CE ESTE JIHAD-UL ȘI CE PRESUPUNE LUPTA PE CALEA LUI ALLAH?

  Sevinci Gemaledin   Cuvântul „Jihad“ dă fiori celor mai mul‏ţi vestici, ei practic punand semnul  egalităţii între jihad şi opresiune, violen‏ţă. Identificarea jihadului cu „războiul sfânt“ nu-şi are nici sursa, nici justificarea în Islam. Această noţ‏iune a fost introdusă în timpul cruciadelor, pentru a justifica masacrele şi jefuirea oraşelor şi aşezărilor din acele vremuri. […]

Sevinci Gemaledin

Cuvântul „Jihad“ dă fiori celor mai mul‏ţi vestici, ei practic punand semnul  egalităţii între jihad şi opresiune, violen‏ţă. Identificarea jihadului cu „războiul sfânt“ nu-şi are nici sursa, nici justificarea în Islam. Această noţ‏iune a fost introdusă în timpul cruciadelor, pentru a justifica masacrele şi jefuirea oraşelor şi aşezărilor din acele vremuri.

Doar printr-o simplă consultare a surselor Islamului, menţionate mai sus, se poate vedea că „jihad“ înseamnă „a depune efort”, „a te strădui pe calea lui Dumnezeu”. Acest cuvânt arab are mai multe sensuri, cel de bază fiind acela de a lupta, de a depune efort pe o cale dreaptă. Încercând să simplificăm, putem spune că există „marele jihad“, care reprezintă, de fapt, lupta cu tine însuţ‏i, şi „micul jihad“, care implică o luptă fizică, o acţiune combativă. Profetul Muhammad spunea:„Cel mai bun jihad pentru cineva este să lupte împotriva lui însuşi pentru Allah, Cel Puternic şi Măreţ.“În această relatare a Profetului se are în vedere lupta dreptcredinciosului cu poftele lumeşti care îl atrag înspre păcat, străduinţa de a face faţă cu credinţă încercărilor vieţii.

De asemenea, Dumnezeu spune în Qur’an:

Nu da ascultare necredincioşilor şi luptă împotriva lor cu el, în luptă neslăbită! (Al-Furqan 25:52).

Dumnezeu vrea să transmită musulmanilor: „Nu te supune necredincioşilor renunţând la religia ta, ci luptă cu ei cu luptă mare, pentru a le transmite Qur’an-ul şi pentru a-i face pe oameni să înţeleagă!“. Acest verset Qur’anic face parte din perioada meccană şi specifică porunca de a lua parte la lupta sfântă, prin care nu se înţelege însă lupta militară, ci una spirituală.

Musulmanii, controlând şi luptând împotriva propriilor dorin‏ţe, pot şi să se străduiască fizic pe calea lui Dumnezeu. Este acel „mic jihad“, fizic şi combativ, care primeşte atât de multe critici. Doar din simplă ignoranţ‏ă, acest tip de jihad şi islamul sunt privite cu teroare, iar musulmanii identificaţi cu teroriştii; scopul acestui jihad „fizic“, atunci când se desfăşoară după legi bine stabilite, reprezintă înălţ‏area Cuvântului lui Dumnezeu. Toţ‏i cei care strigă după libertate, peste tot în lume, au o şansă de a se elibera.

… şi de nu i-ar fi oprit Allah pe oameni, pe unii prin alţii, ar fi dărâmate chilii, biserici, temple şi moschei în care numele lui Allah este pomenit atât de mult. Allah îi ajută neîndoielnic aceluia care-L ajută pe El. Allah este Tare şi Puternic! (Al-Hajj 22:22-40).

Dumnezeu le îngăduie dreptcredincioşilor care sunt atacaţi şi nedreptăţiţi de necredincioşi să lupte împotriva lor şi le promite să-i ajute împotriva acelora care i-au scos din căminele lor pe nedrept, doar din cauza religiei lor.

Dreptcredinciosului i se porunceşte să lupte pentru ocrotirea celor slabi, care nu pot să se apere, a căror demnitate a fost năruită de Taghut, cel care le-a impus tot felul de ticăloşii. Dreptcredincioşii trebuie să-şi dea sufletele pentru a-i salva pe bărbaţii, femeile şi copiii slabi care se roagă lui Dumnezeu să le trimită pe cineva care să îi ajute:

…şi lucrul acesta nu le este străin dreptcredincioşilor, căci ei au făcut legământ cu Dumnezeu din clipa când au primit credinţa să se izbăvească pe ei  înşişi şi să-i izbăvească pe toţi oamenii de orice ticăloşie şi nelegiuire.

Oricine cunoaşte istoria timpurie a Islamului va şti că toate acele naţ‏iuni care au venit sub steagul Islamului fuseseră într-adevăr oprimate.  De exemplu, putem aminti că atunci când companionii Profetului Muhammad au pornit un jihad ofensiv împotriva egiptenilor, persanilor şi romanilor, oamenii nu le-au opus rezisten‏ţă deloc. Dimpotrivă, ei au acceptat Islamul într-un număr atât de mare, încât este neconvingător a spune că jihadul în Islam a adus altceva decât eliberarea acelor oameni, o eliberare după secole de tiranie.

Vorbeam mai sus de un jihad desfăşurat după legi bine stabilite; este vorba de limitele jihadului, de ce se face şi ce nu se face. A nu depăşi limitele înseamnă a nu omorî femei şi copii, după cum Profetul Muhammad spunea:„Este interzisă omorârea femeilor şi copiilor!“

De asemenea, nedepăşirea limitelor implică neatacarea bătrânilor, celor bolnavi, călugărilor, oamenilor care se roagă în lăcaşurile de cult, a celor care lucrează pământul. Nedepăşirea limitelor înseamnă să nu fie omorâte animalele decât pentru a acoperi nevoile de hrană, să nu fie arse recoltele şi  vegetaţ‏ia (în general), să nu fie otrăvite apele şi distruse casele, mânăstirile, bisericile şi sinagogile:

Allah nu vă opreşte să faceţi bine acelora care nu au luptat împotriva voastră, din pricina religiei, şi nu v-au alungat din căminele voastre, [ba din contră] să fiţi foarte buni şi drepţi, căci Allah îi iubeşte pe cei drepţi. (Al-Mumtahanah 60:8).

Dumnezeu nu le interzice dreptcredincioşilor să le facă bine necredincioşilor care nu au luptat împotriva musulmanilor şi nu i-au alungat pe ei din căminele lor, şi să-i trateze pe ei cu dreptate, fiindcă Dumnezeu îi iubeşte pe cei drepţi.

Acum vom aborda un alt aspect de care auzim, din păcate, din ce în ce mai des: bombardamentele sinucigaşe. Se pune întrebarea, pentru musulmani şi pentru nemusulmani, dacă acestea fac parte din jihadul purtat pe calea lui Allah.

Conform celor men‏ţionate mai sus, fără nicio altă analiză, se poate deduce foarte simplu că astfel de ac‏ţiuni nu sunt dictate de religie, cu toate că, din păcate, uni‏i musulmani iau aceste bombardamente sinucigaşe drept un act de virtute care va fi răsplătit. Această concepţ‏ie se abate de la adevăr. Profetul Muhammad spunea: „Acela care merge către extreme este distrus!“

Bombardamentele sinucigaşe constituie fără îndoială un mod extremist de a privi lucrurile, însă această concepţie, din păcate, s-a extins şi în rândurile musulmanilor. Analizând regulile războiului islamic, nu am găsit nicio astfel de specificare printre spusele Profetului şi ale companionilor săi. Din nefericire, în zilele noastre, câ‏ţiva musulmani (greşit îndrumaţ‏i) cred că astfel de acte pavează drumul redeşteptării Islamului şi întoarcerea la glorioasele legi, însă noi ţ‏inem minte spusele Profetului:„Nu fiţi încântaţi de acţiunile cuiva, până nu vedeţi cum le va duce la bun sfârşit.“

Cum se sfârşesc aceste acţ‏iuni sinucigaşe? Un picior aici, o mână acolo … şi represalii masive care vor omorî mai mulţ‏i oameni şi îi vor persecuta pe al‏ţii. Cum poate cineva să fie încântat de o astfel de acţ‏iune, de sfârşitul unei astfel de ac‏ţiuni? Cum categorisim acest tip de acţ‏iuni? Sinucidere – ceea ce este foarte clar interzis în Islam, ca de altfel în orice altă religie monoteistă. Muhammad spunea:  Pe cel care se omoară singur, în orice fel, Allah îl va chinui cu focul Iadului.“ Este într-adevăr surprinzător că aceşti oameni se sinucid, deşi Dumnezeu spune clar în Qur’an: 

… Şi nu vă ucideţi voi înşivă! Allah este îndurător cu voi! (An-Nisaa’4:29).

Este indubitabil o concepţ‏ie total greşită că acela care se sinucide în numele Islamului merită Paradisul. Despre cel care îşi ia singur viaţ‏a Profetul spune:„El va fi locuitorul Focului“;  „O persoană poate să făptuiască lucruri care par potrivite unui locuitor al Paradisului, dar de fapt îl vor face locuitor al Focului!“

Cei mai mulţ‏i dintre ei nu doresc decât răzbunare şi aici deja nu mai vorbim despre Islam, despre ceea ce este permis sau interzis. Poate fi vorba de un scop politic sau de sete de răzbunare, de orice altceva, dar nu de Islam. Să iei viaţ‏a pe care Dumnezeu ţ‏i-a dat-o este un mare păcat, la fel cum şi să iei alte vieţ‏i este de asemenea interzis, pentru că viaţ‏a umană este un dar de la Dumnezeu cu adevărat pre‏ţios:

… cel care ucide un suflet nevinovat de uciderea altui suflet sau de o altă stricăciune pe pământ, este ca şi când i-ar ucide pe toţi oamenii, iar cel care lasă în viaţă un suflet este ca şi cum i-ar lăsa în viaţă pe toţi oamenii… (Al-Ma’idah 5:32).

Prin urmare, orice tip de extremism, cum ar fi şi luarea de ostatici, deturnarea avioanelor şi plasarea bombelor în locuri publice, nu sunt doar condamnate, ci total interzise în Islam!

Chiar și în perioade de război, este interzisă luarea de ostatici dintre ambasadori, trimiși, delegați, diplomați sau rezidenți aparținând altor state.

Islamul este o religie a milosteniei şi nu permite terorismul. În Qur’an, Allah spune:

Allah nu vă opreşte să faceţi bine acelora care nu au luptat împotriva voastră, din pricina religiei, şi nu v-au alungat din căminele voastre, ba din contra, să fiţi foarte buni şi drepţi, căci Allah îi iubeşte pe cei drepţi. (Al-Mumtahanah 60:8).

Profetul Muhammad obişnuia să le amintească soldaţilor săi să nu ucidă femei şi copii şi îi sfătuia „să nu trădeze, să nu facă excese şi să nu ucidă noi-născuţi.“ De asemenea, el mai spunea: „Oricine ucide un om care avea un pact cu musulmanii nu va mirosi parfumul Paradisului, cu toate că parfumul  lui se va simţi de la o distanţă de 40 de ani.“ La fel, Profetul a oprit pedepsirea prin foc. Crima este considerată al doilea păcat major în Islam şi Profetul ne-a avertizat că, în Ziua Judecăţi‏i, primele cazuri care vor fi judecate între oameni vor fi acelea de vărsare de sânge.

Mai mult decât atât, musulmanii sunt încurajaţi să fie blânzi cu animalele şi să respecte interdicţia de a le ucide. Profetul a spus: „O femeie a fost pedepsită pentru că a închis o pisică până ce aceasta a murit de foame. Pentru această faptă a ajuns în Iad. În timp ce era închisă, femeia nu i-a dat pisicii să mănânce şi să bea şi nici nu a lăsat-o să meargă să-şi caute singură.“  Tot Profetul a mai spus că un om a fost răsplătit, pentru că i-a dat de băut unui câine căruia îi era foarte sete, aşa că Allah l-a iertat pentru păcatele sale. Profetul a fost întrebat: „O, Profet al lui Allah, vom fi răsplătiţi dacă suntem buni cu animalele?“ şi el a spus: „Există o răsplată în fiecare animal sau fiinţă umană.“

Pe de altă parte, când un animal este sacrificat pentru mâncare, Profetul ne sfătuieşte să facem aceasta fiind cât se poate de atenţi şi grijulii faţă de animal. El a spus: „Când un animal este sacrificat, sacrificarea trebuie să fie făcută în cel mai uşor mod. Cel care îl taie trebuie să-şi ascută cuţitul pentru ca animalul să nu sufere.“

Luând în considerare cele menţionate mai sus, precum şi alte legi islamice, incitarea la  acte de terorism, distrugerea clădirilor şi proprietă‏ţilor, bombardarea şi mutilarea oamenilor nevinovaţi sunt acte detestabile şi inacceptabile în Islam. Musulmanii urmează o religie a păcii, milosteniei, iertării, religie care nu are nicio legătură cu evenimentele violente care au ajuns să fie asociate cu musulmanii. Dacă un musulman comite astfel de acte, atunci se face vinovat de violarea legilor islamice.

Soucre Link

CE ESTE JIHAD-UL ȘI CE PRESUPUNE LUPTA PE CALEA LUI ALLAH?

  Sevinci Gemaledin   Cuvântul „Jihad“ dă fiori celor mai mul‏ţi vestici, ei practic punand semnul  egalităţii între jihad şi opresiune, violen‏ţă. Identificarea jihadului cu „războiul sfânt“ nu-şi are nici sursa, nici justificarea în Islam. Această noţ‏iune a fost introdusă în timpul cruciadelor, pentru a justifica masacrele şi jefuirea oraşelor şi aşezărilor din acele vremuri. […]

Sevinci Gemaledin

Cuvântul „Jihad“ dă fiori celor mai mul‏ţi vestici, ei practic punand semnul  egalităţii între jihad şi opresiune, violen‏ţă. Identificarea jihadului cu „războiul sfânt“ nu-şi are nici sursa, nici justificarea în Islam. Această noţ‏iune a fost introdusă în timpul cruciadelor, pentru a justifica masacrele şi jefuirea oraşelor şi aşezărilor din acele vremuri.

Doar printr-o simplă consultare a surselor Islamului, menţionate mai sus, se poate vedea că „jihad“ înseamnă „a depune efort”, „a te strădui pe calea lui Dumnezeu”. Acest cuvânt arab are mai multe sensuri, cel de bază fiind acela de a lupta, de a depune efort pe o cale dreaptă. Încercând să simplificăm, putem spune că există „marele jihad“, care reprezintă, de fapt, lupta cu tine însuţ‏i, şi „micul jihad“, care implică o luptă fizică, o acţiune combativă. Profetul Muhammad spunea:„Cel mai bun jihad pentru cineva este să lupte împotriva lui însuşi pentru Allah, Cel Puternic şi Măreţ.“În această relatare a Profetului se are în vedere lupta dreptcredinciosului cu poftele lumeşti care îl atrag înspre păcat, străduinţa de a face faţă cu credinţă încercărilor vieţii.

De asemenea, Dumnezeu spune în Qur’an:

Nu da ascultare necredincioşilor şi luptă împotriva lor cu el, în luptă neslăbită! (Al-Furqan 25:52).

Dumnezeu vrea să transmită musulmanilor: „Nu te supune necredincioşilor renunţând la religia ta, ci luptă cu ei cu luptă mare, pentru a le transmite Qur’an-ul şi pentru a-i face pe oameni să înţeleagă!“. Acest verset Qur’anic face parte din perioada meccană şi specifică porunca de a lua parte la lupta sfântă, prin care nu se înţelege însă lupta militară, ci una spirituală.

Musulmanii, controlând şi luptând împotriva propriilor dorin‏ţe, pot şi să se străduiască fizic pe calea lui Dumnezeu. Este acel „mic jihad“, fizic şi combativ, care primeşte atât de multe critici. Doar din simplă ignoranţ‏ă, acest tip de jihad şi islamul sunt privite cu teroare, iar musulmanii identificaţi cu teroriştii; scopul acestui jihad „fizic“, atunci când se desfăşoară după legi bine stabilite, reprezintă înălţ‏area Cuvântului lui Dumnezeu. Toţ‏i cei care strigă după libertate, peste tot în lume, au o şansă de a se elibera.

… şi de nu i-ar fi oprit Allah pe oameni, pe unii prin alţii, ar fi dărâmate chilii, biserici, temple şi moschei în care numele lui Allah este pomenit atât de mult. Allah îi ajută neîndoielnic aceluia care-L ajută pe El. Allah este Tare şi Puternic! (Al-Hajj 22:22-40).

Dumnezeu le îngăduie dreptcredincioşilor care sunt atacaţi şi nedreptăţiţi de necredincioşi să lupte împotriva lor şi le promite să-i ajute împotriva acelora care i-au scos din căminele lor pe nedrept, doar din cauza religiei lor.

Dreptcredinciosului i se porunceşte să lupte pentru ocrotirea celor slabi, care nu pot să se apere, a căror demnitate a fost năruită de Taghut, cel care le-a impus tot felul de ticăloşii. Dreptcredincioşii trebuie să-şi dea sufletele pentru a-i salva pe bărbaţii, femeile şi copiii slabi care se roagă lui Dumnezeu să le trimită pe cineva care să îi ajute:

…şi lucrul acesta nu le este străin dreptcredincioşilor, căci ei au făcut legământ cu Dumnezeu din clipa când au primit credinţa să se izbăvească pe ei  înşişi şi să-i izbăvească pe toţi oamenii de orice ticăloşie şi nelegiuire.

Oricine cunoaşte istoria timpurie a Islamului va şti că toate acele naţ‏iuni care au venit sub steagul Islamului fuseseră într-adevăr oprimate.  De exemplu, putem aminti că atunci când companionii Profetului Muhammad au pornit un jihad ofensiv împotriva egiptenilor, persanilor şi romanilor, oamenii nu le-au opus rezisten‏ţă deloc. Dimpotrivă, ei au acceptat Islamul într-un număr atât de mare, încât este neconvingător a spune că jihadul în Islam a adus altceva decât eliberarea acelor oameni, o eliberare după secole de tiranie.

Vorbeam mai sus de un jihad desfăşurat după legi bine stabilite; este vorba de limitele jihadului, de ce se face şi ce nu se face. A nu depăşi limitele înseamnă a nu omorî femei şi copii, după cum Profetul Muhammad spunea:„Este interzisă omorârea femeilor şi copiilor!“

De asemenea, nedepăşirea limitelor implică neatacarea bătrânilor, celor bolnavi, călugărilor, oamenilor care se roagă în lăcaşurile de cult, a celor care lucrează pământul. Nedepăşirea limitelor înseamnă să nu fie omorâte animalele decât pentru a acoperi nevoile de hrană, să nu fie arse recoltele şi  vegetaţ‏ia (în general), să nu fie otrăvite apele şi distruse casele, mânăstirile, bisericile şi sinagogile:

Allah nu vă opreşte să faceţi bine acelora care nu au luptat împotriva voastră, din pricina religiei, şi nu v-au alungat din căminele voastre, [ba din contră] să fiţi foarte buni şi drepţi, căci Allah îi iubeşte pe cei drepţi. (Al-Mumtahanah 60:8).

Dumnezeu nu le interzice dreptcredincioşilor să le facă bine necredincioşilor care nu au luptat împotriva musulmanilor şi nu i-au alungat pe ei din căminele lor, şi să-i trateze pe ei cu dreptate, fiindcă Dumnezeu îi iubeşte pe cei drepţi.

Acum vom aborda un alt aspect de care auzim, din păcate, din ce în ce mai des: bombardamentele sinucigaşe. Se pune întrebarea, pentru musulmani şi pentru nemusulmani, dacă acestea fac parte din jihadul purtat pe calea lui Allah.

Conform celor men‏ţionate mai sus, fără nicio altă analiză, se poate deduce foarte simplu că astfel de ac‏ţiuni nu sunt dictate de religie, cu toate că, din păcate, uni‏i musulmani iau aceste bombardamente sinucigaşe drept un act de virtute care va fi răsplătit. Această concepţ‏ie se abate de la adevăr. Profetul Muhammad spunea: „Acela care merge către extreme este distrus!“

Bombardamentele sinucigaşe constituie fără îndoială un mod extremist de a privi lucrurile, însă această concepţie, din păcate, s-a extins şi în rândurile musulmanilor. Analizând regulile războiului islamic, nu am găsit nicio astfel de specificare printre spusele Profetului şi ale companionilor săi. Din nefericire, în zilele noastre, câ‏ţiva musulmani (greşit îndrumaţ‏i) cred că astfel de acte pavează drumul redeşteptării Islamului şi întoarcerea la glorioasele legi, însă noi ţ‏inem minte spusele Profetului:„Nu fiţi încântaţi de acţiunile cuiva, până nu vedeţi cum le va duce la bun sfârşit.“

Cum se sfârşesc aceste acţ‏iuni sinucigaşe? Un picior aici, o mână acolo … şi represalii masive care vor omorî mai mulţ‏i oameni şi îi vor persecuta pe al‏ţii. Cum poate cineva să fie încântat de o astfel de acţ‏iune, de sfârşitul unei astfel de ac‏ţiuni? Cum categorisim acest tip de acţ‏iuni? Sinucidere – ceea ce este foarte clar interzis în Islam, ca de altfel în orice altă religie monoteistă. Muhammad spunea:  Pe cel care se omoară singur, în orice fel, Allah îl va chinui cu focul Iadului.“ Este într-adevăr surprinzător că aceşti oameni se sinucid, deşi Dumnezeu spune clar în Qur’an: 

… Şi nu vă ucideţi voi înşivă! Allah este îndurător cu voi! (An-Nisaa’4:29).

Este indubitabil o concepţ‏ie total greşită că acela care se sinucide în numele Islamului merită Paradisul. Despre cel care îşi ia singur viaţ‏a Profetul spune:„El va fi locuitorul Focului“;  „O persoană poate să făptuiască lucruri care par potrivite unui locuitor al Paradisului, dar de fapt îl vor face locuitor al Focului!“

Cei mai mulţ‏i dintre ei nu doresc decât răzbunare şi aici deja nu mai vorbim despre Islam, despre ceea ce este permis sau interzis. Poate fi vorba de un scop politic sau de sete de răzbunare, de orice altceva, dar nu de Islam. Să iei viaţ‏a pe care Dumnezeu ţ‏i-a dat-o este un mare păcat, la fel cum şi să iei alte vieţ‏i este de asemenea interzis, pentru că viaţ‏a umană este un dar de la Dumnezeu cu adevărat pre‏ţios:

… cel care ucide un suflet nevinovat de uciderea altui suflet sau de o altă stricăciune pe pământ, este ca şi când i-ar ucide pe toţi oamenii, iar cel care lasă în viaţă un suflet este ca şi cum i-ar lăsa în viaţă pe toţi oamenii… (Al-Ma’idah 5:32).

Prin urmare, orice tip de extremism, cum ar fi şi luarea de ostatici, deturnarea avioanelor şi plasarea bombelor în locuri publice, nu sunt doar condamnate, ci total interzise în Islam!

Chiar și în perioade de război, este interzisă luarea de ostatici dintre ambasadori, trimiși, delegați, diplomați sau rezidenți aparținând altor state.

Islamul este o religie a milosteniei şi nu permite terorismul. În Qur’an, Allah spune:

Allah nu vă opreşte să faceţi bine acelora care nu au luptat împotriva voastră, din pricina religiei, şi nu v-au alungat din căminele voastre, ba din contra, să fiţi foarte buni şi drepţi, căci Allah îi iubeşte pe cei drepţi. (Al-Mumtahanah 60:8).

Profetul Muhammad obişnuia să le amintească soldaţilor săi să nu ucidă femei şi copii şi îi sfătuia „să nu trădeze, să nu facă excese şi să nu ucidă noi-născuţi.“ De asemenea, el mai spunea: „Oricine ucide un om care avea un pact cu musulmanii nu va mirosi parfumul Paradisului, cu toate că parfumul  lui se va simţi de la o distanţă de 40 de ani.“ La fel, Profetul a oprit pedepsirea prin foc. Crima este considerată al doilea păcat major în Islam şi Profetul ne-a avertizat că, în Ziua Judecăţi‏i, primele cazuri care vor fi judecate între oameni vor fi acelea de vărsare de sânge.

Mai mult decât atât, musulmanii sunt încurajaţi să fie blânzi cu animalele şi să respecte interdicţia de a le ucide. Profetul a spus: „O femeie a fost pedepsită pentru că a închis o pisică până ce aceasta a murit de foame. Pentru această faptă a ajuns în Iad. În timp ce era închisă, femeia nu i-a dat pisicii să mănânce şi să bea şi nici nu a lăsat-o să meargă să-şi caute singură.“  Tot Profetul a mai spus că un om a fost răsplătit, pentru că i-a dat de băut unui câine căruia îi era foarte sete, aşa că Allah l-a iertat pentru păcatele sale. Profetul a fost întrebat: „O, Profet al lui Allah, vom fi răsplătiţi dacă suntem buni cu animalele?“ şi el a spus: „Există o răsplată în fiecare animal sau fiinţă umană.“

Pe de altă parte, când un animal este sacrificat pentru mâncare, Profetul ne sfătuieşte să facem aceasta fiind cât se poate de atenţi şi grijulii faţă de animal. El a spus: „Când un animal este sacrificat, sacrificarea trebuie să fie făcută în cel mai uşor mod. Cel care îl taie trebuie să-şi ascută cuţitul pentru ca animalul să nu sufere.“

Luând în considerare cele menţionate mai sus, precum şi alte legi islamice, incitarea la  acte de terorism, distrugerea clădirilor şi proprietă‏ţilor, bombardarea şi mutilarea oamenilor nevinovaţi sunt acte detestabile şi inacceptabile în Islam. Musulmanii urmează o religie a păcii, milosteniei, iertării, religie care nu are nicio legătură cu evenimentele violente care au ajuns să fie asociate cu musulmanii. Dacă un musulman comite astfel de acte, atunci se face vinovat de violarea legilor islamice.

Soucre Link

Iubeste pentru umanitate, ceea ce iubesti pentru tine

Cezarina Saijari   Regula de aur in Islam, sau etica reciprocitatii. Este un principiu moral al Islamului, care îi cheama pe oameni sa-i trateze pe ceilalti asa cum le place sa fie tratati. Acest principiu a fost instaurat de catre Profetul Muhammad saws, acum mai bine de 1400 de ani. Acesta este principiul pe care […]

Cezarina Saijari

 

Regula de aur in Islam, sau etica reciprocitatii. Este un principiu moral al Islamului, care îi cheama pe oameni sa-i trateze pe ceilalti asa cum le place sa fie tratati.

Acest principiu a fost instaurat de catre Profetul Muhammad saws, acum mai bine de 1400 de ani. Acesta este principiul pe care Musulmanii trebuie sa-l adopte atunci cand discuta sau impartasesc Islamul oamenilor de alte religii.

Anas ibn Malik(ra), a relatat ca Mesagerul lui Allah, saws a spus:”Niciunul dintre voi nu are credinta pana cand nu iubeste pentru fratele său, sau pentru vecinul său, ceea ce iubeste pentru sine.” [Sahih Bukhari&Muslim]

An-Nawawi a comentat acest hadis:” Se refera la fratie in general, care  îi include atat pe musulmani cat si pe ne-musulmani. Aici, intelesul de iubire se refera la bine si binefacere, la iubire religioasa si nu la  iubire umana.”

Intr-o alta relatare, Profetul saws a spus:”Pe Cel in Mâna Caruia se afla sufletul meu, un rob nu crede pana cand nu iubeste pentru fratele său ceea ce iubeste pentru el dintre cele bune”.[Musnad Ahmad-sahih]

Se mai relateaza ca Profetul Muhammad saws a mai spus:”Niciunul dintre voi nu va simti dulceata credintei pana când nu iubeste o persoana doar de dragul lui Allah. Gloriosul”.[Musnad Ahmah-sahih]

Abdullah Ibn Amr (ra),a relatat ca Mesagerul lui Allah saws a spus:” Oricine iubeste sa fie scos din Focul Iadului si sa intre in Paradis, sa moara in credinta fata de Allah si de Ultima Zi, si sa-i trateze pe oameni, asa cum iubeste sa fie tratat.”[Sahih Muslim]

Abu Huraira(ra), a relatat ca Profetul Muhammad saws a spus:”Voi nu veti intra in Paradis pana cand nu veti crede, si nu veti crede, pana nu va veti iubi unul pe celalalt. Sa va spun ceva care daca veti face, va veti iubi unul pe celalalt? Raspanditi PACEA intre voi.”[Sahih Muslim]

Intr-o alta relatare, Trimisul lui Allah saws a spus:”Pe Cel in Mâna Caruia se afla sufletul meu, voi nu veti intra in Paradis pana nu va veti supune, si nu va veti supune, pana cand nu va veti iubi unul pe altul. Salutati-va unul pe altul cu PACE si va veti iubi unul pe altul. Feriti-va de ura, pentru ca rade. Si nu spun ca rade parul, ci mai degraba ca rade religia.”[Al-Adab Al Mufrad-hasan]

Fii bun cu vecinul tau si vei fi un credincios;iubeste pentru oameni ceea ce iubesti pentru tine si vei fi un Musulman.”[At-Tirmidhi-hasan]

Iubeste pentru oameni ceea ce iubesti pentru tine si vei fi un credincios; poarta-te bine cu vecinii tai si vei un Musulman.’[Ibn Majah-sahih]

Abu Muntafiq(ra) a relatat ca l-a intrebat pe Mesagerul lui Allah saws: “O, Mesager al lui Allah, invata-ma ceva ce ma va salva de pedeapsa lui Allah si ma va duce in Paradis! Mesagerul lui Allah saws a spus: “Adora-l pe Allah si nu-I asocia Lui nimic, implineste rugaciunile obligatorii, dă Dania(Zakat), posteste in Ramadan, si cum vrei sa te trateze oamenii, asa sa-i tratezi si tu pe ei, si cum urasti sa te trateze oamenii, la fel sa nu-i tratezi si tu pe ei.”[AL Ma’jaun Al Kabeer-hasan]

Abu Al Mughirah(ra) i-a spus Mesagerului lui Allah saws:”O, Mesager a lui Allah, spune-mi dspre o fapta care sa ma aduca mai aproape de Paradis si sa ma indeparteze de Focul Iadului. Mesagerul lui Allah a raspuns: “ Implineste Rugaciunea, dă de pomana, mergi in pelerinaj la Casa(Hajj), posteste in Ramadan si iubeste pentru oameni ceea ce iubesti pentru tine, si uraste pentru oameni ceea ce urasti pentru tine.” [Musnad Ahmad-hasan]

Mu’adh Ibn Anas(ra) a relatat ca Mesagerul lui Allah saws a spus:” Cea mai buna credinta este sa iubesti de dragul lui Allah si sa urasti de dragul lui Allah si sa-ti folosesti limba in pomenirea lui Allah. Mu’adh a intrebat:” Cum vine asta , O, Mesager al lui Allah? El, saws a raspuns:”Sa iubesti pentru oameni ceea ce iubesti pentru tine, si sa urasti pentru oameni ceea ce urasti pentru tine, si sa vorbesti de bine sau sa ramai tacut.”[Musnad Ahmad-hasan]

In concluzie, Islamul te indeamna sa fii bun si drept cu toti oamenii, si sa-i tratezi in maniera in care iti place sa fii tratat la randul tau. De asemenea, a avertizat ca ura si invidia sunt sentimente distrugatoare care rad religia si implicit credinta. Mai mult ne-a indemnat sa respingem/ inlocuim raul cu binele:

Nu este fapta cea buna deopotriva cu fapta cea rea. Respinge [fapta cea rea]cu cea care este mai buna si iata-l pe acela care a fost intre tine si el dusmanie ca si cum ar fi un prieten apropiat. (Fussilat 41:34)

 

islamulpaceaeterna.wordpress.com

Soucre Link

Să înțelegem importanța cunoașterii

Robert Hoisan   In cladirea unei personalitati desavarsite, un musulman trebuie sa inteleaga importanta cunoasterii. Exista doua tipuri de cunoastere: I – Cunoasterea sufletului 1) Privind intelectul; 2) Privind religia. II – Cunoasterea dobandita 1) Cunoasterea ce priveste intelectul Vederea sufletului si orbirea Viziunea (vazul) sufletului este latifa cu care lucrurile spirituale sunt vazute. Aceasta […]

Robert Hoisan

 

In cladirea unei personalitati desavarsite, un musulman trebuie sa inteleaga importanta cunoasterii.

Exista doua tipuri de cunoastere:

I – Cunoasterea sufletului

1) Privind intelectul;

2) Privind religia.

II – Cunoasterea dobandita

1) Cunoasterea ce priveste intelectul

Vederea sufletului si orbirea

Viziunea (vazul) sufletului este latifa cu care lucrurile spirituale sunt vazute. Aceasta esenta este asemanatoare cu imaginea calaretului iar ochiul sau este mijlocul de transport.

Orbirea in acest caz a calaretului este mai grava decat orbirea calului. Cele doua lucruri nu au nicio legatura unul cu altul. Totusi, exista anumite similaritati intre vederea interna si vederea externa. Allah a explicat vederea interna in urmatorul verset:

Inima nu a mintit in ceea ce a vazut. (An-Najm 53:11)

Aici se afirma clar ca sufletul (inima) are puterea de a vedea. Allah spune intr-un alt verset:

Si asa i-am aratat Noi lui Avram imparatia cerurilor si a pamantului. (Al-An`am 6:75)

Aici nu se mentioneaza vederea externa ca si cum altora li s-ar fi acordat aceasta putere dar este mentionata vederea interna. La opus se afla orbirea interna. Allah spune:

Iar acela care in aceasta [lume] este orb, va fi orb si in Lumea de Apoi si va fi si mai ratacit de la drum. (Al-Israa’ 17:72)

Aceasta este orbirea sufletului iar cele de mai sus au facut referire la cunoastere din punct de vedere al intelectului.

Cunoasterea din punct de vedere al religiei

Aceasta cunoastere se dobandeste printr-o credinta oarba in cuvintele profetilor. Poate fi castigata prin studiul Coranului si al Sunnei Profetului sau prin ascultarea lor pentru salvarea sufletului.

Desi cunoasterea din punct de vedere al intelectului este necesara nu este nici pe departe suficienta.

Ca si pentru sanatataea corpului, unele masuri sunt necesare dar ele nu sunt suficiente fara aplicarea lor.

Anumite metode de vindecare trebuie invatate de la medici. Doar intelectul nu este suficient. Acela care chema la credinta oarba fara aplicabilitatea intelectului este un netrebnic.

Pe de alta parte, acela care se bazeaza doar pe intelect lasand deoparte Coranul si Sunna este un om care se mandreste.

Cele doua trebuie pastrate impreuna. Educatia privind intelectul este asemenea mancarii iar educatia religioasa este ca medicamentul. Un om bolnav se va imbolnavii si mai rau daca va recurge doar la mancare si nu va mai lua medicamente.

Asemeni este cazul unui suflet bolnav. Tratamentul nu poate exista fara Sharia.

Medicamentatia Shariei este ceea ce a fost prescris de profeti pentru purificarea sufletului.

Acela care nu-si trateaza sufletul bolnav cu medicamentatia Divina asa cum este poruncit de Sharia si crede ca intelectul este suficient, va cunoaste ruina.

Bibliografie:

  • Ihya Ulum-ud Din, Renasterea stiintelor religioase VOL III Cap I, Abu Hamid Al-Ghazali

 

 

Sursa: Asociația Musulmanilor din România

Soucre Link

Ce spune Islamul despre Terorism?

  Una dintre caracteristicile tipice din acest moment istoric, in societatea noastra, este prezenta apasatoare a violentei. Ori ca e  o bomba care explodeaza intr-o piata, ori un avion deviat, unde persoane inocente sunt tinute ostatice pentru motive politice. Traim oricum intr-o epoca unde manipulatia de grupuri etnice si pierderea de vieti umane nevinovate au […]

 

Una dintre caracteristicile tipice din acest moment istoric, in societatea noastra, este prezenta apasatoare a violentei. Ori ca e  o bomba care explodeaza intr-o piata, ori un avion deviat, unde persoane inocente sunt tinute ostatice pentru motive politice. Traim oricum intr-o epoca unde manipulatia de grupuri etnice si pierderea de vieti umane nevinovate au devenit ceva obisnuit.

Astfel este natura universala a violentei fara limite . „Terorismul” este considerat ca una din primele bariere impotriva pacii si sigurantei societatii in care traim.  Termenul „terorism” a devenit des intalnit  doar de putine decenii. Unul din rezultatele negative legate de utilizarea acestui termen  nou, este ca limiteaza definitia de terorism a acelor mici grupuri sau indivizi. Intr-adevar, terorismul este o problema globala manifestata in diferite forme , in afara oricarui stereotip.

Sunt acei care atribuie putina valoare vietii omenesti si gandesc ca au puterea de a dispune, asemenea indivizi exista in fiecare strat social. Poate fi vorba de un functionar dezamagit ce ucide colegii sai cu sange rece sau un cetatean asuprit intr-o tara ocupata ce exprima furia sa, facand explodarea unui autobuz scolar plin cu copii inocenti;acestia sunt teroristii. Paradoxal, sunt chiar politicieni  ce profita de opozitii stramosesti intre etnii diferite, pentru a intari pozitiile lor. Presedintele ce ordona bombardarea de orase intregi si Consiliile supreme ce “sufoca”  milioane de civili ducandu-i la moarte, manipuland arma ilegala a sanctiunii si sunt rar pedepsiti pentru crimele lor impotriva omenirii.

Aceasta este definitia terorismului, care a condus ca musulmanii sa fie asociati cu manifestari de distrugere si groaza. Consecinta unei asemenea asocieri, este transformarea acestor musulmani in victime de violenta si groaza. Cateodata, Islamul  chiar este  responsabil de manifestarile  faptuite de cei nemusulmani. Cum este posibil ca Islam, lumina caruia a permis Europei iesirea din secolele intunecate, sa devina acum responsabil de epoca groazei?  Ar putea vreodata o credinta ce are mai mult de un miliard de discipoli in toata lumea,  dintre care mai mult de 7 milioane in America, intr-adevar sa sustina crime si mutilatii de persoane nevinovate? Ar putea Islam a carui nume simnifica „pace”si „supunere lui Dumnezeu”, sa incurajeze credinciosi sai sa lucreze pentru moarte si distrugere? Este oare posibil?

Importanta vietii umane:

Sfantul Coran zice:

(. . . ) Nu ucideti pe nimeni pe nedrept,  caci Allah v-a oprit aceasta. Pe acestea vi le porunceste.  Poate veti pricepe!  [Al-An`am 6: 151]

Islamul considera toate formele de viata sfinte. Oricum,  importanta  vietii umane are o pozitie speciala.  Primul si principalul din drepturile omenesti in Islam este dreptul la viata.

Sfantul Coran zice:

(. . . ) Cel care ucide un suflet nevinovat de uciderea altui suflet  sau de o alta stricaciune pe pamant  este ca si cand i-ar ucide pe toti oamenii.   [Al-Ma’idah 5: 32]

Asemenea este valoarea unei singure vieti umane,  incat Coranul identifica luarea unei vieti pe nedrept cu uciderea unei omeniri intregi.  Asa ca Sfantul Coran interzice clar „omorul”. Pedeapsa cu moartea, prescrisa de Stat pentru pedepsirea vinovatilor de delicte particulare grave si pentru administrarea justitiei este necesara pentru a sustine rolul legii, pacea si siguranta societatii. Islamul,  interzice clar”luarea legii in mainile tale”, adica lumea comuna nu poate sa decida singura cine trebuie sa fie pedepsit,  doar o curte islamica adaptata si competenta poate sa stabileasca daca o persoana ce a ucis o alta persoana merita pedeapsa capitala sau nu.

Etica  razboiului

Chiar si in timpul razboiului,  Islamul  trateaza  cu dreptate inamicul pe campul de batalie. Islamul a trasat o linie clara de distingere intre luptatori si neluptatori din tara inamica.  Printre  neluptatori se intelege femei,  copii,  batrani cei firavi, etc.

Profetul Muhammad (pacea si binecuvantare  lui Allah  fie asupra sa) interzicea luptatorilor  uciderea femeilor si copiilor si anunta:  „Nu tradati, nu fiti excesivi,  nu mutilati si nu ucideti un nou nascut”.  Si le-a interzis pedepsirea cu focul.

Asa  ca  siguranta vietii ne-combatantilor  e asigurata ,  chiar daca tara lor este in razboi impotriva unui Stat islamic.

Jihad:

Islamul in general, nu este inteles in Occident,  si poate nici un alt termen islamic nu  provoaca reactii asa mari ca  si cuvantul”jihad”. Termenul”jihad”a fost folosit  mult pentru aratarea imaginii neobisnuite de musulmani violenti,  ce constrang persoanele,  sa se converteasca cu forta,  folosind forme brutale si extreme de convincere .

Acest mit a fost transmis pe parcursul secolelor de banuieli,  in timpul si dupa cruciade,  si din nefericire persista pana in ziua de astazi.  Cuvantul”jihad” deriva de la verbul „jihada” ce simnifica „a se sforta” sau „a lupta” deci cuvant cu cuvant  inseamna  un act ce indica:  lupta .

Profetul Mohammad(pacea si binecuvantarea  lui Allah  fie asupra sa) zise ca cel mai mare „jihad” este lupta impotriva soaptelor  sirete a propriului suflet.  Deci „jihad” se refera mai ales la lupta interioara,  necesara pentru a deveni o persoana virtuoasa si supusa lui Dumnezeu in fiecare aspect al vietii.  In al doilea rand „jihad” se refera la lupta impotriva nedreptatii.  Islam,  ca si alte religii,  ingaduie autoapararea si lupta impotriva tiraniei,  abuzului dar sub anumite conditii.

Sfantul Coran zice:

Si ce este cu voi de nu luptati pe calea lui Allah si pentru barbatii, muierile si copii slabi care zic: Doamne scoate-ne pe noi din cetatea asta cu neam nelegiuit si da-ne noua din partea Ta un ocrotitor si da-ne noua din partea Ta un ajutor.  [An-Nisaa’4: 75]

Islamul incurajeaza credinciosi sai sa faca cat mai mult bine pentru a se purifica,  asa incat sa se stabileasca pacea si dreptatea in societate.

Martin Luther King Jr.  a zis:

„Ar trebui sa regretam in aceasta epoca,  nu doar pentru cuvintele odiose si faptele persoanelor rele, dar si pentru linistea oamenilor buni”.

Islamul incurajeaza toti musulmani sa contribuie pentru mentinerea echilibrului in care Dumnezeu a creat totul.  Divinul Coran nu iarta uciderea de persoane nevinovate. Terorizarea populatiilor civile nu poate fi numita „jihad” nici nu poate fi numita ca invataturi islamice.

Istoria tolerantei:

Chiar si invatatii occidentali au renegat mitul musulmanilor ce constrang altii sa se converteasca.  Marele istoric De Lasy O’Leary a scris:

„Oricum, istoria arata clar ca legenda musulmanilor fanatici ce fac dezordine prin lume obligand altii sa imbratiseze Islamul cu varful spadei, este unul dintre cele mai absurde mituri, fructul fantaziei ce istorici au citat vreodata”.
Musulmanii au condus Spania pentru aproape 800 de ani. In timpul acestei perioade si pana cand nu au fost constransi sa plece,  cei nemusulmani din acel loc erau teferi,  siguri si puternici.  Ba mai mult minoritatea crestinlor si a evreilor locuiesc in regiuni musulmane din Orientul Mijlociu de secole. Tari ca Egipt,  Maroc,  Palestina,  Liban,  Siria si Iordania au o prezenta importanta de populatie crestina si evreiasca.  Aceasta nu surprinde un musulman,  deoarece credinta sa ii interzice sa constranga altii sa accepte punctul sau de vedere

Divinul Coran zice:

Nu este silire la credinta! Razvretita  este deosebirea dintre calea cea dreapta si ratacire iar acela care se leapada de Taghut si crede in Alah acela s-a prins de cea mai trainica toarta care nu se va sparge nicodata.[Al-Baqarah 2: 256].


Islamul ,  religia unificatoare

Departe de a fi o dogma militanta,  Islamul este un stil de viata ce depaseste neamul si originea etnica.  Sfantul Coran ne aminteste de mai multe ori originea noastra comuna:

O,  voi oameni!  Noi v-am creat dintr-un barbat si o femeie si v-am facut popoare si triburi ca voi sa va cunoasteti unii pe alti. Cel mai cinstit intre voi inaintea lui Allah este cel mai evlavios. Allah este Stiutor,  si Cunoscator.  [Al-Hujurat 49: 13]

Astfel,  este universalitatea invataturilor ,   si face ca  Islamul religia ce creste cel mai repede in lume in numar de discipoli. Intr-o lume plina de conflicte, de divideri profunde dintre oameni, o lume ce este amenintata de terorism savarsit de indivizi si State,  Islam este o lumina ce conduce si ofera speranta pentru viitor.

 

________

ligaislam.md

Soucre Link