BUNA CONDUITĂ ȘI BUNUL CARACTER

BUNA CONDUITĂ ȘI BUNUL CARACTER   Astăzi Islamul este adeseori greșit înțeles din cauza diferitelor caractere ale musulmanilor care îl reprezintă în mod eronat. Cauza constă parțial în ignoranța lor, precum și în faptul că sunt distrași de viața aceasta lumească. În același timp, mulți musulmani se străduiesc să își dezvolte caracterele și personalitățile după […]

BUNA CONDUITĂ ȘI BUNUL CARACTER

 

Astăzi Islamul este adeseori greșit înțeles din cauza diferitelor caractere ale musulmanilor care îl reprezintă în mod eronat. Cauza constă parțial în ignoranța lor, precum și în faptul că sunt distrași de viața aceasta lumească.

În același timp, mulți musulmani se străduiesc să își dezvolte caracterele și personalitățile după modelul profetului Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) și al companionilor săi. Însă această străduință a lor devine destul de dificilă atunci când ei se confruntă cu multe probleme și încercări în viața de zi cu zi.

Islamul este cuprinzător și, după cum s-a văzut, modelul caracterial musulman a fost capabil să transceadă timpul și situațiile diverse. Aceasta pentru că formula lăsată nouă de Allah și exemplificată de Profetul Său (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) poate fi implementată în toate situațiile.

Încă de pe vremea profetului Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), semnătura musulmanului a fost caracterul său și multe persoane, chiar popoare întregi – precum indienii, malayezienii, indonezienii și așa mai departe – au îmbrățișat Islamul doar datorită frumuseții manierelor și eticii pe care le-au văzut la musulmani.

Allah Preaînaltul spune:

Aţi avut voi în Trimisul lui Allah o pildă frumoasă, pentru cel care nădăjduieşte în Allah şi în Ziua de Apoi şi Îl pomeneşte pe Allah mereu. (Al- Ahzab 33:21).

Buna conduită și bunul caracter sunt cele mai valoroase și preţioase avuţii ale oricărei societăţi umane. Sunt comorile mândriei fiecărei persoane. Acestea sunt cele care clădesc naţiuni și care le fac pe acestea inimitabile printre celelalte. Nicio societate nu poate fi umană fără acestea. Naţiunile și popoarele fără bună conduită și caracter ales nu sunt altceva decât un grup de animale care trăiesc după legile junglei. Oamenii cu bună conduită și caracter deosebit au un statut înalt în orice societate.

Profetul nostru Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), ca un învăţător ce manifesta cea mai bună şi elevată conduită și un caracter desăvârşit, era el însuși o întruchipare a tuturor calităţilor nobile și a valorilor morale. Întreaga Mekka a fost martora caracterului său nobil timp de patruzeci de ani înainte de primirea primei revelaţii și  l-a numit As-Saadiq Al-Amin. Nici prietenii și nici dușmanii nu puneau în discuţie caraterul lui sublim.

Este dovedit faptul că aceia care sunt aproape de o persoană, de regulă, nu o apreciază la adevărata ei valoare, spre deosebire de cei care îi sunt mai îndepărtaţi. Totuşi acest lucru nu se aplică şi în cazul Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!). Dovezile istorice ne arată faptul că cu cât oamenii se apropiau mai mult  de Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), cu atât erau mai surprinşi de calităţile lui deosebite. Cu cât îl cunoşteau mai bine, cu atât îi purtau o mai mare consideraţie. Aceasta nu este nicidecum o exagerare, cele mai mici detalii privind caracterul şi comportamentul Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) fiind consemnate în cărţile de istorie.

 

_____

Asociația Surori Musulmane

Soucre Link

CREDINȚA ÎN NECUNOSCUT ȘI CAUZALITATEA RAȚIONALĂ – 3

    Probabil că cele mai importante motive ale atitudinii total antireligioase ale acestei civilizaţii, atât în ceea ce priveşte conceptele, cât şi metodele ei, se datorează moştenirii de către Europa a civilizaţiei romane, cu orientarea sa total materialistă raportat la viaţa umană şi la propria sa valoare, cu revolta naturii umane împotriva dispreţului creştinismului […]

 

 

Probabil că cele mai importante motive ale atitudinii total antireligioase ale acestei civilizaţii, atât în ceea ce priveşte conceptele, cât şi metodele ei, se datorează moştenirii de către Europa a civilizaţiei romane, cu orientarea sa total materialistă raportat la viaţa umană şi la propria sa valoare, cu revolta naturii umane împotriva dispreţului creştinismului faţă de această lume şi împotriva reţinerii dorinţelor fireşti şi eforturilor legitime ale omului. Această revoltă a atins un astfel de succes încât a constrâns sectele şi bisericile creştine să adapteze treptat unele dogme la condiţiile sociale şi raţionale schimbătoare din Europa. În felul acesta, creştinismul, în loc să influenţeze viaţa socială a adepţilor săi şi să o schimbe – aşa cum cere prima îndatorire religioasă – a păstrat tăcerea în legătură cu ceea ce a impus cutuma şi s-a transformat într-un paravan pentru proiectele politice. Creştinismul are astăzi – după părerea marii majorităţi – doar un sens formal, aşa cum a fost şi situaţia zeilor romani, cărora nu li se îngăduia şi de la care nici nu se aştepta să aibă vreo influenţă reală asupra societăţii.        Fără îndoială că există în Occident numeroşi indivizi care simt şi gândesc într-o manieră religioasă şi depun eforturi disperate pentru a pune convingerile lor în acord cu spiritul civilizaţiei lor, dar aceştia sunt doar excepţii. Europeanul obişnuit cunoaşte o singură religie pozitivă: adorarea progresului material; adică acea convingere că viaţa nu are niciun alt ţel în afară de a deveni din ce în ce mai uşoară, sau, aşa cum se afirmă printr-o expresie uzuală ,,liberă de nedreptatea naturii“. Templele acestei religii sunt marile uzine, cinematografele, laboratoarele chimice, sălile de dans sau centralele electrice…, iar preoţii acestei religii sunt inginerii, stelele de cinema, conducătorii industriei şi eroii aviatori… Consecinţa inevitabilă în această situaţie este efortul de a dobândi putere şi plăcere, iar acest lucru creează grupări adverse, înarmate până în dinţi, hotărâte să se elimine una pe alta, atunci când interesele lor ajung să se ciocnească.

    rationalitate      În plan social, rezultatul acestei situaţii constă în crearea unui model uman a cărui filozofie morală se limitează la problemele avantajului practic şi pentru care progresul material reprezintă cel mai înalt criteriu al deosebirii dintre bine şi rău. În momentul de faţă, în schimbarea fundamentală de care depinde viaţa socială din Occident găsim acea filozofie morală clădită pe avantaj, devenind din ce în ce mai influentă, iar toate virtuţile considerate până astăzi strict morale – cum ar fi iubirea paternă şi castitatea – îşi pierd cu repeziciune valoarea, deoarece nu oferă societăţii un avantaj material concret“.

,,Ceea ce numim orientare religioasă în om este rezultatul firesc al situaţiei sale raţionale şi biologice. Omul nu poate descoperi enigmele vieţii, nici secretul naşterii şi morţii, nici secretul infinitului şi veşniciei. Gândirea sa se ciocneşte de nişte ziduri de nepătruns, dar omul poate cel puţin să facă două lucruri. Primul dintre acestea este evitarea oricărei încercări de a înţelege viaţa în ansamblul său şi, în acest caz, se bazează doar pe dovezile vieţii aparente şi limitează orice concluzie la propriul său cadru şi, în felul acesta, devine apt de a înţelege nişte frânturi dispersate din viaţă, al căror număr şi a căror claritate sporesc mai repede sau mai încet în funcţie de sporirea cunoaşterii naturii de către om. Dar această înţelegere se limitează în orice caz la nişte fărâme dintr-un ansamblu a cărui înţelegere continuă să rămână deasupra capacităţii raţiunii umane. Aceasta este calea pe care o urmează ştiinţele naturale.

          Cea de a doua opţiune, care poate să existe alături de varianta ştiinţifică, este calea religiei (credinţa). Ea îl călăuzeşte pe om de cele mai multe ori pe calea variantei afective a explicării complete a vieţii, construite în cea mai mare parte a sa pe ipoteza existenţei unei puteri creatoare care orânduieşte această lume după o poruncă predestinată, dar cunoaşterea ei este peste puterea de înţelegere a omului. Această opinie nu-l obligă pe om să se abţină de la căutarea adevărurilor vieţii şi a componentelor lor, atunci când acestea se descoperă  privirii, căci nu există o contradicţie între opinia aparent «ştiinţifică» şi opinia afectivă, «credinţa».

Soucre Link

CE ESTE ISLAMUL?

  În societățile occidentale, Islamul este judecat prin raportare la actele disperate ale unor grupuri de oameni. Această manieră de a analiza o religie nu este una obiectivă; astfel, dimpotrivă, se urmăreşte distorsionarea adevăratului în‏ţeles al Islamului. Dacă această perspectivă ar fi corectă, atunci, aplicată creştinătăţii, ce concluzii am putea trage, gândindu-ne la molestarea copiilor […]

 

În societățile occidentale, Islamul este judecat prin raportare la actele disperate ale unor grupuri de oameni. Această manieră de a analiza o religie nu este una obiectivă; astfel, dimpotrivă, se urmăreşte distorsionarea adevăratului în‏ţeles al Islamului. Dacă această perspectivă ar fi corectă, atunci, aplicată creştinătăţii, ce concluzii am putea trage, gândindu-ne la molestarea copiilor şi la homosexualitate? Haideţ‏i să renunţ‏ăm la punctele de vedere propagandistice asupra Islamului! Şi unde putem găsi Islamul mai bine ilustrat decât direct la sursă, adică în Sfântul Qur’an şi Sunnah – tradiţ‏ia profetică? Pentru cineva interesat sincer de adevăr nu există altă cale.

Cuvântul „Islam“ provine din rădăcina „selam“ din limba arabă, care înseamnă „pace“. În limba arabă, ca în orice limbă semitică, pentru a decela rădăcina unui cuvânt trebuie să extragem din el consoanele conform ordinii lor în cuvânt. Înveşmântarea cu vocale sau cu litere mazida (un fel de sufixe şi prefixe) stă la baza tuturor formelor verbale şi a substantivelor derivate. Cu ajutorul diverselor sensuri obţinute, putem distinge, într-un mod foarte precis, rădăcina, în cazul de faţă – SLM. „Islam” reprezintă denumirea acţiunii ce are drept complement pe „muslim“, al cărui verb „aslama“ provine de la rădăcina SLM, ale cărei derivate gravitează toate în jurul cuvântului „pace”:

salam – pace, salut;

silm – stare de pace;

sallama – a saluta, a împăciui, a admite un argument, a se preda (unor convingeri, unei situaţii etc.);

salima – a fi vindecat, a scăpa (de boală, de duşman, de chinurile Iadului etc.);

istaslema – a se preda, a capitula;

aslama –  tranzitiv: a da ceva din toată inima, dintr-un sentiment de adorare, veneraţie, recunoştinţă;

– intranzitiv: a fi pătruns de pace, de pacea lui Dumnezeu.

Islamul este religia care vizează obţ‏inerea păcii prin supunerea faţ‏ă de voin‏ţa divină.  Simpla analiză lingvistică ne descoperă natura acestei religii.  E bine să notăm că acţ‏iunile unui individ sau ale unui mic grup de indivizi nu reprezintă neapărat credinţ‏a unui anumit segment social, iar religia nu poate fi făcută responsabilă de astfel de acţiuni.

Esenţ‏a Islamului o reprezintă acceptarea şi supunerea în faţ‏a lui Allah Preaînaltul, Creatorul şi acceptarea lui Muhammad (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) drept Trimis al Său.

Soucre Link

ISLAMUL ŞI SPERANŢA

ISLAMUL ŞI SPERANŢA    O naţiune viitoare are nevoie de o amplă si ambiţioasă viziune. Coranul a dezvoltat în comunitatea (naţiunea) sa acest sentiment într-o manieră care face ca chiar și o naţiune moartă să revină la viaţă, plină de ambiţie, speranţă şi fermitate. Sunt suficiente numai denumirile sale, acestea deznădăjduind drumul spre necredinţă şi […]

ISLAMUL ŞI SPERANŢA

 

 O naţiune viitoare are nevoie de o amplă si ambiţioasă viziune. Coranul a dezvoltat în comunitatea (naţiunea) sa acest sentiment într-o manieră care face ca chiar și o naţiune moartă să revină la viaţă, plină de ambiţie, speranţă şi fermitate. Sunt suficiente numai denumirile sale, acestea deznădăjduind drumul spre necredinţă şi lipsa de speranţă ca o manifestare de eroare. Dacă cea mai slabă naţiune ar auzi cuvintele Atotputernicului:

“Insă Noi am dorit să Ne arătăm îndurarea faţă de aceia care au fost socotiţi slabi pe pamânt şi să îi facem pe ei modele de urmat şi să-I facem pe ei mostenitori. “ (Surat Al – Qasas: versete 5-6)

Şi în cuvintele Atotputernicului: “ Nu fiţi slabi şi nici întristaţi, căci voi veţi fi cei biruitori, dacă sunteţi credincioşi! Dacă aţi primit o rană, şi ceilalţi oameni au primit răni asemenea ei. Astfel schimbăm Noi aceste zile între oameni …” (Surat Al – Imran: versete 139-140)

Şi în cuvintele Atotputernicului: “ El este Cel care i-a scos pe cei care nu au crezut dintre oamenii Cărţii, din căminele lor în prima pribegie. Nu aţi crezut că vor ieşi, dar ei şi-au închipuit că cetăţile lor îi vor apăra de Allah. Însă Allah a venit la ei de acolo de unde ei nu se aşteptau şi a aruncat spaimă în inimile lor. Şi ei au dărâmat casele lor cu propriile mâini si cu mâinile drept-credincioşilor. Trageţi învăţăminte, voi cei care aveţi ochi! “ (Surat Al – Haşr: verset 2)

Şi în cuvintele Atotputernicului: “ Sau aţi socotit că veţi intra în Rai înainte de a se fi abătut asupra voastră încă asemenea celor (care s-au abătut) asupra celora care au fost înainte de voi? I-au lovit nenorociri şi iar nenorociri şi au fost zgâlţâiţi până într-atât încât au zis Trimisul şi cei care au crezut împreună cu el: “ Când vine ajutorul lui Allah? (Răbdare) Ajutorul lui Allah este (cu siguranţă ) aproape! “ ( Surat Al – Baqara: verset 214)

Dacă cea mai slabă dintre naţiuni ar auzi aceste veşti bune şi ar citi aceste povestiri realiste şi cu aplicabilitate, fără nici o îndoială ar apărea ca cea mai puternică naţiune în credinţă şi spirit. Ei ar vedea în această speranţă, o forţă care să îi determine să “ plonjeze “ sau să se cufunde în problemele şi dificultăţile pe care le întâmpină indiferent cât de severe acestea pot fi, să ţină piept acestora, confruntându-le indiferent cât de imense sunt, până în momentul în care vor atinge perfecţiunea la care ei au aspirat.

sursa: www.femeiamusulmana.blogspot.com

Soucre Link

ISLAMUL ŞI PRINCIPIILE MORALE

ISLAMUL ŞI PRINCIPIILE MORALE   Generatiile viitoare, mai presus de orice, au nevoie să impună demnitatea şi să stabilească un cod de înaltă ţinută etică, împreună cu un spirit mărinimos care să fie însufleţit de aspiraţii măreţe. Pentru aceasta vor trebuie să îndeplinească cerinţele unei noi epoci, care nu pot fi îndeplinite decât dacă stăpâneşte […]

ISLAMUL ŞI PRINCIPIILE MORALE

 

Generatiile viitoare, mai presus de orice, au nevoie să impună demnitatea şi să stabilească un cod de înaltă ţinută etică, împreună cu un spirit mărinimos care să fie însufleţit de aspiraţii măreţe. Pentru aceasta vor trebuie să îndeplinească cerinţele unei noi epoci, care nu pot fi îndeplinite decât dacă stăpâneşte sincere şi puternice principii morale, întemeiate pe o credinţă profundă, cu o fermitate de neclintit, un mare sacrificiu de sine şi o considerabilă toleranţă. Islamul poate crea un astfel de suflet perfect, deoarece a făcut ca purificarea/curăţarea sufletului să fie fundament al izbândei. Cel Atotputernic spune:

“Izbândeşte cel care-l curăţeşte şi pierdut este cel care-l strică!” (Surat-ash-Shams (91), versetele 9-10)

Allah Preaînaltul a clădit refacerea societăţii revenind mai întâi asupra refacerii personalităţii şi a principiilor morale, spunând:

“Allah nu schimbă starea unor oameni până ce ei nu schimbă ceea ce se află în sufletele lor.” (Surat-ar-Ra’d (13), verset 11)

Veţi găsi versete care se adâncesc în aspectele individuale ale comportamentului nobil al fiecăruia, şi veţi vedea că ele reprezintă o forţă ce nu poate fi atacată, cerându-i fiecărui individ să îşi purifice şi să îşi consolideze sufletul, aşa cum Cel Atotputernic spune:

“Între dreptcredincioşi sunt oameni care au fost sinceri în legământul pe care l-au făcut faţă de Allah, unii dintre ei au pierit, iar alţii dintre ei aşteaptă fără să schimbe nimic (din legământul lor) , pentru ca Allah să îi răsplătească pe cei sinceri pentru sinceritatea lor şi să-i chinuiască pe cei făţarnici…” (Surat-al-Ahzaab (33), versetele 23-24)

În ceea ce priveşte generozitatea, sacrificiul de sine, răbdarea, toleranţa şi depăşirea greutăţilor, Allah Preaînaltul spune:

“Aceasta pentru că pe ei nu-i încearcă nici sete, nici trudă, nici foame pe calea lui Allah şi ei nu calcă într-un loc care să-i mânie pe necredincioşi şi nu pricinuiesc nici un rău vreunui duşman, fără ca aceasta să li se scrie lor o faptă bună. Într-adevăr, Allah nu pierde răsplata făcătorilor de bine. Şi să nu suporte ei nici o cheltuială – nici mică, nici mare – şi să nu străbată nici o vale fără ca aceasta să li se scrie lor, pentru ca Allah să-i răsplătească pentru cele mai bune fapte pe care le împlineau! “ (Surat-at-Tawbah (9), versetele 120-121)

Nu există nici un factor care să determine aşa cum o face Islamul, care poate trezi conştiinţa, care poate stârni sentimente şi în acelaşi timp să vegheze asupra personalităţii. Acesta este singurul care poate reglementa secretele cele mai profunde şi cele mai ascunse.

 

www.femeiamusulmana.blogspot.com

Soucre Link