Tag: Coranul și viața comercială a musulmanilor

În perioada medinită dispozițiile coranice referitoare la tranzacțiile comerciale s-au inmulțit, devenind mai complexe, cu precădere după ce musulmanii au devenit o comunitate (umma) guvernată de o constituție proprie¹ și condusă de însuși Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !). În toată această perioadă de afirmare legislația islamică a fost bine definită de un set generos de reguli, tânăra societate islamică punând bazele propriului sistem legislativ și a instituțiilor comerciale care să-l implementeze în practica de afaceri. În plus de aceasta, musulmanii au început să vină în contact cu comunitatea evreiască din Medina, precum și cu străinii din afara orașului, ceea ce a determinat revelarea în Nobilul Coran a noi reglementări și dispoziții legate de orice nouă situație care putea să apară. O astfel de dispoziție este și :

 Răspândiți-vă pe pământ și căutați harul lui Allah.  (62 : 10)

De altfel, capitolele medinite stipulează diferite restricții. De exemplu, este făcută distincția dintre voința părților contractante, bazată pe buna-credință, care este permisă² și camătă (riba), care este nepermisă. În Nobilul Coran se spune :

Allah nimicește camăta și sporește milosteniile. Allah nu-l iubește pe necredinciosul păcătos ! (2 : 275-276)³

Iar în alte versete citim :

Dacă nu o veți face, vi se vestește război din partea lui Allah și a Trimisului Său. Însă dacă vă veți căi, veți avea banii voștri [mai puțin camăta]. Nu nedreptățiți și nu veți fi nedreptățiți !⁴ (2 : 278-279)

Conform acestor versete citate din Nobilul Coran, pentru cămătorie există o dublă pedeapsă : pe de o parte, pierderea binecuvântării divine, în această lume, iar pe de altă parte, suportarea torturii Iadului, în lumea de dincolo. Plecând de la această realitate, odată cu interzicerea cametei, obținerea câștigurilor permise este ridicată chiar la rangul de obigație⁵. În afară de camătă, Nobilul Coran mai interzice și jocul de noroc⁶, mita⁷, consumarea averii altuia pe nedrept⁸. Există, de asemenea, o restricție care rezultă, și anume încetarea negoțului în timpul rugăciunii comune de vineri⁹, el fiind permis înainte și după aceasta, exact cum este permis și în timpul pelerinajului la Mecca¹⁰, conform binecunoscutului obicei preislamic din al-Hijaz.

———-

1. Pentru mai multe informații despre comunitatea musulmană și Constituția din Medina, a se studia și Muhammad Hamidullah, Prima constituție scrisă din istoria omenirii, Lahore, 1975.

2. Coran 4 : 29

3. Coran 3 : 130

4. Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt în limba română, p.108 : Motivul revelării acestui verset a fost că atunci când s-a interzis camăta unii oameni au spus : “Profetule, dar sunt unii dintre noi care au împrumutat deja.” Și atunci s-a pogorât versetul.

5. Coran 2 : 168

6. Coran 5 : 90, 2 : 219

7. Coran 2 : 188

8. Coran 4 : 29

9. Coran 62 : 9-11

10. Coran 2 : 198

sursa: economie-islamica.blogspot.ro

În perioada medinită dispozițiile coranice referitoare la tranzacțiile comerciale s-au inmulțit, devenind mai complexe, cu precădere după ce musulmanii au devenit o comunitate (umma) guvernată de o constituție proprie¹ și condusă de însuși Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !). În toată această perioadă de afirmare legislația islamică a fost bine definită de un set generos de reguli, tânăra societate islamică punând bazele propriului sistem legislativ și a instituțiilor comerciale care să-l implementeze în practica de afaceri. În plus de aceasta, musulmanii au început să vină în contact cu comunitatea evreiască din Medina, precum și cu străinii din afara orașului, ceea ce a determinat revelarea în Nobilul Coran a noi reglementări și dispoziții legate de orice nouă situație care putea să apară. O astfel de dispoziție este și :

 Răspândiți-vă pe pământ și căutați harul lui Allah.  (62 : 10)

De altfel, capitolele medinite stipulează diferite restricții. De exemplu, este făcută distincția dintre voința părților contractante, bazată pe buna-credință, care este permisă² și camătă (riba), care este nepermisă. În Nobilul Coran se spune :

Allah nimicește camăta și sporește milosteniile. Allah nu-l iubește pe necredinciosul păcătos ! (2 : 275-276)³

Iar în alte versete citim :

Dacă nu o veți face, vi se vestește război din partea lui Allah și a Trimisului Său. Însă dacă vă veți căi, veți avea banii voștri [mai puțin camăta]. Nu nedreptățiți și nu veți fi nedreptățiți !⁴ (2 : 278-279)

Conform acestor versete citate din Nobilul Coran, pentru cămătorie există o dublă pedeapsă : pe de o parte, pierderea binecuvântării divine, în această lume, iar pe de altă parte, suportarea torturii Iadului, în lumea de dincolo. Plecând de la această realitate, odată cu interzicerea cametei, obținerea câștigurilor permise este ridicată chiar la rangul de obigație⁵. În afară de camătă, Nobilul Coran mai interzice și jocul de noroc⁶, mita⁷, consumarea averii altuia pe nedrept⁸. Există, de asemenea, o restricție care rezultă, și anume încetarea negoțului în timpul rugăciunii comune de vineri⁹, el fiind permis înainte și după aceasta, exact cum este permis și în timpul pelerinajului la Mecca¹⁰, conform binecunoscutului obicei preislamic din al-Hijaz.

———-

1. Pentru mai multe informații despre comunitatea musulmană și Constituția din Medina, a se studia și Muhammad Hamidullah, Prima constituție scrisă din istoria omenirii, Lahore, 1975.

2. Coran 4 : 29

3. Coran 3 : 130

4. Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt în limba română, p.108 : Motivul revelării acestui verset a fost că atunci când s-a interzis camăta unii oameni au spus : “Profetule, dar sunt unii dintre noi care au împrumutat deja.” Și atunci s-a pogorât versetul.

5. Coran 2 : 168

6. Coran 5 : 90, 2 : 219

7. Coran 2 : 188

8. Coran 4 : 29

9. Coran 62 : 9-11

10. Coran 2 : 198

sursa: economie-islamica.blogspot.ro