Duminica 3 Octombrie 2021 Defăimarea prilej și păcat

Duminica 3 Octombrie 2021 Defăimarea prilej și păcat textul predicii pentru această săptămână se găsește la sf. ev. după Matei 18: 7, 10-14 7 Vai de lume, din pricina prilejurilor …
Articolul Duminica 3 Octombrie 2021 Defăimarea prilej și păcat …

Duminica 3 Octombrie 2021 Defăimarea prilej și păcat textul predicii pentru această săptămână se găsește la sf. ev. după Matei 18: 7, 10-14 7 Vai de lume, din pricina prilejurilor …

Articolul Duminica 3 Octombrie 2021 Defăimarea prilej și păcat apare prima dată în Biserica Protestantă Evanghelică reverend coordonator Leontiuc Marius

Despre caderi

A intrebat un frate pe Avva Pimen, zicand: Daca vad o cadere a fratelui meu, este bine sa o acopar? A zis lui Batranul: Atata timp cat noi acoperim caderea fratelui nostru si Dumnezeu o acopera pe a noastra. Si atata timp cat noi o vadim pe a fratelui …

A intrebat un frate pe Avva Pimen, zicand: Daca vad o cadere a fratelui meu, este bine sa o acopar? A zis lui Batranul: Atata timp cat noi acoperim caderea fratelui nostru si Dumnezeu o acopera pe a noastra. Si atata timp cat noi o vadim pe a fratelui si Dumnezeu o vadeste pe a […]

Post-ul Despre caderi apare prima dată în Societatea Teologica.

Există un antidot pentru firea rea

Există un antidot pentru firea rea Muhammad Al-Ghazali   Poziţia Islamului referitoare la natura pură a omului, precum şi puterea şi tăria acesteia au fost discutate.       În ceea ce priveşte modul în care Islamul tratează firile rele, acest lucru s-a clarificat. Islamul îi avertizează pe oamenii răuvoitori. Islamul încredinţează controlul unei astfel de firi unui intelect sănătos şi […]

floare cer

Există un antidot pentru firea rea

Muhammad Al-Ghazali

 

Poziţia Islamului referitoare la natura pură a omului, precum şi puterea şi tăria acesteia au fost discutate.       În ceea ce priveşte modul în care Islamul tratează firile rele, acest lucru s-a clarificat. Islamul îi avertizează pe oamenii răuvoitori. Islamul încredinţează controlul unei astfel de firi unui intelect sănătos şi încurajează o astfel de fire să se încline în faţa naturii neprihănite din om şi să se predea lui Allah.

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a făcut aluzie la unele dintre aceste firi: „Fiul lui Adam ajunge la bătrâneţe şi două obiceiuri nu-l părăsesc. Unul este lăcomia, iar al doilea este nesfârşitul lanţ al speranţelor.” (Muslim); „Cel mai mare rău care se găseşte în om este laşitatea înfricoşătoare şi zgârcenia dezonorantă.” (Abu Daud); „Dacă fiului lui Adam i s-ar da o vale (plină) de aur, el şi-ar dori să aibă încă una. Iar dacă i s-ar mai da o alta, el va fi lacom după o a treia. Foamea fiului lui Adam nu va fi satisfăcută decât când rămăşitele lui vor fi amestecate cu ţărâna. Iar aceluia care se întoarce la Allah, Allah îi acceptă pocăinţa.” (Bukhari).

În Coranul cel Sfânt sunt menţionate unele dintre obişnuinţe în Surat Aal ‛Imran:

Frumoasă a fost făcută să pară în ochii oamenilor dragostea pentru cele jinduite – femeile, progeniturile, multe grămezi de aur şi argint, caii de rasă aleasă, animalele şi ogoarele. Acestea sunt plăcerea vieţii celei pământeşti, în vreme ce la Allah este buna întoarcere. (Aal ‛Imran 3:14).

Primul aspect asupra căruia Islamul îi atrage atenţia omului este faptul că a urmări dorinţele carnale ale egoului şi cerinţele lui fără sfârşit nu îi va aduce niciodată satisfacţie şi mulţumire. Adevărul şi calea corectă nu-i vor fi accesibile. Natura egoului este în aşa fel încât, atunci când o dorinţă îi este satisfăcută, acesta vrea imediat să i se satisfacă o altă dorinţă. Este mereu preocupat de a mânca, a bea, a se relaxa, fiind lacom, dorind să aibă mai mult şi mai mult din orice. Nu ezită să comită păcate şi acte de agresiune şi cruzime. De aceea Coranul i-a interzis omului să-şi urmeze dorinţele care sunt considerate haram:

Şi nu urma poftei care te abate de la calea lui Allah! Aceia care se abat de la calea lui Allah vor avea parte de osândă aspră, pentru că au uitat de Ziua Socotirii. (Saad 38:26).

Tactica necredincioşilor, necesitatea împotrivirii faţă de aceasta şi importanţa sa au fost menţionate astfel:

Şi dacă adevărul s-ar fi potrivit cu poftele lor, s-ar fi stricat cerurile şi pământul, precum şi toţi cei care se află în ele. Însă noi le-am adus pomenirea lor, dar ei de la pomenirea lor se întorc.  (Al-Mu’minun 23:71).

Este necesar să facem distincţia dintre dorinţele interzise ale egoului şi dorinţele legitime, pentru că unii oameni aşa-numiţi religioşi au amestecat aceste două lucruri într-un mod foarte periculos.

Dacă omul vrea să se bucure de bunurile acestei lumi, atunci nu e nimic rău în asta şi este o greşeală foarte mare că acest fel de cerinţe şi dorinţe legitime au fost incluse pe lista lucrurilor interzise, a faptelor rele. Consecinţa acestui lucru este că omul îşi satisface dorinţele sale legitime şi respectabile, dar conştiinţa sa devine precum conştiinţa acelor oameni care acceptă crimele ca fiind legitime, asumându-le în mod conştient. Când acesta realizează că a comis o greşeală şi că acel păcat face parte inevitabil din viaţa sa, atunci el comite păcate şi mai serioase, complăcându-se în acţiuni strict interzise. Altfel spus, de această dată el devine un infractor şi un păcătos în sensul adevărat al cuvântului.

În Coranul cel Sfânt s-a acordat o atenţie specială acestui aspect declarându-se în mod foarte clar că dorinţele pure ale sinelui şi cele legitime sunt bune şi permise, oferind şansa folosirii lucrurilor halal şi curate. Limitarea şi inhibarea anumitor acte ce contravin regulilor acestei sfere a decenţei şi legitimităţii este permisă pentru că închide poarta actelor obscene şi a păcatelor:

O, oameni, mâncaţi din ceea ce se află pe pământ şi este îngăduit şi bun [ca hrană] şi nu urmaţi paşii lui Şeitan, căci el vă este duşman mărturisit. El vă porunceşte numai răul şi ticăloşia şi să spuneţi despre Allah ceea ce nu ştiţi.  (Al-Baqarah 2:168-169).

A restricţiona consumul a ceea ce este legitim (halal) şi curat (tayyib) nu înseamnă decât a-I atribui acuzaţii false lui Allah; acestea sunt relele şi ticăloşiile pe care Satana le porunceşte omului. Islamul nu reprimă astfel de naturi şi înclinaţii prin forţă şi pedeapsă, nici nu le aplanează sau sfărâmă, ci urmează o metodă echilibrată, lipsită de orice fel de excese.

 

___

Caracterul Musulmanului, Editura Femeia Musulmană, București, 2010

Soucre Link

Ultimul om care va intra în Paradis

Ultimul om care va intra în Paradis    ‘Abdullah bin Mas‘ud (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Ultimul care va intra în Paradis va fi un om care merge o dată, se împiedică o dată şi este ars de […]

Ultimul om care va intra în Paradis

 

picat ‘Abdullah bin Mas‘ud (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Ultimul care va intra în Paradis va fi un om care merge o dată, se împiedică o dată şi este ars de foc o singură dată. Când va ajunge dincolo de el, se va întoarce şi va spune: «Binecuvântat fie El, Cel care m-a salvat de tine şi mi-a dat ceea ce El nu a dat nimănui în vremurile de dinainte sau de acum». Apoi un copac va fi adus pentru el. Iar el va spune: «O, Domnul meu! Adu-mă mai aproape de copac ca să mă pot adăposti la umbra lui şi să beau din apă [râului]». Allah Atotputernicul şi Gloriosul va spune: «O, fiu al lui Adam! Dacă îţi voi dărui acestea, Îmi vei cere altceva». El va spune: «Nu, Domnul meu». El a promis că nu va mai cere altceva. Domnul lui îl va ierta, pentru că El vede că omul nu are răbdare. Astfel, îl va apropia de copac. Apoi, acesta se va adăposti la umbra sa şi va bea din apă. După aceea, un copac mai frumos decât primul va fi adus în faţa sa. El va spune: «O, Allah! Adu-mă mai aproape de acest copac ca să pot să beau din apa lui [râului] şi să mă adăpostesc la umbra sa. Nu îţi voi mai cere nimic altceva». Allah va spune: «O, fiu al lui Adam! Nu Mi-ai promis că nu Îmi vei cere altceva?». El va răspunde: «Probabil nu Îţi voi mai cere nimic, dacă mă vei aduce mai aproape de el». Şi a promis că nu va mai cere altceva. Domnul lui îl va ierta, pentru că ştie că nu îşi va ţine cuvântul. Oricum, El îl va aduce mai aproape de copac. Bărbatul se va adăposti la umbra sa şi va bea din apa [râului]. Apoi, un copac mai frumos decât primii doi va fi adus la poarta Paradisului. El va spune: «O, Allah! Te rog, du-mă mai aproape de acest copac pentru a mă bucura de umbra lui şi a bea din apa [râului]. Nu Îţi voi mai cere nimic». Domnul lui îl va ierta pentru că nu a rezistat în faţa tentaţiei. Aşa că El îl va apropia de copac. Când îl va aduce aproape de el, acesta va auzi vocile locuitorilor Paradisului. El va spune: «O, Allah! Primeşte-mă şi pe mine». Allah va spune: «O, fiu al lui Adam! Ce va pune capăt cerinţelor tale de la Mine? Te va mulţumi dacă îţi voi da (întreaga) lume şi încă una pe deasupra, la fel ca ea?». Bărbatul va răspunde: «Râzi de mine, deşi Tu eşti Stăpânul Lumilor?»”.

Relatând acest hadis, Ibn Mas‘ud a râs şi a întrebat (ascultătorii): „De ce nu mă întrebaţi de ce râd?”. Ei au spus: „De ce râzi?”. El a răspuns: „În acelaşi fel şi Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a râs (când a spus acest hadis ), iar companionii l-au întrebat: «De ce râzi, o, Profet al lui Allah?». El a răspuns: «Din pricina râsului Stăpânului Lumilor când doritorul Paradisului a spus: ´Râzi de mine, deşi Tu eşti Stăpânul Lumilor?´. Atunci Allah va spune: «Nu râd de tine, dar pot să fac tot ceea ce doresc»”. Acest hadis este autentic (sahih) şi a fost relatat de Muslim.

Acest hadis subliniază faptul că ultima persoană care va intra în Paradis va trece prin diferite etape. De asemenea, hadisul ilustrează acel aspect al naturii umane care nu lasă omul să fie mulţumit cu un singur lucru şi îl face întotdeauna să îşi dorească ceva mai bun decât are.

Abu Dhar (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Îl cunosc pe ultimul dintre locuitorii Iadului care vor ieşi de acolo şi pe ultimul dintre oamenii care vor intra în Paradis. El este un bărbat care va fi adus înaintea lui Allah în Ziua Judecăţii. Apoi Allah le va porunci îngerilor: «Întrebaţi-l despre păcatele minore şi ascundeţi-le pe cele majore». Apoi i se va spune: «În ziua cutare ai înfăptuit păcatele cutare şi în ziua cutare ai comis cutare faptă rea»”.

Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a adăugat: „I se va spune: «În locul fiecărei fapte rele, ţi se va da o faptă bună»”. Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a continuat: „Păcătosul va spune: «O, Doamne! Am comis fapte pe care nu le găsesc amintite aici»”. Naratorul a spus: „Într-adevăr l-am văzut pe Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) râzând până când i s-au văzut premolarii (deoarece păcătosul a fost iertat)”. Acest hadis este autentic (sahih) şi a fost relatat de Tirmidhi.

Astfel Allah va proteja un păcătos cu Îndurarea Sa.

Păcătosului i se vor părea foarte mari chiar şi păcatele sale minore şi se va simţi atât de ruşinat de ele, încât nu va fi în stare să-I ceară lui Allah Paradisul.

 

Sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Soucre Link

Pacatele sufletului

– Printre pacatele sufletului se numara ostentatia (ar-riya’),ceea ce inseamna indeplinirea de fapte bune pentru a fi placut oamenilor si pentru a primi laudele lor.Acest act anuleaza recompensa acestor fapte bune. – Trufia in supunerea fata de Allah (al-oujb),ceea ce inseamna sa iti atribui meritele propriei adorari uitand ca indeplinim acestea numai datorita lui Allah […]

pacatele sufletului– Printre pacatele sufletului se numara ostentatia (ar-riya’),ceea ce inseamna indeplinirea de fapte bune pentru a fi placut oamenilor si pentru a primi laudele lor.Acest act anuleaza recompensa acestor fapte bune.

– Trufia in supunerea fata de Allah (al-oujb),ceea ce inseamna sa iti atribui meritele propriei adorari uitand ca indeplinim acestea numai datorita lui Allah (fiindca El ne-a calauzit si El ne lasa in viata ca sa indeplinim fapte bune).

– Indoiala in ceea ce il priveste pe Allah

– Sa ne credem aparati de pedeapsa lui Allah.Sa disperam dupa Mila Sa.

– Orgoliul (al-kibr) fata de ceea ce tine de Allah,refuzul adevarului enuntat de ceilalti si dispretuirea oamenilor

– Ranciuna, ostilitatea fara a ne displacea acst sentiment

– Invidia,a ne displacea atunci cand un frate musulman obtine ceva,a nu suporta acest lucru si a actiona in consecinta

– A aminte operele de caritate pe care le-am facut :aceasta anuleaza orice recompensa

– A persista in pacat
– A avea ganduri rele in ceea ce ii priveste pe musulmani

– Sa negi Noaptea predestinarii (Al Qadr)

– Sa te bucuri de pacat,de cel propriu sau al altcuiva

– Sa tradezi,chiar si un necredincios ; de exemplu,sa ii garantezi securitatea si apoi sa il ucizi

– Sa-i faci rau unui frate musulman,intr-un mod ascuns

– Sa urasti companionii Profetului (salla Allahou alayhi wa salam),pe apropriatii sai si persoanele virtuoase care ii urmeaza Sunna

– Zgarcenia in a plati ceea ce Allah a oranduit (zekat)

– Sa nu consideri important ceea ce Allah a glorificat,asta insemnad fie supunerea,Qur’anul,Stiinta in cele religioase etc

sursa: rasarit.com

Soucre Link