Am căutat Adevărul ani de-a rândul…

 

Fratele Munir

 

De ce m-am apucat sa scriu aceste rinduri? Cui vor folosi ele?  Poate nimanui sau poate doar mie. Poate vor ramine doar in memoria calculatorului si cineva ce va veni dupa mine, le va sterge, considerindu-le simple elucubatii ale unui om care a incercat o explicatie a relatiei sale cu divinitatea.
Ca va fi asa sau nu, doar Allah Subhana wa ta`ala o Stie cel mai bine.
Acesta dorinta de a scrie a venit intr-o zi cind, facind un remember al copilariei si tineretii mele am gasit raspunsul la o intrebare ce ma framinta de mult.

– Se naste oare omul cu constiinta Existentei si Unicitatii lui Allah (Dumnezeu) subhana wa taala?
In mod cert DA. Acest Adevar il primeste o data cu suflarea de viata si El are un loc aparte in inima si in mintea lui. Indiferent cit ar incerca sa umple acel loc cu altceva ,el ramine acolo si nimic nu il poate inlatura sau inlocui. Acel loc este locul lui Allah Subhana wa ta`ala si atit. De vei cauta sa intelegi mesajele ce vin de la El, de vei urma calea pe care, prin felurite moduri ti-o arata, El va fi linga tine mereu.

Nu vreau sa fiu catalogat drept fariseu. Nu. In viata nu am ascultat doar de acel Glas launtric si Atoatestiutor. Am facut si rau atunci cind puteam face bine. Am fost nemilos cind trebuia sa daruiesc mila. M-am lasat purtat de valul vietii si am facut si lucruri ale caror repercursiuni ma urmaresc si ma fac sa plec capul in pamint de rusine si gravitatea lor imi apasa sufletul. De la un singur lucru nu m-am abatut. Credinta in Unicitatea si Existenta lui Allah( Dumnezeu) Subhana Wa Ta`ala.

Inca de copil (cred ca aveam 10 ani), tezele conform carora ,,Isus este Dumnezeu intrupat” sau aceea conform careia ,,Isus este fiul lui Dumnezeu” precum si teoria conform careia,, icoanele ar reprezenta imagini ale sfintilor si ca trebuiesc adorate, iar omul trebuie sa se roage si sa se inchine lor” ,m-au facut sa intru in conflict cu toti cei apropiati. Cum sa crezi ca tu, omule, ca esti indrituit sa te rogi unor chipuri ce reprezinta alti oameni? Cine erau acele figuri ce nu reprezentau nici macar ipotetic pe cei a caror nume le purtau?  De ce rugaciunea mea trebuia adresata lor si nu direct divinitatii supreme, lui Allah (Dumnezeu) Subhana Wa Ta`ala?  De ce lor?  Era scris oare in vreo carte revelata (Biblia-pe acesta o cunosteam atunci) ca asa trebuie sa fac?  Nu. Si atunci?!? Acestea erau raspunsurile mele la indemnul celorlalti de a face asemenea lor. Sa fiu o oaie din turma lor fara sa gindesc cu propria-mi minte daca e bine ce fac. Mai bine nu. Eram considerat un ciudat si un necredincios. Eram privit ca o curiozitate si stigmatizat in fel si chip. Nu era in mine vreo dorinta ascunsa de a ma considera altfel decit cei din jur pentru ca in multe feluri as fi vrut sa fiu asemenea lor.
Ca sa scap de insistentele mamei si de batjocura celorlalti am hotarit sa ma declar de forma ateu (desi aveam sa aflu mult mai tirziu ca nu eram asa ceva ci eram musulman). Faptul ca refuzam cu ostentatie sa merg la biserica, sa ma inchin la icoane, ca refuzam sa ii arog preotului functia de ,,mijlocitor “intre mine si Dumnezeu, faptul ca preferam sa ma rog singur in camera mea fara ,,spectatori” si, cel mai important, credeam cu toata fiinta mea in Unicitatea lui Allah Subhana Wa Ta`ala (Dumnezeu), toate aceste dogme le-am regasit mai tirziu cuprinse in religia islamica. Citi oare altii ca si mine au aceleasi crezuri dar le este frica fie, din cauza necunoasterii si a influentei nefaste a celor din jurul lor, fie influentei nefaste a mass-media ostile acestei religii. Câtor oare dintre ei le este frica sa recunoasca fie si fata de ei insisi ca sunt musulmani? Citi dintre ei renunta la ceea ce stiu si cred cu adevarat in inima si in sufletul lor, lasindu-se influentati de ceilalti si devenind crestini desi nu cred in dogmele acestei religii? 

Am studiat Scrierile biblice atit singur cit si alaturi de unii dintre cei mai eruditi cunoscatori ale acestora. Am parcurs timp de 25 de ani toate etapele de cunostere si aprofundare a acestor scrieri, mergind de la cunostinte generale si pina la cele mai profunde intelesuri ce se desprind din ele. Am luat la cunostinta de toate dogmele si tezele ce apartineau mai multor culte religioase (cele mai mari si mai cunoscute), fie ele crestin-ortodoxe, catolice si romano- catolice, protestante si neo-protestante. Am urmat cursurile ,,Institutului National de Studii Biblice” atit cele dedicate cunosterii aprofundate a Scrierilor biblice cit si cele de Istorie si Arheologie Biblica. Patru ani nu am lipsit de la nici un curs si de la nici o prelegere. Am dat la o parte cu mîinile pamintul antichiatii ce-si ascundea sub el cioburile de adevar. Ore intregi ba chiar pot spune citiva ani buni i-am dedicat discutiilor pe tema ,,cum trebuie intelese Scrierile biblice”. Si am facut asta atit cu adeptii majoritatii cultelor crestine cit si cu cei care le conduceau, fie ei preoti sau pastori. Cu unii dintre ei (cei mai deschisi la minte si mai indemnati spre dialog) am ramas prieten. Ne mai intilnim uneori si reluam firul discutiilor nostre. Pe unul dintre prieteni chiar i-am ajutat, in baza cunostintelor mele, a muncii de cercetare si cunoastere a intelesurilor Scrierilor biblice, sa devina preot (chiar daca, dupa aceea, el mi-a devenit cei mai aprig combatant).
Multi m-au intrebat ,,de ce nu vin alaturi de ei sa urmam aceeasi cale, sa devin preot sau pastor” si aducîndu-mi ca argument avantajele ce ar rezulta din asta. I-am refuzat pentru ca in interiorul meu simteam mereu aceeasi flacara launtrica, acelasi indemn si aceeasi opozitie fata de dogma lor ca atunci cind eram copil. Nici o tentatie nu a fost atit de puternica incit sa ma faca sa renunt la credinta mea. Nimic nu m-a putut face sa accept adevarul lor in fata Adevarului meu. Argumentul lor forte era acela ca ,,eram botezat crestin ortodox”. Raspunsul meu la aceasta afirmatie era mereu acelasi ,,-Dar pe mine m-a intrebat cineva daca vreau sa ader la acesta religie crestina? Am facut-o eu oare in cunostinta de cauza? Am acceptat eu toate acele dogme pe care se bazeaza ea?  Ori, daca nu am facut toate acestea, eu consider acel botez NUL, iar in fata lui Dumnezeu, sa raspunda cei ce au facut-o fara vrerea mea”.

munirDatorita acestei cerbicii si acestor raspunsuri categorice am pierdut multi ,,prieteni” si am fost privit de neamurile mele ca un paria. Dar am reusit ceva mult mai important. Mi-am pastrat vie acea credinta si acel Adevar ce venea din interiorul meu. Acel Adevar pe care il aveam implantat probabil inca de la nastere si Lumina Lui imi umple si imi incalzeste inima ori de cite ori ma simt singur. Acum Al–Hamdulillah sunt musulman asa cum m-am nascut.

 

islamulazi.ro/forumSoucre Link

Visits: 0

0Shares

Yusuf Estes – partea a 4-a

 

Soţia mea îşi anunţă convertirea la  Islam!

Am urcat să meditez puţin la cele întâmplate şi am vrut să vorbesc cu soţia mea despre acest subiect. Mi-a spus că vrea să se convertească la Islam, fiind convinsă că este adevărul. Am rămas şocat. Am coborât şi l-am trezit pe  Mohamed să vină cu mine afară pentru a discuta. Ne-am plimbat şi am vorbit toată noaptea.

Adevărul a ieşit la iveală !

Când a venit vremea ca el să se roage Fajr  (rugăciunea de dimineaţă a musulmanilor), am ştiut că  adevărul a ieşit la iveală în cele din urmă, iar acum era  rândul meu . M-am dus în spatele casei tatălui meu, unde am  găsit o bucată de placaj veche într-o consolă. Acolo mi-am pus capul jos, pe pământ, îndreptându-mi privirea în direcţia în care musulmanii se roage de cinci ori pe zi.

Călăuzeşte-mă, Doamne! Călăuzeşte-mă !

Acum în acea poziţie, cu corpul sprijinit pe placă şi capul pe pământ, am implorat : “O, Doamne dacă eşti acolo! Călăuzeşte-mă! Călăuzeşte-mă!”

Apoi, după un timp am ridicat capul observând ceva.

Nu, nu am văzut păsări sau îngeri care vin dinspre cer, nici nu am auzit voci sau muzică, şi nici nu am văzut lumini strălucitoare şi bliţuri. Am observat însă o schimbare în mine. Am realizat mai mult ca oricând înainte, că era timpul să opresc  orice minciună şi orice lucru meschin. Era momentul să devin un om cinstit şi drept. Ştiam acum ce aveam de făcut.

Am urcat şi mi-am făcut un duş cu ideea clară că spălam persoana păcătoasă ce am devenit de-a lungul anilor si ca am păşit acum într-o viaţă nouă, proaspătă. O viaţă bazată pe adevăr şi dovadă.

În jurul orei 11:00 în acea dimineaţă, în faţa a doi martori, un fost preot, cunoscut anterior ca Tatăl Petru Iacov, şi Mohamed Abdel Rahman am facut “shahadah” (mărturia deschisă a Unicitatăţii lui Dumnezeu şi profeţia lui Muhammad, pacea fie asupra lui).

“Mărturisesc că nu există altă divinitate în afară de Allah şi că Muhammad este mesagerul şi robul Său.”

Câteva minute mai târziu, soţia mea ni s-a alăturat şi a mărturisit acelaşi lucru. Doar că ea a făcut-o în faţa a 3 martori. (eu am fost al treilea martor). Tatăl meu a fost puţin rezervat în acest subiect, aşteptând câteva luni până a spus shahadah. Însă, într-un final tatăl meu s-a convertit la Islam şi a început să se roage alături de mine si de alţi musulmani la moschea locală.

Am retras  copiii de la şcoala creştină şi i-am înscris la şcoli islamice. Iar acum după 9 ani, ei au memorat o mare parte din Coran şi din învăţăturile Islamului.

Soţia tatălui meu a conştientizat într-un final că Isus nu poate fi fiul lui Dumnezeu, ci un Profet al lui Dumnezeu şi nu Dumnezeu însuşi. A murit la câteva luni de la această declaraţie la vârsta de 86 de ani. Fie ca Allah să îi accepte declaraţia de credinţă, amin.

yusuf_skylineAcum, opreşte-te şi gândeste. O întreagă casă de oameni din medii şi grupuri etnice diferite s-au alăturat întru-adevăr să înveţe cum să-L cunoască şi să se închine Creatorului şi Susţinătorului Universului. Gândeşte-te. Un  preot catolic, un pastor de muzică şi predicator al Evangheliei; un pastor hirotonisit şi fondator de şcoli creştine,  şi copiii, chiar şi străbunica -toţi trec la Islam!

Numai prin Mila Lui am fost cu toţii calauziti pentru a  vedea adevărul despre Islam, prin înlăturarea dopurilor din urechile noastre şi ochelarilor de cal de pe ochii noştri, fără sigilii peste inimile noastre – El ne  indrumase…

 

Sursa: Preoti care au imbratisat IslamulSoucre Link

Visits: 0

0Shares

Yusuf Estes – partea a 3-a

 

Şocanta descoperire- Musulmanii cred în Biblie?

Într-o zi, în primăvara anului 1991, am aflat că musulmanii cred în Biblie. Am fost şocat. Cum e posibil aşa  ceva? Dar asta nu e tot, am aflat si ca ei cred în Isus ca:

* Un mesager adevărat al lui Dumnezeu;

* Profet al lui Dumnezeu;

* plamadire si naştere miraculoasă, fără intervenţie umană;

* El a fost “Hristos” sau Mesia cum a prezis în Biblie;

* El este cu Dumnezeu acum ;

* El se va mai întoarce în Zilele de Apoi pentru a indruma  credincioşii împotriva ” Anticristului.”

După “cucerirea sufletelor întru Domnul pentru  Iisus” de zi cu zi, aceasta ar fi fost o mare realizare pentru  mine, să prind un musulman şi să-l convertesc la creştinism.

L-am întrebat dacă îi place ceaiul şi mi-a răspuns că  da. Aşa că am plecat spre o cafenea în mall să ne aşezăm şi  să vorbim despre subiectul meu favorit: Credinţa. Am petrecut ore în şir în acea cafenea vorbind (eu am vorbit cel mai mult) ajungând la concluzia că omul era de treabă, liniştit şi chiar un pic timid. A ascultat cu atenţie fiecare cuvânt pe care i l-am spus şi nu m-a întrerupt nici măcar o dată. Mi-a plăcut acest bărbat şi am considerat că are potenţial mare pentru a deveni un bun creştin.- Nu puteam sti  de cursul evenimentelor ce aveau să se desfăşoare în  faţa ochilor mei.

Mai întâi am hotărât cu tatăl meu că trebuie să facem afaceri cu acest bărbat şi chiar am încurajat ideea de a-l lua cu mine în călătoriile mele de afaceri în nordul Texasului. Vom călători împreună în fiecare zi şi vom  discuta probleme legate de credinţele diferite pe care le au oamenii. Iar în timpul lungului drum, aş putea, desigur, să  intervin cu unele dintre programele mele preferate de cult si  adorare de la radio pentru a transmite mai usor mesajul  acestui individ neajutorat. Am vorbit despre conceptul de Dumnezeu, despre sensul vieţii, scopul creaţiei; despre profeţi şi misiunea acestora şi modul în care Dumnezeu îşi descoperă voia Lui omenirii. Am împărtăşit, de asemenea, o  mulţime de experienţe şi idei personale.

Într-o zi am aflat că prietenul meu Mohamed (asa  il cheama) avea  de gând să se mute din casa din care a locuit cu un prieten  comun şi să locuiască la moschee un timp. M-am dus la tata  şi l-am întrebat dacă l-am putea invita pe Mohamed să  locuiască cu noi în casa noastră mare de la ţară. Ma gandeam ca la urma urmei, am putea împărţi o parte din muncă şi unele cheltuieli  iar el ar fi mereu gata pentru a-l lua cu mine în călătorii..

Tatăl meu a fost de acord şi Mohamed s-a mutat.

Desigur, imi propusesem ca încă sa imi fac timp pentru a-mi vizita colegii mei predicatori şi evanghelişti în jurul statului Texas. Unul dintre ei locuia în Texas – la frontiera cu  Mexicul iar celălalt trăia în apropierea frontierei cu Oklahoma. Unuia dintre  predicatori îi plăcea mult o cruce de lemn imensă , care era mai mare decât o maşină. El purta această cruce peste umăr trăgând partea de jos pe drum sau  autostradă cele două bucati de lemn  în formă de cruce. Oamenii  isi opreau maşinile  si veneau  să-l întrebe ce se întâmplă iar el le dadea  broşuri şi pliante privind creştinismul.

Într-o zi prietenul cu crucea a avut un atac de cord şi a trebuit să meargă la Spitalul Veteranilor, unde a rămas  pentru o perioadă destul de lungă. Obişnuiam să-l vizitez la spital de mai multe ori pe săptamână. L-am luat cu mine şi  pe Mohamed cu speranţa că am putea discuta cu toţii subiecte legate de religii. Prietenul meu nu a fost foarte impresionat şi a fost evident că el nu vroia să ştie nimic despre Islam. Apoi intr-o zi, un bărbat cu care împărţea  camera prietenul meu a venit deplasându-se într-un scaun cu rotile. M-am dus la el şi l-am întrebat cum îl cheamă iar el  mi-a spus că nu contează. Când l-am întrebat de unde este, mi-a spus că e de pe planeta Jupiter. M-am gândit la ce mi-a răspuns el şi am început să mă întreb dacă eram în secţia de  cardiologie sau într-un ospiciu.

Ştiam că omul era singur si deprimat şi avea nevoie  de cineva în viaţa lui. De aceea, am început să-i vorbesc  despre Domnul. I-am citit din cartea lui Iona din Vechiul Testament. Ideea era că nu putem fugi de problemele noastre, deoarece noi ştim întotdeauna ce am făcut. Mai  mult, Dumnezeu, ştie întotdeauna de asemenea, ceea ce noi  am făcut.

Preotul catolic

După ce i-am împărtăşit povestea acestui om, s-a  uitat la mine şi şi-a cerut scuze. Mi-a spus că regretă comportamentul său nepoliticos şi că a întâmpinat câteva  probleme serioase recent. Apoi, el a dorit să mi se confeseze.

I-am spus că nu sunt preot catolic şi nu mă ocup de confesiuni. El mi-a răspuns că ştia asta. De fapt, el a spus: “Sunt preot catolic.”

Am fost şocat. I-am predicat creştinismul unui preot  catolic.Ce se întâmplă aici?

Preot în America Latină

Preotul a început să-mi spună povestea sa. Fusese  misionar pentru biserică timp de 12 ani in sudul si centrul  Americii şi in Mexic, ba chiar şi in “bucătăria iadului” din New York. La externarea din spital a avut nevoie de un loc  unde să se recupereze. În loc să-l las sa meargă la o familie catolică, i-am spus tatălui meu că ar trebui să îl invităm să locuiască cu familiile noastre şi Mohamed. Cu totii au fost de acord iar preotul s-a mutat imediat la noi.

Preoţii trebuie sa studieze Islamul? – DA !

În timpul drumului spre casa, i-am vorbit preotului  despre câteva concepte ale credintei islamice şi, spre surprinderea mea, el mi-a dat dreptate, ba chiar a şi împărtăşit  mai multe cu mine. Am rămas şocat când mi-a spus că preoţii catolici studiază Islamul, iar unii chiar deţin diplome pe acest subiect. Aceast lucru m-a luminat. Dar multe aveau să se mai petreacă.

Versiuni diferite ale Bibliei

scauneDupă instalare, am început sa ne adunăm în fiecare seara după cină, la masa din bucătărie pentru a discuta despre religie. Tatăl meu a adus versiunea King James a Bibliei, eu am adus Ediţia standard revizuită a Bibliei, iar sotia mea avea o alta versiune a bibliei. Preotul desigur, avea Biblia catolică, care deţine 7 cărţi în plus faţă de Biblia protestantă. Asa că, am început să petrecem mai mult timp discutând care Biblie este cea corectă sau mai corectă, în loc să încercăm să îl convingem pe Mohamed să devină creştin.

Coranul are doar o singură versiune-în limba arabă-

La un moment dat l-am intrebat câte versiuni ale Coranului au existat în cei 1400 de ani. El mi-a spus că dintotdeauna a fost un singur Coran. Iar acesta niciodată nu a  fost schimbat. Mi-a dat de înţeles că sute de mii de oameni au memorat Coranul în intregime si au fost apoi împrăştiaţi în mai multe ţări. Secole de la revelarea Coranului, milioane de oameni l-au memorat în întregime şi i-au învăţat şi pe  alţii, care l-au memorat şi ei la rândul lor, pagină cu pagină, literă cu literă, fără greşeli. Astăzi există peste 9 milioane de  musulmani care au memorat întregul Coran. Nu mi s-a părut posibil. Până la urma, limbile originale ale Bibliei erau toate limbi moarte de secole iar documentele originale au fost pierdute de sute şi mii de ani. Așadar, cum să fi fost atât de  usor să păstrezi şi să reciţi o carte cap coadă ?

În fine, într-o zi preotul i-a cerut lui Mohamed  permisiunea să îl însoţească la moschee pentru a vedea cum este acolo. S-au întors discutând despre această experienţă şi  am ars de nerăbdare să-l întreb cum a fost şi ce fel de ceremonii au avut loc. El mi-a spus că nu s-a făcut mai nimic.Doar au mers, s-au rugat şi au plecat. Am întrebat: au plecat ? Fara nici un fel de discurs sau cântare? Mi-a confirmat că aşa s-a întîmplat.

 

Preotul intră în Islam!

După cîteva zile preotul catolic l-a întrebat pe Mohamed dacă îl poate insoti din nou la moschea unde au mai fost. Dar de data aceasta a fost diferit. S-au întors după  mult timp. Se intunecase şi începusem să ne facem griji că s-a întamplat ceva cu ei. Într-un sfîrşit ei s-au intors iar când au păşit pe uşă l-am recunoscut imediat pe Mohamed, dar cine era lânga el? Cineva îmbrăcat cu un halat alb si o chipie albă pe cap. Stai puţin. Era preotul. I-am spus: Pete?- ai  devenit musulman? Mi-a spus că s-a convertit la Islam în acea zi. Preotul  devenise musulman!

 

 

sursa: Preoti care au imbratisat IslamulSoucre Link

Visits: 0

0Shares