Cum a fost ‘Ali ales calif?

 

 

Care este background-ul în cazul alegerii celui de-al patrulea calif dreptcălăuzit?

 

shutterstock_93404287            În timpul conducerii lui ’Osman au existat unele greutăţi şi periode dificile, însă mulţi istorici sunt de acord că motivul cel a important a fost că răspândirea Islamului era una rapidă şi un număr mare de oameni începuseră să urmeze Islamul în atât de multe şi variate zone, iar dintre aceştia nu toţi avuseseră şansa să se dezvolte în Islam sub supravegherea Profetului, aşadar erau unele aspecte cu care ei veneau din trecutul lor. Greutăţile au sfărşit prin asasinarea celui de-al treilea calif, ’Osman, un om foarte pios.

După asasinarea lui ’Osman situaţia era destul de confuză şi depresivă, iar ’Ali era foarte deprimat şi nefericit din cauza celor întâmplate. El se izolase şi s-a retras în singurătate. Unii dintre companionii proeminenţi ai Profetului au mers la el şi l-au implorat spunându-i că în timpurile de faţă, în situaţia dată  ei nu se puteau gândi la altcineva care să fie mai calificat şi competent pentru a fi cel de-al patrulea calif. Unii istorici afirmă că  el a ezitat şi a preferat să fie mai mult un sfătuitor decât un conducător. Acesta a fost caracterul şi firea tuturor califilor drept-călăuziţi. Ei erau toţi umili şi nu ajunseseră la conducere pentru putere, pentru că acea funcţie necesita foarte mult sacrificiu, nu precum în zilele noastre când conducătorii au tot felul de beneficii.

El a spus că nu poate accepta aceasta decât în moschee, locul comun pentru fiecare musulman şi musulmană de a-şi exprima opinia, şi cu accepţiunea şi consensul celorlalţi musulmani. Aceasta ne arată, din nou, aceleaşi principii de bază la care aderau toţi cei patru califi. Aceasta arată că indiferent de metoda sau mecanismul prin care fiecare dintre aceşti patru califi drept-călăuziţi a fost ales, fiecare dintre aceştia a fost ales după ba’iah.

 

 

sursa: Interviuri cu Jamal BadawiSoucre Link

Views: 1

Islamul si Occidentul – partea a 2-a

 

 

M. ‘Imarah

 

Observăm prelungiri ale acestei deformări a imaginii celuilalt (musulman), de care este plină cultura laică occidentală – prin chemarea la contestarea şi la eliminarea lui. Observăm  similitudini dintre atitudinea culturii laice şi cea a culturii teologice – din civilizaţia europeană – precum viziunea occidentală  contemporană predominantă asupra Islamului, asupra comunitaţii , lumii şi civilizaţiei lui, viziune care influenţează  asupra factorilor de decizie din occident, aliat cu cel sionist împotriva renaşterii Orientului musulman, a dreptului la autodeterminare al popoarelor musulmane şi al Islamului – model de civilizaţie din lumea musulmană.

Fostul preşedinte american Richard Nixon – unul dintre mai-marii strategi – afirmă, referindu-se la imaginea Islamului şi a musulmanilor în mentalitatea americană contemporană:

220px-Richard_Nixon“Mulţi americani au ajuns să vadă în toţi musulmanii nişte inamici. Mulţi americani îşi închipuie că musulmanii sunt nişte popoare necivilizate, sângeroase şi neraţionale şi că motivul  interesului nostru faţă de ei se datorează faptului că o parte dintre liderii lor domină – întâmplător -unele locuri în care se află două treimi din petrolul existent în lume…”  Nu există o imagine mai urâtă decât aceasta despre lumea islamică, în mintea şi în constiinţa cetaţeanului american, nici chiar atunci când este vorba de China comunistă.

Unii observatori avertizează că Islamul va deveni o putere geopolitică extremistă şi că, datorită creşterii demografice  şi posibilitaţilor materiale de care dispun, musulmanii vor  reprezenta un mare pericol, iar Occidentul va fi nevoit să se alieze  cu Moscova pentru a face faţă acestui pericol. Islamul şi Occidentul sunt opuse unul altuia , iar optica Islamului asupra lumii îl împarte în două secţiuni ”casa păcii” şi “casa războiului” şi este nevoie ca prima să o domine pe cea de a doua. Musulmanii îşi unesc rândurile pentru a declanşa o revoluţie împotriva Occidenului şi , de aceea, Occidentul trebuie  să se alieze cu Uniunea Sovietică pentru a contracara acest pericol printr-o singură politică”.

Dacă Nixon mărturiseşte că Islamul şi musulmanii au cea mai proastă imagine în cultura majorităţii americanilor, fapt care-i  determină să îndemne la o alianţă între adversari, adică întregul Occident, împotriva “celuilalt” (musulman), căderea comunismului, a partidelor, guvernelor sale şi a lagărului său a sporit ura Occidentului împotriva acestui alt – musulman. Revista  americană “Newseek” l-a întrebat pe preşedintele Consiliului  Ministerial European, cunoscutul politicianul italian Gianni  Demichelis: “- Care sunt motivele menţinerii alianţei NATO după  încetarea confruntării între Occidentul liberal şi fostul lagăr  socialist?” Preşedintele Consiliului Ministerial European a răspuns: “Este adevărat că această confruntare cu comunismul nu mai există, dar există o altă confruntare care s-ar putea să-i ia locul: aceea dintre lumea occidentală şi lumea islamică.” Corespundentul revistei “Newseek” l-a întrebat în continuare: “Şi cum ar fi putea fi evitată această potenţială confruntare ?” Gianni Demichelis nu a ezitat să declare că această condiţie ar fi generalizarea modelului cultural occidental şi acceptarea lui de către musulmani, adică “anularea celuilalt musulman”, afirmând: “Trebuie ca Europa să-şi rezolve problemele, pentru ca  modelul occidental, să devină mai atractiv şi mai acceptabil pentru ceilalţi din diverse colţuri ale lumii. Dacă vom eşua în  generalizarea acestui model occidental, lumea va deveni un loc extrem de primejdios”.

Cerinţa occidentală este “desfiinţarea celuilalt, a civilizaţiei Islamice”, prin mijloace paşnice , prin acceptarea de către musulmani a modelului de civilizaţie occidentală, sau pe calea războiului , prin intermediul maşinariei nord-atlantice de război , dacă ei nu vor renunţa la modelul propriu de civilizaţie!

Revista “International Affairs”, editată de Institutul Regal pentru Afaceri Internaţionale din cadrul Universităţii Britanice din Cambridge, prezintă, la rândul său, explicaţia culturală care a determinat multe instituţii ale proiectului occidental să declare că Islamul este inamicul care a luat locul “imperiului comunist al răului”. Esenţa motivelor acestor declaraţii este refuzul Islamului  şi al lumii sale de a renunţa la modelul propriu de civilizaţie şi de cultură şi incapacitatea Islamului de a se dizolva în modelul laic  occidental!

“Din acest motiv ,dintre culturile situate în Sud , Islamul a devenit ţinta directă a noii campanii occidentale.”

Mulţi au simţit nevoia să descopere o nouă ameninţare care să ţină locul ameninţării sovietice şi Islamul a fost cel mai la îndemână pentru acest scop.

Numeroşi europeni se întreabă dacă este cu putinţă să determine Islamul să accepte normele societăţii laice, aşa cum s-a întâmplat cu Creştinismul după lupte îndelungate şi dureroase, sau dacă trăinicia sa politică şi socială îl determină să respingă acceptarea principiului creştin – occidental care face distincţie între ceea ce este pentru Dumnezeu şi ceea ce este pentru Cezar şi care îngăduie aderenţilor săi să devină cetăţeni  supuşi legii în modul în care se bizuie pe el într-o societate laică.

Teoria sociologilor conform căreia societatea industrială şi ştiinţifică modernă subminează credinţa religioasă este în general valabilă. Influenţa politică şi socială a religiei s-a diminuat practic în toate societăţile, în grade diferite şi în forme diferite, însă lumea islamică este o excepţie uimitoare în această privinţa, căci în lumea Islamului nu s-a produs nici o laicizare. Dominaţia Islamului asupra celor care cred în el este puternică. Într-un fel ea este mai puternică decât era cu o sută de ani în urmă. Islamul rezistă laicizării, iar lucrul şi mai surprinzător este că acest fapt este valabil pentru o serie de regimuri politice diferite , adică atât pentru regimurile radicale (revoluţionare) cât şi pentru regimurile tradiţionale, dar şi pentru regimurile situate între acestea două.

Existenţa unor tradiţii locale ale Islamului a permis lumii musulmane să evite dificultatea cu care s-au confruntat alte societaţi “subdezvoltate”, în care Occidentul a provocat tulburări şi umilinţă, dificultatea rezultând din considerarea Occidentului a fi ideal şi din imitarea lui. Islamul a dispus de premisele necesare reformei proprii , în numele credinţei locale aceasta fiind explicaţia fundamentală a rezistenţei sale în faţa curentului de laicizare.

 

 

va urmaSoucre Link

Views: 0

Mari matematicieni ai lumii – 5

Al-Battani (858 – 929) 

 

 

Simina Harmonie

 

fig. 2. instrumente astronomice albattani1Se ştiu atât de puţine despre viaţa lui, ca şi despre a altor  savanţi ai timpului. Nu s-au păstrat manuscrisele din biblioteci, uneori incendiile au făcut ravagii, dar tradiţia era ca lucrările cele mai valoroase să fie traduse în latină. În acest fel au ajuns în Europa, chiar dacă trunchiate, sărăcite cumva de bogăţia datelor, sau dimpotrivă, cu exagerări datorate admiraţiei traducătorilor faţă de înaintaşi.
Despre Al Battani se bănuieşte că ar fi de origine princiară. Oricum, tatăl său a fost unul dintre marii producători de instrumente ştiinţifice, astronomice şi nu numai. S-a născut în oraşul Harran (actualmente localitatea se află în Turcia), dar a trăit în Ar Raqqah, un oraş situat în nordul Siriei (particule din numele său dovedesc acest fapt). Preocupările din familie l-au făcut să fie pur şi simplu îndrăgostit de astronomie, fapt pentru care a fost supranumitPtolemeu arabul, în occident însă a fost tradus cu numele latinizat de Albategni  sau Albatenius.S-a stins în timpul unei călătorii făcute împreună cu alţi savanţi la Bagdad, pentru a protesta faţă de impozitarea abuzivă la care erau supuşi.
În secolul al XVI-lea opera lui Al Battani a fost reeditată sub numele Ştiinţa astrelor.
Studiile sale asupra operei lui Ptolemeu  precum şi Aryabhatiya l-au ajutat să introducă folosirea termenului de semicoardă pentru măsura unghiului la centru (utilizată mai întâi, e drept, de Al Khwarizmi, dar fără al-l putea impune). Semicoarda   () defineşte sinusul unui unghi pe cercul trigonometric (cercul de rază egală cu unitatea). Până atunci se folosea coarda subîntinsă de unghiul dublu. Calculele din astronomie necesitau o mai mare rigoare, aşa că termenul s-a impus, mai ales că un secol mai târziu Abu Al Wafa şi Al Biruni au utilizat-o atât de frecvent încât aşa a rămas. Şi astăzi folosim aceeaşi definiţie pentru sinusul unui unghi.
fig 3 sinu
fig.4 Al battani, semicoarda
Tot el a fost cel care a utilizat rezultatul
fig 6 bsin A
 evident în triunghiul dreptunghic de catete a şi b (scrie de exemplu, teorema sinusurilor pentru acest triunghi).
fig. 5 tr drept.ggb
A stabilit şi că
fig 7 tg
 şi de asemenea  a fost primul care a utilizat funcţiile secantă şi cosecantă ale  unui unghi.
Se presupune că ar fi folosit şi relaţiile
fig 8 sin
 respectiv
fig. 9 cos
 pentru a calcula în funcţie de tangetă sinusul şi cosinusul unui unghi.

 

fig. 10. AlBattani - elementele lui Euclid

  Explicaţii date de Al Battani pentru o demonstraţie din Elementele lui Euclid.
Toate rezultatele pe care le-a stabilit în trigonometrie i-au folosit de fapt pentru a-şi desăvârşi calculele de astronomie alcătuind noi tabele  cu măsurători care le-au înlocuit pe cele vechi ale lui Ptolemeu.
A stabilit durata anului solar ca fiind de 365 de zile 5 ore 46 minute şi 24 secunde şi a determinat cu exactitate datele echinocţiilor. O descriere a bolţii cereşti divizată după semnele zodiacului este cuprinsă în una dintre cărţile sale Kitab al Zij, alcătuită din 57 de capitole. Cartea a fost publicată în Europa (în peninsula Iberică) pentru prima dată, în secolul al XII-lea sub numele „De motum sttelarum”.  Tot aici dă detalii despre cele cinci planete cunoscute până în acel moment (Mercur, Venus, Pământ, Marte Şi Jupiter), precum şi amănunte despre diferite instrumente  folosite în observatorul astronomic ca şi despre cadranul solar. A catalogat 489 de stele. A descoperit că eclipsele solare pot fi de formă inelară şi că distanţa maximă Soare-Pământ nu este constantă. În aceeaşi carte sunt de fapt, în primele capitole, toate relaţiile de trigonometrie pe care le-a introdus şi pe care le-a folosit. Cea mai frumoasă carte a sa, păstrată doar în traducere în latină este „De scientia sttelarum. De numeris sttelarum et motibus”.
fig 11 carte images

 

Cert este că lucrările sale au constituit bază de studiu pentru numeroşi savanţi europeni:Copernic (se consideră că măsurătorile făcute de Al Battani sunt mai riguroase decât ale lui Copernic), Tycho Brahe, Kepler, Galileo.
Realizările sale au fost atât de importante încât  un crater de pe Lună îi poartă numele. Dar mai apropiate de noi ar fi filmele ştiinţifico fantastice, cum ar fi celebrul Star Trec în care o navă stelară se numeşte Exelsior USS Al Battani, iar în Doctor Who există un sistem solar numitBattani 045.
fig 12. Al Battani, tr sferice
Triunghiuri sferice
Sursa: simina-harmonie.blogspot.ro
Soucre Link

Views: 0