CONCEPŢII GREŞITE INFIRMATE – 2

 

 

Moştenirea

femeie musulmanaDiferenţa dintre bărbat şi femeie în ce priveşte părţile lor de moştenire este stabilită de către Allah astfel:
„Allah vă porunceşte în privinţa [moştenirii] copiilor voştri: un fiu are [o parte] cu partea a două fiice.” (An-Nisaa’ 4: 11)
şi se datorează în mod clar diferenţelor dintre datoriile şi cheltuielile la care fiecare trebuie să facă faţă conform învăţăturilor islamice.
De exemplu, dacă un bărbat care are un fiu şi o fiică moare, fiul se căsătoreşte şi plăteşte dota (zestrea) miresei şi imediat ce se mută împreună trebuie să asigure şi să plătească integral cheltuielile lor. Pe de altă parte, când sora lui se mărită, ea primeşte dota de la mire şi, atunci când locuiesc împreună, soţul ei are grijă de ea fără ca ea să plătească vreun ban, chiar dacă este una dintre cele mai bogate persoane. Săracă sau bogată, cheltuielile ei de trai sunt estimate în funcţie de înzestrarea financiară a soţului său. Qur’anul spune astfel:
„Cel care este înstărit să cheltuiască după averea sa.” (At-Talaq 65: 7).
Pentru a simplifica problema, dacă tatăl lasă o avere de 150.000 de dolari, fiul va lua 100.000, iar fiica va lua 50.000 de dolari. Apoi fiul plăteşte dota soţiei (zestrea), îi dăruieşte cadouri miresei şi mobilează un apartament care poate costa cel puţin 25.000 de dolari. Dacă fiica se căsătoreşte, are banii de nuntă şi cadourile; atunci va lua încă 25.000 de dolari. Astfel vor avea în mod egal.
Dar aceasta nu este tot; îndatoririle şi cheltuielile bărbatului cresc atunci când trebuie să aibă grijă din punct de vedere financiar de copii, în anumite cazuri, de părinţii lui care îmbătrânesc, de fraţii şi surorile lui, dacă nu au niciun venit sau pe cineva care să aibă grijă de ei, şi de alte rude care se află în circumstanţe asemănătoare – toate conform învăţăturilor islamice şi în anumite condiţii. Însă femeia nu este obligată din perspectiva legislaţiei islamice să ofere ajutor; ea poate face aceasta doar din proprie iniţiativă, la liberă alegere.
Aşadar nu există absolut nicio diferenţă. Uneori, partea femeii din moştenire este aceeaşi cu a bărbatului. De exemplu, când cei doi părinţi îi moştenesc pe copiii lor; Qur’anul ne spune că:
„… Cât despre părinţii lui, primeşte fiecare dintre ei a şasea parte din ceea ce a lăsat [defunctul], dacă el are un copil.” (An-Nisaa’ 4: 11).
Motivul în acest caz este că nevoile părinţilor sunt deseori similare. Pentru fraţi sau surori vitrege ce moştenesc de la un frate care nu are părinţi sau copii, Qur’anul stabileşte că:
„Dacă un bărbat sau o femeie moare fără a avea niciun moştenitor direct, dar are un frate sau o soră, fiecăruia dintre cei doi le revine a şasea parte. Dacă ei însă sunt mai mulţi de-atât, atunci ei toţi sunt părtaşi la o treime…” (An-Nisaa’ 4: 12).
Astfel, sora din partea mamei primeşte o şesime, parte ce este egală cu a fratelui din partea mamei. Dacă sunt mai mult de doi fraţi vitregi, ei moştenesc o treime pe care o vor împărţi în mod egal. Toate acestea confirmă că egalitatea în moştenire există în multe cazuri, cunoscute foarte bine de juriştii şi experţii din acest domeniu.
Mai mult, sunt cazuri în care femeia ia o parte mai mare decât a bărbatului. De exemplu: dacă o femeie moare lăsând în urma ei un soţ, o mamă, doi fraţi şi o soră din partea mamei ei, sora va primi o şesime şi doar o şesime va fi dată celor doi fraţi. De asemenea, dacă o femeie moare, lăsând în urmă un soţ, o soră din aceiaşi părinţi şi doi fraţi din partea tatălui, soţul primeşte o jumătate din moştenire, iar sora cealaltă jumătate, pe când fraţii vitregi nu primesc nimic, întrucât sunt doar rude. Dar dacă este vorba de o soră vitregă, aceasta va primi o şesime pentru întreţinere.
Încă un caz în care femeia primeşte mai mult decât bărbatul, conform interpretării lui Ibn ‘Abbas a versetului:
„Dacă însă nu are copil şi-l moştenesc părinţii lui, atunci mama sa are dreptul la o treime…” (An-Nisaa’ 4: 11).
Pentru Ibn ‘Abbas, aceasta înseamnă că dacă o femeie moare, lăsând un soţ şi pe cei doi părinţi ai ei, soţului i se cuvine o jumătate, mamei o treime, iar tatălui o şesime. Ibn Hazim le relatează această specificare lui Ibn ‘Abbas prin Abdul-Taziq, lui ‘Ali Ibn Abi Talib prin Abi Uwana şi lui Mu’az Ibn Gebel care erau companioni ai Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), cunoscuţi ca experţi în chestiuni de acest gen. Ibn Hazim îi relatează, de asemenea, lui Şuraih şi lui Dawud Al-Zahiry, în mijlocul juriştilor, şi citează axioma companionului Ibn Mas’ud pe această chestiune: „Lui Allah nu îi va plăcea să vadă că îl prefer pe tată în faţa mamei.” Alte persoane importante care au fost de acord sunt companioni precum ‘Omar, ‘Osman şi Zeid Ibn Sabit. Dintre adepţii lor sunt Al-Hasan, Ibn Sirin şi Al-Nakh’i. Printre jurişti se numără Abu Hanifah, Malik şi Aş-Şafi’yi – fie ca Allah să fie mulţumit de ei!

Soucre Link

Views: 0

0Shares

Insusiri ale lui Allah – partea a doua

Insusiri ale lui Allah – partea a doua

S. Hawwa

 

În cadrul discuţiei despre nume şi epitete trebuie să avem în vedere următoarele două puncte la care s-a referit profesorul Al-Banna (Allah să fie milostiv cu el!).
În capitolul intitulat Între însuşirile lui Allah şi însuşirile fiinţelor create, profesorul Al-Banna afirmă: „Drept-credinciosul trebuie să înţeleagă că sensul avut în vedere cu referire la calităţile lui Allah Preamărețul şi Preaînaltul  se deosebeşte total de sensul care se are în vedere utilizându-se acelaşi cuvânt cu referire la calităţile făpturilor. Tu spui: «Allah este ştiutor şi ştiinţa este o calitate a lui Allah Preaînaltul.» Şi spui: «Cutare este ştiutor şi ştiinţa este o calitate a lui cutare, dintre oameni.» Dar oare prin cuvântul «ştiinţă» se are în vedere acelaşi lucru în ambele cazuri? În niciun caz! Știinţa lui Allah Preamărețul şi Preaînaltul  este o ştiinţă perfectă, faţă de care ştiinţa făpturilor nu înseamnă nimic. La fel stau lucrurile şi în privinţa vieţii, a auzului, a văzului, a vorbirii, a puterii şi a voinţei. Sensul acestor cuvinte, când se referă la Allah, este total diferit de sensul lor, atunci când sunt menționate cu referire la făpturi, sub aspectul perfecţiunii şi al calităţii, pentru că Allah Preamărețul şi Preaînaltul  nu seamănă cu niciuna dintre făpturile Sale. Trebuie să înţelegi acest sens riguros; nu ţi se cere să cunoşti esenţa Sa, ci îţi este permis să cunoşti efectele Sale în Univers şi îndatoririle tale faţă de El. Lui Allah ne rugăm să ne apere de greşeală şi să ne ajute să izbândim!”

De asemenea, profesorul Al-Banna afirmă în capitolul intitulat Cugetarea asupra esenţei lui Allah: „Ibn Abbas (Allah să fie mulţumit de ei amândoi!) a spus că nişte oameni au cugetat asupra lui Allah Preaputernicul şi Preamăreţul, dar Profetul (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!) le-a zis lor: «Voi trebuie să cugetaţi la creaţia lui Allah şi să nu cugetaţi la Allah, fiindcă voi nu veţi avea puterea Lui!» Al-‘Iraqi a afirmat că această tradiţie (hadith) a fost consemnată de Abu Na’im în Al-Hilya cu un lanţ de transmiţători slab, de Al-Isbahani în At-Targhib wa-l-tarhib cu un lanţ de transmiţători mai corect, precum şi de Abu As-Saykh, dar sensul său este, în orice caz, corect.
Aceasta nu înseamnă lipsire de libertate, nici rigiditate în cercetare, nici îngrădire a gândirii, ci reprezintă o metodă de a prevenire a alunecării omului în abisurile rătăcirii; omul este ţinut departe de abordarea unor subiecte care îl depășesc, pentru că înțelegerea sa, oricât de mare ar fi ea, nu este capabilă să le pătrundă.

Aceasta este calea celor evlavioşi dintre robii lui Allah, cunoscători ai măreţiei esenţei Sale şi ai măreţiei puterii Sale.

Limitează-ţi strădania de a înţelege măreţia Stăpânului tău la cugetarea asupra creaţiei Sale şi la respectarea calităţilor Sale.”

Vrem să menţionăm în acest paragraf că, în conformitate cu Qur’anul şi tradiţia (as-sunnah), care sunt singurele surse ale cunoaşterii prin intermediul revelaţiei adevărate pe care se bazează dovada deplină, aşa cum vom vedea, cu voia lui Allah, în studiul al doilea, Ansamblul calităţilor lui Allah în Qur’an, şi o parte dintre numele Sale sublime, aşa cum apar ele în Qur’an şi în tradiţie, pentru a constata că lucrurile pe care ni le-au demonstrat fenomenele prin analizarea lor cu ajutorul raţiunii au fost dovedite în Qur’an şi tradiţia profetică prin revelaţie.

Profesorul Al-Banna afirmă în capitolul Ansamblul calităţilor lui Allah în Qur’an: „Versetele Qur’anului cel nobil se referă la câteva dintre calităţile lui Allah Preaînaltul, ce respectă imperativul perfecţiunii divinităţii. Iată o serie dintre aceste versete:
1 – Existenţa lui Allah Preaînaltul
Allah Preaînaltul a grăit:

«Allah este Cel care a înălţat cerurile fără stâlpi pe care să-i vedeţi, iar apoi s-a aşezat pe Tron şi a supus Soarele şi Luna, fiecare urmându-şi mersul său până la un termen hotărât. El orânduieşte lucrul şi tălmăcește semnele în amănunţime, poate că voi veţi fi încrezători în întâlnirea cu Domnul vostru. El este cel care a întins Pământul şi a aşezat pe el munţi şi râuri. Şi din toate rodurile a făcut pe el câte o pereche. El lasă ca noaptea să acopere şi să ascundă ziua. În acestea sunt semne pentru cei care cugetă. Iar pe Pământ, sunt parcele învecinate şi grădini de viţă de vie, de grâne, de palmieri în tufe şi câte unul de la o rădăcină, udate de la o singură apă. Şi le-am făcut Noi pe unele mai bune decât altele la mâncare. În acestea sunt semne pentru un neam [de oameni] care pricep.» (Surat Ar-Ra’d 13:2-4).

A mai grăit Allah Preaînaltul:

«El este Cel care a creat pentru voi auzul, văzul şi inimile. Însă nici auzul, nici văzul, nici inimile lor nu le-au fost de niciun folos. Însă voi sunteţi atât de puţin mulţumitori! El este Cel care v-a răspândit pe voi pe Pământ şi la El veţi fi voi adunaţi. El este Cel care dă viaţă şi dă moarte şi la El se află schimbarea nopţii şi zilei. Oare voi nu pricepeţi?» (Surat Al-Mu’minun 23:78-80).

Toate aceste versete îţi vestesc existenţa lui Allah Preamăritul şi Preaînaltul şi te conduc către El prin atitudinile lui în privinţa treburilor acestui Univers minunat.
2 -3-Eternitatea lui Allah Preaînaltul şi veşnicia Sa
Allah Preaînaltul a grăit:

«El este Întâiul şi Cel de pe urmă, Cel situat deasupra tuturor şi Cel ascuns şi El este Atoateştiutor.» (Surat Al-Hadid 57:3).

A mai grăit Allah Preaînaltul:

«Şi nu chema alături de Allah o altă divinitate, căci nu există altă divinitate afară de El! La El este judecata şi la El veţi fi aduşi înapoi!» (Surat Al-Qasas 28:88).

Tot Allah Preaînaltul a grăit:

«Toţi cei care sunt pe Pământ sunt trecători, va rămâne veşnic [numai] Domnul Tău, Cel Plin de Slavă şi de Cinste.» (Surat Ar-Rahman 55:26-27).

Aceste versete nobile se referă la atributul eternității lui Allah Preamărețul şi Preaînaltul .
4 – Deosebirea dintre Allah și creaturi
Allah Preaînaltul a grăit:

«Spune: ʽEl este Allah, Cel Unic! Allah este Stăpânul! El nu zămisleşte şi nu este născut și El nu are pe nimeni egal!ʼ» (Surat Al-Ikhlas 112:1-4).

Tot Allah Preaînaltul a grăit:

«Făcătorul cerurilor şi al Pământului. El a făcut pentru voi soaţe din voi înşivă şi [a făcut] dobitoacele perechi. Prin aceasta vă înmulţeşte pe voi. Nu este nimic asemenea cu El. El este Cel care Aude Totul şi Cel care vede Totul.» (Surat Aș-Șura 42:11).

Aceste versete se referă la deosebirea dintre Allah Binecuvântatul şi Preamăritul şi dintre creaturile Sale şi la faptul că El este mai presus de a fi fiu sau tată, de a avea semeni sau egali.
5- Existenţa prin Sine Însuşi a lui Allah Preaînaltul
Allah Preaînaltul a grăit:

«O, oameni! Voi sunteţi săraci [şi aveţi nevoie] de Allah, iar Allah este Cel Deajuns pentru Sine şi Cel Vrednic de Laudă.» (Surat Fatir 35:15).

A mai grăit Allah Preaînaltul:

«Eu nu i-am luat ca martori la facerea cerurilor şi a Pământului şi nici la facerea lor înşişi, căci eu nu i-am luat pe cei ce amăgesc la rătăcire, ca ajutor!» (Surat Al-Kahf 18:51).

Tot Allah Preaînaltul a grăit:

«Allah ţine cerurile şi Pământul ca să nu se prăbuşească…» (Surat Fatir 35:41);

«Allah! Nu este altă divinitate în afară de El, Cel Viu şi Cel Veşnic!» (Surat Al-Baqara 2:255).

Acestea sunt doar câteva referiri la faptul că Allah Preaînaltul există prin Sine Însuşi, fără să aibă nevoie de ajutorul făpturilor Sale, în timp ce ele au nevoie de El.
6- Unicitatea lui Allah Preaînaltul
Allah Preaînaltul a grăit:

«Şi Allah grăieşte: ʽNu luaţi două divinităţi! Nu este decât un singur Dumnezeu, deci fiţi cu frică numai de Mine! Ale Lui sunt cele din ceruri şi cele de pre pământ şi a Lui este supunerea veşnică. Şi oare vă temeţi voi de altcineva în afara lui Allah? Voi nu aveţi binefacere decât de la Allah. Apoi, dacă vă loveşte un rău, voi nu vă rugaţi [pentru ajutor] decât Lui.ʼ» (Surat An-Nahl 16:51-53).

A mai grăit Allah Preaînaltul:

«Necredincioşi sunt şi aceia care spun: ʽDumnezeu este al treilea din treiʼ, căci nu există altă divinitate în afară de Allah Cel Unic şi de nu vor înceta să vorbească astfel îi va atinge pe cei necredincioşi dintre ei pedeapsa dureroasă. Şi oare nu vin ei să se căiască la Allah şi să-I ceară Lui iertare? Allah doară este Iertător şi Îndurător.» (Surat Al-Maʼida 5:72-73).

Tot Allah Preaînaltul a grăit:

«Dar iată cum îşi iau ei zei pe Pământ care să poată să-i învieze [pe morţi], dacă s-ar afla în ele [în cer şi pe Pământ] alte divinităţi afară de Allah, amândouă ar fi stricate. Mărire lui Allah, Stăpânul Tronului, care este mai presus decât ceea ce spun ei! El nu este întrebat despre ceea ce face, pe când ei vor fi întrebaţi. Sau iau ei în locul Lui alte divinităţi. Spune: ʽAduceţi dovada voastră! Acesta este mesajul celor care sunt cu Mine!ʼ Însă cei mai mulţi dintre ei nu cunosc Adevărul şi se întorc. Şi Noi nu am trimis înaintea ta nici un trimis fără să nu-i revelăm lui: ʽNu este nici o divinitate afară de Mine, deci adorați-Mă pe Mine!ʼ» (Surat Al-ʽAnbiyaʼ 21:21-25).

Allah Preaînaltul a grăit:

«Spune: ʽCui îi aparţin Pământul şi cei care se află pe el, dacă voi ştiți?ʼ Ei vor zice: ʽLui Allah!ʼ Spune: ʽOare voi nu vreţi să luaţi aminte?ʼ Spune: ʽŞi Cine este Stăpânul celor şapte ceruri şi Stăpânul Tronului sublim?ʼ Ei vor zice: ʽ[Ele sunt] ale lui Allah!ʼ Spune: ʽŞi oare voi nu vă temeţi?ʼ Spune: ʽÎn mâna cui se află stăpânirea tuturor lucrurilor şi cine apără şi de cine nu există apărare, dacă voi ştiţi?ʼ Vor zice ei: ʽAle lui Allah sunt!ʼ Spune: ʽŞi cum se face că sunteţi voi fermecaţi?ʼ Noi le-am adus lor Adevărul, însă ei sunt mincinoşi. Allah nu Şi-a luat nici un copil şi nu este nici o divinitate alături de El. [Dacă ar fi fost mai multe divinităţi], fiecare divinitate s-ar fi dus împreună cu ceea ce a creat şi unii dintre ei ar fi încercat să fie deasupra celorlalţi. Mărire lui Allah [care este mai presus] de tot ceea ce vorbesc ei! [El este] Ştiutorul tuturor nevăzute şi văzute! Şi El este mai presus de faptul că Îi fac Lui asociaţi!» (Surat Al-Mu’minun 23:84-92).

 

sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul AziSoucre Link

Views: 0

0Shares

Noul musulman – partea 1

Noul musulman

Persoana care imbratiseaza religia islamica, in urma unui studiu aprofundat, are obligatia de a continua sa citeasca si sa cerceteze si dupa marturisirea de credinta.

Cunoasterea si cautarea cunoasterii sunt obligatorii pentru fiecare musulman. Desigur ca acestea nu se limiteaza la aria islamica, insa acum vom sublinia cunoasterea religiei si a surselor sacre.

Se presupune ca o persoana care a acceptat Islamul este o persoana care a citit/inteles traducerea sensurilor Coranului (pentru o cat mai precisa exprimare, nu folosim expresia “traducerea Coranului”, insa la ea facem referire),  viata profetului Muhammad, sensurile principiilor si valorilor universale prezente in Islam.

Coranul poate fi o lectura greoaie pentru unii, mai ales ca el trebuie citit cu notele de subsol explicative aferente, omitand astfel pericolul unei intelegeri eronate a versetelor. Trebuie tinut cont de faptul ca aceasta carte sfanta nu a fost pogorata deodata, ci de-a lungul a 23 de ani. In acest timp, versetele i-au fost revelate Profetului in functie de situatiile prin care au trecut el si companionii sai. Astfel, ele acopera teme variate – daca cele pogorate in Mecca au ca tema principala unicitatea lui Dumnezeu si importanta monoteismului, cele pogorate in Medina au caracter etic, legislativ, referitor la aspecte precum familia, relatiile interumane, comertul, tranzactiile, vestimentatia s. a. Bineinteles ca aceasta nu presupune ca noul musulman care citeste aceste versete sa incerce sa le aplice literal in viata sa.Soucre Link

Views: 0

0Shares