Etichetă: relatare profetica

Caracteristicile timpului

    CARACTERISTICILE TIMPULUI Dr. Yusuf Al-Qardawi Timpul are caracteristici speciale de care trebuie sa fim pe deplin constienti pentru a putea sa-l tratam in mod corect. Aceste caracteristici sunt urmatoarele: 1-Timpul trece repede Timpul trece rapid precum norii si zboara precum vantul. Acesta este un adevar despre timp, valabil atat in zilele pline de […]

 

 

CARACTERISTICILE TIMPULUI

Dr. Yusuf Al-Qardawi

Timpul are caracteristici speciale de care trebuie sa fim pe deplin constienti pentru a putea sa-l tratam in mod corect. Aceste caracteristici sunt urmatoarele:

1-Timpul trece repede

melting_time_by_lacza-d3f61k6Timpul trece rapid precum norii si zboara precum vantul. Acesta este un adevar despre timp, valabil atat in zilele pline de fericire si placere, cat si in zilele de tristete si suparare. Acest lucru nu neaga totusi un alt fenomen, acela ca atunci cand cineva este fericit, simte timpul ca trecand repede, iar in timpul suferintei, simte cum timpul zaboveste cu greutate pe inima sa.

Nu conteaza cat de mult traieste omul, viata lui va ramane scurta, considerand moartea ca fiind sfarsitul tuturor fiintelor vii.

Cand vine moartea, toti anii si toate epocile pe care omul le-a trait, se transforma deodata sub ochii sai in momente care au disparut intr-o fulgerare de secunda.

O intamplare relevanta a fost relatata despre Profetul Noe (s.a.s.). Cand Ingerul Mortii a venit la el sa-i ia viata, dupa ce acesta traise mai bine de o mie de ani, Ingerul l-a intrebat cum considera viata. Raspunsul lui Noe, desi foarte scurt, a fost semnificativ, pentru ca el a spus ca a simtit viata ca pe o casa cu doua usi, si tot ce a facut a fost ca a intrat prin una din ele si a iesit prin cealalta.

Aceasta povestire indica o realitate limpede – aceea ca viata pare sa fie foarte scurta cand vine clipa mortii, ceasul. Allah, Atotputernicul, spune:

Iar in Ziua cand il vor vedea, li se va parea lor ca ei nu au petrecut decat numai o seara sau o dimineata.  (An-Nazi’at: 46)

Si [in] Ziua in care El ii va aduna, va fi ca si cum ei nu ar fi ramas [in viata] decat un ceas dintr-o zi, in care s-au cunoscut intre ei, si vor pierde aceia care au tagaduit intalnirea cu Allah si nu au fost calauziti.  (Yunus: 45)

2-Timpul care trece nu se mai intoarce niciodata, nici nu poate fi recuperat

Timpul este irecuperabil si asta inseamna simplul fapt ca timpul nu poate fi compensat. Acest lucru a fost exprimat clar in cuvintele lui Al-Hasan Al-Basri, care a spus ca “La inceputul fiecarei zile un vestitor cheama, “O, fiu al lui Adam, eu sunt o creatie noua si sunt un martor al faptelor tale. Asigura-ti deci o provizie de la mine, pentru ca odata ce am trecut, nu ma mai intorc niciodata pana in Ziua Invierii””.
De aceea vedem poeti si literati care atunci cand ajung la o varsta inaintata, nazuiesc la reinvierea tineretii lor inca o data. Din nefericire insa, dorinta lor nu se poate indeplini niciodata.

3-Timpul este cel mai pretios lucru pe care il are omul

Toate caracteristicile de mai sus ale timpului il fac cel mai valoros si mai pretios lucru pe care il are omul. Din moment ce timpul reprezinta vasul care contine tot ce face sau produce omul, acesta este adevaratul capital in viata.

Timpul nu este numai aur, cum spune proverbul, pentru ca este mult mai valoros decat aurul, perlele, diamantele si toate celelalte metale sau pietre pretioase. Hasan Al-Banna a spus cu privire la timp ca “El este viata. Viata omului nu este altceva decat timpul pe care omul il petrece din clipa nasterii pana in clipa mortii”.

 

Soucre Link

Visits: 6

Relația dintre musulmani

    Islamul i-a interzis credinciosului musulman să fie aspru cu fratele său musulman, să-l boicoteze pe el sau să se îndepărteze de el. Celor care se ceartă li se cere ca în termen de trei zile să se calmeze şi să se împace, aducând liniştea între ei şi ridicându-se deasupra orgoliilor, mâniei şi certurilor. […]

 

 

20110830-psp-ramdan-dinamo-011Islamul i-a interzis credinciosului musulman să fie aspru cu fratele său musulman, să-l boicoteze pe el sau să se îndepărteze de el. Celor care se ceartă li se cere ca în termen de trei zile să se calmeze şi să se împace, aducând liniştea între ei şi ridicându-se deasupra orgoliilor, mâniei şi certurilor. Una dintre calităţile lăudate de Coran se referă la faptul că musulmanii trebuie să fie „blânzi faţă de dreptcredincioşi” (Al-Ma’ida: 54).

 

Iar Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a zis: „Unui musulman nu-i este îngăduit să stea despărţit de fratele său musulman mai mult de trei zile. Iar dacă s-au scurs cele trei zile, are datoria să-l întâlnească pe el şi să-l salute [cu expresia „pace ţie!”]. Dacă îi va răspunde la salut, vor fi părtaşi la răsplată, iar dacă nu-i va răspunde, atunci va avea parte de păcat, iar cel care a salutat nu va mai fi părtaş la despărţire!”[1]

 

Interdicţia referitoare la ruperea legăturilor este confirmată în mod deosebit când este vorba de rudele apropiate, căci Islamul consideră obligatorie păstrarea legăturii cu rudele de sânge şi respectarea caracterului ei sacru. Allah Preaînaltul a grăit în această privinţă:

„Fiţi cu frică de Allah în numele căruia vă conjuraţi [unii pe alţii] şi [fiţi cu frică de ruperea] legăturilor de sânge, căci Allah este Veghetor peste voi!” (An-Nisa’: 1).

Trimisul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a înfăţişat această legătură şi valoarea ei la Allah spunând: „Legătura de rudenie [rahm] este agăţată de Tron. Spune: Acela care păstrează legătura cu mine, păstrează şi Allah legătura cu el, iar acela care a rupt legătura cu mine a rupt şi Allah legătura cu el”.[2]

Şi a mai spus Profetul Muhammed: „Acela care întrerupe nu va intra în Rai!”[3] Unii ulemai au interpretat că este vorba de cel care taie, adică întrerupe legăturile de sânge, iar alţii au interpretat că este vorba de cel care taie drumul (adică de tâlharul care iese la drumul mare), ca şi cum amândoi ar

fi puşi pe aceeaşi treaptă.

 

Legătura de rudenie obligatorie nu presupune ca rudele să răspundă la o legătură cu o legătură similară, la o binefacere cu o binefacere similară, căci acestea sunt lucruri fireşti. Obligaţia este de a rămâne legat de rudele de sânge, chiar dacă ele l-au părăsit pe unul dintre ei. Profetul – Pacea asupra IH – a zis: „Cel care ţine la legătură este nu acela care răspunde cu ceva egal, ci cel care ţine la legătură este acela care, dacă s-a întrerupt legătura sa de sânge, el o reface şi o păstrează”.[4]

 

Nu este vorba de acea despărţire şi de ruperea legăturii din cauza părăsirii de către o rudă a căii lui Allah sau mâniei datorate unei acţiuni împotriva Adevărului, căci cea mai puternică dintre legăturile credinţei este iubirea întru Allah şi ura întru Allah.

 

Profetul şi companionii săi au stat departe de cei trei care nu au luat parte la incursiunea de la Tabuk vreme de cincizeci de zile, încât ei s-au aflat în mare încurcătură, neştiind ce să mai facă. Nimeni nu a mai stat cu ei, nimeni nu le-a mai vorbit, nimeni nu i-a mai salutat, până când Allah a revelat în Cartea Sa că ei au fost iertaţi.[5]

 

Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a stat departe de unele dintre soţiile sale vreme de patruzeci de zile.

 

Abd Allah bin Omar a stat departe de unul din fiii săi până la moarte, din cauză că el nu s-a supus poruncilor unui hadis pe care l-a menţionat tatăl său, în care se relatează că Trimisul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – le-a interzis bărbaţilor să le împiedice pe femei să meargă la moschee.[6]

Dacă părăsirea şi cearta ţin de lucrurile lumeşti, atunci această lume este mai puţin importantă pentru Allah şi pentru musulman decât să ducă la certuri şi la ruperea relaţiilor între musulman şi fratele său. Cum să fie altfel, de vreme ce urmarea vrajbei îndelungate este privarea de iertarea lui Allah? într-un hadis autentic se relatează: «Porţile Raiului se deschid în zilele de luni şi de joi şi Allah Preaputernicul şi Preaînaltul îl iartă pe orice rob care nu- I face Lui semeni, afară de bărbatul care poartă vrajbă fratelui său. Şi El zice îngerilor: „Amânaţi-i pe aceştia doi până ce ei se vor împăca! Amânaţi-i pe aceştia doi până ce ei se vor împăca! Amânaţi-i pe aceştia doi până ce ei se vor împăca!”[7]

Este de ajuns pentru acela care are dreptate ca fratele său să vină la el şi să-i ceară iertare, pentru ca el să accepte scuzele lui şi să pună capăt vrajbei. Lui nu-i este îngăduit să-l refuze şi să respingă scuzele lui. Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a avertizat în legătură cu această eventualitate, spunând că nu-i va da lui să bea din izvorul Profetului în Ziua învierii.[8]

 

 

 

[1] Relatat de Abu Dawud (N.A.)

[2]General acceptat (N.A.)

[3] Relatat de Al-Bukhari (N.A.)

[4] Relatat de AI-Bukhari (N.A.)

[5] Relatat de Al-Bukhar şi de alţii (N.A.)

[6] Relatat de Ahmad. larAs-Suyuti a compus o epistolă pe care a intitulat-o „Az-Zajrbi-l-hajr”, adică „pedepsirea prin despărţire”, aducând numeroase dovezi constând din texte şi hadise legate de acest subiect (N.A.)

[7] Relatat de Muslim (N.A.)

[8] Relatat de At-Tabarani (N.A.)

Soucre Link

Visits: 1

Importanța hadisului în viața musulmanului

  Yusuf Al-Qaradawi Tradiţia Profetului (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) sau Sunnah este cea de-a doua revelaţie nerecitată, explicarea Coranului de către Profet (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Pentru musulmani ea reprezintă a doua sursă pentru verdicte juridice şi precepte morale. Este aşadar o datorie a musulmanilor de a […]

 

Yusuf Al-Qaradawi


aleyhiselamTradiţia Profetului (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) sau Sunnah este cea de-a doua revelaţie nerecitată, explicarea Coranului de către Profet (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Pentru musulmani ea reprezintă a doua sursă pentru verdicte juridice şi precepte morale. Este aşadar o datorie a musulmanilor de a înţelege pe deplin şi de a se ţine strâns şi pe deplin convinşi de ea, în orice fac şi în modul în care se comportă, precum şi în felul în care cheamă oamenii la islam sau predau această religie. Este deosebit de important acest lucru, având în vedere faptul că respectul musulmanilor faţă de tradiţia Profetului (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a deteriorat de-a lungul secolelor de declin, la fel cum s-a deteriorat şi respectul faţă de Coran.

 

Dovezi din Coran ale importanţei Traditiei Profetului (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)

Allah Şi-a arătat bunăvoinţa faţă de credincioşi, trimiţându-le un profet chiar din mijlocul lor, care să le recite versetele Sale, să-i curăţească şi să-i înveţe Cartea şi Înţelepciunea, chiar dacă au fost mai înainte în rătăcire învederată. (Aal Imran 3:164)

O, voi cei care credeţi! Fiţi cu supunere faţă de Allah şi fiţi cu supunere [ascultare] faţă de Trimisul Său şi faţă de diriguitorii voştri! Apoi, dacă aveţi neînţelegeri într-o chestiune, aduceţi-o [întru judecare] la Allah şi la Trimis, dacă voi credeţi în Allah şi în Ziua de Apoi! Aceasta este mai bine şi cu mai bune urmări. (An-Nisaa 4:59)

Ceea ce vă dăruieşte Trimisul primiţi, iar cele de la care vă opreşte, de la acelea opriţi-vă şi fiţi cu frică de Allah, căci Allah este aspru la pedeapsă! (Al-Haşr 59:7)

 

Dovezi din spusele Trimisului lui Allah (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)

„Întreaga mea comunitate va intra în Paradis, cu excepţia celui care „refuză”. [Oamenii] au întrebat: „Cine este acela care „refuză”, Trimis al lui Allah?” El a răspuns: „Cel care mă ascultă intră în Paradis. Iar acela care nu mă ascultă – el este acela care refuză [Paradisul].” (Al-Bukhari, relatat de Abu Hurairah)

„V-am lăsat printre voi două lucruri. Nu veţi rătăci urmându-le: Cartea lui Allah şi Sunnah mea” (Al-Hakim, relatat de Abu Hurairah)

„V-am lăsat o cale strălucitoare; [calea fiind atât de limpede] noaptea ei este precum ziua. Trebuie să urmaţi Sunnah mea şi sunnah pioşilor şi drept-călăuziţilor succesori care mă vor urma. [ţineţi-vă de ea strâns].” (Ahmad ibn Hanbal şi autorii mai multor culegeri de hadisuri, relatat de la al-Irba’)

Datoria musulmanilor faţă de Sunnah

Sunnah Profetului (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este un şablon detaliat pentru viaţa individului şi a societăţii musulmane şi reprezintă interpretarea Coranului şi Islamul întruchipat în viaţă. Printre îndatoririle musulmanilor se află su aceea de a cunoaşte în detaliu acest şablon profetic, cu trăsăturile sale distincte, comprehensivitatea, echiliprul, realismul, facilitatea. Trebuie să cunoască ceea ce este clar explicat în ea despre virtuţile unei pioşenii profunde, nobila umanitate şi morala autentică. Musulmanii trebuie să o preia ca un exemplu de urmat în întreaga lor viaţă:

 

Aţi avut voi în Trimisul lui Allah o pildă frumoasă, pentru cel care nădăjduieşte în Allah şi în Ziua de Apoi şi Îl pomeneşte pe Allah mereu. (Al-Ahzab 33:21)

Ceea ce vă dăruieşte Trimisul primiţi, iar cele de la care vă opreşte, de la acelea opriţi-vă şi fiţi cu frică de Allah, căci Allah este aspru la pedeapsă! (Al-Haşr 59:7)

Spune: „[O, Profetule] Dacă Îl iubiţi pe Allah, urmaţi-mă şi Allah vă va iubi şi vă va ierta păcatele voastre! (Aal Imran 3:31)

Toate acestea obligă musulmanul să devină expert în a pătrunde în înţelegerea Sunnei, modul de a o aplica, cu pricepere şi bună-cuviinţă, aşa cum au aplicat-o cele mai bune generaţii ale acestei comunităţi, cei care au studiat şcoala lui Muhammed, companionii şi urmaşii acestora, cu sinceritate. Ei au excelat la învăţare, apoi au pus în practică ceea ce au învăţat; au excelat apoi la practică, apoi i-au învăţat pe conducătoruu musulmanilor şi au excelat în predare.

Cea mai pregnantă criză cu care se confruntă musulmanii în zilele noastre este cea a gândirii. După părerea mea (Yusuf Qardawi), ea este mai presus de criza de conştiinţă. Întotdeauna gândul este cel care limitează percepţia, schiţând calea. Apoi vine acţiunea şi după aceea reconcilierea percepţiei cu ceea ce gândirea a schiţat. Ceea ce reprezintă cel mai bine criza de la nivelul gândirii este lipsa de înţelegere a Sunnei şi aplicarea sa. Acesta este cazul specific unor grupuri de renaştere islamică. Cei cu cel mai mult discernământ se apleacă asupra acestor mişcări şi îşi pun speranţele în ele, iar comunitatea musulmană de pretutindeni îi priveşte în expectativă. Adeseori, aceste mişcări prezintă unele chestiuni dintr-o perspectivă cauzată de lipsa de înţelegere a Sunnei. Viyiunea lor este una deficitară. Ei limitează Sunnah la formalism şi aparenţe, fără a pătrunde în înţelepciunea modelului profetic, ale cărui calităţi speciale le-am enumerat adineauri.

Sursa: www.islamulazi.ro

Traducere din Yusuf al-Qaradawi, Approaching the Sunnah, Comprehension and Controversy, International Institute of Islamic Thought, London, 2006

 

Soucre Link

Visits: 1