Conceptul de unicitate – partea a 2-a

Conceptul de unicitate – partea a 2-a

 

Abdullah ibn Mas’ud spunea că: „Oricăruia dintre oamenii Tawhid-ului i se va da o lumină în Ziua Invierii, însă ipocriţilor li se va stinge lumina lor. Când credincioşii vor depune mărturie, lumina ipocriţilor se va stinge şi ei vor avea mare teamă şi vor implora: Doamne, ţine aprinsă lumina noastră!”

 

Cel mai important lucru pe care Profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) l-a predicat a fost credinţa în Allah Preaînaltul cel Unic şi Indivizibil, care a format baza credinţei islamice. Acest lucru a fost exprimat în Crezul musulman  – La ilaha illAllah – Nu există altă divinitate în afară de Allah Preaînaltul.

Această afirmaţie este piatra de temelie a Islamului şi pe ea s-a construit esenţa acestuia. Tocmai această mărturie face diferenţa dintre musulmani, necredincioşi (kaāfiriyn – كافرين) şi politeişti (muşrikiyn – مشركين).

Desigur că diferența reală dintre musulmani şi ne-musulmani constă în acceptarea conştientă şi deplina aderare la această doctrină şi aplicarea ei în viaţa de zi cu zi.

Tawhid este cea mai înaltă concepţie despre divinitate, este conceptul pe care Allah Preaînaltul a trimis omenirii, de-a lungul timpului, prin Profeţi.

Cu această înţelepciune a fost trimis Adam pe pământ, ca şi khalifah, acelaşi mesaj i-a fost dat lui Noe, Avraam, Moise, Isus (Pacea fie asupra lui!) şi lui Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), spre a fi transmis oamenilor.

Universul nu este rezultatul unei îmbinări întâmplătoare a materiei, nu este un conglomerat de corpuri dezordonate şi fără sens.

Tot ceea ce există în Univers nu putea exista fără un Creator, un Proiectant, un Supraveghetor şi un Coordonator, deoarece Universul a fost creat şi evoluează după nişte reguli clare,  într-o ordine anume stabilită.

True-Monotheism..Toate acestea sunt rezultatul Voinţei Creatorului lor, iar acesta este Allah Preaînaltul, Stăpânul tuturor, pentru că numai Cineva Care este Infinit şi Etern, Care este cu putere peste toate, este Ințelept, Omnipotent şi Omniscient, Care Ştie totul, Care Vede totul poate fi Autoritatea supremă peste tot ceea ce există şi numai El îl poate controla, îi poate impune reguli sau poate crea altele asemenea lor ori le poate distruge. Allah Preaînaltul are puteri nelimitate şi nu cunoaşte nici oboseala nici slăbiciunea.

Având în vedere toate aceste atribute excepționale şi puteri extraordinare, este firesc ca ele să nu aparţină decât Unicului şi Singurul, căci, presupunând prin absurd, că ar exista şi un altul asemenea lui Allah Preaînaltul, atunci Universul cu tot ceea ce înseamnă el, regulile cui ar urma şi dacă una dintre cele două autorităţi supreme ar vrea ca un lucru să existe şi cealaltă ar vrea să nu existe, atunci lucrul ar exista sau ar fi distrus?

Simpla observare a Universului şi a regulilor după care este format şi funcţionează, după felul în care tot ceea ce există interacţionează unele cu celelalte, formând un tot unitar, armonios, dovedesc că nu există decât un Singur Creator, Indivizibil, Omniprezent, Omniscient şi Atotputernic.

Insuşi Allah Preaînaltul ne-a atras atenţia asupra acestui fapt incontestabil spunând în capitolul Al-`Ankabut, versetul 44:

Allah a creat cerurile şi pământul cu [chibzuinţă] adevărată şi în aceasta este un semn pentru cei credincioşi. (Al-`Ankabut 29:44),

iar în capitolul Ar-Rum, versetele 20 – 28 ne spune:

Printre semnele Lui [este acela] că El v-a creat pe voi din ţărână şi apoi iată-vă pe voi oameni care v-aţi răspândit [pe pământ]. Şi printre semnele Lui [este acela] că El v-a creat din voi înşivă soaţe, pentru ca voi să trăiţi în linişte împreună cu ele. Şi El a pus între voi dragoste şi îndurare şi întru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care chibzuiesc. Şi printre semnele Lui sunt crearea cerurilor şi a pământului şi deosebirea limbilor voastre şi culorilor voastre. Intru aceasta sunt semne pentru cei care ştiu. Şi printre semnele Lui sunt somnul vostru în timpul nopţii şi în timpul zilei şi căutarea de către voi a harului Său. Intru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care aud. Şi printre semnele Lui este [acela] că El vă arată vouă fulgerul, cu teamă [de trăsnet] şi cu nădejde [în ploaie], şi că pogoară apă din cer, cu care învie pământul, după moartea lui. Intru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care pricep. Şi printre semnele Lui este [acela] că cerul şi pământul există prin porunca Sa, iar dacă vă va chema pe voi cu o chemare, veţi ieşi voi din pământ. Ai Lui sunt cei din ceruri şi de pre pământ şi toţi Ii sunt Lui supuşi. El este Cel care creează prima oară făpturile şi apoi le face din nou – şi aceasta este şi mai uşor pentru El – şi a Lui este pilda cea mai înaltă din ceruri şi de pre pământ şi El este Atotputernic [şi] Inţelept [Al-‘Aziz, Al-Hakim]. El vă va face vouă pildă din voi înşivă: Aveţi voi dintre cei pe care-i stăpânesc mâinile voastre drepte asociaţi la cele cu care v-am înzestrat pe voi şi sunteţi voi întru aceasta de o seamă cu ei? Vă temeţi de ei aşa cum este teama voastră de voi înşivă? Astfel tâlcuim Noi semnele pentru un neam [de oameni] care pricep. (Ar-Rum 30:20-28)

 

 

________

sursa: rasarit.comSoucre Link

Views: 0

Allah este Al-Halim – partea a doua

 

Allah este Cel Blând[Aceasta este] porunca lui Allah, iar Allah este Atoatestiutor [si] Blând [‘Alim, Halim]. (An-Nisaa’ 4:12)

Allah stie ceea ce este în inimile voastre cãci Allah este Atoatestiutor [si] Blând [‘Alim, Halim]. (Al-Ahzab 33:51)

Dacã Îi veti face lui Allah un împrumut frumos, El vi-l va da înapoi înmultit si vã va ierta pe voi, cãci Allah este Multumitor [si] Blând [Sakur, Halim] (At-Taghabun 64:17)

Si ca fiecare altul dintre preafrumoasele si absolutele nume ale Lui Allah, si credinta in acest nume are anumite consecinte asupra dreptcredinciosului musulman.
*1. Fixarea / confirmarea calitatii blandetei si indulgentei si a rabdarii in ceea ce il priveste pe Allah Preaslavitul si Preinaltul; si aceasta presupune iertarea celor nesupusi dintre robii Sai si amanarea pedepsei, dandu-le astfel ocazia de a se intoarce cu cainta din ratacirea lor.
*2. Si blandetea si rabdarea si indulgenta lui Allah asupra supusilor Sai si lasarea de-o parte a tratarii lor prin pedepsire, dintre calitatile de perfectiune si absolut ale lui Allah, Cel Plin de Glorie si Noblete Si blandetea Sa, nu se manifesta ca urmare a neputintei Sale in ceea ce ii priveste, ci ea este iertare si stergere a pacatelor in ceea ce ii priveste, si ii amana pe ei dandu-le
posibilitatea de a se indrepta, in pofida capacitatii si a puterii Sale, caci, cu adevarat, lui Allah nu-I este nimic cu neputinta, Preaslavitul si Preainaltul.
Si a spus Preaslavitul:

Oare n-au purces ei prin lume si nu au vãzut care a fost sfârsitul celor de dinaintea lor, desi au fost mai puternici decât ei?! Si nimic din ceruri si de pre pãmânt nu poate sã scape de pedeapsa lui Allah, cãci El este Atoatestiutor [si] Atotputernic [‘Alim, Qadir] (Fatir 35:44)
Si, de asemenea, blandetea si indulgenta Sa nu este consecinta nestiintei asupra a ceea ce fac supusii Sai dintre faptele lor, ci El este Cel Atoatestiutor si Bland, care stie tradarea din ochi, precum si ceea ce este ascuns in piepturi.

Si a spus Preaslavitul:
Allah stie ceea ce este în inimile voastre cãci Allah este Atoatestiutor [si] Blând [‘Alim, Halim] (Al-‘Ahzab 33:51)

Si, de asemenea, blandetea si indulgenta Sa in ceea ce priveste creatiile Sale nu este consecinta vreunei nevoii pe care El, Preaslavitul si Preainaltul ar avea-o la acestia; ci Allah Preainaltul manifesta blandete si indulgenta fata de ei si le iarta lor, in pofida autosufiocientei Sale si a inexistentei vreunei nevoi in raport cu acestia. Si a spus Allah Preainaltul:

Sã stiti cã Allah cunoaste ce se aflã în sufletele voastre si fiti prevãzãtori fatã de El, dar sã stiti cã Allah este Iertãtor [si] Blând [Ghafur, Halim] (Al-BAqarah 2:235)

*3. Blandetea si indulgenta Lui Allah sunt marete, iar Allah este innobilat prin rabdarea Sa in raport cu creatiile Sale, iar rabdarea (“as-sabr”) este subordonata blandetii si indulgentei, presupusa de aceasta, pentru ca oricine este bland si indulgent este si rabdator. Si in relatarile despre Profetul Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a fost consemnat asupra detinerii de catre Allah Preaslavitul si Preainaltul a calitatii de a fi Rabdator, si ne este cunoscut hadisul in care Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) spunea cum ca nu exista altcineva mai rabdator decat Allah la insultele care I se aduc – necredinciosii ii atribuie Lui Preaslavitul un copil, comitand prin aceasta un pacat enorm, iar El, Preainaltul, ii insanatoseste si le da cele de trebuinta traiului.

Si s-a spus in privinta semnificatiei numelui de “Al-Halim” – Cel Bland si Indulgent – El este Cel care nu opreste binecuvantarile Sale si favorurile pe care le pogoara asupra supusilor Sai, ca urmare a pacatelor acestora, si El Preaslavitul da cele necesare traiului celui care incalca prescriptiile Sale, precum si celui care I se supune; si ii lasa pe ei sa existe, iar ei sunt ingropati in pacate, asa cum il tine si pe cel care se supune si are teama de Allah.

Si, cu adevarat, vede Preaslavitul si Preainaltul pacate si greseli si nedreptati, iar El ii pazeste si ii ascund epe cei care le comit si le trece cu vederea si nu le aminteste.

Si, cu adevarat, ne-a instiintat Preainaltul despre amanarea pedepsei in aceasta viata lumeasca pentru cei care pacatuiesc dintre supusii Sai si ca daca i-ar fi luat pentru pacatele lor imediat cum le-ar fi comis, nu ar mai fi ramas cineva pe fata pamantului, subhan Allah, slava lui Allah.

Si a spus Preaslavitul:

Si dacã Allah ar voi sã-i apuce pe oameni pentru nelegiuirea lor, nu ar lãsa pe el nici o vietate, însã El îi amânã pânã la un termen hotãrât, iar dacã sorocul lor soseste, atunci El nu-i mai întârzie nici mãcar cu un ceas si nici nu-i grãbeste. (An-Nahl, 61)

Domnul tãu este Iertãtor [Al-Ghafur] si Dãtãtor de Îndurare. De ar voi El sã-i piardã pentru ceea ce ei au agonisit, le-ar grãbi lor osânda, însã ei au un soroc si nu vor afla adãpost de el. (Al-Kahf 18:58)
Si au spus invatatii in islam: si daca l-ar lua Allah pe cel pacatos dintre oamenii pentru pacatele sale, nu ar mai fi lasat pe el, adica – pe pamant – nici o vietate care sa vietuiesca pe el. „Insã El îi amânã pânã la un termen hotãrât” , adica – se manifesta cu blandete si indulgenta in raport cu ei si ii amana pe acesti pacatosi nedrepti si nu le grabeste lor pedepsa, ” pana la un termen hotarat” – adica pana la timpul care le-a fost lor prescris. “Iar daca sorocul lor soseste” – adica daca a venit vremea care le-a fost prescrisa pentru nimicirea lor, nu mai au ei scapare de Allah.

Si intarzierea pedeapsei lor nu este decat o binecuvantare si o indurare de la Allah Preaslavitul si Preinaltul asupra lor.
Insa oamenii traiesc ocaziile si oportunitatile pe care Allah li le da pentru a se indrepta, insa nu simt inimile lor indurarea si intelepciunea lui Allah, pana cand nu ii ia Preaslavitul si Preainaltul cu dreptatea si puterea Sa si pana cand nu vine timpul lor de pedeapsa.

Si din ceea ce uimeste – cum ca Allah doreste pentru oameni indurare si oferirea unei noi sanse, si refuza nimicirea lor si aceasta este indurare si aceasta este oferirea unei sanse de salvare, atunci cand ei insisi il implora pe Allah sa le amane lor pedeapsa si nenorocirea lor.
Si a spus Preainaltul:

Dacã Allah ar grãbi rãul pentru oameni cu repeziciunea cu care ei cer binele, sorocul lor ar fi hotãrât. Dar Noi îi lãsãm pe cei care nu nãdãjduiesc în întâlnire cu Noi sã bâjbâiascã în nelegiuirea lor. (Yunus 12:11)

Si, de asemenea, a spus:

Ei zic: “Doamne, grãbeste-ne nouã pedeapsa noastrã, înainte de Ziua Judecãtii!” (Sad 38:16)

 

 

Sursa: islamromania.roSoucre Link

Views: 0

Allah este Al-Halim – partea a doua

  [Aceasta este] porunca lui Allah, iar Allah este Atoatestiutor [si] Blând [‘Alim, Halim]. (An-Nisaa’ 4:12) Allah stie ceea ce este în inimile voastre cãci Allah este Atoatestiutor [si] Blând [‘Alim, Halim]. (Al-Ahzab 33:51) Dacã Îi veti face lui Allah un împrumut frumos, El vi-l va da înapoi înmultit si vã va ierta pe voi, cãci Allah este Multumitor […]

 

Allah este Cel Blând[Aceasta este] porunca lui Allah, iar Allah este Atoatestiutor [si] Blând [‘Alim, Halim]. (An-Nisaa’ 4:12)

Allah stie ceea ce este în inimile voastre cãci Allah este Atoatestiutor [si] Blând [‘Alim, Halim]. (Al-Ahzab 33:51)

Dacã Îi veti face lui Allah un împrumut frumos, El vi-l va da înapoi înmultit si vã va ierta pe voi, cãci Allah este Multumitor [si] Blând [Sakur, Halim] (At-Taghabun 64:17)

Si ca fiecare altul dintre preafrumoasele si absolutele nume ale Lui Allah, si credinta in acest nume are anumite consecinte asupra dreptcredinciosului musulman.
*1. Fixarea / confirmarea calitatii blandetei si indulgentei si a rabdarii in ceea ce il priveste pe Allah Preaslavitul si Preinaltul; si aceasta presupune iertarea celor nesupusi dintre robii Sai si amanarea pedepsei, dandu-le astfel ocazia de a se intoarce cu cainta din ratacirea lor.
*2. Si blandetea si rabdarea si indulgenta lui Allah asupra supusilor Sai si lasarea de-o parte a tratarii lor prin pedepsire, dintre calitatile de perfectiune si absolut ale lui Allah, Cel Plin de Glorie si Noblete Si blandetea Sa, nu se manifesta ca urmare a neputintei Sale in ceea ce ii priveste, ci ea este iertare si stergere a pacatelor in ceea ce ii priveste, si ii amana pe ei dandu-le
posibilitatea de a se indrepta, in pofida capacitatii si a puterii Sale, caci, cu adevarat, lui Allah nu-I este nimic cu neputinta, Preaslavitul si Preainaltul.
Si a spus Preaslavitul:

Oare n-au purces ei prin lume si nu au vãzut care a fost sfârsitul celor de dinaintea lor, desi au fost mai puternici decât ei?! Si nimic din ceruri si de pre pãmânt nu poate sã scape de pedeapsa lui Allah, cãci El este Atoatestiutor [si] Atotputernic [‘Alim, Qadir] (Fatir 35:44)
Si, de asemenea, blandetea si indulgenta Sa nu este consecinta nestiintei asupra a ceea ce fac supusii Sai dintre faptele lor, ci El este Cel Atoatestiutor si Bland, care stie tradarea din ochi, precum si ceea ce este ascuns in piepturi.

Si a spus Preaslavitul:
Allah stie ceea ce este în inimile voastre cãci Allah este Atoatestiutor [si] Blând [‘Alim, Halim] (Al-‘Ahzab 33:51)

Si, de asemenea, blandetea si indulgenta Sa in ceea ce priveste creatiile Sale nu este consecinta vreunei nevoii pe care El, Preaslavitul si Preainaltul ar avea-o la acestia; ci Allah Preainaltul manifesta blandete si indulgenta fata de ei si le iarta lor, in pofida autosufiocientei Sale si a inexistentei vreunei nevoi in raport cu acestia. Si a spus Allah Preainaltul:

Sã stiti cã Allah cunoaste ce se aflã în sufletele voastre si fiti prevãzãtori fatã de El, dar sã stiti cã Allah este Iertãtor [si] Blând [Ghafur, Halim] (Al-BAqarah 2:235)

*3. Blandetea si indulgenta Lui Allah sunt marete, iar Allah este innobilat prin rabdarea Sa in raport cu creatiile Sale, iar rabdarea („as-sabr”) este subordonata blandetii si indulgentei, presupusa de aceasta, pentru ca oricine este bland si indulgent este si rabdator. Si in relatarile despre Profetul Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a fost consemnat asupra detinerii de catre Allah Preaslavitul si Preainaltul a calitatii de a fi Rabdator, si ne este cunoscut hadisul in care Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) spunea cum ca nu exista altcineva mai rabdator decat Allah la insultele care I se aduc – necredinciosii ii atribuie Lui Preaslavitul un copil, comitand prin aceasta un pacat enorm, iar El, Preainaltul, ii insanatoseste si le da cele de trebuinta traiului.

Si s-a spus in privinta semnificatiei numelui de „Al-Halim” – Cel Bland si Indulgent – El este Cel care nu opreste binecuvantarile Sale si favorurile pe care le pogoara asupra supusilor Sai, ca urmare a pacatelor acestora, si El Preaslavitul da cele necesare traiului celui care incalca prescriptiile Sale, precum si celui care I se supune; si ii lasa pe ei sa existe, iar ei sunt ingropati in pacate, asa cum il tine si pe cel care se supune si are teama de Allah.

Si, cu adevarat, vede Preaslavitul si Preainaltul pacate si greseli si nedreptati, iar El ii pazeste si ii ascund epe cei care le comit si le trece cu vederea si nu le aminteste.

Si, cu adevarat, ne-a instiintat Preainaltul despre amanarea pedepsei in aceasta viata lumeasca pentru cei care pacatuiesc dintre supusii Sai si ca daca i-ar fi luat pentru pacatele lor imediat cum le-ar fi comis, nu ar mai fi ramas cineva pe fata pamantului, subhan Allah, slava lui Allah.

Si a spus Preaslavitul:

Si dacã Allah ar voi sã-i apuce pe oameni pentru nelegiuirea lor, nu ar lãsa pe el nici o vietate, însã El îi amânã pânã la un termen hotãrât, iar dacã sorocul lor soseste, atunci El nu-i mai întârzie nici mãcar cu un ceas si nici nu-i grãbeste. (An-Nahl, 61)

Domnul tãu este Iertãtor [Al-Ghafur] si Dãtãtor de Îndurare. De ar voi El sã-i piardã pentru ceea ce ei au agonisit, le-ar grãbi lor osânda, însã ei au un soroc si nu vor afla adãpost de el. (Al-Kahf 18:58)
Si au spus invatatii in islam: si daca l-ar lua Allah pe cel pacatos dintre oamenii pentru pacatele sale, nu ar mai fi lasat pe el, adica – pe pamant – nici o vietate care sa vietuiesca pe el. „Insã El îi amânã pânã la un termen hotãrât” , adica – se manifesta cu blandete si indulgenta in raport cu ei si ii amana pe acesti pacatosi nedrepti si nu le grabeste lor pedepsa, ” pana la un termen hotarat” – adica pana la timpul care le-a fost lor prescris. „Iar daca sorocul lor soseste” – adica daca a venit vremea care le-a fost prescrisa pentru nimicirea lor, nu mai au ei scapare de Allah.

Si intarzierea pedeapsei lor nu este decat o binecuvantare si o indurare de la Allah Preaslavitul si Preinaltul asupra lor.
Insa oamenii traiesc ocaziile si oportunitatile pe care Allah li le da pentru a se indrepta, insa nu simt inimile lor indurarea si intelepciunea lui Allah, pana cand nu ii ia Preaslavitul si Preainaltul cu dreptatea si puterea Sa si pana cand nu vine timpul lor de pedeapsa.

Si din ceea ce uimeste – cum ca Allah doreste pentru oameni indurare si oferirea unei noi sanse, si refuza nimicirea lor si aceasta este indurare si aceasta este oferirea unei sanse de salvare, atunci cand ei insisi il implora pe Allah sa le amane lor pedeapsa si nenorocirea lor.
Si a spus Preainaltul:

Dacã Allah ar grãbi rãul pentru oameni cu repeziciunea cu care ei cer binele, sorocul lor ar fi hotãrât. Dar Noi îi lãsãm pe cei care nu nãdãjduiesc în întâlnire cu Noi sã bâjbâiascã în nelegiuirea lor. (Yunus 12:11)

Si, de asemenea, a spus:

Ei zic: “Doamne, grãbeste-ne nouã pedeapsa noastrã, înainte de Ziua Judecãtii!” (Sad 38:16)

 

 

Sursa: islamromania.ro

Soucre Link

Views: 2