Category: România, partea fără sens

Foarte puțini angajați ai Ministerului Afacerilor Interne înțeleg că sunt angajați.

Foarte puțini angajați ai Ministerului Afacerilor Interne se văd ca angajați.

Foarte mulți angajați ai Ministerului Afacerilor Interne se consideră aleșii lui Dumnezeu pe Pământ.

Lipsa de control asupra angajaților Ministerului Afacerilor Interne este o problemă reală în societatea românească.

Unii angajați ai M.A.I., puțini la număr, înțeleg că sunt angajați. La stat. În slujba cetățeanului. Plătiți din banii contribuabilor. La care ei se cocoșesc.

Problema este a Parlamentului. Parlamentul este cel care ar trebui să impună un control mai strict asupra Ministerului Afacerilor Interne. O campanie asemănătoare cu cea care spune că excesul de sare, zahăr și grăsimi dăunează grav sănătății nu ar fi rău să fie desfășurată printre angajații M.A.I. Cu mesajul adaptat. Ca să îi facă pe angajații M.A.I. să înțeleagă că asta sunt: niște angajați.

Adică plătiți din banii mei. Nu din șpăgile pe care foarte mulți le iau.

Nevăzându-se ca niște angajați, o problemă majoră care apare este lipsa de disponibilitate a acestora. Faptul că foarte mulți iau șpagă îi face să uite că sunt într-un post în care au fost puși de societate. Nu de cei de la care iau șpagă.

Mulți angajați M.A.I. uită că societatea îi plătește.

Și, uitând acest lucru, nu arată disponibilitate.

Există și angajați cinstiți. Pe care îi poți recunoaște fix după acest criteriu: arată disponibilitate. Care nu fac parte din mafia românească.

Mafia românească este vie și într-o stare bună. Fotbal, imobiliare, auto, lemne s.a.m.d.

Mafia românească suge bine. Din banii mei. Și se cocoșește la mine. Tot pe banii mei.

Views: 3

Ministerul Afacerilor Interne suferă de șefism. Mai exact, suferă de lipsă de subordonați.

Suferă de lipsă de subordonați pentru că în Ministerul Afacerilor Interne toți sunt șefi, nu pentru că în organigramă nu ar exista subordonați.

Până și portarul de la Poliția Capitalei îți vorbește de sus.

Motiv pentru care M.A.I. subordonează cetățenii.

Cetățenii sunt subordonații, iar angajați la stat, din Ministerul Afacerilor Interne, sunt șefii.

Cam așa arată organigramă în capetele angajaților la stat din M.A.I. Ei sunt șefii, și cetățenii de rând sunt subordonații.

Cu o excepție: dacă ești conectat politic.

Un articol de Vlad Stoica.

Bineințeles că dacă ești conectat politic, nu intri pe ușa din față. Aia unde îl întâlnești pe portarul care te ia peste picior.

Ușa din față în Poliția Română este pentru fraieri, ca mine, și ca toți cetătenii de rând.

Ai impresia că dacă depui o sesizare se întâmplă ceva? Nu se întâmplă nimic, ești doar fraier.

Foarte amuzantă situația este aceea în care polițistul verifică cu cine se pune. Verifică dacă poate face pe păunul sau nu.

O problemă a Poliției Române apare la capitolul prezumția de nevinovăție. Există prin legi, nu sunt jurist, o secțiune în care se vorbesc câteva lucruri despre prezumția de nevinovăție. Cu alte cuvinte, înainte de a fi anchetat, nu întrebi tu, polițist, „și de data asta ce s-a întâmplat?”. Pentru că există în lege capitolul ăla cu prezumția de nevinovăție. Mai pe înțelesul tuturor: mai întâi desfășori ancheta, și doar după aia stabilești verdictul.

Fără să fiu jurist, am luat la mână Codul de Conduită al Polițistului.

Am găsit niște articole foarte interesante. Mai exact, următoarele:

Articolul 6. Principii generale

Principiile care guverneaza conduita profesionala a politistului sunt urmatoarele:

b) egalitatea, impartialitatea si nediscriminarea – în îndeplinirea atributiilor profesionale politistul aplica tratamente egale tuturor persoanelor, luând aceleasi masuri pentru situatii similare de încalcare a normelor protejate de lege, fara a fi influentat de considerente etnice, de nationalitate, rasa, religie, OPINIE POLITICĂ sau de orice alta opinie, VÂRSTĂ, sex, orientare sexuala, AVERE, origine nationala, sociala sau decurgând din orice alta situatie;

e) disponibilitatea – presupune interventia politistului în orice situatie în care ia cunostinta despre atingerea adusa vreuneia dintre valorile aparate de lege, indiferent de momentul constatarii acesteia (am semnalat poliției că la intersecția Șos. Giurgiului cu str. Toporași, București, se face bișniță auto acum câțiva ani, se face în continuare bișniță auto), CAPACITATEA DE A ASCULTA ȘI DE A REZOLVA PROBLEMELE CELOR AFLAȚI ÎN DIFICULTATE ori de a îndruma catre alte autoritati cazurile care se situeaza în afara competentei ori atributiilor sale;

h) confidentialitatea – determina obligatia politistului de a garanta securitatea datelor si informatiilor obtinute în exercitarea autoritatii conferite de lege (baza de date a Poliției e ziar plătit, cu distribuție națională);

i) respectul – se manifesta prin consideratia pe care politistul o acorda persoanelor (nu întrebi un cetățean dacă vrea să vină Poliția să strângă mucurile de țigară), colegilor, superiorilor, subordonatilor, drepturilor si libertatilor acestora, institutiilor, legilor, valorilor sociale, normelor etice si deontologice.

Cum interpretează Departamentul de Control Intern Sector 5 București (din cadrul Secției 17 de Poliție București) articolul din Constituție care spune ca orice persoană are dreptul la un comportament demn? Ca referindu-se la discriminare. „Orice persoană are dreptul la un comportament demn” înseamnă, în opinia celor care ar trebui să verifice poliția, dreptul de a nu fi discriminat. De aceea apare în lege cuvântul „orice”. Nu înseamnă că ORICE persoană are dreptul la un comportament DEMN.

Acum, bineințeles ca Departamentul de Control Intern nu e Curtea Constituțională. Acolo sunt niște păuni mai mici, care păzesc niște păuni mai mari. Care se înfoaie. La fraierii care se bazează pe legi, nu pe conexiuni (politice).

M-am dus la Secția 24 de Poliție București cu o problemă și la final am întrebat dacă dl. comisar P. este la Secție. Răspunsul micuțului păun a fost „Cu el discutați de obicei?”.

Concluziile le trageți voi.

Views: 0