Tag: musulman

Al-Kindi – marele om de stiinta

 

Abu Yusuf Yaqub ibn Ishaq al-Sabah Al-Kindi  a trait intre anii 801 si  873. El a fost filozof, matematician, medic, astrolog, astronom, în general un mare om de știință de origine araba.

Al-Kindi s-a născut în Kufa, într-o familie aristocrată. Numele său complet era: Abu-Yusuf Ya`qoub ibn `Ishaq ibn al-Sabbah ibn `Omran ibn Isma`il al-Kindi.
 
Studiile, începute la Kufa, care, în acea perioadă, era un centru al culturii arabe, le continuă la Bagdad. Califul Al-Mamun, remarcând aptitudinea sa pentru studiu, îi stabilește o slujbă la Casa Înțelepciunii (بيت الحكمة; Bait al-Hikma), institut academic (fondat de acest calif la Bagdad), unde se efectuau studii avansate, dar si traduceri din greacă și persană ale textelor științifice.
 
Al-Kindi - marele om de stiintaÎn 833, califul Al-Mamun moare și este succedat de fratele său Al-Mutasim, care îl angajează pe Al-Kindi ca tutore al fiului său. în 842, stingându-se din viață, califul Al-Mu’tasim este înlocuit de Al-Wathiq, care la rându-i este sucedat, în 847, de Al-Mutawakkil.
 
Sub acești ultimi doi califi, steaua lui Al-Kindi începe să apună, fie datorită concepțiilor sale filozofico-religioase (care păreau să se abată de la linia ortodoxă a islamului), fie rivalităților dintre marii învățați. Al-Kindi este persecutat, iar biblioteca sa temporar confiscată. Astfel că, după moartea sa, opera sa nu are prea mare popularitate, mai ales că au apărut ulterior mari filozofi ca Avicenna și Al-Farabi care i-au eclipsat strălucirea.
Al-Kindi a scris circa 200 de lucrări în domenii precum: matematică, filozofie, astronomie, insa din care foarte puține au supraviețuit timpului.
Al-Kindi a fost cel mai mare filozof islamic al epocii sale.
 
Una din principalele sale contribuții în acest domeniu este aceea de a face filozofia greacă și elenistică accesibilă și acceptabilă pentru publicul islamic. Fară traducerile sale, care au constituit un standard pentru limba arabă, nici strălucirea lui Avicenna sau Al-Farabi nu ar fi avut atâta intensitate.
 
Printre filozofii de care s-a ocupat (și care l-au influențat) putem enumera: Aristotel, Platon, Pophyrius și Proclus.
Soucre Link

Views: 0

Profetul Muhammad – 6

Profetul Muhammad – 6

 

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) la Medina

 

Khurram Murad

 

Mesajul pe care Mekka şi Taif l-au respins a ajuns în schimb în inimile celor din Yathrib (Medina), o mică oază situată la 400 de km nord de Mekka, astăzi cunoscută sub numele de Madinatun Nabi – „Oraşul Profetului” sau Madinah Munawwara – „Oraşul luminos”. Acest oraş a fost ales să fie centrul de unde lumina divină urma să se răspândească în întreaga lume, în viitor. Într-un timp scurt, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi-a pierdut soţia, iubita sa tovarăşă de viaţă – Khadija; apoi a decedat Abu Talib, unchiul care i-a fost tutore şi care l-a protejat de crunţii lui duşmani din Mekka, iar apoi a trăit cea mai umilitoare zi din viaţa lui la Taif. După aceste evenimente triste, când Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era cuprins de o adâncă tristeţe, Allah i-a oferit un dar menit să-i mai aline durerea din suflet. L-a luat într-o călătorie spirituală şi i-a arătat nevăzutul şi le-a deschis inimile celor din Medina care au devenit receptivi la mesajul său.

După întoarcerea lui Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) din Taif şi din călătoria lui nocturnă, în timpul următorului pelerinaj, şase bărbaţi din Medina au îmbrăţişat Islamul. Ei au transmis mesajul islamic mai multor oameni, atât cât a fost posibil, şi, în timpul următorului pelerinaj, în anul 621, au venit împreună cu 12 persoane. Ei au depus jurământ în faţa Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) că nu-I vor asocia nimic lui Allah, nu vor fura, nu vor comite adulter, nu-şi vor ucide copiii, nu vor calomnia şi i se vor supune lui în ceea ce este corect. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Dacă respectaţi acest jurământ, atunci Paradisul este al vostru.” De data aceasta, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a trimis pe Musaab ibn Umayr cu ei pentru a-i învăţa Coranul şi Islamul şi pentru a răspândi religia islamică.

De-a lungul unui an, din ce în ce mai mulţi oameni − şefi de trib, bărbaţi şi femei din Medina − au devenit musulmani. În timpul următorului pelerinaj, ei s-au hotărât să trimită o delegaţie la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) pentru a semna un pact cu el şi să-i invite, pe el şi pe ceilalţi musulmani din Mekka, la Medina care devenise precum un sanctuar şi un centru al răspândirii mesajului divin − Islamul.

Au venit 73 de bărbaţi şi două femei care s-au întâlnit cu Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) la Aqaba. S-au angajat să-l apere pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) la fel ca pe femeile şi pe copiii lor, să lupte împotriva tuturor oamenilor, de orice rasă, chiar dacă nobilii lor ar fi ucişi şi şi-ar pierde toate bunurile. Când au întrebat ce vor primi, dacă îşi vor respecta angajamentul, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: „Paradisul.” Începutul a fost făcut şi astfel au fost puse bazele societăţii, statului şi civilizaţiei islamice. Drumul era acum deschis pentru adepţii persecutaţi şi torturaţi ai Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) care puteau să se retragă în viitoarea Casă a Islamului − Medina. El i-a sfătuit să emigreze şi, treptat, majoritatea a plecat spre Medina.

Duşmanii lor din Mekka nu puteau suporta să-i vadă pe musulmani trăind în pace. Ei ştiau cât de puternic e mesajul Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), erau conştienţi că musulmanii nu mai erau dominaţi de vechile obiceiuri arabe, legăturile de rudenie şi nici de cei cu care ar trebui să lupte pentru protejarea credinţei lor. Cei din Mekka au simţit că prezenţa musulmanilor în Medina reprezenta un pericol pentru caravanele comerciale din nord. Ei au considerat că pot fi opriţi doar dacă îl ucid pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Au pus la cale o conspiraţie: un tânăr puternic şi cu o poziţie socială bună urma să fie numit de către fiecare clan, toţi urmând să-l atace şi să-l omoare pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) într-o dimineaţă, când el va ieşi din casă, pentru ca sângele lui să fie pe mâinile tuturor celor aparţinând diferitor clanuri.

Astfel, clanul Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ar fi trebuit să accepte banii mânjiţi cu sânge în locul răzbunării. Informat despre complot de către îngerul Gibril şi instruit să plece din Mekka la Medina, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a dus acasă la Abu Bakr pentru a finaliza pregătirile de călătorie. Abu Bakr a fost extrem de încântat de onoarea şi binecuvântarea de a fi ales ca însoţitor al Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în această călătorie binecuvântată, sfântă, foarte importantă şi istorică. El i-a oferit Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) cămila sa, dar acesta a insistat să i-o plătească. În noaptea decisivă, la lăsarea întunericului, tinerii aleşi de către liderii quraişiţi pentru a-l omorî pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) au înconjurat casa acestuia. Ei au decis să-l atace când va ieşi din casă pentru rugăciunea de seară.

Între timp, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a dat lui Ali banii pe care-i avea cu el de la mekkani. Ali s-a oferit să doarmă în patul Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), iar trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a strecurat afară din propria casă şi, aruncând puţin praf în direcţia duşmanilor săi, a trecut pe lângă ei, deşi aceştia aveau ochii aţintiţi asupra casei sale. S-a întâlnit cu Abu Bakr acasă la el şi au mers amândoi la o peşteră din apropierea muntelui Thaur.

Când cei din tribul Quraiş şi-au dat seama că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a scăpat, au fost furioşi. L-au căutat peste tot, au oferit o recompensă de 100 de cămile celui care-l va aduce pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) mort sau viu. Suraqa, un şef de trib, l-a zărit pe trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi l-a urmărit, sperând să câştige recompensa.

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), vânat de duşmanii lui necruţători şi în aşteptarea unui viitor nesigur la Medina, i-a spus lui Suraqa: „Va veni în curând o zi când brăţara de aur a lui Kisra (Chosroe) va fi la mâna lui Suraqa.” Astfel, Suraqa s-a retras şi Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a înaintat spre Medina.

Aceasta a fost hegira, emigrarea: o distanţă mică între două oraşe, un salt mare în istorie, un salt grandios în formarea naţiunii islamice. De aceea musulmanii încep numărătoarea anilor de la acest eveniment şi de la naşterea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) sau a primei revelaţii din Hira. Primul loc vizitat de Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în Medina a fost Quba, situată la 10 km în afara Medinei. El a construit acolo prima moschee. Tot acolo şi-a ţinut primul discurs public: „Salutaţi-i pe ceilalţi spunând «As salam alaikum» / «Pacea asupra voastră», daţi de mâncare celor nevoiaşi, rugaţi-vă în timp ce oamenii dorm şi veţi intra în Paradis!”.

Trei zile mai târziu, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a intrat în Medina. Bărbaţi, femei, copii, întreaga comunitate a ieşit pe străzi şi el a fost întâmpinat triumfător. A fost cea mai frumoasă zi; copiii au cântat atunci: „Veniţi! Este Profetul! Veniţi! Este Profetul!”

Primul lucru pe care l-a făcut Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) după ce a sosit la Medina a fost să-i înfrăţească pe localnici cu emigranţii.

Această înfrăţire rămâne şi astăzi o particularitate a musulmanilor. Un emigrant s-a înfrăţit cu un ajutor. Ajutoarele s-au oferit să împartă cu emigranţii tot ce aveau, în mod egal.

Madina3Aşa că musulmanii au format o comunitate bazată pe credinţă şi fraternitate, punând astfel temelia statului islamic. S-a ridicat prima construcţie. Aceasta a fost moscheea − masjid, o construcţie destinată adorării lui Allah / Dumnezeu cel Unic, numită Masjid an-Nabawi – „Moscheea Profetului”. Din momentul acela, moscheea a rămas marca vieţii comunitare şi sociale a musulmanilor, spaţiu adecvat integrării dimensiunilor spirituale şi politice ale Islamului, o sursă de identificare, un martor al existenţei Islamului. În acelaşi timp, s-au luat măsuri şi au fost construite instituţiile necesare integrării întregii vieţi sociale conform centrării vieţii musulmanului pe adorarea Unicului Dumnezeu. În acest scop au fost fixate cele cinci rugăciuni zilnice, postul din luna Ramadan şi zakat − dania rituală obligatorie. Atât timp cât nu a existat o altă recomandare divină, musulmanii au urmat practicile respectate de evrei şi creştini. Astfel, ei obişnuiau să se roage în direcţia Ierusalimului, dar, curând, această direcţie a fost schimbată prin poruncă divină şi musulmanii s-au rugat spre Mekka.

Acest eveniment istoric a marcat formarea noii comunităţi islamice care a înlocuit comunităţile creştine şi iudaice, a respectat vechiul mesaj al lui Avraam (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi s-a reîntors la cea mai veche Casă a lui Allah, reconstruită de patriarhul Profeţilor, Avraam (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).

 

 

sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul AziSoucre Link

Views: 0

Profetul Muhammad – 4

Profetul Muhammad – 4

Atacurile mekkanilor

 

Khurram Murad

 

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), după ce a ajuns în Medina, a format mai întâi o alianţă cu evreii, iar apoi s-a apropiat de toate triburile şi a încercat să-i convingă să semneze o alianţă sau cel puţin să accepte un pact de pace. Mulţi au fost de acord, iar micul grup izgonit din Mekka a dobândit o importanţă strategică.

Mekkanii, care plănuiseră anterior să-l ucidă pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), erau acum hotărâţi să anihileze această comunitate islamică, aflată în curs de formare. Eşuând în toate celelalte posibile demersuri, au decis să adopte o soluţie militară.

O armată din Mekka a înaintat spre Medina, în al doilea an după Hijra (emigrarea de la Mecca la Medina, anul 622), sub pretextul protejării caravanei lor comerciale.

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), în pofida numărului mic de oameni ai comunităţii sale şi a lipsei de arme, a hotărât să înfrunte ameninţarea acestora cu curaj. În ziua de 17 Ramadan, la Badr, cele două armate s-au întâlnit şi au purtat o bătălie în care 313 musulmani au învins puternica armată de 1000 de oameni din Mekka.

Şaptezeci dintre şefii triburilor mekkane, cei care fuseseră cei mai activi şi vehemenţi în persecutarea musulmanilor, au fost omorâţi. Mulţi alţii au fost luaţi prizonieri, urmând a fi eliberaţi mai târziu în schimbul unei răscumpărări. Pentru prima oară în istorie, prizonierii de război au fost trataţi bine, hrăniţi şi găzduiţi în aceleaşi condiţii în care trăiau şi cei care îi capturaseră.

mount uhudÎn cel de-al treilea an după Hijra, o armată puternică de 3000 de mekkani a înaintat din nou spre Medina, atât pentru a răzbuna înfrângerea de la Badr, cât şi pentru a încerca încă o dată să-i înfrângă pe musulmani. 700 dintre ei aveau platoşe şi 200 erau călare. Musulmanii erau 700 la număr. Cele două tabere s-au întâlnit în afara Medinei, lângă muntele Uhud. Victoria musulmană iniţială a suferit o schimbare de situaţie; detaşamentul musulman plasat pentru a apăra frontul din spate nu a respectat indicaţiile Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi a abandonat locul în care i se spusese să rămână. Quraişiţii au atacat din spate şi victoria s-a transformat în înfrângere, generând astfel moartea a aproximativ 65 de musulmani. Oricum, cei din Mekka nu au reuşit să se prevaleze de situaţia favorabilă creată şi să învingă.

Mekkanii au plănuit atunci să lanseze un atac final în Medina pentru a rezolva problema definitiv. Toate triburile beduine, evreii şi ipocriţii din Medina şi-au unit forţele cu triburile din Mekka. În al cincilea an după Hijra, 24000 de oameni au avansat spre Medina. Era posibil fie să se lupte împotriva lor pe câmp deschis, fie să se apere din Medina, care nu avea ziduri. Musulmanii au ales să se apere săpând şanţuri de jur împrejurul Medinei. După ce au făcut faţă asedierii Medinei timp de 25 de zile, din cauza disensiunilor interioare, a lipsei de provizii, a vremii reci şi a vânturilor puternice, armata din Mekka a fost forţată să se retragă. Acesta a fost momentul decisiv din istoria confruntării cu mekkanii. Medina nu a mai fost atacată din acel moment niciodată.

Încă de la început, evreilor li s-au acordat toate drepturile cetăţeneşti, însă, cu toate acestea, ei continuau să comită acte de trădare şi înşelăciune. Unii dintre ei au trebuit să fie expulzaţi, iar alţii au fost omorâţi în urma deciziei unui judecător numit chiar de ei. Niciodată generaţiile următoare de evrei nu au fost trase la răspundere pentru fărădelegile evreilor din Medina. De peste 2000 de ani ei sunt însă culpabilizaţi de către lumea creştină pentru crucificarea lui Iisus (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). În schimb, musulmanii i-au tratat întotdeauna corect şi amabil pe evrei.

În anul următor, al şaselea după Hijra, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), împreună cu 1400 de adepţi, a călătorit la Mekka pentru a îndeplini Umra (pelerinajul), conform mai multor tradiţii din vremea respectivă. Erau neînarmaţi, dar conducătorii quraişiţi, în pofida tuturor tradiţiilor acceptate şi prestabilite, le-au refuzat intrarea. Oricum, quraişiţii decăzuseră atât de mult din punct de vedere moral şi politic, încât au trebuit să semneze un tratat de pace cu Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) − tratatul Hudaybiyah.

Deşi termenii tratatului erau extrem de nefavorabili şi chiar umilitori pentru musulmani, s-au obţinut câştiguri imense prin această înţelegere. Cei care au fost exilaţi din Mekka şi atacaţi de trei ori erau recunoscuţi acum ca o forţă egală, trataţi cu respect şi luaţi în serios. Pacea a fost o oportunitate pentru cei şovăitori şi neutri, chiar ostili în a mărturisi Islamul; mulţi au presimţit victoria iminentă a Islamului. Rezultatul a fost că mulţi oameni din Mekka şi din triburile arabe fie au îmbrăţişat Islamul, fie au făcut pace cu Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).

De îndată ce Tratatul de la Hudaybiyah a fost semnat, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a trimis scrisori mai multor conducători arabi şi ne-arabi învecinaţi, inclusiv lui Chosroes din Iran şi lui Heraclit din Imperiul Bizantin. El i-a chemat la religia islamică şi i-a asigurat că nu râvnea la regatele sau bogăţiile lor. Ei le puteau păstra, dacă se dăruiau pe sine pentru a-L servi şi adora pe Unicul Dumnezeu.

Quraişiţii au încălcat curând Tratatul de la Hudaybiyah şi a venit astfel timpul să se acţioneze împotriva ostilităţii lor continue. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a înaintat spre Mekka şi a capturat oraşul. Cucerirea Mekkăi a făcut dovada unor acte de milă, generozitate şi iertare fără precedent; niciun strop de sânge nu s-a vărsat. Tuturor celor care au rămas în case li s-a garantat protejarea vieţii şi a proprietăţii. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a iertat pe toţi cei care, toată viaţa, îi fuseseră cei mai crunţi duşmani, care îl persecutaseră şi plănuiseră să-l omoare, care îl scoseseră afară din Mekka şi înaintaseră de trei ori spre Medina pentru a-i înfrunta pe musulmani.

Imperiul Bizantin învecinat se pregătea acum să atace şi să distrugă comunitatea din Medina. În orice caz, când Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a înaintat către Tabuk la graniţa de nord, hotărârea fermă şi curajul său lau făcut pe duşman să îşi piardă încrederea şi să se retragă.

 

 

Sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul AziSoucre Link

Views: 6