Yusuf Estes – partea 1

      Numele meu este acum Yusuf Estes, dar în trecut prietenii îmi spuneau Skip.Am predicat creştinismul şi am lucrat în industria muzicii şi a divertismentului încă din 1950, pe vremea când eram un copil. Eu şi tatăl meu am creat magazine de muzică, programe de radio si televiziune dar şi divertisment în aer […]

 

 

 

yusuf estesNumele meu este acum Yusuf Estes, dar în trecut prietenii îmi spuneau Skip.Am predicat creştinismul şi am lucrat în industria muzicii şi a divertismentului încă din 1950, pe vremea când eram un copil. Eu şi tatăl meu am creat magazine de muzică, programe de radio si televiziune dar şi divertisment în aer liber pentru distractie( şi profit). Am fost un ministru al muzicii şi chiar am folosit un ponei pentru a distra copii, precum „Clovnul Skippy „.

Odată, am servit ca delegat la Conferinţa de Pace a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru liderii religioşi. Acum sunt pensionar, fost preot musulman pentru Biroul Penitenciarelor, Washington  DC ale Statelor Unite ale Americii şi mă alătur frecvent multor musulmani americani, care lucrează cu organizaţii de tineret ale elevilor musulmani, precum şi şcoli pentru copiii musulmani. Ca atare, călătoresc în întreaga lume pentru a susţine cursuri şi pentru a face cunoscut mesajul lui Hristos din Coran în Islam. Susţinem dialoguri şi grupuri de discuţii cu toate credinţele religioase şi ne bucuram de posibilitatea de a lucra alături de rabini, miniştri, predicatori şi preoţi de peste tot. O parte din munca noastră este în zona instituţională, militară, în universităţi şi închisori. Scopul nostru principal este de a comunica mesajul corect al Islamului şi de a educa pe ceilalti despre cum sunt într-adevăr musulmanii. Desi Islamul s-a extins acum, fiind legat de creştinism în rândul celor mai mari religii ale lumii, vedem mulţi dintre musulmani care pretind Islamul, că nu înţeleg corect şi nici nu reprezintă în mod corespunzător mesajul de „Pace, Supunere şi Ascultare de Dumnezeu” [limba arabă = „islam”]

Cum s-a întâmplat: Acest lucru poate părea destul de ciudat, în timp ce noi, probabil, împărtăşim câteva perspective şi concepte diferite depre Dumnezeu, Isus, profeţi, păcat şi mântuire. Dar vezi tu, la un moment dat am fost în aceeaşi situaţie în care sunt mulţi oameni astăzi.

Serios, am fost. Dă-mi voie să explic.

M-am născut într-o familie creştină foarte influentă  în Midwest. Familia noastră şi strămoşii lor nu numai că au construit biserici şi şcoli în acest ţinut, ei au fost de fapt  primii care s-au stabilit aici. În timpul gimnaziului ne-am  mutat in Houston, Texas, în 1949 (eu sunt bătrân).

Frecventam biserica în mod regulat iar la vârsta de 12 ani, am  fost botezat în Pasadena, Texas. Ca adolescent, am dorit să vizitez şi alte biserici pentru a a afla mai multe dintre invaţăturile şi credinţele lor. Baptişti, metodişti, episcopali, mişcări carismatice, Nazariene, Biserica lui Hristos, Biserica lui Dumnezeu, Biserica lui Dumnezeu în Hristos, Evanghelia Intreagă, Agape, Biserica catolică, presbiteriană şi multe altele. Am dezvoltat o sete pentru „Evanghelie”, sau cum se spune,”Vestea Bună.” Cercetarea mea religioasă nu s-a oprit la creştinism. Nu, deloc. Hinduismul, iudaismul, budismul, metafizica, credinţele native americane au fost toate, o parte din studiile mele. Singura credinţă la care nu am privit în mod serios a fost „Islamul”. De ce? Bună întrebare.

Am devenit foarte interesat de diverse genuri de muzică, în special de cea evanghelică şi clasică. Familia mea fiind atât religioasă cât şi atrasă de muzică, a urmat ca eu să încep studiul în ambele domenii. Toate acestea au făcut să obţin funcţia de pastor al muzicii în multe biserici la care am fost afiliat de-a lungul anilor. Am început să predau instrumentele cu clape în 1960, iar in 1963 deţineam propriul meu studiou in Laurel, Maryland, numit „Studioul muzical Estes.”

 

Proiecte de afaceri în Texas, Oklahoma şi Florida

 

De-a lungul a 30 de ani, eu şi tatăl meu am lucrat împreună la mai multe proiecte de afaceri. Am avut programe de divertisment, spectacole şi atracţii. Am deschis  magazine de pian si orgă din Texas şi Oklahoma până în Florida. Am câştigat milioane de dolari in toţi acei ani dar nu găsisem încă pacea sufletească care poate să vină doar prin cunoaşterea adevărului şi găsirea adevăratei căi salvatoare.

Sunt convins că v-aţi întrebat :” De ce m-a creat Dumnezeu? ”  sau „Care este planul lui Dumnezeu cu mine?” sau „Cine este de fapt, Dumnezeu?” “De ce credem in păcatul originar?” şi”De ce trebuie forţaţi fiii lui Adam să-i accepte “păcatele” acestuia şi să fie pedepsiţi pentru totdeauna “…

Dar daca ai fi pus cuiva aceste întrebări, ţi-ar fi răspuns probabil că trebuie să crezi fără să întrebi, sau că e un mister care nu trebuie chestionat : „Doar ai credinţă, frate.”

Conceptul de trinitate

Este destul de ciudat dar cuvântul trinitate nu există în Biblie. Aceasta a fost o îngrijorare a învăţaţilor religioşi la 200 de ani după ce Isus a fost înălţat la cer de către Dumnezeu Atotputernicul. I-am rugat pe predicatorii sau miniştrii religioşi să-mi dea un fel de idee despre cum „unul” ar putea deveni „trei” sau cum Dumnezeu însuşi, care poate face orice voieşte , nu poate ierta însă păcatele oamenilor, ci mai degrabă a trebuit să devină om, sa coboare pe pământ, să fie om şi apoi preia păcatele tuturor oamenilor; având în vedere faptul că El este încă Dumnezeul întregului univers şi face totul după cum voieşte să facă… Ei nu păreau să fie în măsură de a veni cu altceva decât opinii sau cu analogii ciudate.

Tatăl – Hirotonisit pastor non-denominaţional

Tatăl meu a fost foarte activ în sprijinirea muncii bisericii, în special a programelor şcolare bisericeşti. El a devenit pastor şi a fost hirotonisit în 1970. El şi soţia lui (mama mea vitregă) cunoşteau mulţi dintre evangheliştii şi  predicatori de televiziune şi chiar l-au vizitat pe Oral Roberts  şi l-au ajutat în construirea clădirii „Turnul Rugăciunii ” în Tulsa. Ei au fost de asemenea, susţinători înfocaţi ai lui Jimmy Swaggart, Jim şi Tammy Bakker Fae, Jerry Fallwell, John Haggi şi Pat Robertson.

 

 

sfarsitul prime parti

 

 

Sursa: „Preoti care au imbratisat Islamul”

Soucre Link

Yusuf Estes – partea a 2-a

    Am cunoscut un bărbat din Egipt La începutul anului 1991, tatăl meu a început să facă afaceri cu un bărbat din Egipt şi mi-a spus că vrea ca eu să-l  cunosc. Această idee mi s-a părut interesantă când m-am gândit că îmi va da un aer internaţional. Ştiti, piramidele, Sfinxul, fluviul  Nil. Bărbatul […]

 

 

Am cunoscut un bărbat din Egipt

La începutul anului 1991, tatăl meu a început să facă afaceri cu un bărbat din Egipt şi mi-a spus că vrea ca eu să-l  cunosc. Această idee mi s-a părut interesantă când m-am gândit că îmi va da un aer internaţional. Ştiti, piramidele, Sfinxul, fluviul  Nil.

Bărbatul era musulman : Terorişti; Răpitori;

Bombardieri.-şi cine ştie cât mai multe altele?

Apoi tatăl meu mi-a spus că acest bărbat era musulman. La început am urât ideea întalnirii unui „infidel, terorist, răpitor, bombardier şi necredincios.”. Orice om  normal ar fi fost dezgustat de o asemenea idee. Nu mi-a venit să cred. Un musulman! Nici intr-un caz. I-am amintit tatălui meu de lucrurile diverse pe care le-am auzit despre aceşti oameni.

Minciuni despre Islam şi musulmani – Ne spuneau că musulmanii:

● Nu cred în Dumnezeu.

● Venerează o piatra neagră din deşert.

● Sărută pământul de 5 ori pe zi.

Nici într-un caz! Nu am vrut să-l mai cunosc !

Nu am vrut să-l mai cunosc pe acest bărbat musulman. Nici într-un caz! Tatăl meu a insistat să-l întâlnesc şi m-a asigurat că este un om foarte de treabă.  Acest lucru a fost prea mult pentru mine. Mai ales că evangheliştii care obişnuiau să călatorească in jurul lumii, cu  toţii urau musulmanii si Islamul foarte mult. Ba chiar, spuneau lucruri neadevărate pentru a face oamenii să le fie frică de Islam. Atunci de ce aş dori eu să am ceva de-a face cu astfel de oameni ?

Ideea  de a il converti la  Creştinism

yusufetes_bgApoi mi-a venit o idee, „Am putea să-l facem creştin pe acel om” . Aşa că, am cedat şi am fost de acord să-l  întâlnesc. Dar după condiţiile mele.

L-am intampinat cu o Biblie, o cruce şi o șapcă pe care scria „Iisus este Domnul!”. Am fost de acord să-l întâlnesc  într-o duminică după predică, dupa ce cu toţii ne-am rugat şi ne simţeam in bună rânduială cu Domnul. Am ţinut Biblia sub braţ ca de obicei. Mi-am pus la gât cea mai străluitoare cruce şi pe cap şapca pe care scria „Isus este Domnul”. Soţia şi cele două fiice mi s-au alăturat şi am fost gata pentru prima noastră întalnire cu musulmanul.

Unde este? Când am intrat în magazin şi l-am întrebat pe tatăl meu unde este musulmanul, el mi-a arătat şi a spus: „E chiar acolo”. Eram confuz. Acela nu putea fi un musulman. În nici un caz.

Barbă şi turban ? Caut un bărbat mare îmbracat într-un halat larg, cu un turban mare pe cap,cu barba pâna la jumătatea cămaşii şi sprâncene pe toată fruntea, cu o sabie  sau o bombă sub haină.

Fără Turban – Fără Barbă – [Fără păr!]

Acest om nu avea barbă. De fapt, el nici măcar nu  avea un fir de păr pe tot capul. Era aproape chel. Cel mai  surprinzător lucru pentru mine era ca  el era foarte plăcut; m-a primit cu o  strângere de mână călduroasă. Acest lucru nu părea să aibă nici un sens. Am crezut că sunt terorişti şi bombardieri..

“Despre ce este vorba? Are nevoie de Iisus – Nu contează”, mi-am zis. Mă apuc imediat de treabă cu acest tip. El trebuie salvat in  numele lui Iisus iar eu si Domnul vom face asta.

Prezentarea şi interogatoriul:

După o scurtă prezentare, l-am întrebat :.”Crezi în Dumnezeu?

El a spus: “Da.”(Bun)

Apoi l-am întrebat:.”Crezi în Adam şi Eva?”

El a spus: “Da “(Foarte bine!).

I-am spus: “Dar Avram?”..“Crezi în el şi în faptul că şi-a  sacrificat fiul pentru Dumnezeu?”

El a răspuns:”Da”(Şi mai bine!).

Apoi am întrebat.”Dar Moise?”.”Cele 10 porunci?”.”Despărţirea în două a Mării Roşii ?”.

„Da.” (Din ce in ce mai bine!)

Apoi: Şi cum rămane cu ceilalţi Profeţi, David, Solomon şi Ioan Botezătorul?

El a răspuns:.”Da.”(Foarte bine !)

L-am întrebat: “Crezi în Biblie?.”

Din nou el a răspuns: “Da” -(OK!) .

Acum, a venit momentul pentru întrebarea cea mare:

“Crezi în Isus?.A fost el Mesia lui Dumnezeu ?”

Din nou el a răspuns: “Da “(Fantastic!)

Ei bine acum – „Va fi mai uşor decât am crezut.”Bărbatul  era gata să fie botezat doar că nu-şi dădea seama. Iar eu  eram cel care trebuia să o facă.

 

 

 

Sursa: „Preoti care au imbratisat Islamul”

Soucre Link

Yusuf Estes – partea a 3-a

  Şocanta descoperire- Musulmanii cred în Biblie? Într-o zi, în primăvara anului 1991, am aflat că musulmanii cred în Biblie. Am fost şocat. Cum e posibil aşa  ceva? Dar asta nu e tot, am aflat si ca ei cred în Isus ca: * Un mesager adevărat al lui Dumnezeu; * Profet al lui Dumnezeu; * […]

 

Şocanta descoperire- Musulmanii cred în Biblie?

Într-o zi, în primăvara anului 1991, am aflat că musulmanii cred în Biblie. Am fost şocat. Cum e posibil aşa  ceva? Dar asta nu e tot, am aflat si ca ei cred în Isus ca:

* Un mesager adevărat al lui Dumnezeu;

* Profet al lui Dumnezeu;

* plamadire si naştere miraculoasă, fără intervenţie umană;

* El a fost „Hristos” sau Mesia cum a prezis în Biblie;

* El este cu Dumnezeu acum ;

* El se va mai întoarce în Zilele de Apoi pentru a indruma  credincioşii împotriva ” Anticristului.”

După „cucerirea sufletelor întru Domnul pentru  Iisus” de zi cu zi, aceasta ar fi fost o mare realizare pentru  mine, să prind un musulman şi să-l convertesc la creştinism.

L-am întrebat dacă îi place ceaiul şi mi-a răspuns că  da. Aşa că am plecat spre o cafenea în mall să ne aşezăm şi  să vorbim despre subiectul meu favorit: Credinţa. Am petrecut ore în şir în acea cafenea vorbind (eu am vorbit cel mai mult) ajungând la concluzia că omul era de treabă, liniştit şi chiar un pic timid. A ascultat cu atenţie fiecare cuvânt pe care i l-am spus şi nu m-a întrerupt nici măcar o dată. Mi-a plăcut acest bărbat şi am considerat că are potenţial mare pentru a deveni un bun creştin.- Nu puteam sti  de cursul evenimentelor ce aveau să se desfăşoare în  faţa ochilor mei.

Mai întâi am hotărât cu tatăl meu că trebuie să facem afaceri cu acest bărbat şi chiar am încurajat ideea de a-l lua cu mine în călătoriile mele de afaceri în nordul Texasului. Vom călători împreună în fiecare zi şi vom  discuta probleme legate de credinţele diferite pe care le au oamenii. Iar în timpul lungului drum, aş putea, desigur, să  intervin cu unele dintre programele mele preferate de cult si  adorare de la radio pentru a transmite mai usor mesajul  acestui individ neajutorat. Am vorbit despre conceptul de Dumnezeu, despre sensul vieţii, scopul creaţiei; despre profeţi şi misiunea acestora şi modul în care Dumnezeu îşi descoperă voia Lui omenirii. Am împărtăşit, de asemenea, o  mulţime de experienţe şi idei personale.

Într-o zi am aflat că prietenul meu Mohamed (asa  il cheama) avea  de gând să se mute din casa din care a locuit cu un prieten  comun şi să locuiască la moschee un timp. M-am dus la tata  şi l-am întrebat dacă l-am putea invita pe Mohamed să  locuiască cu noi în casa noastră mare de la ţară. Ma gandeam ca la urma urmei, am putea împărţi o parte din muncă şi unele cheltuieli  iar el ar fi mereu gata pentru a-l lua cu mine în călătorii..

Tatăl meu a fost de acord şi Mohamed s-a mutat.

Desigur, imi propusesem ca încă sa imi fac timp pentru a-mi vizita colegii mei predicatori şi evanghelişti în jurul statului Texas. Unul dintre ei locuia în Texas – la frontiera cu  Mexicul iar celălalt trăia în apropierea frontierei cu Oklahoma. Unuia dintre  predicatori îi plăcea mult o cruce de lemn imensă , care era mai mare decât o maşină. El purta această cruce peste umăr trăgând partea de jos pe drum sau  autostradă cele două bucati de lemn  în formă de cruce. Oamenii  isi opreau maşinile  si veneau  să-l întrebe ce se întâmplă iar el le dadea  broşuri şi pliante privind creştinismul.

Într-o zi prietenul cu crucea a avut un atac de cord şi a trebuit să meargă la Spitalul Veteranilor, unde a rămas  pentru o perioadă destul de lungă. Obişnuiam să-l vizitez la spital de mai multe ori pe săptamână. L-am luat cu mine şi  pe Mohamed cu speranţa că am putea discuta cu toţii subiecte legate de religii. Prietenul meu nu a fost foarte impresionat şi a fost evident că el nu vroia să ştie nimic despre Islam. Apoi intr-o zi, un bărbat cu care împărţea  camera prietenul meu a venit deplasându-se într-un scaun cu rotile. M-am dus la el şi l-am întrebat cum îl cheamă iar el  mi-a spus că nu contează. Când l-am întrebat de unde este, mi-a spus că e de pe planeta Jupiter. M-am gândit la ce mi-a răspuns el şi am început să mă întreb dacă eram în secţia de  cardiologie sau într-un ospiciu.

Ştiam că omul era singur si deprimat şi avea nevoie  de cineva în viaţa lui. De aceea, am început să-i vorbesc  despre Domnul. I-am citit din cartea lui Iona din Vechiul Testament. Ideea era că nu putem fugi de problemele noastre, deoarece noi ştim întotdeauna ce am făcut. Mai  mult, Dumnezeu, ştie întotdeauna de asemenea, ceea ce noi  am făcut.

Preotul catolic

După ce i-am împărtăşit povestea acestui om, s-a  uitat la mine şi şi-a cerut scuze. Mi-a spus că regretă comportamentul său nepoliticos şi că a întâmpinat câteva  probleme serioase recent. Apoi, el a dorit să mi se confeseze.

I-am spus că nu sunt preot catolic şi nu mă ocup de confesiuni. El mi-a răspuns că ştia asta. De fapt, el a spus: „Sunt preot catolic.”

Am fost şocat. I-am predicat creştinismul unui preot  catolic.Ce se întâmplă aici?

Preot în America Latină

Preotul a început să-mi spună povestea sa. Fusese  misionar pentru biserică timp de 12 ani in sudul si centrul  Americii şi in Mexic, ba chiar şi in „bucătăria iadului” din New York. La externarea din spital a avut nevoie de un loc  unde să se recupereze. În loc să-l las sa meargă la o familie catolică, i-am spus tatălui meu că ar trebui să îl invităm să locuiască cu familiile noastre şi Mohamed. Cu totii au fost de acord iar preotul s-a mutat imediat la noi.

Preoţii trebuie sa studieze Islamul? – DA !

În timpul drumului spre casa, i-am vorbit preotului  despre câteva concepte ale credintei islamice şi, spre surprinderea mea, el mi-a dat dreptate, ba chiar a şi împărtăşit  mai multe cu mine. Am rămas şocat când mi-a spus că preoţii catolici studiază Islamul, iar unii chiar deţin diplome pe acest subiect. Aceast lucru m-a luminat. Dar multe aveau să se mai petreacă.

Versiuni diferite ale Bibliei

scauneDupă instalare, am început sa ne adunăm în fiecare seara după cină, la masa din bucătărie pentru a discuta despre religie. Tatăl meu a adus versiunea King James a Bibliei, eu am adus Ediţia standard revizuită a Bibliei, iar sotia mea avea o alta versiune a bibliei. Preotul desigur, avea Biblia catolică, care deţine 7 cărţi în plus faţă de Biblia protestantă. Asa că, am început să petrecem mai mult timp discutând care Biblie este cea corectă sau mai corectă, în loc să încercăm să îl convingem pe Mohamed să devină creştin.

Coranul are doar o singură versiune-în limba arabă-

La un moment dat l-am intrebat câte versiuni ale Coranului au existat în cei 1400 de ani. El mi-a spus că dintotdeauna a fost un singur Coran. Iar acesta niciodată nu a  fost schimbat. Mi-a dat de înţeles că sute de mii de oameni au memorat Coranul în intregime si au fost apoi împrăştiaţi în mai multe ţări. Secole de la revelarea Coranului, milioane de oameni l-au memorat în întregime şi i-au învăţat şi pe  alţii, care l-au memorat şi ei la rândul lor, pagină cu pagină, literă cu literă, fără greşeli. Astăzi există peste 9 milioane de  musulmani care au memorat întregul Coran. Nu mi s-a părut posibil. Până la urma, limbile originale ale Bibliei erau toate limbi moarte de secole iar documentele originale au fost pierdute de sute şi mii de ani. Așadar, cum să fi fost atât de  usor să păstrezi şi să reciţi o carte cap coadă ?

În fine, într-o zi preotul i-a cerut lui Mohamed  permisiunea să îl însoţească la moschee pentru a vedea cum este acolo. S-au întors discutând despre această experienţă şi  am ars de nerăbdare să-l întreb cum a fost şi ce fel de ceremonii au avut loc. El mi-a spus că nu s-a făcut mai nimic.Doar au mers, s-au rugat şi au plecat. Am întrebat: au plecat ? Fara nici un fel de discurs sau cântare? Mi-a confirmat că aşa s-a întîmplat.

 

Preotul intră în Islam!

După cîteva zile preotul catolic l-a întrebat pe Mohamed dacă îl poate insoti din nou la moschea unde au mai fost. Dar de data aceasta a fost diferit. S-au întors după  mult timp. Se intunecase şi începusem să ne facem griji că s-a întamplat ceva cu ei. Într-un sfîrşit ei s-au intors iar când au păşit pe uşă l-am recunoscut imediat pe Mohamed, dar cine era lânga el? Cineva îmbrăcat cu un halat alb si o chipie albă pe cap. Stai puţin. Era preotul. I-am spus: Pete?- ai  devenit musulman? Mi-a spus că s-a convertit la Islam în acea zi. Preotul  devenise musulman!

 

 

sursa: Preoti care au imbratisat Islamul

Soucre Link

Yusuf Estes – partea a 4-a

  Soţia mea îşi anunţă convertirea la  Islam! Am urcat să meditez puţin la cele întâmplate şi am vrut să vorbesc cu soţia mea despre acest subiect. Mi-a spus că vrea să se convertească la Islam, fiind convinsă că este adevărul. Am rămas şocat. Am coborât şi l-am trezit pe  Mohamed să vină cu mine […]

 

Soţia mea îşi anunţă convertirea la  Islam!

Am urcat să meditez puţin la cele întâmplate şi am vrut să vorbesc cu soţia mea despre acest subiect. Mi-a spus că vrea să se convertească la Islam, fiind convinsă că este adevărul. Am rămas şocat. Am coborât şi l-am trezit pe  Mohamed să vină cu mine afară pentru a discuta. Ne-am plimbat şi am vorbit toată noaptea.

Adevărul a ieşit la iveală !

Când a venit vremea ca el să se roage Fajr  (rugăciunea de dimineaţă a musulmanilor), am ştiut că  adevărul a ieşit la iveală în cele din urmă, iar acum era  rândul meu . M-am dus în spatele casei tatălui meu, unde am  găsit o bucată de placaj veche într-o consolă. Acolo mi-am pus capul jos, pe pământ, îndreptându-mi privirea în direcţia în care musulmanii se roage de cinci ori pe zi.

Călăuzeşte-mă, Doamne! Călăuzeşte-mă !

Acum în acea poziţie, cu corpul sprijinit pe placă şi capul pe pământ, am implorat : „O, Doamne dacă eşti acolo! Călăuzeşte-mă! Călăuzeşte-mă!”

Apoi, după un timp am ridicat capul observând ceva.

Nu, nu am văzut păsări sau îngeri care vin dinspre cer, nici nu am auzit voci sau muzică, şi nici nu am văzut lumini strălucitoare şi bliţuri. Am observat însă o schimbare în mine. Am realizat mai mult ca oricând înainte, că era timpul să opresc  orice minciună şi orice lucru meschin. Era momentul să devin un om cinstit şi drept. Ştiam acum ce aveam de făcut.

Am urcat şi mi-am făcut un duş cu ideea clară că spălam persoana păcătoasă ce am devenit de-a lungul anilor si ca am păşit acum într-o viaţă nouă, proaspătă. O viaţă bazată pe adevăr şi dovadă.

În jurul orei 11:00 în acea dimineaţă, în faţa a doi martori, un fost preot, cunoscut anterior ca Tatăl Petru Iacov, şi Mohamed Abdel Rahman am facut „shahadah” (mărturia deschisă a Unicitatăţii lui Dumnezeu şi profeţia lui Muhammad, pacea fie asupra lui).

„Mărturisesc că nu există altă divinitate în afară de Allah şi că Muhammad este mesagerul şi robul Său.”

Câteva minute mai târziu, soţia mea ni s-a alăturat şi a mărturisit acelaşi lucru. Doar că ea a făcut-o în faţa a 3 martori. (eu am fost al treilea martor). Tatăl meu a fost puţin rezervat în acest subiect, aşteptând câteva luni până a spus shahadah. Însă, într-un final tatăl meu s-a convertit la Islam şi a început să se roage alături de mine si de alţi musulmani la moschea locală.

Am retras  copiii de la şcoala creştină şi i-am înscris la şcoli islamice. Iar acum după 9 ani, ei au memorat o mare parte din Coran şi din învăţăturile Islamului.

Soţia tatălui meu a conştientizat într-un final că Isus nu poate fi fiul lui Dumnezeu, ci un Profet al lui Dumnezeu şi nu Dumnezeu însuşi. A murit la câteva luni de la această declaraţie la vârsta de 86 de ani. Fie ca Allah să îi accepte declaraţia de credinţă, amin.

yusuf_skylineAcum, opreşte-te şi gândeste. O întreagă casă de oameni din medii şi grupuri etnice diferite s-au alăturat întru-adevăr să înveţe cum să-L cunoască şi să se închine Creatorului şi Susţinătorului Universului. Gândeşte-te. Un  preot catolic, un pastor de muzică şi predicator al Evangheliei; un pastor hirotonisit şi fondator de şcoli creştine,  şi copiii, chiar şi străbunica -toţi trec la Islam!

Numai prin Mila Lui am fost cu toţii calauziti pentru a  vedea adevărul despre Islam, prin înlăturarea dopurilor din urechile noastre şi ochelarilor de cal de pe ochii noştri, fără sigilii peste inimile noastre – El ne  indrumase…

 

Sursa: Preoti care au imbratisat Islamul

Soucre Link

Am căutat Adevărul ani de-a rândul…

  Fratele Munir   De ce m-am apucat sa scriu aceste rinduri? Cui vor folosi ele?  Poate nimanui sau poate doar mie. Poate vor ramine doar in memoria calculatorului si cineva ce va veni dupa mine, le va sterge, considerindu-le simple elucubatii ale unui om care a incercat o explicatie a relatiei sale cu divinitatea. […]

 

Fratele Munir

 

De ce m-am apucat sa scriu aceste rinduri? Cui vor folosi ele?  Poate nimanui sau poate doar mie. Poate vor ramine doar in memoria calculatorului si cineva ce va veni dupa mine, le va sterge, considerindu-le simple elucubatii ale unui om care a incercat o explicatie a relatiei sale cu divinitatea.
Ca va fi asa sau nu, doar Allah Subhana wa ta`ala o Stie cel mai bine.
Acesta dorinta de a scrie a venit intr-o zi cind, facind un remember al copilariei si tineretii mele am gasit raspunsul la o intrebare ce ma framinta de mult.

– Se naste oare omul cu constiinta Existentei si Unicitatii lui Allah (Dumnezeu) subhana wa taala?
In mod cert DA. Acest Adevar il primeste o data cu suflarea de viata si El are un loc aparte in inima si in mintea lui. Indiferent cit ar incerca sa umple acel loc cu altceva ,el ramine acolo si nimic nu il poate inlatura sau inlocui. Acel loc este locul lui Allah Subhana wa ta`ala si atit. De vei cauta sa intelegi mesajele ce vin de la El, de vei urma calea pe care, prin felurite moduri ti-o arata, El va fi linga tine mereu.

Nu vreau sa fiu catalogat drept fariseu. Nu. In viata nu am ascultat doar de acel Glas launtric si Atoatestiutor. Am facut si rau atunci cind puteam face bine. Am fost nemilos cind trebuia sa daruiesc mila. M-am lasat purtat de valul vietii si am facut si lucruri ale caror repercursiuni ma urmaresc si ma fac sa plec capul in pamint de rusine si gravitatea lor imi apasa sufletul. De la un singur lucru nu m-am abatut. Credinta in Unicitatea si Existenta lui Allah( Dumnezeu) Subhana Wa Ta`ala.

Inca de copil (cred ca aveam 10 ani), tezele conform carora ,,Isus este Dumnezeu intrupat” sau aceea conform careia ,,Isus este fiul lui Dumnezeu” precum si teoria conform careia,, icoanele ar reprezenta imagini ale sfintilor si ca trebuiesc adorate, iar omul trebuie sa se roage si sa se inchine lor” ,m-au facut sa intru in conflict cu toti cei apropiati. Cum sa crezi ca tu, omule, ca esti indrituit sa te rogi unor chipuri ce reprezinta alti oameni? Cine erau acele figuri ce nu reprezentau nici macar ipotetic pe cei a caror nume le purtau?  De ce rugaciunea mea trebuia adresata lor si nu direct divinitatii supreme, lui Allah (Dumnezeu) Subhana Wa Ta`ala?  De ce lor?  Era scris oare in vreo carte revelata (Biblia-pe acesta o cunosteam atunci) ca asa trebuie sa fac?  Nu. Si atunci?!? Acestea erau raspunsurile mele la indemnul celorlalti de a face asemenea lor. Sa fiu o oaie din turma lor fara sa gindesc cu propria-mi minte daca e bine ce fac. Mai bine nu. Eram considerat un ciudat si un necredincios. Eram privit ca o curiozitate si stigmatizat in fel si chip. Nu era in mine vreo dorinta ascunsa de a ma considera altfel decit cei din jur pentru ca in multe feluri as fi vrut sa fiu asemenea lor.
Ca sa scap de insistentele mamei si de batjocura celorlalti am hotarit sa ma declar de forma ateu (desi aveam sa aflu mult mai tirziu ca nu eram asa ceva ci eram musulman). Faptul ca refuzam cu ostentatie sa merg la biserica, sa ma inchin la icoane, ca refuzam sa ii arog preotului functia de ,,mijlocitor “intre mine si Dumnezeu, faptul ca preferam sa ma rog singur in camera mea fara ,,spectatori” si, cel mai important, credeam cu toata fiinta mea in Unicitatea lui Allah Subhana Wa Ta`ala (Dumnezeu), toate aceste dogme le-am regasit mai tirziu cuprinse in religia islamica. Citi oare altii ca si mine au aceleasi crezuri dar le este frica fie, din cauza necunoasterii si a influentei nefaste a celor din jurul lor, fie influentei nefaste a mass-media ostile acestei religii. Câtor oare dintre ei le este frica sa recunoasca fie si fata de ei insisi ca sunt musulmani? Citi dintre ei renunta la ceea ce stiu si cred cu adevarat in inima si in sufletul lor, lasindu-se influentati de ceilalti si devenind crestini desi nu cred in dogmele acestei religii? 

Am studiat Scrierile biblice atit singur cit si alaturi de unii dintre cei mai eruditi cunoscatori ale acestora. Am parcurs timp de 25 de ani toate etapele de cunostere si aprofundare a acestor scrieri, mergind de la cunostinte generale si pina la cele mai profunde intelesuri ce se desprind din ele. Am luat la cunostinta de toate dogmele si tezele ce apartineau mai multor culte religioase (cele mai mari si mai cunoscute), fie ele crestin-ortodoxe, catolice si romano- catolice, protestante si neo-protestante. Am urmat cursurile ,,Institutului National de Studii Biblice” atit cele dedicate cunosterii aprofundate a Scrierilor biblice cit si cele de Istorie si Arheologie Biblica. Patru ani nu am lipsit de la nici un curs si de la nici o prelegere. Am dat la o parte cu mîinile pamintul antichiatii ce-si ascundea sub el cioburile de adevar. Ore intregi ba chiar pot spune citiva ani buni i-am dedicat discutiilor pe tema ,,cum trebuie intelese Scrierile biblice”. Si am facut asta atit cu adeptii majoritatii cultelor crestine cit si cu cei care le conduceau, fie ei preoti sau pastori. Cu unii dintre ei (cei mai deschisi la minte si mai indemnati spre dialog) am ramas prieten. Ne mai intilnim uneori si reluam firul discutiilor nostre. Pe unul dintre prieteni chiar i-am ajutat, in baza cunostintelor mele, a muncii de cercetare si cunoastere a intelesurilor Scrierilor biblice, sa devina preot (chiar daca, dupa aceea, el mi-a devenit cei mai aprig combatant).
Multi m-au intrebat ,,de ce nu vin alaturi de ei sa urmam aceeasi cale, sa devin preot sau pastor” si aducîndu-mi ca argument avantajele ce ar rezulta din asta. I-am refuzat pentru ca in interiorul meu simteam mereu aceeasi flacara launtrica, acelasi indemn si aceeasi opozitie fata de dogma lor ca atunci cind eram copil. Nici o tentatie nu a fost atit de puternica incit sa ma faca sa renunt la credinta mea. Nimic nu m-a putut face sa accept adevarul lor in fata Adevarului meu. Argumentul lor forte era acela ca ,,eram botezat crestin ortodox”. Raspunsul meu la aceasta afirmatie era mereu acelasi ,,-Dar pe mine m-a intrebat cineva daca vreau sa ader la acesta religie crestina? Am facut-o eu oare in cunostinta de cauza? Am acceptat eu toate acele dogme pe care se bazeaza ea?  Ori, daca nu am facut toate acestea, eu consider acel botez NUL, iar in fata lui Dumnezeu, sa raspunda cei ce au facut-o fara vrerea mea”.

munirDatorita acestei cerbicii si acestor raspunsuri categorice am pierdut multi ,,prieteni” si am fost privit de neamurile mele ca un paria. Dar am reusit ceva mult mai important. Mi-am pastrat vie acea credinta si acel Adevar ce venea din interiorul meu. Acel Adevar pe care il aveam implantat probabil inca de la nastere si Lumina Lui imi umple si imi incalzeste inima ori de cite ori ma simt singur. Acum Al–Hamdulillah sunt musulman asa cum m-am nascut.

 

islamulazi.ro/forum

Soucre Link