Imaginarul arbore genealogic al omului
Afirmaţiile darwiniste susţin că omul de astăzi a evoluat dintr-un fel de creatură asemănătoare maimuţei. De-a lungul acestui presupus proces evoluţionist, care ar fi început acum 4-5 milioane de ani, se afirmă că existau unele „forme tranziţionale“ între omul din zilele noastre şi strămoşii săi. Conform acestui scenariu în întregime imaginar, sunt prezentate următoarele patru „categorii“ fundamentale:
1. Australopithecinele (toate diferitele forme ce aparţin genului Australopithecus)
2. Homo habilis
3. Homo erectus
4. Homo sapiens
Evoluţioniştii au numit genul căruia aparţineau presupuşii strămoşi ai omului, asemănători cu maimuţele, Australopithecus, ceea ce înseamnă „maimuţa din sud“. Australopithecus, care nu este altceva decât o maimuţă străveche ce a dispărut, se găseşte sub diferite forme. Unele sunt înalte şi bine făcute (robuste), în timp ce altele sunt mai mici de statură şi mai delicate (suple).
Evoluţioniştii au clasificat următorul stadiu al evoluţiei umane ca fiind genul Homo, ceea ce înseamnă „om“. Conform cu afirmaţiile evoluţioniştilor, fiinţele din seria Homo sunt mult mai dezvoltate decât Australopithecus, şi nu foarte diferite de omul din zilele noastre. Se spune că omul din zilele noastre, care este specia Homo sapiens, s-ar fi format în ultimele stadii de evoluţie ale genului Homo.
Fosile precum „Omul din Java“, „Omul din Pekin“ şi „Lucy“ care apar din când în când în mass-media şi se regăsesc în manualele şi publicaţiile evoluţioniste, sunt incluse într-unul din cele patru grupuri menţionate mai sus. Se presupune că fiecare dintre aceste grupuri s-a ramificat în specii şi sub-specii, după caz.
Unii au sugerat că formele tranziţionale din trecut, cum ar fi Ramapithecus, ar trebui excluse din imaginarul arbore genealogic al familiei umane, după ce s-a dovedit că erau nişte maimuţe obişnuite.
Schiţând verigile din acest lanţ sub forma “australopithecine > Homo habilis> Homo erectus > Homo sapiens”, evoluţioniştii susţin că fiecare dintre aceste tipuri este strămoşul celuilalt. Cu toate acestea, descoperirile recente ale paleoantropologilor au dezvăluit că australopithecine, Homo habilis şi Homo erectus au trăit în diferite părţi ale globului şi în aceleaşi perioade de timp. Mai mult decât atât, anumite fiinţe, clasificate drept Homo erectus, au trăit probabil până în timpuri destul de recente. În articolul intitulat “Ultimii Homo erectus din Java: contemporaneitate potenţială cu Homo sapiens în Asia de sud-est”, din revista Science, s-a anunţat că fosile ale lui Homo erectus descoperite în Java “aveau o vechime medie cuprinsă între 27± 2 mii de ani şi 53,3±4 mii de ani” ceea ce “face posibil ca Homo erectus să se suprapună parţial în timp cu oamenii din zilele noastre (anatomic vorbind), adică Homo sapiens, în sud-estul Asiei”.Mai mult decât atât, Homo sapiens neanderthalensis şi Homo sapiens sapiens (omul din zilele noastre) au coexistat şi ei. Această situaţie pare să indice invaliditatea afirmaţiei că unul este strămoşul celuilalt.
Toate descoperirile şi cercetările ştiinţifice au revelat într-un mod intrinsec că datele fosile nu sugerează existenţa vreunui proces evoluţionist, aşa cum propun evoluţioniştii. Fosilele despre care evoluţioniştii susţin că ar fi strămoşii oamenilor, aparţin de fapt unor rase umane diferite sau chiar unor specii de maimuţe.
Şi atunci, care dintre aceste fosile sunt umane şi care aparţin unor maimuţe? Va fi oare posibil vreodată ca vreuna dintre ele să fie considerată o formă tranziţională? Pentru a afla răspunsul, haideţi să privim mai de aproape fiecare categorie.
Views: 7