Neanderthalienii reprezintă fiinţe umane care au apărut brusc acum 100000 de ani în Europa, şi care au dispărut sau au fost asimilate prin amestecarea cu alte rase, pe nesimţite dar rapid, în urmă cu 35000 de ani. Singura lor diferenţă faţă de omul din zilele noastre este faptul că scheletul lor era mai robust iar capacitatea craniului puţin mai mare.
Omul de Neanderthal reprezintă o rasă umană, un fapt care este admis de aproape toată lumea, în zilele noastre. Evoluţioniştii au încercat foarte mult să îi prezinte drept „specie primitivă“, cu toate acestea, toate descoperirile indică faptul că ei nu erau diferiţi faţă de un om „robust“ pe care l-am putea vedea mergând pe stradă în zilele noastre. O autoritate marcantă în ce priveşte acest subiect, Erik Trinkaus, un paleoantropolog de la Universitatea din New Mexico, scria:
„Comparaţiile amănunţite ale fosilelor scheletului Omului de Neanderthal cu scheletul omului modern ne-au arătat că nu există nimic în anatomia neanderthalienilor care să indice decisiv faptul că Omul din Neanderthal ar fi fost inferior omului modern din punct de vedere locomotor, al abilităţilor manuale, intelectuale sau lingvistice.“88
Mulţi cercetători contemporani definesc Omul de Neanderthal ca fiind o subspecie a omului de astăzi, denumindu-l „Homo sapiens neanderthalensis“. Descoperirile atestă faptul că neanderthalienii îşi îngropau morţii, confecţionau instrumente muzicale şi aveau afinităţi culturale cu Homo sapiens sapiens ce trăiau în aceeaşi perioadă. Pentru a spune şi mai clar, Oamenii de Neanderthal erau o rasă umană „robustă“ care a dispărut pur şi simplu la un moment dat.
Dacă radiotelescopul din Arecibo, Puerto Rico, ar primi un singur semnal inteligent venind din spaţiu conţinând informaţie, am trage fără echivoc concluzia că există viaţă inteligentă în cosmos. Exact aceasta este şi concluzia la care ajunge un savant, liber de prejudecăţi materialiste, când descoperă – într-o singură celulă – mai multă informaţie decât în cele 30 volume ale Enciclopediei Britanice.
Aşa s-a construit în 1802, în mintea lui William Paley , concepţia „proiectului inteligent” („Intelligent Design”). El pornea de la o analogie: Dacă ai găsi în pustie un ceas, ai deduce că trebuie să fi existat un ceasornicar care l-a făcut: complexitatea ceasului şi utilitatea lui te-ar convinge că ceasul nu este rezultatul unor cauze neintenţionate şi neinteligente, ci e produsul unui proiectant. Nu „materia” ceasului te surprinde, ci „informaţia” din el.
Şi acesta este lucrul pe care nu-l sesizează evoluţioniştii: că, pe lângă materie, mai există şi informaţia, la fel de incomensurabilă. Aceste două domenii nu pot fi niciodată suprapuse prin nici un fel de reducţionism. De ex: Genomul uman se compune din 80.000 gene, dispuse în 3 miliarde de molecule perechi de ADN. Gena nu este un obiect, ci un pachet de informaţii. Dar, atenţie, molecula de ADN este doar mediumul, nu şi mesajul. Este ca banda magnetică a casetofonului, care reprezintă suportul material pentru informaţia care este cu totul altceva decât suportul dat. Aceeaşi bandă poate fi purtătoarea de mesaje sonore diferite. Dacă, prin absurd, materia ar avea puterea să evolueze, de unde-i informaţia? Ea nu poate avea o explicaţie materială, după cum bine ştiu informaticienii.
Informaţia şi mirabila ei sursă este ceea ce încântă pe savanţii nedarwinişti. Francis Collins, directorul „Institutului de cercetare a genomului uman” argumenta: „Constanta gravitaţională din univers, dacă ar fi mai mică în proporţie de o sutime de milionime dintr-o milionime, atunci expansiunea universului după presupusul Big Bang nu s-ar mai fi produs în aşa fel în care să apară condiţiile necesare vieţii. Dacă iei doar acest element din mulţimea de factori determinanţi ai vieţii, este foate dificil să adopţi ideea că asta s-a produs la întâmplare.”
Ideea că informaţia a apărut prin jocul întâmplării, este încumetare crasă. Luat la bani mărunţi, jocul probabilităţii te descurajează. Pentru ca un jucător de pocker să primească din prima o „quintă regală” , şansa este de 1 la 649.739 – o probabilitate nu prea favorabilă. Probabilitatea de a fi lovit de trăznet este ceva mai mare – de 1 la 576.000. Şi totuşi, câţi sunt trăzniţi? Nu prea mulţi. Acum: Probabilitatea ca universul să se fi ordonat la întâmplare în condiţii favorabile vieţii este de 1 la 100 de-mii-de-miliarde-de-miliarde-de-miliarde-de-miliarde . Condiţiile favorabile vieţii sunt atât de precise încât este imposibil să se fi produs fără mâna unui proiectant.
Nu-ţi rămâne decât fie să alegi ideea că universul este un proiect inteligent, fie – excluzând proiectantul – să speculezi că, pentru ca şansa apariţiei întâmplătoare să aibă sens, universul nostru ar trebui să facă parte (după cum vrea Dawkins) dintr-o cascadă de 300 miliarde de universuri paralele, neobservabile şi netestabile… Asta-i „pură credinţă”, zice prof. George Ellis (Univ. Cape Town).
Cei care rămân consecvenţi „briciului lui Occamus” (principiul enunţă că în cercetare trebuie să alegi explicaţia cea mai simplă şi cea mai dreaptă), admit că este mai corect să crezi în Dumnezeu, decât în acest „multivers care-ţi suceşte imaginaţia”. Surprinzător, un sondaj al revistei Nature , efectuat pe 1.000 savanţi din SUA, dezvăluie faptul că 40% dintre ei susţin următoarea declaraţie: „Cred într-un Dumnezeu care comunică intelectual şi afectiv cu omul, un Dumnezeu căruia mă rog şi aştept să-mi dea un răspuns. Prin ‚răspuns’ înţeleg mai mult decât efectele subiective şi psihologice ale rugăciunii.”
Anthony Flew (n. 1923), professor emeritus de filosofie la Universitatea Reading (Anglia), e cunoscut ca unul dintre cei mai mari filosofi din ultima jumătate de secol. Argumentele sale pro-ateiste, mai ales volumele sale: „Dumnezeu şi filosfia” (1966) şi „Prezumţia de ateism” (1984) au înclinat spre ateism generaţii de savanţi din întreaga lume.
La 12 dec. 2004, The Sunday Time a lansat o bombă: „Prof. Flew şi-a schimbat părerea şi s-a convertit la ideea că o divinitate a creat universul.“ Recentul său volum „Există un Dumnezeu” (2007) este rezultatul schimbării sale de opinie.Source Link
Cel mai interesant şi mai semnificativ fapt ce anulează chiar fundamentul imaginarului arbore genealogic din teoria evoluţionismului este neaşteptata istorie străveche a omului. Descoperirile paleoantropologice revelează faptul că indivizi aparţinând lui Homo sapiens şi care arătau exact ca şi noi, au trăit chiar şi acum un milion de ani.
Louis Leakey, faimosul paleoantropolog evoluţionist, este chiar cel care a descoperit primele dovezi legate de acest subiect. În anul 1932, în regiunea Kanjera din apropierea Lacului Victoria, în Kenya, Leakey a găsit mai multe fosile ce proveneau din Pleistocenul Mijlociu şi care nu erau diferite de omul din zilele noastre. Totuşi, Pleistocenul Mijlociu este o epocă datată acum un milion de ani.93 Întrucât aceste descoperiri întorceau arborele genealogic evoluţionist cu susul în jos, ele au fost respinse de anumiţi paleoantropologi evoluţionişti. Cu toate acestea, Leakey a fost mereu pe deplin convins că estimările sale au fost corecte.
Şi tocmai când această controversă era să fie aproape uitată, o fosilă ce a fost dezgropată în Spania, în 1995, a arătat foarte clar că istoria lui Homo sapiens este mult mai veche decât se presupunea. Fosila respectivă a fost descoperită de către trei paleoantropologi de la Universitatea din Madrid, într-o peşteră numită Gran Dolina, în regiunea Atapuerca din Spania. Fosila a revelat chipul unui băiat de 11 ani ce arăta în întregime asemeni omului din zilele noastre. Cu toate acestea, copilul murise cu 800000 de ani în urmă. Revista Discover a descris toată povestea foarte detaliat în numărul din decembrie 1997.
Această fosilă chiar a zdruncinat convingerile lui Juan Luis Arsuaga Ferreras, cel care a condus excavaţiile de la Gran Dolina. Ferreras spunea:
„Noi ne aşteptam la ceva grandios, ceva de mari dimensiuni, ceva umflat – ştiţi, ceva primitiv. Aşteptările noastre referitoare la un băiat de acum 800000 de ani erau pentru ceva de genul Băiatul din Turkana. Iar ceea ce am găsit a fost o figură cu totul şi cu totul actuală… Pentru mine, asta a fost cel mai spectaculos – e genul de lucruri care te zdruncină. Să găseşti ceva cu totul neaşteptat. Nu numai să găseşti fosile; a găsi fosile este şi asta ceva neaşteptat, însă este în regulă. Dar cel mai spectaculos lucru este să găseşti ceva ce ai crede că aparţine prezentului, în trecut. Este ca şi cum ai găsi în Gran Dolina ceva de genul unui casetofon cu înregistrare. Asta ar fi într-adevăr surprinzător. Căci nu ne aşteptăm să găsim casete şi casetofoane şi Pleistocenul Timpuriu. A găsi un chip modern de acum 800000 de ani – este cam acelaşi lucru. Am fost foarte surprinşi atunci când l-am văzut.“
Fosila a subliniat faptul că istoria lui Homo sapiens ar trebui extinsă în urmă cu cel puţin 800000 de ani. După ce şi-au revenit din şocul iniţial, evoluţioniştii care au descoperit fosila, au decis că ea aparţine unei alte specii, întrucât, în conformitate cu arborele genealogic, Homo sapiens nu trăia acum 800000 de ani. Prin urmare, ei au inventat o altă specie imaginară denumită Homo antecessor şi au inclus craniul din Atapuerca în această clasificare.
Manage cookie consents/Administrează consimțămintele pentru cookie-uri.
To provide the best experience, we use technologies such as cookies to store and/or access device information. Consent to these technologies allows us to process data such as browsing behavior or unique IDs on this site. Not giving your consent or withdrawing your consent may negatively affect certain functionalities and features.
Pentru a oferi cea mai bună experiență, folosim tehnologii, cum ar fi cookie-uri, pentru a stoca și/sau accesa informațiile despre dispozitive. Consimțământul pentru aceste tehnologii ne permite să procesăm date, cum ar fi comportamentul de navigare sau ID-uri unice pe acest site. Dacă nu îți dai consimțământul sau îți retragi consimțământul dat poate avea afecte negative asupra unor anumite funcționalități și funcții.
Funcționale/Functional
Always active
Technical storage or access is strictly necessary for the legitimate purpose of enabling the use of a specific service explicitly requested by a subscriber or user or for the sole purpose of executing the transmission of a communication over an electronic communications network. Stocarea tehnică sau accesul este strict necesară în scopul legitim de a permite utilizarea unui anumit serviciu cerut în mod explicit de către un abonat sau un utilizator sau în scopul exclusiv de a executa transmiterea unei comunicări printr-o rețea de comunicații electronice.
Preferințe
Stocarea tehnică sau accesul este necesară în scop legitim pentru stocarea preferințelor care nu sunt cerute de abonat sau utilizator.
Statistici/Statistics
The technical storage or access that is used exclusively for statistical purposes.The technical storage or access that is used exclusively for anonymous statistical purposes. Without a subpoena, voluntary compliance on the part of your Internet Service Provider, or additional records from a third party, information stored or retrieved for this purpose alone cannot usually be used to identify you.
Marketing
Technical storage or access is necessary to create user profiles to which we send advertising or to track the user on a website or across multiple websites for similar marketing purposes. . Stocarea tehnică sau accesul este necesară pentru a crea profiluri de utilizator la care trimitem publicitate sau pentru a urmări utilizatorul pe un site web sau pe mai multe site-uri web în scopuri de marketing similare.
Mulţi cercetători contemporani definesc Omul de Neanderthal ca fiind o subspecie a omului de astăzi, denumindu-l „Homo sapiens neanderthalensis“. Descoperirile atestă faptul că neanderthalienii îşi îngropau morţii, confecţionau instrumente muzicale şi aveau afinităţi culturale cu Homo sapiens sapiens ce trăiau în aceeaşi perioadă. Pentru a spune şi mai clar, Oamenii de Neanderthal erau o rasă umană „robustă“ care a dispărut pur şi simplu la un moment dat.
