (Yusuf – Pacea lui Allah fie asupra lui!)

Atunci a zis: „Doamne! Temnita îmi este mai dragã decât aceea la ce mã cheamã ele. Si dacã nu vei depãrta de la mine viclesugul lor, voi simti dorintã pentru ele si voi fi astfel printre cei prosti“. (Yusuf, 33)

101. Doamne! Tu mi-ai dat putere si m-ai învãtat tâlcuirea vedeniilor! Tu esti Creatorul cerurilor si pãmântului! Tu esti Ocrotitorul meu în aceastã lume si în Lumea de Apoi! Ia-mi viata când eu sunt în totalã supunere [musulman] si alãturã-mã celor evlaviosi!”

(Surat Yusuf, 101)

Si ruga sotiei lui Imran, mama Mariei, mama lui Isus (Pacea lui Allah fie asupra sa!):

Muierea lui Imran a zis: “Doamne, Îti juruiesc [numai] Tie ceea ce este în pântecul meu, devotat numai Tie! Primeste-l de la mine! Tu esti Cel care Aude Totul, Atoatestiutor [As-Sami’, Al-’Alim]!”. Si când a nãscut, a zis ea: “Doamne, am zãmislit o copilã!”, dar Allah stia bine ceea ce nãscuse ea. Si un bãiat nu este întocmai ca o copilã! “Eu i-am pus numele Maria si o încredintez pe ea si pe scoborâtorii ei ocrotirii Tale, împotriva lui seitan cel izgonit! Domnul ei a acceptat-o cu bunã primire si a lãsat-o sã creascã cu bunã crestere si a încredintat-o lui Zaharia(‘Al-‘Imran, 35-37)

Si ruga lui Zaharia ( Zakariaa – Pacea lui Allah fie asupra sa!):

[Aceasta este] povestirea despre îndurarea Domnului tãu fatã de robul Sãu Zaharia    Când el L-a chemat pe Domnul lui într-ascuns, Zicând: „Doamne, oasele mele sunt slabe si capul mi s-a aprins de cãruntete, dar nicicând eu nu am fost dezamãgit rugându-mã Tie! Doamne, Eu mã tem de urmasii mei de dupã mine, cãci muierea mea este stearpã, deci dãruieste-mi mie un urmas de la Tine, Care sã mã mosteneascã pe mine si sã mosteneascã si neamul lui Iacob! Si fã-l sã-Ti fie plãcut Tie, Doamne!” „O, Zaharia, Noi îti aducem buna vestire a unui prunc, al cãrui

nume fi-va Ioan, asa cum nu am numit pe nimeni mai înainte de el!” (Maryam, 4)

Si ruga lui Isus (‘Isaa – Pacea lui Allah fie asupra sa!):

Atunci a zis Isus, fiul Mariei: „O, Allah, Stãpân al nostru! Coboarã-ne nouã o masã servitã din cer ca sã ne fie nouã sãrbãtoare – pentru cel dintâi si pentru cel din urmã dintre noi – si semn de la Tine! Si blagosloveste-ne pe noi cu cele de ospãt, cãci Tu esti Cel mai bun dintre cei care hrãnesc!”. (Al-Ma’ida, 114)

Si rugile celor dreptcredinciosi:

Trimisul a crezut în ceea ce i-a fost pogorât de la Domnul sãu, asemenea si dreptcredinciosii. Fiecare [dintre ei] a crezut în Allah, în îngerii Lui, în scripturile Lui si în trimisii Lui. [Si ei zic]: “Noi nu facem nici o deosebire între vreunul dintre trimisii Sãi”. Si ei au zis: “Noi auzim si ne supunem! Iertarea Ta [o implorãm], Doamne, si la Tine este întoarcerea!” (Al-Baqarah, 285)

Si obisnuia trimisul lui Allah – Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) sa se roage Domnului si Stapanitorului sau folosind in nenumarate randuri preafrumosul si absolutul sau nume de „Ar-Rabb” al lui Allah Preaslavitul si Preainaltul, si dintre acestea expunem in cele ce urmeaza urmatoarele relatari…

sursa: cineesteallah.blogspot.com

Soucre Link

Domnul lumilor – partea 2

    Si Allah Preainaltul si Preaslavitul este Domnul domnilor, si Cel Adorat de catre supusii Sai, si detine (in posesiunea Sa) imparatiile si pe cei care le stapanesc si pe toti robii Sai, si El Unicul este Creatorul si Indestulatorul (cu cele necesare traiului) pentru acestia, si orice „domn” sau „stapanitor” in afara Sa, […]

Si Allah Preainaltul si Preaslavitul este Domnul domnilor, si Cel Adorat de catre supusii Sai, si detine (in posesiunea Sa) imparatiile si pe cei care le stapanesc si pe toti robii Sai, si El Unicul este Creatorul si Indestulatorul (cu cele necesare traiului) pentru acestia, si orice „domn” sau „stapanitor” in afara Sa, Preainaltul, nu este nici creator si nici indestulator; si fiecare dintre cei care sunt la un moment dat „stapani” ajung ei sa detina ceva dupa ce mai inainte ei nu il posedau, si acesta poate fi, de asemenea, pierdut de catre ei, si detin ei ceva, fara de altceva. Semnificatia si sensul atributului de „Domn” (Ar-Rabb) al lui Allah, insa, este, cu siguranta, diferita de aceasta, prin aceasta facandu-se tocmai si diferenta intre creat si Creator, slavit fie El!

In ceea ce priveste, insa, vorbele faraonului:

Si a zis: „Eu sunt Domnul vostru cel mai înalt!” (An-Naaziat 79:24)

El isi dorea sa detina stapanirea absoluta asupra poporului sau si sa devina domnul domnilor, crezand in crunta si imensa sa necredinta si ignoranta ca ar putea astfel sa il inlature pe Allah Preaslavitul si Preainaltul ca Domn si Suveran, luandu-I astfel locul – ‘na’udzu bi-llah – cautam adapost la Allah de ratacire si deviere si ignoranta!

Si si-a primit faraon pedeapsa mult meritata. Si spune Allah Preaslavitul si Preainaltul:

Atunci l-a lovit pe el Allah cu pedeapsa Lumii de Apoi si a acestei lumi.

(An-Naaziat 79:25)

Si s-a spus cum ca termenul „ar-rabb” isi are originea in cuvantul „tarbiah” (educatie, oferirea conditiilor pentru o dezvoltare eficienta) si Allah Preaslavitul este Cel care oranduieste situatia creatiilor Sale si Cel care le ofera lor conditiile necesare pentru o dezvoltare eficienta, si Cel care le imbunatateste lor situatia lor, si Cel care ii intareste pe ei, si Oranduitor al situatie lor, si Sustinator si Stapanitor al acestei vieti si al vietii de apoi si tot si toate sunt numai creatia Lui; si oricine ar putea fi mentionat in afara Sa este supusul Sau, iar El, Preainaltul, este Domnul sau, si nu se poate imbunatati situatia acestuia decat prin oranduirea lui Allah, si nu poate afla el sustinere, decat prin Allah, si nu este el stapanit de catre altcineva in afara de El, Preaslavitul si Preainaltul.

Si oranduirea situatiei creatiilor Sale si oferirea acestora a conditiilor necesare pentru o dezvoltare eficienta si imbunatatirea situatiei lor – sunt acestea atribute ce i se atribuie lui Allah Preaslavitul si Preainaltul in sens actional, in timp ce atributul lui Allah Ar-Rabb (Domnul) de a fi Stapanitor si Stapan, acestea ii sunt atribuite ca si atribute intrinseci, aflate in natura Divinitatii Insasi.

Si asa cum au spus si unii invatati, Allah este Cel care le ingrijeste si le ofera creatiilor Sale  mijloace propice unei dezvoltari eficiente in diferitele lor stagii si faze de dezvoltare; pentru ca „Ar-Rabb” este Acela care face totul ca ele sa poata ajunge la cea mai inalta treapta de dezvoltare ce le-a fost destinata. Si tot El, Preainaltul este Cel care coboara celuleLE reproductive ale femeii si ale barbatului pentru a crea oul fecundat ce seamana initial cu o lipitoare, apoi il face sa devina ca un bol alimentar mestecat, apoi face ca din acesta sa se iveasca oasele, apoi imbraca aceste oase cu carne, apoi da trupului suflet  si il scoate afara din pantecele mamei ca o creatie diferita si el este mic si slab si plapand, si nu inceteaza Domnul sau Preaslavitul si Preainaltul intru a-l face sa se dezvolte si a avea grija de el pana ce ajunge barbat, in putere, si este la inceput flacau si apoi creste si devine matur, iar apoi batran, subhan Allah = slava lui Allah! Si tot astfel si pentru tot ceea ce El a creat – El este Cel care il sustine si ii ofera conditiile propice  dezvoltarii sale pana ce ajunge la cea mai inalta treapta de dezvoltare ce i-a fost destinata.

Si cine a stiu aceasta, asadar, nu va chema pe nimeni altcineva in afara lui Allah Preaslavitul si Preainaltul ca Domn si nici ca Adorat (ca Divinitate), ci, dimpotriva, il va accepta si va fi impacat cu Allah ca Domn, si cel caruia ii va fi specific aceasta, atunci cu adevarat a gustat el din dulceata credintei, asa cum a spus si profetul Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!): „A simtit gustul credintei cel care l-a acceptat pe Allah ca Domn si islamul ca religie a sa si pe Muhammad ca trimis.”

Si s-a spus cum ca sensul acestui hadith ar fi acela cum ca a corectat / a imbunatatit credinta sa si s-a linistit prin aceasta sinele sau si s-a umplut de ea, pentru ca a acceptat o chestiune usoara pentru el (care se potriveste felului in care el a fost creat – „fitrah”); si astfel este dreptcredinciosul in a carui inima daca a intrat credinta, aceasta i-a usurat lui actele de supunere fata de Allah si le-a facut placute pentru el, si Allah stie cel mai bine.

Si a vorbit marele invatat al islamului Ibn al-Qayym despre legatura /conexiunea dintre preafrumoasele si absolutele nume ale Preaslavitului si Preainaltului de „Ar-Rabb”, „Allah” si „Ar-Rahman”, spunand cum ca daca vei cugeta asupara conexiunii creatiilor si a oranduirii situatiei lor in legatuta cu aceste trei preafrumoase si absolute nume vei vedea cum au decurs / s-au legat de ele creatia si oranduirea situatiei lor si rasplata si pedeapsa si cum s-au adunat/asemanat si s-au despartit/diferentiat creatiile intru aceasta.

Si astfel, numele de „Ar-Rabb” are calitatea de a cuprinde totul sub semnificatia sa, Allah Preaslavitul si Preainaltul fiind  Domnul tuturor creatiilor si El este Domnul a tot si a toate si El le-a creat, si El este Cel cu putere asupra lor si nu iese nimic de sub domnia si stapanirea Sa, si tot ceea ce se afla atat in cer cat si pe pamanturi este supus Lui si sub prinderea Sa si sub puterea si suveranitatea Sa.

Asadar, s-au unit creatiile in relatie cu atributele lui Allah ca Domn (Ar-Rabb), dar s-au separat in relatie cu atributele lui Allah ca si Divinitate Unica (Allah).

Si s-au diferentiat creatiile in relatie cu numele Preainaltului de Allah, ca si Divinitate, iar cei preafericiti L-au adorat intru unicitatea Sa si au marturisit si I s-au supus ca Divinitatea Unica in afara de care nu mai exista alta divinitate, Cel care numai El, Unicul este demn de a fi adorat, si de a te increde in El, si de a-I cere apropiindu-te de El, si de a te teme de El, si de a-L iubi, si de a te intoarce la El cu cainta, si de a simti teama fata de El si supunere si pietate numai in ceea ce Il priveste, Preainaltul.

Si aici s-au diferentiat oamenii si s-au impartit in doua tabere – unii dintre ei politeistii a caror destinatie este iadul, iar ceilalti monoteistii a caror destinatie va fi paradisul, inshaAllah.

Si astfel, prin adorarea lui Allah ca si Divinitate Unica s-au diferentiat oamenii, in vreme ce atributul de Domn, de Suveran, a lui Allah Preainaltul i-a unit.

Si astfel religia si legea islamica si prescriptiile si interzicerile sunt emise si exercitate sub atributele ce decurg din calitatea lui Allah ca si Divinitate Unica, in timp ce creatia si facerea si oranduirea si actiunea decurg din calitatea lui Allah ca si Domn; iar recompensa prin rasplata sau pedeapsa si prin paradis sau prin iad decurg din calitatea de Stapanitor (Al-Malik) si El este Stapanitorul in ziua de apoi, si le-a prescris lor in relatia cu ei ca si Divinitate Unica, ca Unic Adorat, si i-a ajutat pe ei si i-a facut pe ei sa izbandeasca si i-a calauzit  pe unii si  i-a ratacit pe altii prin calitatea Sa ca Domn.

Si i-a rasplatit si i-a pedepsit prin stapanirea Sa si dreptatea Sa si fiecare dintre aceste chestiuni nu se despart una de cealalta.

sursa: cineesteallah.blogspot.com

Soucre Link

Domnul Lumilor – part 1

    Ne vom opri in cele ce urmeaza, cu voia lui Allah, asupra sensurilor si semnificatiilor preafrumosului si absolutului nume al lui Allah Preaslavitul si Preainaltul de Ar-Rabb – Rabbi-l-‘aalamin  =  Stapanul, Domnul tuturor lumilor. Din punct de vedere lingvistic, termenul de „ar-rabb” – are sensul de cel care imbunatateste, cel care reformeaza ceva, precum […]

Ne vom opri in cele ce urmeaza, cu voia lui Allah, asupra sensurilor si semnificatiilor preafrumosului si absolutului nume al lui Allah Preaslavitul si Preainaltul de Ar-Rabb – Rabbi-l-‘aalamin  =  Stapanul, Domnul tuturor lumilor.

Din punct de vedere lingvistic, termenul de „ar-rabb” – are sensul de cel care imbunatateste, cel care reformeaza ceva, precum si sensul de posesiune, de stapanire a ceva (asa cum se spune, spre exemplu, in limba araba „rabbu-d-daar” = stapanul / domnul casei).

Si se foloseste in mod uzual insotit de un substantiv cu functie de atribut (ca in  exemplul de mai sus – „stapanul casei”;  si nu este permis sa fie atribuit intr-o forma absoluta (adica fara a fi insotit de un atribut de care sa se lege ca si sens)  – Ar-Rabb = Domnul decat si numai lui Allah Preainaltul, Cel care El Unicul este Domnul a tot si a toate, Domnul tuturor lumilor, slavit fie El!

Si „ar-rabbany” vine cu sensul de cel care cugeta si ajunge sa Il cunoasca pe Allah Preaslavitul, ca si in Cuvantul Preainaltului:

…“Fiti supusi Domnului…”  (‘Aal Imran 3:79)

Si a fost, de asemenea, consemnat verbului in limba araba „rabba” si sensul de suveranitate, de a fi deasupra / superior cuiva  sau a ceva.

Si, de asemenea, „rabba ualadahu” adica l-a educat pe copilul sau, in sensul de „educare / asigurare a conditiilor pentru o dezvoltare benefica”.

Si s-a spus cum ca printre sensurile lingvistice ale termenului de „ar-rabb” se pot distinge trei categorii, si anume:

*ar-rabb = al-maalik – stapanitorul, propietarul

*ar-rabb = as-sayd al-mutaa’a – stapanul pe care il slujeste, caruia i se supune

*ar-rabb = al-muslah – cel care imbunatateste / repara situatia a ceva anume

Si s-a spus, de asemenea, cum ca originea cuvantului „ar-rabb” este „tarbiah” – adica educarea, asigurarea conditiilor benefice dezvoltarii a ceva de la o etapa la alta, pana la ajungerea sa la starea dezirabila.

Acest absolut si preafrumos nume al lui Allah Preaslavitul si Preainaltul a fost consemnat de foarte multe ori in cuprinsul Nobilului Coran, unii invatati mentionand ca a fost semnalat de mai bine de 900 de ori, dintre care in 151 de cazuri a fost consemnat in forma individuala  – Ar-Rabb (adica fara a fi insotit de un atribut de care sa se lege ca si sens). Dintre acestea amintim Cuvantul lui Allah Preaslavitul si Preainaltul:

Laudã lui Allah, al lumilor Stãpânitor.  (Al-Fatihah 1:2)

Când i-a zis Domnul lui: „Supune-te!”, el a rãspuns: „M-am supus [Tie], Stãpân al lumilor!”  (Al-Baqarah 2:131)

Spune: „Într-adevãr, Rugãciunea mea, actele mele de devotiune, viata mea si moartea mea îi apartin lui Allah, Stãpânul lumilor!  (Al-‘An’am 6:162)

Spune: „Sã caut eu un alt Domn în afarã de Allah, când El este Stãpân peste toate?

(Al-‘An’am 6:164)

Domnul vostru este Allah, care a creat cerurile si pãmântul în sase zile, iar apoi s-a asezat pe Tron. El face ca noaptea sã învãluie ziua, urmându-i degrabã. [El a creat] Soarele, Luna si stelele supuse poruncii Sale. Si nu este decât a Lui înfãptuirea si stãpânirea. Binecuvântat este Allah, Domnul lumilor!

(Al-‘A’araf 7:54)

Nu existã altã divinitate afarã de El; El dã viatã si dã moarte si El este Stãpânul vostru si Stãpânul pãrintilor vostri cei dintâi.

(Ad-Dukhan 44:8)

Stãpânul celor douã rãsãrituri si Stãpânul celor douã apusuri. (Ar-Rahman 55:17)

Dar voi nu puteti voi decât dacã voieste Allah, Stãpânul lumilor. (At-Takwir 81:29)

Precum si numeroase altele dintre versetele Nobilului Coran.

Referitor la sensul si semnificatia numelui de Ar-Rabb in ceea ce Il priveste pe Allah Preaslavitul si Preainaltul invatatii in islam au facut numeroase afirmatii, dintre care vom  consemna in cele ce urmeaza….

Plecand de la cele trei categorii mai sus amintite in care se pot incadra din punct de vedere lingvistic sensurile termenului de „ar-rabb”, si anume:  ar-rabb = al-maalik – stapanitorul, propietarul / ar-rabb = as-sayd al-mutaa’a – stapanul pe care il slujeste, caruia i se supune / ar-rabb = al-muslah – cel care imbunatateste / repara situatia a ceva anume, s-a spus cum ca, pe langa acestea, in ceea ce Il priveste pe Allah Preaslavitul si Preainaltul „Ar-Rabb” sporeste in sensuri si semnificatii. Si astfel, Allah este Acel Stapan care nu are asemanare si nici egal in stapanirea Sa, si Allah este Cel care imbunatateste situatia creatiilor Sale prin ceea ce a pogorat asupra lor dintre binecuvantarile Sale, si el este Stapanitorul („Propietarul”) caruia ii apartin creatia si creatiile si oranduirea situatiei lor.

Si asa cum aminteam deja, nu este permis a fi atribuit numele / atributul de „Ar-Rabb” intr-o forma absoluta decat si numai lui Allah Preaslavitul si Preainaltul, Cel care Unicul este Domnul tuturor lumilor.

Si s-a mai spus si ca „Ar-Rabb” este Acela care ii „educa”  pe toti supusii Sai in totalitatea lor, prin oranduirea si imbunatatirea situatiei lor si diferite alta tipuri de binecuvantari.

Si a favorizat / a particularizat Allah aceasta „educare” celor care au fost alesi prin imbunatatirea situatiei inimilor lor, si a sufletelor lor, si a caracterului lor, si pentru aceasta au si sporit ei intru a se ruga Lui, Preaslavitul si Preainaltul, prin intermediul acestui preafrumos nume, pentru ca, de fapt, ei il implora pe El intru a-i face pe ei dintre beneficiarii acestei „educari speciale”.

Si, subhan Allah = slava lui Allah, ca si in cazul celorlate nume si atribute ale lui Allah Preaslavitul si Preainaltul, si credinta in Allah ca Domn (Ar-Rabb) are asupra dreptcredinciosului musulman numeroase consecinte si dintre acestea amintim in cele ce urmeaza…

Cel care crede cu adevarat in Allah Preaslavitul ca „Rabb” – Domn va sti cum ca Allah Unicul este Cel care intru adevar este Domn, si nu exista nimeni si nimc care, in afara Lui, sa poata fi cu adevarat Domn, iar El, Preainaltul, este Domnul domnilor, si Stapanul imparatiei (al stapanirii) si Imparatul imparatilor (Stapanul stapanitorilor).

sursa:  cineesteallah.blogspot.ro

Soucre Link

Domnul lumilor – partea 5

    Un aspect deosebit de important legat de Surat Al-Fatihah este legat de Al Fatihah si rugaciunea, si vom vedea astfel cum ca recitarea Surat Al-Fatihah este una dintre conditiile corectitudinii rugaciunii. A fost consemnat de Muslim cum ca Abu Hurayrah (Allah sa fie multumit de el!) a spus ca profetul (Pacea si binecuvantarea […]

Un aspect deosebit de important legat de Surat Al-Fatihah este legat de Al Fatihah si rugaciunea, si vom vedea astfel cum ca recitarea Surat Al-Fatihah este una dintre conditiile corectitudinii rugaciunii.

A fost consemnat de Muslim cum ca Abu Hurayrah (Allah sa fie multumit de el!) a spus ca profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a zis : ”Oricine face rugaciunea si nu a citit Mama Coranului, rugaciunea lui este incompleta”
Abu Hurayra a fost intrebat: “ Si cand stam in spatele Imamului?” El a zis: “ Citeste-o tu insuti pentru ca l-am auzit pe trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) spunand: ”Allah Preainaltul a zis :” Am impartit rugaciunea (Al Fatihah) intre Mine si robul Meu – in doua jumatati, iar robul Meu va avea ceea ce el a cerut.” Si daca a zis robul Meu: “ Lauda lui Allah, al lumilor Stapanitor”, Allah spune :” Robul meu M-a laudat.” Iar daca (robul) a zis: “Cel Milostiv, Indurator”, Allah spune: ”Robul meu M-a elogiat”. Si cand (robul) spune : ”In Ziua de Apoi Stapanul Carmuitor” Allah spune :”Robul meu M-a glorificat” sau “ Robul meu imi atribuie Mie toate cele existente”. Iar cand spune : „Numai pe Tine Te adoram, numai la Tine cerem ajutor!” Allah spune: “Aceasta este intre mine si robul Meu si robul Meu va primi ceea ce a cerut”. Si cand zice: „Pe drumul cel drept Tu fi-ne Calauzitor,/ Drumul celor cu care fost-ai Tu daruitor, nu al celor pe care Tu Te-ai maniat, nici al ratacitilor!”; Allah spune : ”Aceasta este pentru robul Meu si robul Meu va primi ceea ce a cerut.”(traducere aproximativa a hadisului consemnat de Nisa’i)
De asemeanea se relateaza ca Ubadah bin As-Samit a spus ca  trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus :” Nu este rugaciune pentru cei care nu recita capitolul de deschidere al Cartii (adica Surat Al-Fatihah”. De asemenea Ibn Khuzaymah si Ibn Hibban au spus ca Abu Hurayra a spus ca trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus : ” Rugaciunea in timpul careia nu e recitata Mama Coranului este invalida”.

Pot fi astfel gasite numeroase hadisuri pe acest subiect, ceea ce indica faptul ca recitarea Deschizatoarei Cartii (Surat Al-Fatihah) in timpul rugaciunii de catre imam si de catre cei aflati in spatele acestuia urmandu-l este necesara in fiecare rugaciune, si, mai mult,  in fiecare raka’a (unitate) de rugaciune.

A mai fost consemnat, de asemenea, cum ca profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) obisnuia sa recite Surat Al-Fatihah in rugaciune oprindu-se foarte putin dupa fiecare verset.

In ceea ce priveste insa obligativitatea recitarii Surat Al-Fatihah in fiecare unitate (raka’a) de rugaciune si pentru cei ce se roaga impreuna cu imamul (in grup), invatatii in islam au considerat ca cea mai autentica opinie este aceea conform careia, daca este vorba despre efectuarea unei raka’a dintre cele in care imamul recita cu voce tare Surat Al-Fatihah, atunci cel care face rugaciunea in spatele imamului nu este obligat sa o mai recite, pentru ca imamul a recitat-o deja pentru el, dar, daca are timp sa faca aceasta, dupa ce imamul a terminat de recitat, inainte de a se apleca in ruku’u, atunci este preferabil sa faca aceasta, dar nu in acelasi timp cu imamul, pentru ca in timp ce se recita Coranul el are obligatia de a-l asculta. In ceea ce priveste, insa, unitatile de rugaciune (raka’a) in care imamul citeste Surat al-Fatihah cu voce joasa, fara a fi auzit, atunci invatatii in islam au cazut de acord ca este obligatoriu pentru cel care se roaga in spatele imamului sa recite el insusi, in gand, Surat Al-Fatihah.

Vom continua in cele ce urmeaza oprindu-ne asupra semnificatiilor si intelesurilor pe care le-au deslusit invatatii in islam pentru Surat Al-Fatihah, verset cu verset.

Si spune Allah Preaslavitul si Preainaltul in inceperea acestei nobile sure – dupa ” ‘eaudzu bi-llahi min ash-sheitani-r-ragiim” – „Bismi-llahi-r-rahmani-r-rahiim” – In numele lui Allah, Cel Milostiv, Indurator

„Alhamdulillahi Rabbi-l-‘alamiin”  –  Laudã lui Allah, al lumilor StãpânitorReferitor la acest prim verset din Surat al-Fatihah primul aspect la care s-au oprit cei care l-au interpretat a fost semnificatia termenului de „al-hamd” (lauda) si au spus unii dintre ei cum ca intelesul lui „al-hamdu lillah”  este : toate multumirile sunt catre si numai pentru Allah, Unicul, si nu catre vreun obiect care ar putea fi tinta rugilor noastre in locul Sau, sau catre vreuna dintre creatiile Sale. Aceste multumiri sunt pentru nenumaratele favoruri si daruri (binecuvantari si binefaceri) pe care le-a pogorat asupra noastra si al caror numar numai El, Prainaltul,  le stie, printre acestea numarandu-se si mijloacele prin care supusii il adora pe Domnul lor, indestularea cu cele necesare traiului, confortul acestei vieti lumesti si multe altele, precum si indrumarile pentru atingerea bunastarii in viata de apoi….fara ca cineva sa ii poata impune daruirea  acestora, ci totul numai din bunavointa si indurarea lui Allah, Preainaltul.  Si astfel, toate multumirile si lauda I se cuvin lui Allah pentru aceste favoruri.

S-a spus, de asemenea, cum ca (al-hamdu lillah) ar inseamna un elogiu pe care Allah si l-a adus Sie Insusi  indicand astfel robilor Sai ca si ei ar trebui sa Il laude, ca si cand Allah ar fi spus: „Spune :” Toata multumirea si lauda I se cuvin lui Allah”.

sursa: cineesteallah.blogspot.com

Soucre Link

Domnul lumilor – partea 4

    A fost consemnat de Tirmidzy cum ca profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Oare sa nu va indrum pe voi spre „saiid al-istighfaar” ( = cea mai buna ruga pentru a cere iertarea de la Allah) – „Allahumma anta rabbi, la ilaha illa anta… ” – „O, Allah, […]

A fost consemnat de Tirmidzy cum ca profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Oare sa nu va indrum pe voi spre „saiid al-istighfaar” ( = cea mai buna ruga pentru a cere iertarea de la Allah) – „Allahumma anta rabbi, la ilaha illa anta… ” – „O, Allah, Tu esti Domnul meu, nu exista alta divinitate in afara de Tine…”(pana la sfarsitul acestui hadis).

Si obisnuia profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) daca se aseza sa doarma sa spuna: „O, Allah, Domnul cerurilor si Domnul pamanturilor …”(pana la sfarsitul acestui hadis)

Si daca incepea rugaciunea de noapte (Qyam al-layl) obisnuia sa spuna ca si ruga de deschidere a acesteia: „O, Allah, Domnul lui Jibriil si al lui Mikail si al lui Israfil, Facatorul cerurilor si al pamantului…”(pana la sfarsitul acestui hadis)

Si obisnuia sa se roage in momentele grele spunand: „Nu exista alta divinitate in afara de Allah, Cel Bland, Cel Intelept, nu exista alta divinitate in afara de Allah, Domnul tronului cel maret, nu exista alta divinitate in afara de Allah Domnul cerurilor si al pamantului si Domnul tronului cel nobil.”

Si alte numeroase consemnari care au venit pe aceeasi tema.

Si dintre aspectele deosebit de importante cu privire la acest nume al lui Allah Preaslavitul si Preainaltul il reprezinta si interdictia pe care a emis-o profetul Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) cu privire la posibilitatea denumirii de catre un sclav a stapanului sau – „domnul meu / suveranul meu = rabby”, si a spus: „Sa nu spuna vreunul dintre voi: Serveste-i mancarea (da-i sa manance) domnului tau, spala-l pe domnul tau…”, ci sa spuna: „Stapanul meu, patronul meu ( = sayydy, maulaay). Si sa nu spuna vreunul dintre voi „roaba mea” sau  „robul meu” (=’abdy), ci sa spuna „fata mea, baiatul meu” (in casa, care ma serveste). (traducere aprximativa a hadisului)

Si au considerat invatatii in islam cum ca aceeasta interzicere s-a facut datorita faptului ca nu exista nimeni care sa detina intru adevar atributul de domn si suveran in afara de Allah Preainaltul; pentru ca ” rabb”-ul cuiva este stapanul si sustinatorul si sprijinitorul lui si nu exista cu adevarat stapan si nici sustinator si sprijinitor in afara de Allah Preaslavitul si Preainaltul; si totodata, pentru a nu da curs unor eventuale formule care contravin monoteismului – shirk – pentru ca Allah este unicizat ca si Domn si Suveran, asa cum este unicizat si ca Divinitate Unica.

Acesta a fost periplul nostru de astazi in incercarea deslusirii sensurilor si semnificatiilor preafrumosului si absolutului nume al lui Allah Preainaltul de „Ar-Rabb”.

Nu vom incheia insa inainte de a ne opri pentru o vreme asupra sensurilor si semnificatiilor uneia dintre cele mai marete sure din Nobilul Coran, o sura pe care fiecare musulman o recita de cel putin 17 ori pe zi in plinirea rugaciunilor obligatorii, o sura care incepe tocmai cu un verset in care Allah Preainaltul se preamareste pe Sine Insusi prin intermediul preafrumosului si absolutului Sau nume de „Ar-Rabb”. Vom poposi, asadar, asupra semnificatiilor Surat Al-Fatihah, pe marginea interpretarii expuse de marele invatat al islamului Ibn Kathir.

Sura Al-Fatihah are diferite denumiri, dintre care amintim Deschizatoarea Cartii, Sura cu care incepe Rugaciunea, Mama Cartii,  cele sapte versete care se repeta si Coranul Cel Glorios, fiind numita, de asemenea, si Al-Hamd si As-Salah = Rugaciunea deoarece recitarea ei este o conditie pentru corectitudinea rugaciunilor; si a fost numita, de asemenea „Ash-Shifa”(Vindecatoarea), Remediul (leacul).

In privinta virtutiilor Surat Al-Fatihah a fost relatat ca Abu Said bin Al-Mu’alla (Allah sa fie multumit de el!) a spus: “ In timp ce ma rugam profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) m-a chemat si nu i-am raspuns pana ce nu am terminat rugaciunea. M-am dus apoi la el, iar el (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) mi-a spus: ”Ce te-a impiedicat sa vii?” Am spus: “O, trimis al lui Allah, ma rugam.” El (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a raspuns: „Oare nu spune Allah : ” O credinciosule! Raspunde-I lui Allah prin a-I fi supus si Trimisului sau cand te cheama la ceea ce iti da viata.”?! Apoi a zis: “ Te voi invata cea mai mareata sura din Coran inainte de a parasi Moscheea. Apoi mi-a tinut mana si cand a dat sa paraseasca Moscheea am spus: “O, trimisule! Ai spus ca ma vei invata cea mai mareata sura din Coran. El a spus “Da! – “Al-hamdulillahi-Rabbi-l-‘alamin”. (hadis consemnat de Bukhary, Abu Dawud, Nasa’i si Ibn Maajah).

De asemenea, s-a relatat ca Abu Hurayrah (Allah sa fie multumit de el!) a spus : „Trimisul lui Allah a iesit in timp ce Ubayy bin Ka’ab se ruga si a spus “O, Ubayy!” Ubayy nu i-a raspuns. Profetul l-a mai strigat o data , iar Ubayy s-a rugat mai repede si apoi s-a dus la Trimis spunand :” Pacea fie asupra ta, trimis al lui Allah! Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus “Pacea fie asupra ta, o, Ubayy! Ce te-a impiedicat sa imi raspunzi cand te-am chemat? Ubayy a raspuns “ O, trimis al lui Allah, ma rugam. El a spus: “ Oare nu ai citit ceea ce Allah mi-a trimis mie –
“Raspunde-I lui Allah supunandu-I-te si trimisului Lui cand te cheama la ceea ce iti da viata”?!  Ubayy a spus :” Da, o, trimis al lui Allah! Nu o sa se mai intample”. Profetul a spus : “Oare ti-ar place sa te invat o sura cum nu a mai fost alta revelata nici in Tora, nici in Biblie, nici in Psalmi, si nici in Coran asemenea ei?” El a raspuns: ”Da, Trimis al lui Allah!” Trimisul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus atunci: “ Sper ca nu vei iesi pe aceasta usa pana cand nu ai fi invatat-o.” El (ibn Ka’ab) a spus: “Profetul mi-a tinut mana in timp ce vorbea cu mine. Intre timp am incetinit de teama ca as putea ajunge la usa inainte de a isi fi terminat conversatia. Cand am ajuns aproape de usa, am spus :” O, Trimis al lui Allah! Care este sura despre care mi-ai spus ca ma vei invata?” El a spus :” Cea pe care o citesti in rugaciune. Ubayy a spus “ Si atunci i-am recitat Mama Coranului “ El (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a zis:
“ (Jur) pe Cel in mainile Caruia este sufletul meu! Allah nu a pogorat in Tora, si nici in Biblie, si nici in Psalmi, si nici in Indreptar (Al-Furqan = Coran) asemenea ei – (ea este) cele 7 versete repetate care mi-au fost date”.
De asemenea , Imam Ahmad a relatat ca Ibn Jabir a spus: “M-am dus la trimisul lui Allah dupa ce si-a turnat apa pentru purificare si am zis: ”Pacea fie asupra ta, o, mesager al lui Allah! Nu mi-a raspuns. Am mai zis o data, dar nu mi-a raspuns, i-am mai zis inca o data si iar nu mi-a raspuns. Trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!)  a plecat iar eu l-am urmat, pana ce a ajuns acasa. Am plecat la moschee si am stat acolo trist si suparat. Trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a iesit afara dupa ce si-a facut ablutiunea si a zis :” Pacea si mila lui Allah fie asupra ta! Pacea si mila lui Allah fie asupra ta! Pacea si mila lui Allah fie asupra ta!” Apoi a zis: “ O, Abdullah bin Jabir, vrei sa iti spun cea mai buna sura din Coran?” Am zis : Da, o, trimis al lui Allah!” El a zis:” Citeste : Alhamdulillahi Rabbi-l-‘alamin, Ar-Rahmani – r-Rahim…” pana la sfarsit…”

De asemenea, exista evidente pertinente privind binefacerile terapeutice ale Surat al-Fatihah si folosirea ei ca si „ruqiah” – tamaduirea prin intermediul recitarii anumitor versete din Nobilul Coran.

sursa: cineesteallah.blogspot.com

Soucre Link