Femeia ca mamă – partea 1

 

 

Primul contact cu o femeie este contactul cu mama, cea care suferă în graviditate, naştere, alăptare şi în procesul creşterii copilului ei.
femeia ca mamaIstoria nu prezintă o altă religie sau un sistem care onorează femeia ca mamă şi care o înalţă în afara Islamului. Islamul laudă femeia în mod repetat şi aceasta derivă direct din porunca de a-L adora pe Allah şi a crede în Unicitatea lui Allah. Allah a stabilit că onorarea mamei este o virtute şi a aşezat mama înaintea tatălui datorită celor pe care le îndură pe perioada sarcinii, naşterii, alăptării şi a creşterii copiilor ei. Acest aspect este stabilit şi restabilit în Coran, în mai multe capitole, tocmai pentru a imprima această noţiune în mintea şi inima copilului, precum în versetele următoare:

Noi l-am povăţuit pe om [să facă bine] părinţilor săi, mama lui l-a purtat, [suportând pentru el] slăbiciune după slăbiciune, iar înţărcarea lui a fost după doi ani, [aşadar]: «Adu mulţumire Mie şi părinţilor tăi, căci la Mine este întoarcerea!» (Luqman 31:14);

Noi i-am poruncit omului să le arate bunătate părinţilor săi. Mama sa l-a purtat cu dureri şi l-a născut cu dureri. Purtarea lui şi [până la] înţărcarea lui sunt treizeci de luni. Iar când ajunge în plină putere şi împlineşte patruzeci de ani, zice el: «Doamne, ajută-mă pe mine ca să-Ţi aduc mulţumire pentru binefacerea Ta, cu care Te-ai îndurat de mine şi de părinţii mei, şi să împlinesc o faptă bună care să-Ţi placă! Şi fă ca urmaşii mei să fie oameni buni [evlavioşi]! Eu mă întorc la Tine, căindu-mă, şi eu sunt dintre cei supuşi!» (Al-Ahqaf 46:15).

Un bărbat a venit la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), întrebând: „Cine merită cel mai mult grija mea?” El a răspuns: „Mama ta.” Bărbatul a mai întrebat: „Apoi cine?” El a răspuns din nou: „Mama ta.” Bărbatul a mai întrebat: „Apoi cine?” El a răspuns din nou: „Mama ta.” Bărbatul a întrebat (a patra oară): „Apoi cine?” Iar Profetul a răspuns: „Tatăl tău.” Hadisul este relatat de Abu Huraira şi consemnat de Bukhari şi Muslim – Al-Lu’lu’ wal-Mergean, (1652).

Al-Bazzar relatează că un bărbat făcea tawaf în jurul Kaabei, cărând-o în spate pe mama sa. Bărbatul l-a întrebat pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): „Acum am reuşit să mă achit în faţa ei?” Profetul a spus: „Nu, nici măcar pentru unul dintre suspinele ei (adică unul dintre suspinele trudei, ale naşterii sale şi aşa mai departe)”. Hadisul este consemnat de Al-Bazzar (1872). A fi bun cu ea înseamnă să o tratezi bine, să o respecţi, să te umileşti în faţa ei, să o asculţi pe ea cât timp aceasta nu contravine supunerii faţă de Allah, să încerci să o mulţumeşti şi să o bucuri în toate privinţele. Chiar şi în război, dacă este opţional, el trebuie să aibă permisiunea ei, pentru a fi bun cu ea chiar dacă se află angajat într-un tip de jihad.

Un bărbat a venit la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi a zis: „O, Trimis al lui Allah, vreau să lupt şi aş dori sfatul tău.” El l-a întrebat: „Ai mamă?” Omul a spus: „Da.” Apoi el i-a spus: „Nu o părăsi, deoarece Paradisul se află sub picioarele ei.” (Hadis relatat de Muaawiya Ibn Jammah şi consemnat de Al-Nisaai – 6/11, Ibn Majah – 1/278 şi Al-Hakim. Este îmbunătăţit şi aprobat de Al-Dhahaby – 4/151.)
Înainte de Islam, unele reglementări religioase au neglijat drepturile mamei, făcându-le nesemnificative. Odată cu venirea Islamului a devenit recomandat să ai grijă de unchii şi mătuşile din partea tatălui şi a mamei. Un bărbat s-a apropiat de Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi a zis: „Am comis o ofensă; pot să plătesc pentru ea?” El a întrebat: „Ai mamă?” Bărbatul a spus: „Nu.” Apoi el a întrebat: „Ai o mătuşă din partea mamei?” Omul a răspuns: „Da.” Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a zis: „Fii bun cu ea!” Hadisul este relatat de Omar şi consemnat de Tirmizi în Relaţii şi virtuţi (1905), de Ibn Hibban Charity (El-Ehsan) (435) şi Al-Hakim care l-a perfecţionat în termenii celor doi, şeicul fiind de acord Al-Dhahaby, 4/155.
Ne uimește faptul că Islamul ne porunceşte să fim buni cu mama, deşi aceasta nu este credincioasă? Asma’a bint Abu Bakr l-a întrebat pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) de relaţia sa cu mama ei necredincioasă care a venit la ea. El a spus: „Da, să ai o relaţie bună cu mama ta.” Hadisul este relatat de Asma’a şi consemnat în Al-Lu’lu’ wal-Mergean (587).

 

 

sursa: Editura Femeia Musulmană, Bucuresti, 2010Source Link

Views: 0

Femeile musulmane, trecut si prezent – 2

Femeile musulmane – trecut si prezent part 2

Contrar imaginii tradiționale a femeii care era izolată și oprimată, femeile din perioada islamică timpurie au participat la conflictele armate, fie prin pregătirea mâncării, distribuirea apei și îngrijirea răniților sau fiind o parte crucială în lupta propriu-zisă, atunci când era nevoie. Printre multele exemple de femei care au luat parte activ la lupte a fost Safiia, o mătușă a Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), care a apărat o cetate în Medina în timpul Bătăliei Șanțurilor. Ea a observat un intrus care pătrunsese în cetate; a reușit să îl omoare înainte de a face vreun rău copiilor și femeilor.

De asemenea, femeile au atins poziții de înaltă responsabilitate, cum a fost cazul cu al-Șafa care a fost numită de al doilea calif Omar (Allah să fie mulțumit de el!) ca inspector al magazinelor din Medina. Implicarea lor în politică, mai departe, s-a manifestat prin faptul că ele erau alerte și opuse activ oricăror conducători despre care ele credeau că deviază de la implementarea principiilor islamice și menținerea unei societăți drepte. Două exemple pot fi amintite în acest context. Primul, este un caz al unei femei care în mod public i s-a opus lui Omar pentru că aprobase o lege de restrângere a dotei femeilor. El a fost obligat, după ce și-a recunoscut greșeala, să abroge acea decizie.

Al doilea caz a fost acela al Aișei care a crezut că era în dreptul ei să îl înfrunte pe cel de al patrulea calif, Ali (Allah să fie mulțumit de el!) și să îl certe pentru ca nu reușise să îi găsească pe ucigașii lui Osman. Ea a condus o armată care includea companioni renumiți precum Talha și Zubair și a dus o luptă care a fost numită Lupta Cămilei, din cauza cămilei pe care o călărea. Influența femeilor în chestiunile publice a atins punctul culminant când activitățile lor de protejare și acordare a imunității de pedeapsă au fost aprobate de către Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!). El a aprobat și acceptat toate cazurile de protecție (Ijara) autorizate de femei, acest lucru fiind o indicație clară a Profetului și a comunității despre abilitățile și capacitatea femeilor de a judeca înțelept și să acționeze responsabil chiar și în chestiuni de mare importanță ale stabilității și securității statului islamic.

Există multe exemple în care femeile au acordat protecție sau azil, iar Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) le-a susținut. A fost relatat că Profetul niciodată nu s-a opus sau a refuzat vreun azil extins până la dușmani de către femei.

Femeile musulmane – trecut si prezent part 2

Trebuie subliniat că nivelul înalt al activităților politice și sociale realizate de către femei în perioada islamică timpurie nu ar fi putut fi dobândite fără îndeplinirea a trei factori importanți și corelați: primul, recunoașterea abilității politice sau a competenței femeilor. Cum am văzut mai înainte, femeile erau considerate cetățeni cu drepturi depline, apte de a participa la toate activitățile politice (incluzând bay’a, șura, acordarea de azil, participarea la lupte și deținerea de poziții însemnate) și într-adevăr li se permiteau aceste lucruri; al doilea, această recunoaștere sau confirmare a luat avânt când femeile au devenit conștiente politic sau conștiente de responsabilitățile lor în societate.

O conștiință pe care Profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) s-a angajat să o înalțe și să o promoveze printre toate femeile. Acest lucru s-a întâmplat prin învățarea femeilor să studieze și prin încurajarea lor de a participa la adunările publice (în mod special la cele două sărbători, care adesea aveau loc în moschei) chiar și când ele erau în perioada menstruației, aceasta fiind o dovadă că în pofida faptului că femeile în anumite momente erau scutite de la actele de adorare zilnice obligatorii, faptul nu a dus la o diminuare în obligația lor de a participa la adunările anuale publice. Din contră, ele erau indemnate să participe la sărbători și la Rugăciunea de vineri (Juma), care erau considerate ca întâlniri politice generale, în timpul cărora chestiuni importante, care priveau întreaga națiune, erau discutate și dezbătute.126156 field yellow blue flowers macro blur glare night sunset nature bokeh Femeile musulmane, trecut si prezent - 2

Acest fapt a oferit un nivel minim de conștiință politică și socială necesară pentru majoritatea dintre ele, mai ales celor care din cauza responsabilităților casnice nu puteau participa la Rugăciunea de vineri. Pentru a obține un beneficiu maxim pentru ele, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) obișnuia să le sfătuiască și să le călăuzească, în mod special atunci când a auzit că ele nu au putut să îl audă bine în timpul unei predici de Eid.Source Link

Views: 1

Sfiala femeilor

  Nobilul Coran descrie sfiala fiicei lui Șu’aib: Apoi a venit la el una dintre cele două (copile), mergând cu sfială, și i-a zis: „Tatăl meu te cheamă să-ți dea o răsplată pentri că ne-ai adăpat nouă (turma)… [Al-Qasas 28:25] Această însușire este de obicei atribuită femeilor. Sfiala este mult mai perceptibilă printre femeile modeste și […]

 

Nobilul Coran descrie sfiala fiicei lui Șu’aib:

Apoi a venit la el una dintre cele două (copile), mergând cu sfială, și i-a zis: „Tatăl meu te cheamă să-ți dea o răsplată pentri că ne-ai adăpat nouă (turma)… [Al-Qasas 28:25]

Această însușire este de obicei atribuită femeilor. Sfiala este mult mai perceptibilă printre femeile modeste și virtuoase. Companionii Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) obișnuiau să spună că: „Sfiala Trimisului lui Allah depășea sfiala unei fecioare în budoarul ei.”

De asemenea, întrebând despre consimțământul necesar al miresei înaintea căsătoriei sale, Aișah i-a spus Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui): „O Trimis al lui Allah! O fecioară este sfioasă.” El a zis: „Consimțământul ei este exprimat prin tăcerea ei.”

De fapt, sfiala este o însușire înnăscută a femeilor și unul dintre atributele morale cu care Allah le-a înzestrat pentru a le proteja castitatea lor. Dacă sfiala unui bărbat este lăudabilă, atunci sfiala unei femei este mult mai demnă de laudă. Și dacă sfiala unui bărbat este o virtute, sfiala unei femei este cea care îi completează frumusețea, îi sporește strălucirea și o face să fie plăcută. Sfiala este de asemenea un semn al modestiei și purității, pe când insolența este un semn al coruperii și depravării. Sfiala este păzitorul vigilent al castității. Protejează puritatea femeilor și previne pe oricine și orice să-i violeze sfințenia. Prin urmare, observăm că oricând suntem pe cale să facem o faptă rea, sau să rostim un cuvânt urât, modestia noastră interioară ne oprește să facem asta. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a spus: „Modestia poate conduce doar la bine.”

De asemenea, Ibn Masood a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a spus: „Una dintre zicalele profeților de mai înainte pe care oamenii au luat-o este: „Dacă nu te simți rușinat, fă ce vrei.”

Asta înseamnă că îndrăzneala presupune rău și depravare. Asta este de asemenea o avertizare întrucât Allah Preaînaltul spune:

Cine voiește să creadă și cine voiește să nu creadă. [Al-Kahf 18:29]

Prima relatare stabilește că sfiala nu aduce nimic decât bine și nu rezultă în nimic decât bune maniere și vorbe frumoase. A doua relatare este o avertizare pentru cei care nu au nici un simț al modestiei și care nu se simt niciodată rușinați când fac ceva greșit.

Multe alte relatări sugerează de asemenea că sfiala față de Allah este baza adorării și cea mai bună dintre virtuți.

Într-o încercare de a analiza diferențele dintre bărbați și femei, Darwin spune: „În timpul erei barbare, cel mai puternic și agresiv bărbat răpea femeia și o închidea în peșteră. Locuitoarele peșterii erau cele mai frumoase și cele mai sfioase femei care atrăseseră atenția bărbaților. Prin urmare, dacă caracteristicile genetice ale ființei umane au continuat să fie separate și divizate, potrivit legilor ereditare mendeliene, este ușor să înțelegem cât de puternice și agresive au rămas caracteristicile masculine, în timp ce frumusețea și sfiala rămân insușiri feminine.”

Henry Marion, lector de Literatură la Universitatea din Paris a spus: „Larochovoko a spus că de multe ori, sfiala unei femei este protectoarea demnității și a reputației. Și Fanlon a spus că timiditatea este cel mai bun păzitor al castității feminine.”

Așadar nu este surprinzător că Islamul a protejat și încurajat această calitate pentru a întări apărarea femeilor contra răului și pentru a respinge șoaptele lui Șeitan. Sfiala protejează onoarea și castitatea femeilor, întrucât o femeie lipsită de sfială și modestie este mai vulnerabilă la tentații. Ea este atrasă ușor spre comiterea actelor păcătoase. În consecință, sfiala este una dintre calitățile naturale al femeilor. Este o însușire înnăscută care completează feminitatea lor. În spatele ei se află o înțelepciune divină din care am ilustrat o mică parte.

 


femeiamusulmana.blogspot.com

Ibn Hajar al Asqalaani, Fath al Baari Bi-Sharh Saheeh al Imam Abi Adullah Muhammad Ibn Ismaaeel al Bukhaari (elaborat și editat de Abdulazeez bin Baaz, Vol 6)

Source Link

Views: 2