UNIVERSUL – CREAŢIE ŞI TAWHID

UNIVERSUL – CREAŢIE ŞI TAWHID

 

Universul este o formă de organizare a materiei într-un ansamblu de obiecte (corpuri cereşti, stele, nove şi super nove, planete) şi fiinţe (orice formă de viaţă posibilă: bacterii, plante, animale, oameni, inclusiv fiinţele extraterestre), manifestate sub diverse forme, care alcătuiesc un sistem unitar, infinit în timp şi spaţiu.

Aceasta este doar definiţia actuală pentru ceea ce numim „univers”, pentru că aceasta este doar ceea ce ne-a fost lăsat să cunoaştem şi să percepem cu simţurile noastre. Dar dincolo de acest Univers al nostru, cel alcătuit din materie, oare mai există ceva?  Ar mai putea exista şi altceva decât ceea ce percepe ochiul, urechea sau mintea noastră?

Desigur! Există ceea ce Allah Preaînaltul ne-a relevat prin profeţii Săi, există cele pe care noi, oamenii, nu le-am atins, nu le-am văzut, acele universuri „paralele” despre care mulţi învăţaţi ne vorbesc, acele „fenomene inexplicabile” care mai apar din când în când, acolo unde Allah Preaînaltul voieşte, cu rostul pe care numai El îl ştie, iar noi le analizăm şi le clasificăm după cunoaşterea noastră cea limitată.

Putem încadra aici lumea (universul) jinnilor, îngerilor, Raiul, Iadul, locul unde Allah Preaînaltul are „tronul” său, însă noi nu ştim cu adevărat structura lor, pentru că aceasta încă nu ni s-a desluşit şi aceasta tot din voia Celui Atotputernic şi Creatorul acestor lumi ascunse nouă.

Aşadar, nici una dintre aceste forme de existenţă (materială sau de orice altă natură) nu poate avea sub autoritatea sa pe o alta.

Mulţi, din cauza ignoranţei, au confundat interdependenţa elementelor care compun universul cu autoritatea şi dispoziţia, ca elemente ale divinităţii, spunând, spre exemplu: «Soarele este Dumnezeu, pentru că fără lumina lui, orice este viu ar muri.», fără să ţină cont că pentru susţinerea vieţii terestre mai sunt necesare şi apa, şi oxigenul şi hrana.

Alţii au mai spus, «elefantul este un dumnezeu, căci este mult mai puternic decât omul, este mai răbdător, are memorie bună, ba încă, datorită pieii lui groase, îl făceau greu de ucis, iar furia lui era de-a dreptul fatală. Oamenii, în ignoranţa lor, contemplând aceste calităţi cu care a fost dăruit de Creator, au ajuns la concluzia, eronată, că elefantul este „o fiinţă superioară”.

Astfel, elefantul a ajuns să reprezinte în filosofia budistă „perfecţiunea, desăvârşirea”. Apoi au venit alţii, au luat toate aceste concepţii şi le-au recompus, le-au răstălmăcit, le-au amestecat, până când au ajuns la concluzia că acestea sunt «forme de manifestare a divinităţii», avataruri, alter-ego-uri ale lui Allah Preaînaltul.

Am dat aceste exemple pentru a observa că numai necunoaşterea completă a elementelor Universului şi a legilor care îl guvernează îl fac pe om să catalogheze lucrurile şi fenomenele în mod greşit şi limitat la ceea ce creierul lui este capabil să perceapă şi să înţeleagă.

Aşa s-au născut idolatria, politeismul, credinţa în doi sau trei dumnezei de aceeaşi esenţă cu Unul şi Atotputernicul Allah Preaînaltul.

Având în vedere atributele lui Allah Preaînaltul, ceea ce înseamnă Universul şi structura lui şi ţinând cont de cunoaşterea corectă, raţională şi logică a realității putem să pricepem sensul exact al expresiei „nu există altă divinitate” – La ilaha illaAllah.

Aşadar, „nu există altă divinitate” – La ilaha illaAllah, înseamnă că nu există nici un obiect sau fiinţă din univers care să posede atributele divine ale puterii şi autorităţii şi căruia se cuvine închinare şi adorare.

Divinitatea este atributul doar al Celui care a creat aceste lumi, al acelei Entităţi Supreme Care are autoritate deplină asupra tuturor şi Care nu este asemenea cu nimeni şi nimic, a Cărui Voinţă este Legea care guvernează totul, Cel care este Atotputernic, Omniprezent, Omniscient, Infinit, Veşnic, fără formă sau trup, Cel pe care nu-l cuprinde nici oboseala şi nici slăbiciunea, Cel care nu se transformă şi nici nu se modifică, Cel Unic şi Indivizibil, Stăpânul şi Domnul tuturor, al cărui nume este Allah Preaînaltul.

Ţinând cont de toate aspectele enunţate mai sus vom înţelege motivele pentru care prima parte a şahadah – Nu există altă divinitate (alt dumnezeu) decât (în afară de) Allah – La ilaha illAllah Preaînaltul – este construită astfel.

Cu alte cuvinte, prin prima parte a şahaādaɤ spunem că: în tot universul (cel vizibil şi cunoscut nouă, dar şi în cel pe care noi nu l-am văzul şi nici nu-l cunoaştem, dar a cărei existenţă ne-a fost semnalată) nu există alt dumnezeu, decât Unul Singur, Allah Preaînaltul, Cel care numai El Unul siSingurul posedă atributele divinităţii şi pe care nu le împarte cu nimeni şi cu nimic.

De acea, atunci când un om este pe deplin conştient de această realitate şi o acceptă ca un fapt incontestabil, va avea deplină cunoaştere a ceea ce înseamnă Allah Preaînaltul. Cel care este conştient şi pe deplin convins că Allah Preaînaltul este Stăpânul absolut al tot ceea ce există, indiferent dacă le poate percepe sau nu, şi, în consecință, inclusiv a sa, ca şi una dintre creaţiile ce se află în Univers, va înţelege de ce toată adorarea, lauda şi preamărirea i se cuvin Lui, Cel Unic şi Indivizibil, Celui care îi este Domn şi Stăpân.

____

sursa: rasarit.comSoucre Link

Views: 0

0Shares

Cine este Allah? – partea a 3-a

 

 

17356107_8e370bd3f8_zAllah este Cel care face să se crape semintele si sâmburii. El dă viată la ceea ce este mort si face să moară ceea ce este viu. Acesta este Allah! Cum, atunci, vă lăsati voi abătuti [de la El]? El face să se ivească zorile si a statornicit noaptea pentru odihnă si Soarele si Luna pentru socotirea [timpului]. Aceasta este hotărârea si rânduiala Celui Puternic [si] Atoatestiutor [Al-‘Aziz, Al-‘Alim]. El este Cel care v-a făcut stelele, pentru ca să vă călăuziti după ele în întunericurile uscatului si ale mării. Noi am tâlcuit semnele pentru oamenii care stiu. El este Cel care v-a creat dintr-un singur suflet si v-a dat loc de odihnă si loc de repaus. Noi am tâlcuit semnele pentru oamenii care pricep. El este Acela care a făcut să coboare apă din cer. Apoi, prin ea, Noi am făcut să încoltească toate plantele, din care după aceea am făcut să iasă verdeată, din care scoatem grăunte, unele peste altele, iar din curmali – din mlăditele lor – ciorchini desi si grădini de struguri, măslini si rodii, asemănătoare si diferite unele de altele. Priviti la fructele lor când rodesc, crescând când se coc! În aceasta sunt semne pentru oamenii care cred. (Al-An’am 6:95-99)

Allah este Cel care vă creează pe voi în slăbiciune, apoi după slăbiciune vă dă putere, iar după putere dă slăbiciune si căruntete, căci Allah creează ceea ce voieste si El este Atoatestiutor [si] Atotputernic [Al-’Alim, Al-Qadir]. (Ar-Rum 30:54)

 

Allah este Cel care a creat cerurile si pământul, precum si ceea ce se află între ele, în sase zile, si apoi S-a asezat pe Tron. Voi nu aveti în afara Lui ocrotitor si nici mijlocitor. Oare voi nu vreti să luati aminte? El cârmuieste toate lucrurile din cer si de pre pământ. Apoi vor urca ele la El într-o zi a cărei măsură este de o mie de ani, după cum numărati voi. Acesta este stiutorul lumii celor nevăzute si a celor văzute, Atotputernic [si] Îndurător [Al-Aziz, Ar-Rahim], Care a făcut desăvârsit tot ceea ce a creat. Asadar, [El] a creat omul din lut, la început, Apoi i-a făcut pe urmasii lui dintr-o apă anume dispretuită [sperma]. Apoi l-a plăsmuit pe el si a suflat în el duhul Său. si v-a dat vouă auzul, ochii si inimile. Însă voi îi aduceti atât de putin multumire! (As-Sajdah 32:4-9)

 

Allah nu este nedrept fata de nimeni, nici cat greutatea unui graunte de praf, iar daca este o binefacere El o inmulteste si da din partea Sa rasplata mare. (An-Nisa’a 4:40)

 

Allah dă din belsug cele spre vieþuire cui voieste El dintre robii Săi sau le împutinează lor. Allah este a toate stiutor. Iar dacă tu îi întrebi cine pogoară apa din cer si învie cu ea pământul, după ce el a fost mort, ei răspund: “Allah!” Spune: “Slavă lui Allah!” Însă cei mai multi dintre ei nu pricep. Si nu este această viată lumească decât joacă si glumă, însă în Lumea de Apoi este viata cea adevărată! Dacă ei ar sti! (Al-Ankabut 29:62)

 

El este Cel care v-a creat pe voi din tărână, apoi dintr-o picătură, apoi dintr-un cheag de sânge. Apoi El vă face să iesiti copii mici, pentru ca apoi să ajungeti la maturitate si apoi să fiti bătrâni – însă unii dintre voi sunt omorâti mai înainte-, si să ajungeti la un termen hotărât. Poate că voi veti pricepe. El este Cel care dă viată si dă moarte si, dacă hotărăste un lucru, El spune: “Fii” si el este. (Ghafir 40:67-68)

 

Repetati aceste versete si cugetati asupra lor! Veti vedea ca ele nu fac altceva decat sa vi-l faca cunoscut pe Allah, Maretul Facator al cerurilor si al pamantului si a ceea ce se afla in ele si intre ele, Daruitorul celor necesare traiului, Cel Drept, Unicul Demn de lauda si adorare si El este Cel la care ne vom intoarce in Ziua Judecatii.

Si Nobilul Coran este plin de versete de asemenea gen, care iti umplu inima de credinta si liniste si de sentimentul de preamarire a maretiei lui Allah Cel Preaslavitul.

Si marele invatat Ibn al-Qaym  considera ca in continutul textelor coranice se concretizeaza insasi definirea lui Allah, ceea ce da prilejul inimilor noastre de a se lega de Acesta.

Si spunea Ibn al-Qaym cum ca daca vei reflecta asupra discursului Coranului, vei regasi:

– un  Suveran care poseda tot ce exista si El este Unicul demn de toata lauda

– situatia tuturor lucrurilor se aflain mana Sa si ele isi au originea in El si la El se intorc

– El se intinde peste intreg regatul Sau, nu-I este ascuns nimic din ceea ce se afla in ascunzisurile regatului Sau, Cunoscator a ceea ce se afla pana si in sinele supusilor Sai, Cunoscator al celor lasate sa se iveasca, precum si al celor ascunse de catre acestia

– Unicul care conduce in regatul Sau,

– aude si vede,

– dă si opreste,

– rasplateste si pedepseste,

– si inobileaza si injoseste,

– si creeaza si indestuleaza cu cele necesare traiului,

– si face sa moara si face sa invie,

– si predestineaza si decide si organizeaza,

– toate ordinele coboara de la El, cele mai minore si cele mai insemnate si la El se intorc toate,

– nu se misca nici macar un atom, decat cu voia Sa

–  si nu cade nici macar o frunza fara ca El sa o stie

– si sa cugetam si asupra faptului in care se preamareste pre El Insusi

– si cum isi indeamna supusii  si ii indruma spre ceea ce le poate oferi fericirea si izbanda si ii atrage catre aceasta

– si ii avertizeaza de ceea ce ii poate distruge,

– si li se face cunoscut supusilor Sai prin numele si atributele Sale

– si se face iubit de ei prin binecuvantarile pe care le pogoara asupra lor

– si le reaminteste binecuvantarea Sa asupra lor

– si le impune ceea ce este obligatoriu pentru ei,

– si ii avertizeaza in legatura cu posibilitatea privariilor de aceste binecuvantari

– si le reaminteste de ceea ce le-a promis lor ca innobilare daca I s-au supus  si ceea ce le-a prescris lor din pedepse daca nu I se vor supune…

Subhan Allah! Slava lui Allah – Domnul nostru si Unicul demn de lauda!

Fie ca Allah sa ne faca dintre aceia ale caror piepturi sunt pline de credinta adevarata, credinta care sa ne conduca spre Paradis si spre a-l vedea cu adevarat pe Domnul si Stapanul nostru Cel Preainalt – Allah, pentru ca asa cum ni s-a promis prin mesajele profetilor (Pacea lui Allah fie asupra lor!) cea mai mare placere, fericire, a oamenilor Paradisului este tocmai vederea fetei lui Allah. Fie ca Allah sa ne faca dintre acestia!

Si asa cum spuneam, Allah este “ghayb”, este din punctul de vedere al capacitatii noastre de a-l percepe un “necunoscut”, iar modalitatea de cunoastere a “ghayb”-ului nu este  decat increderea in indrumarea cea dreapta care a venit de la Allah, Preasfantul si Preainaltul (prin intermediul revelatiei).

Si  nu ne este permis sa vorbim despre “ghayb” (“necunoscut”) fara a avea un indiciu sau o dovada clara. Si a spus Allah Cel Preainalt:

Și nu urma [lucrul despre] care nu ai cunostintă! Auzul si văzul si inima, pentru toate acestea vei fi întrebat! (Al-Israa’: 36)

 

Si drumul adevarului pe care Allah ne-a calauzit isi are seva in credinta in Allah, dupa care luam de la Allah revelatia pe care ne-a trimis-o (prin intermediul profetilor Sai) si credem in ea, si, prin ea, il cunoastem pe Domnul nostru cu atributele si numele si actiunile Sale.

Si, de asemenea, ii cunoastem pe ingerii Sai, pe trimisii si profetii Sai si raiul si iadul Sau, si ne cunoastem prin ea chiar si pe noi insine si universul ce ne imprejoara, si ceea ce vrea Allah de la noi.

Si tocmai aceasta este si semnificatia vorbelor ce i-au fost atribuite lui Ibn ‘Abbas (Allah sa fie multumit de el!)  care spunea: “L-am cunoscut pe Domnul meu prin Domnul meu, si de n-ar fi fost Domnul meu, nu L-as fi cunoscut pe Domnul meu” (care in limba araba suna ca si un poem spunand: ” ‘ariftu rabby bi-rabby // ua lau laa rabby maa ‘ariftu rabby).

Si daca noi am inteles ceea ce ne spune Allah despre sine Insusi, atunci L-am cunoscut cu adevarat  pe Allah, prin Allah si am fost adusi pe Calea cea dreapta (“sirat al-mustaqym”), si ne-am absolvit de nestiinta si necredinta (in a-I face asociati lui Allah – “shirk”) si ne-am alaturat neamului dreptcredinciosilor si am devenit cunoscatori ai lui Allah, si buni practicanti ai religiei noastre si nu vom mai avea nici o nevoie de spusele si refectiile filosofilor si nici de acele oranduiri religioase deviate pe care le urmeaza cei rataciti si cei pecare Allah s-a maniat, si nu-ti mai pot fi de niciun folos nici teoriile savantilor din vest, chiar daca aceste pot cuprinde explicatii complexe.

Si aceasta pentru ca in Ziua Judecatii, Domnul nostru nu ne va intreba in nici un caz despre ce au decis oamenii de stiinta mai noi sau mai vechi, ci, cu siguranta, ne va intreba despre ceea ce El Insusi ne-a revelat si ne-a fost facut cunoscut prin avertizarile Domnului nostrum, Preaslavitul si Preainaltul.

Si spune Allah in Surat Al-Mulk:8-10:

Aproape că plesneste de mânie. De fiecare dată când este aruncată o ceată nouă, păzitorii săi îi întreabă: “Oare nu a venit la voi un prevenitor?” Iar ei vor zice: “Ba da! A venit la noi un prevenitor, însă noi l-am învinuit de minciună si am zis: Allah nu a trimis nimic, iar voi nu sunteti decât în mare rătăcire!” Și ei vor zice: “Dacă noi am fi ascultat si am fi priceput, nu am fi printre oaspetii Văpăii!” (Al-Mulk 67:8-10)

 

 

Sursa: cineesteallah.blogspot.comSoucre Link

Views: 0

0Shares

Taqwa – Evlavia

Cezarina Saijari

 

Taqwa este teama de Allah care infrumuseteaza Imanul(Credinta) si este originea oricarui bine, atata timp cat continui sa te straduiesti sa faci doar ceea ce iL multumeste pe Allah si sa te indepartezi de lucrurile care iL nemultumesc pe Allah.

Sunt foarte multe versete in Coran care ne indeamna sa avem teama de Allah. De asemenea, Profetul saws, ne-a indemnat sa aven frica.

<Cineva l-a intrebat pe Mesagerul lui Allah saws: “O, Mesager al lui Allah! Da-mi niste sfaturi! Profetul saws a raspuns:” Te sfatuiesc sa ai frica de Allah, pentru ca este capul oricarui lucru”>

Dar pentru a avea frica, trebuie sa detinem CONSTIINTA DE ALLAH, sa fim constienti ca Allah este adanc implicat in orice aspect al vietii noastre, in fiecare actiune, in fiecare gand si in fiecare cuvant pe care il rostim, El stie ceea ce facem pe fata, si stie ceea ce facem pe ascuns si este mai aproape de noi decat vena de la gatul nostru: “..caci Noi suntem mai aproape de el decat vena gatului.” 50:16

Cei care iL simt pe Allah in inima lor, in fiecare respiratie, in fiecare aspect al vietii lor si in tot ceea ce fac, devin dependenti de aceasta bucurie si se straduiesc pentru obtinerea multumirii lui Allah, gasind in aceasta supunere, implinire si fericire. A fost o vreme in care frica de Allah insemna ceva, era un sfat de care oamenii  tineau cont. Dar ce mai inseamna astazi pentru noi? Umar ibn Khatab(ra) de cate ori isi incepea hutba de vineri roastea: “Ittaqullah! Temeti-va de Allah!”

In loc sa ne temem de Cel in Mana caruia se afla vietile si destinele noastre, ne temem de cei din jurul nostru, fie ca sunt sefii, prietenii, colegii, grupul nostru, ne temem de ei pana cand ajungem sa nu ne mai supunem Stapanului nostru, care ne iubeste atat de mult incat ne iarta pacatele noastre doar daca curge o singura lacrima pe obrazul nostru( din regret pentru ceea ce am savarsit). Doar o singura lacrima!

Ne straduim sa-i multumim si sa-i facem fericiti pe cei din jurul nostru, ne complacem in lucruri care ii displac lui Allah, doar ca sa obtinem placerea celorlalti( si de fapt, placerea lui shaytan, care se bucura de cei care se indeparteaza de la supunerea lui Allah).

Cum de ne temem de cei care sunt creati ca si noi din tarana, in loc sa ne temem de Allah, Caruia ii vom da socoteala intr-o Zi de care nu ne indoim.

Acela este Seitan, care va indeamna sa va temeti de partasii sai, dar voi sa nu va temeti de ei! Ci temeti-va de Mine, daca sunteti credinciosi. (Aal ‘Imran 3:175)

Odata ce devenim constienti de implicarea lui Allah in toate aspectele vietii noastre,

caci Allah este Cel care da viata si moarte. Si Allah este Cel care Vede toate cate le faceti! (Aal ‘Imran 3:156),

viata noastra nu va mai fi niciodata la fel.

Intelesul de TAQWA, trebuie sa ne conduca catre un suflet pur si sanatos, catre un musulman care se retine de la tot ce este interzis, care cauta multumirea lui Allah in tot ceea ce face si care de fapt conduce catre destinatia finala : Jennah(Paradisul). Noi nu trebuie sa ne traim  viata ca oricare altii. Este important sa realizam ca viata noastra este Islamul, care este religia adevarata , religia lui Allah, un sistem complet de viata  care trebuie traita pe calea lui Allah. Si incepe cu TAQWA! Pentru ca taqwa este capul oricarui lucru.

Muttaqun sunt cei care se tem de Allah si tin cont de ceea ce Allah a ordonat, cautand prin actiunile lor sa evite nemultumirea lui Allah. Doar prin binecuvantarea Islamului putem sa facem ca viata sa fie mai mult decat o simpla viata, mai mult decat rutina zilnica, mai mult decat un proces gradual catre moarte, ci ea este calauzire de la Cea mai Glorioasa Carte si de la sunnah Profetului Muhammad saws.

“Cel mai comun motiv pentru ca oamenii sa intre in Jennah, este Taqwa si bunele maniere…”

Primul pas pe drumul catre Allah, este Tawqa, care este inceputul calatoriei catre fericirea din ambele lumi. Aceasta se realizeaza atunci cand inimile cunosc rolul pentru care oamenii au fost creati si faptul ca ei traiesc pentru Allah. Calatoria catre Allah Azzawageal are nevoie de inimi si nu de corpuri. O inima care este nepasatoare si care inclina catre nesupunere nu poate sa se indrepte catre Allah. De ce? Pentru ca este incatusata in propriile dorinte. Cel care cauta salvarea are nevoie de o inalta energie spirituala care sa-l elibereza de aceste catuse. Astfel, inima va fi eliberata si se va putea misca  libera catre Allah. Cel mai bun combustibil pentru aceasta energie este Teama de Allah.

Daca ne dorim salvarea si securitatea in Ziua Judecatii, cand toti oamenii vor fi inspaimantati, daca ne dorim Paradisul, atunci trebuie sa avem frica de Allah, Cel Vesnic, Sustinatorul a tot ce exista.

Allah este cel care ne da vesti bune, dar in acelasi timp ne avertizeaza. Intr-un hadis Qudsi(Sfant), Allah Preainaltul a spus:

“Jur pe Maretia si pe Puterea Mea, voi strange in jurul robului meu, doua certitudini si voi lasa asupra lui doua lucruri infricosatoare. Daca se teme de mine in aceasta viata, va fi in siguranta in Ziua Judecatii; si daca se simte in siguranta in privinta Mea (nu se teme de Mine) in aceasta lume, il voi infricosa in Ziua Judecatii.” [sahih Al-Albani]

Apoi vine promisiunea Profetului saws pentru toti cei care se tem de Allah Preainaltul:

“ Cel care lacrimeaza din teama de Allah, nu va intra in foc pana cand laptele se va intoarce la uger” [Sahih al-Albani]

Pentru cei care se tem, Allah a pregatit , nu una, ci doua gradini:

Acela care s-a temut de infatisarea dinaintea Donului Sau, va avea parte de doua gradini. (Ar-Rahman 55:46)

Asa ca , bucurati-va cei care aveti frica de Allah si sunteti credinciosi.

Al-Tabari in tafsir-ul sau, referindu-se la acest verset a spus:< Este vorba despre cel care decide sa comita un pacat si apoi realizeaza ca va da socoteala in fata lui Allah, si renunta(la pacat). Pentru el, vor fi doua gradini.>

Daca doriti sa fiti la adapostul lui Allah in aceasta viata si sperati sa fiti alaturi de El in Viata de Apoi, indreptati-va catre El cat de repede puteti.

Ibn Qayyim a spus:< In calatoria catre Allah, INIMA este ca o pasare. DRAGOSTEA este CAPUL ei, iar TEAMA si SPERANTA sunt ARIPILE ei. Cand capul si aripile sunt in armonie, pasarea zboara usor, gratios. Daca capul este taiat, pasarea moare. Daca pasarea isi pierde o aripa, devine o tinta pentru orice vanator sau pradator>.

Nu putem zbura fara aripi, nu ne putem indrepta catre Domnul Nostru, fara  inima in care curge rauri de teama si speranta. Inima care se indreapta catre Allah Atotputernicul, trebuie sa contina teama si speranta.

Oridecateori vom incerca sa nesocotim un act de supunere sau sa facem un pacat, sa avem in minte hadis-ul in care Allah Preainaltul, Cel in Mana Caruia se afla sufletele noastre, ne spune ca securitatea si siguranta din Viata de Apoi va fi doar pentru cei care se tem de El in aceasta lume. Numai asa, inima poate devini mai usoara, mai umila.

Asa ca, sa lucram in zile scurte, in timpul unei vieti scurte, pentru zilele lungi, dintr-o viata lunga.

O, voi cei care credeti! Fiti cu frica de Allah! Si fiecare suflet sa bage de seama ce trimite inainte pentru Ziua de  maine [Ziua Judecatii]. Si fiti cu frica de Allah, caci Allah este binestiutor a tot ceea ce faceti voi! (Al-Hashr 59:18)

 

islamulpaceaeterna.wordpress.comSoucre Link

Views: 0

0Shares