Tag: soare

Arzachel – Fauritorul de metale

Arzachel – Fauritorul de metale

Al-Zarqali, cunoscut în latina medievală sub numele de Arzachel sau Arsechieles, a fost un celebru meșter în instrumente astronomice și astronom arab musulman. El a trait intre anii 1029 – 1087, iar numele sau complet era Abū Isḥāq Ibrāhīm ibn Yaḥyā al-Naqqāsh al-Zarqālī.

 
Craterul lunar Arzachel (crater)⁠(en) poartă numele său.
Al-Zarqālī (Ibn Zarqala) s-a născut într-o familie vizigotă convertită la islam în apropiere de Toledo, oraș din Andaluzia.
 
În secolul al XII-lea Gerard din Cremona a tradus în limba latină operele sale, numindu-l astronom și magician.
 
În secolul al XVI-lea savantul Nicolaus Copernicus îl menționează în lucrarea “De Revolutionibus Orbium Coelestium”.
 
A fost supranumit Al-Nekkach (făuritor de metale), căci, după cum se spune, a fost mecanic și artizan de metale.
 
Inițial construia instrumente astronomice pentru alți savanți, însă când aceștia au observant calitățile sale intelectuale, au devenit interesați de el.
 
În acest sens, i-au pus la dispoziție cărți pentru a studia astronomie, căci nu avea studii de specialitate în acest domeniu.
 
azarquielÎn scurt timp, el devine membru al unui cerc de savanți, ajungând chiar să dețină titlul de director al grupului.
 
Al-Zarqali continuă să construiască instrumente pentru ceilalți savanți, dar în scurt timp ajunge să îi învețe el pe maeștrii lui anumite lucruri.
 
 
În 1050 el construiește la Toledo, centru major de transmitere a științei musulmane în Europa, două ceasuri uriașe cu apă care se alimentau din bazine săpate pe malurile râurilor Tajo, pentru a determina fazele lunii și orele diurne și nocturne.
 
Ceasurile din Toledo au fost folosite până în 1135 când, în urma deciziei regelui Alfonso VI, Hamis Ibn Zabara le-a demontat pentru a descoperi cum funcționează.
 
O dată demontate, acestea nu au mai fost asamblate niciodată.
 
Fiind cel mai important observator din epocă, construiește un nou instrument, asemănător unui astrolab, numit safiḥa.
 
Astrolabul conținea un cerc zodiacal, un disc cu proiecția Ecuatorului, a Tropicelor și a orizontului (conceput pentru o latitudine geografică anume).
 
Acesta soluționa diverse probleme ale astronomiei sferice și permitea măsurarea (calcularea) orelor zilei.
 
Utilizând modelul ptolemaic, a construit un aparat (“Ecuatorial”) pentru măsurarea poziției unei stele.
 
Totodată, acesta permite să se determine prin mijloace mecanice la orice moment longitudinea celestă a unei planete.
 
 
Al-Zarqālī (Ibn Zarqala) operează unele corecții cu privire la unele informații consemnate de Ptolemeu și Al Khawarizmi, legate mai ales de lungimea Mării Mediterane.
 
De asemenea, Al-Zarqali descrie mișcarea planetelor și a Soarelui astfel încât Copernicus, influențat de teoriile sale, va promova teoria heliocentristă în lucrarea “De Revolutionibus Orbium Coelestium”.
 
Al-Zarqali a fost primul care a dovedit deplasarea apogeului solar față de stele.
 
Opere cunoscute:
1 – Tabelele toledane cuprind o sumă de tabele astronomice alcătuite de Al-Zarqālī (Ibn Zarqala) în scopul prezicerii mișcării Soarelui, Lunii, planetelor și stelelor.
De asemenea, acestea cuprindeau și unele informații geografice preluate de la Ptolemeu și al-Khwārizmi.
 
Includ ecuații ale Soarelui, Lunii, planetelor.
 
Ulterior, toate tabelele astronomice din Europa au fost construite pornind de la modelul lui Al Zarqali.
 
2 – Almanahul conține tabele trigonometrie, autorul descriind aici descoperirea mișcării seculare a unui plan ecliptic care induce trepidația. A demonstrat matematic teoria trepidației pornind de la idea că mișcarea stelelor fixe este determinată de mișcarea unei linii drepte care se intersectează cu centrul Pământului într-un punct mobil.
 
Capitolele introductive cuprind diverse teorii trigonometrice și computații.
 
Secțiunile dedicate trigonometriei conțin tabele cu sinusuri, cosinusuri, secante, tangente etc.
 
A fost tradus în latină de italianul John din Pavia în 1154 și de William de St. Cloud în 1296.
 
De asemenea, a fost tradus și în ebraică de către Jacob Ibn Tibbon în 1301.
 
Traducerile în alte limbi, precum portugheză, catalană, castiliană etc., dovedesc o largă circulație a operei sale în epocă.
 
3 – Tratatul asupra mișcării stelelor teoretizează determinarea valorii poziției stelelor.
4 – Despre anul solar (Tratat comprehesiv despre soare) cuprinde observații asupra a 25 de ani solari.
5 – Tratat asupra mișcării planetelor (Risāla fī Ḥarakāt al‐kawākib al‐sayyāra wa‐tadbīri‐hi) este o lucrare de magie și conține indicații în privința creării talismanelor.
 
Numeroși savanți musulmani au fost influențați de Al Zarqali: Ibn al-Kammad, Al-Bitruji, Abu Hasan al-Murrakushi, Ibn al-Banna.
 
Nicolaus Copernicus îl citează în lucrarea De Revolutionibus, iar Abraham Zacut are în vedere teoria sa asupra mișcării Soarelui și a planetelor în tratatul referitor la astrolab.
 
Opera lui Al Zarqali a fost intens tipărită în întreaga Europă până în secolul XVII.
Source Link

Views: 0

Semnele Majore ale Zilei de Apoi

Semnele Majore ale Zilei de Apoi   Există semne majore care ne indică apropierea Ceasului. Când se vor ivi, Ceasul va fi aproape, în spatele lor. Muslim a relatat de la Hudhayfa ibn Usayd al-Ghifaari: „Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a uitat la noi în timp ce discutam ceva. El a […]

Semnele Majore ale Zilei de Apoi

 

Există semne majore care ne indică apropierea Ceasului. Când se vor ivi, Ceasul va fi aproape, în spatele lor. Muslim a relatat de la Hudhayfa ibn Usayd al-Ghifaari:

„Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a uitat la noi în timp ce discutam ceva. El a zis: «Despre ce discutaţi?» Ei au răspuns: «Discutăm despre Ceas.» Iar Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Ceasul nu va sosi până când nu veţi vedea zece semne înaintea sa.» El a menţionat fumul, pe Dajjaal, Fiara, răsăritul soarelui dinspre vest, coborârea lui Iisus, fiul Mariei, Gog şi Magog, trei alunecări de teren: una în est, una în vest şi una în Peninsula Arabică, iar ultimul semn  − un foc ce se va aprinde în Yemen şi va îndruma oamenii către locul lor de adunare.”

Semnele majore vor veni unul după altul, într-o succesiune rapidă, netrecând mult timp între ele. Ele vor urma unul după altul, precum mărgelele care alunecă una după alta dintr-un şirag de mărgele rupt: prima cade, apoi următoarele o urmează imediat. Al-Hakim a relatat un hadis cu isnad sahih de la Anas ibn Maalik: „Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Semnele sunt precum mărgelele înşirate pe o aţă. Când aţa se rupe, acestea cad una după alta.»”

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus că va avea loc un război mare între musulmani şi romani, război pe care l-a numit malhamah (bătălia cruntă). Apoi musulmanii vor cuceri oraşul Constantinopol, iar Dajjaal va apărea. Mu′aadh ibn Jabal a relatat că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Când Bayt al-Maqdis (Ierusalim) va prospera, Yathrib va fi în ruine. Când Yahtrib va fi în ruine, va avea loc o bătălie cruntă. Când va avea loc bătălia cruntă, Constantinopolul va fi cucerit. Când va fi cucerit Constantinopolul, Dajjaal îşi va face apariţia.”Hadis relatat de Abu Daud.

Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a vrut să spună că aceste evenimente vor avea loc unul după altul. Cititorul va afla cum musulmanii din vremea respectivă se vor angaja într-un război dur cu romanii şi va avea loc o mare bătălie, pe care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a numit-o malhamah, adică o „bătălie cruntă”. După ce romanii vor fi învinşi, musulmanii vor cuceri oraşul Constantinopol, apoi Dajjaal îşi va face apariţia.

După apariţialui Dajjaal, Iisus (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), fiul Mariei, va coborî din cer şi îl va ucide pe Dajjaal, apoi, Gog şi Magog vor apărea în timpul lui Iisus (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi Allah îi va distruge. Până în acest punct, succesiunea evenimentelor este clară. În privinţa celorlalte semne, succesiunea lor nu este tocmai clară. Soarele va răsări de la vest la est, va apărea din pământ Fiara şi va izbucni focul care va aduna oamenii. Aceste lucruri vor avea loc cu siguranţă după sosirea lui Dajjaal, coborârea lui Iisus (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi apariţia lui Gog şi Magog, dar care va veni înainte şi care va veni după? Mă refer la răsăritul soarelui dinspre vest, apariţia Fiarei şi focul care adună oamenii…

În hadisul relatat de Muslim de la Hudhayfa ni se spune clar că focul din partea Yemenului care va aduna oamenii este ultimul semn. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ne-a spus care vor fi cele zece semne majore, iar în legătură cu ultimul – focul – a spus: „Iar ultimul dintre acestea va fi un foc ce se va aprinde în Yemen şi îi va conduce pe oameni către locul lor de adunare.”

Astfel, mai rămân şase semne – răsăritul soarelui de la vest, Fiara, fumul şi cele trei alunecări de teren: una în vest, una în est şi a treia în Peninsula Arabică. Răsăritul soarelui de la vest şi apariţia Fiarei vor avea loc după coborârea lui Iisus (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) care îl va ucide pe Dajjaal. Distrugerea lui Gog şi Magog va avea loc în timpul lui Iisus (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), când lumea va fi coruptă, iar Islamul va fi aproape eradicat, dar înainte de izbucnirea focului din Yemen care îi va aduna pe oameni la un loc. Dar care va fi primul: răsăritul soarelui de la vest sau apariţia Fiarei? La această întrebare nu putem da un răspuns pentru că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu a făcut nicio menţiune referitoare la aceasta. Conform hadisului relatat de ′Abdullah ibn ′Amr, acesta l-a auzit pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) zicând: „Primele semne vor fi răsăritul soarelui de la vest şi apariţia Fiarei dimineaţa, în faţa oamenilor. Oricare dintre acestea ar fi primul, celălalt îl va urma imediat.”

După citirea acestui hadis, nu putem afirma că răsăritul soarelui de la vest va avea loc înaintea apariţiei lui Dajjaal, a coborârii lui Iisus (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi a apariţiei lui Gog şi Magog, pentru că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Primele semne vor fi răsăritul soarelui de la vest…”

„Ceea ce reiese din toate aceste relatări este că apariţia lui Dajjaal va fi primul mare semn ce va indica faptul că viaţa normală de pe pământ se va schimba. Acest lucru se va sfârşi odată cu moartea lui Profetului ’Isa / Iisus (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Răsăritul soarelui de la vest va fi primul mare semn ce va indica faptul că viaţa normală din ceruri se va schimba, iar acest lucru va lua sfârşit odată cu începutul Ceasului. Poate că apariţia Fiarei va avea loc în ziua când soarele va răsări de la vest.”

„Al-Haakim Abu ′Abdullah a spus: «Se pare că răsăritul soarelui de la vest la est va avea loc înainte de apariţia Fiarei, apoi Fiara va sosi în acea zi sau curând după aceea.»”

În privinţa celorlalte semne, cele trei alunecări de teren şi fumul, nu ştim care este locul lor în succesiunea de semne majore. Nu am găsit nimic în textele sahih care să ne descrie locul lor. Allah ştie cel mai bine.

 

________

www.islamulazi.ro

Source Link

Views: 2

Luna

Adnan Ash-Shareef   Allah este Cel cu milă şi Îndurător cu oamenii [Ra’uf, Rahim]. (Al-Hajj: 65). De ce nu cade Luna pe Pământ? Învăţaţii astronomi s-au întrebat încă din vechime de ce nu cad Luna şi celelalte planete şi stele pe Pământ şi au încercat să dezlege această enigmă, fiecare în maniera sa şi în […]

Adnan Ash-Shareef

 

Allah este Cel cu milă şi Îndurător cu oamenii [Ra’uf, Rahim]. (Al-Hajj: 65).

De ce nu cade Luna pe Pământ?

moretus_20120908Învăţaţii astronomi s-au întrebat încă din vechime de ce nu cad Luna şi celelalte planete şi stele pe Pământ şi au încercat să dezlege această enigmă, fiecare în maniera sa şi în conformitate cu credinţa sa: unii au născocit zeităţi care ţin planetele şi stelele, iar învăţaţii din Grecia Antică le-au aşezat pe nişte sfere uriaşe de cristal care le susţin.

Aceste convingeri au durat până în secolul al XVII-lea, când Newton a descoperit legea gravitaţiei şi a dezlegat enigma, afirmând că din rotirea Lunii în jurul Pământului apare pe Lună o forţă egală opusă forţei de gravitaţie a Pământului − forţa centrifugă; în felul acesta, Luna continuă să plutească în jurul Pământului fără să cadă peste el.

Meteoriţii şi asteroizii

De am voi Noi, am face ca Pământul să se scufunde cu ei sau am face să cadă asupra lor bucăţi din cer. Întru aceasta se află semn pentru orice rob care se căieşte. (Saba’: 9).

Până în secolul al XVIII-lea, unele societăţi ştiinţifice au respins ideea căderii unor bucăţi din cer pe Pământ.

Academia de Ştiinţe din Paris a aruncat la gunoi o mare colecţie de meteoriţi care se aflau printre achiziţiile sale, întrucât unii dintre membrii săi au considerat că aceşti meteoriţi sunt de fapt pietre adunate de pe pământ. Aceasta a fost atitudinea până în anul 1802, când savantul Biot a ajuns la concluzia existenţei unor bucăţi care cad cu adevărat din cer, Pământul fiind expus neîntrerupt unui bombardament cu bucăţi de diferite dimensiuni, structuri şi forme, provenite din cer; unele dintre ele, mai mici, numite meteoriţi, ard şi se dispersează în momentul intrării în atmosfera terestră, ajungând pe Pământ sub formă de cenuşă şi praf, iar altele mari, numite asteroizi, ajung pe suprafaţa Pământului, producând distrugeri şi incendii uriaşe.

Unii asteroizi au greutatea de zeci de tone, cum a fost cel care a căzut în deşertul Arizona (în greutate de şaizeci şi cinci de tone), în urmă cu circa patruzeci de mii de ani, formând un crater cu diametrul de o mie de metri şi cu adâncimea de două sute de metri, devenind un loc turistic de larg interes în Statele Unite. Unii savanţi apreciază că dispariţia dinozaurilor şi a altor şaizeci la sută dintre speciile de animale dispărute cu şaizeci şi cinci de milioane de ani în urmă s-ar datora căderii unui asteroid de dimensiuni uriaşe pe Pământ. De asemenea, savanţii apreciază că ciocnirea Pământului de către un asteroid cu dimensiunile de un kilometru pătrat ar avea o forţă de distrugere egală cu explozia produsă de o sută de mii de bombe cu hidrogen cu puterea de o megatonă. Astronomii socotesc că sursa asteroizilor şi a meteoriţilor sunt cometele şi Centura de Asteroizi, descoperită în secolul al XIX-lea, situată între planetele Marte şi Jupiter, alcătuită din patruzeci şi cinci de mii de asteroizi, diametrul celui mai mare dintre ei nedepăşind o mie de kilometri. Cu câţiva ani în urmă, s-a observat pe cer, în plină zi, în Vestul Statelor Unite, o piatră mare a cărei greutate a fost estimată la mii de tone. Acest asteroid s-a apropiat până la înălţimea de şaizeci de kilometri de suprafaţa Pământului, dar nu s-a ciocnit de el, ci s-a închis, întorcându-se în spaţiul extraterestru în zona graniţei cu Canada. Asteroizii sunt corpuri solide, cu diverse structuri şi diverse greutăţi, semănând cu nişte pietre mari, unii dintre ei fiind alcătuiţi din fier în proporţie de până la 90%, omul folosind acest material în vechime la confecţionarea topoarelor. Savanţii apreciază că în fiecare zi cad pe pământ milioane de tone de fier, sub forma unor bucăţi mici, adeverindu-se cuvintele lui Allah Preaînaltul:

Şi am făcut să coboare fierul în care se află putere mare şi foloase pentru oameni. (Al-Hadid: 25).

Este demn de menţionat aici faptul că Sfântul Coran s-a referit la căderea unor bucăţi din cer şi a stabilit şi sursa lor în asteroizii pe care i-a numit „lămpi” în următoarele versete:

Noi am împodobit cerul cel mai apropiat cu podoaba stelelor (adică am făcut asteroizii pentru a ţine cerul) care apără împotriva oricărui şeitan răzvrătit. Ei nu vor putea să tragă cu urechea la căpeteniile preaînalte şi vor fi loviţi din toate părţile pentru a fi alungaţi şi ei vor avea parte de pedeapsă veşnică, afară de acela care prinde din zbor şi care este urmărit de oastea căzătoare, lucitoare. (As-Saffat: 6-10);

Şi am împodobit Noi cerul cel mai de jos cu candele, în chip de strajă. Aceasta este orânduiala Celui Puternic şi Atoateştiutor [Al-Aziz, Al-Alim]. (Fussilat: 12);

Noi am împodobit cerul cel mai de jos cu candele şi le-am făcut pietre pentru lovirea şeitanilor. (Al-Mulk: 5).

Coranul a făcut, de asemenea, o distincţie clară între planetă (kawkab), stea (najm) şi Lună (qamr), dând numele de „stea” oricărui corp care îşi extrage energia şi lumina din sine, aşa cum este Soarele,şi dând numele de „Lună” (qamr) oricărui corp care depinde, în sistemul său de rotaţie, de o anumită planetă (kawkab), aşa cum se poate constata din următoarele versete:

Când Iosif i-a zis tatălui său: «O, tată! Eu am văzut în vis unsprezece planete şi Soarele, şi Luna! Eu le-am văzut prosternându-se dinaintea mea!» (Yusuf: 4).

Savanţii au descoperit până în momentul de faţă nouă planete şi s-ar putea ca în viitor să mai descopere încă două planete, adeverind viziunea lui Iosif.Allah ştie cel mai bine!

Şi când stelele se vor risipi… (At-Takwir: 2);

Şi când stelele vor cădea… (Al-Infitar: 2);

Când stelele se vor stinge… (Al-Mursalat: 8);

El este Cel care a făcut Soarele ca o lumină strălucitoare şi Luna ca o lumină. (Yunus: 5);

Şi a făcut Luna să le fie lor lumină şi a făcut Soarele ca o candelă. (Nuh: 16).

 

 

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 2