Siguranta in necunoscut (1 reply)

Acuma mi-am dat seama ca unirea cu tao ma ajuta sa ies, exista acolo undeva speranta, o cale care ma scoate din starea aceea "traiesti intr-un univers necunoscut, ai fost aruncat in acest necunoscut, ce sa faci, cum sa faci? in care nu exista nici…

0Shares
Acuma mi-am dat seama ca unirea cu tao ma ajuta sa ies, exista acolo undeva speranta, o cale care ma scoate din starea aceea "traiesti intr-un univers necunoscut, ai fost aruncat in acest necunoscut, ce sa faci, cum sa faci? in care nu exista nicio siguranta, nicio cale de urmat" se pare ca armonizarea cu tao ne ofera tocmai acea calea, acea siguranta. Exista milioane de pareri cum ar trebui sa traiesti, ce ar trebui sa faci, iar asta nu fac decat sa te bage si mai mult in infundatura.

Totusi un gand care se invarte acum in mintea mea e, cum pot fi sigur ca sint pe cale? Sau cand nu mai sint pe cale?

Inca o parere. Societatea occidentala nu promoveaza deloc acest mod de viata, pe adaptare la timpurile in care traiesti, de aceea eu cred ca dupa ceva timp, daca nu recitesc si meditez periodic asupra acestui mod de viata, el incet, incet se duce, il uiti. Sintem influentati sa traim dupa alte idealuri, iar aceste idealuri sint peste tot, net, radio, tv, reclame, pe strada, la servici, oriunde.

Mandria de a fi viu (8 replies)

Sa presupunem ca renunti la lume, ce ai de pierdut inafara de comfort? De fapt de ce e musai sa traiesti? De ce sa suporti? Pentru ce toate astea? Mandria ca ai dus-o pana la capat?

Eu nu inteleg de ce ne-am nascut, daca facem abstractie de ceea ce …

0Shares
Sa presupunem ca renunti la lume, ce ai de pierdut inafara de comfort? De fapt de ce e musai sa traiesti? De ce sa suporti? Pentru ce toate astea? Mandria ca ai dus-o pana la capat?

Eu nu inteleg de ce ne-am nascut, daca facem abstractie de ceea ce a creat omul pentru el insusi. Exista un adevar? Am impresia ca ne invartim intr-un cerc. Daca nu am trai pentru placere sau fericire, cred ca multi s-ar sinucide. Credeti ca daca o ducem pana la capat ne-am indeplinit scopul? Am impresia ca sintem mai degraba fortati sa o traim, viata, din mandria de a o trai, sinuciderea e vazuta ca o lasitate, dar de ce? Nu e un act oare de curaj? De ce sa suferin pana la urma? De ce sa fim fericiti? Am un sentiment ca viata nu e decat o dezamagire. Universul isi vede de treaba lui, nu-i pasa, iar noi ne cocarjim..