hadith - Romania, the meaningless part. Simple possibilities: It is possible that employees of DRPCIV (Car Permits and Registrations, Romania), together with employees of the Romanian Car Registry, have knowingly registered a large number of stolen vehicles. It is possible that the vehicles in point 1 have had their color changed before being sold.

Hadisul cel nobil, cel sacru și Coranul

Demirel Gemaledin Coranul, reprezintă cuvântul lui Allah – ca rostire, ca formă, ca sens şi ca structură – pe care l-a coborât Gavriil în inima profetului Muhammad, care la rândul său l-a transmis oamenilor în chip de Coran, adică vorbele lui Allah Preaslăvitul, fără ca nici Gavriil, nici Muhammad să intervină în ele. […]

Demirel Gemaledin

Coranul, reprezintă cuvântul lui Allah – ca rostire, ca formă, ca sens şi ca structură – pe care l-a coborât Gavriil în inima profetului Muhammad, care la rândul său l-a transmis oamenilor în chip de Coran, adică vorbele lui Allah Preaslăvitul, fără ca nici Gavriil, nici Muhammad să intervină în ele.

Hadisul sacru reprezintă cuvântul lui Allah numai ca sens. Allah Preaslăvitul îi dă lui Gavriil ideea hadis-ului sacru, iar Gavriil alege cuvintele cu care exprimă acest sens trimis de Allah Preaslăvitul, iar profetul Muhammad îl ia de la Gavriil şi-l transmite oamenilor.

Hadisul profetic reprezintă tot cuvântul lui Allah, al cărui sens îl trimite lui Gavriil, iar Gavriil, la rândul său, îl transmite profetului Muhammad, pentru ca el să-l îmbrace în veşmânt sonor. Cu alte cuvinte, profetul alege vorbele prin care exprimă sensul respectiv, în stilul său propriu.

Deci este vorba de trei metode diferite de a da veşmânt sonor cuvântului lui Allah.

Ceea ce vă dăruieşte Trimisul primiţi, iar cele de la care vă opreşte, de la acelea opriţi-vă şi fiţi cu frică de Allah, căci Allah este aspru la pedeapsă! (Al-Haşr 59:7)

„Întreaga mea comunitate va intra în Paradis, cu excepţia celui care „refuză”. [Oamenii] au întrebat: „Cine este acela care „refuză”, Trimis al lui Allah?” El a răspuns: „Cel care mă ascultă intră în Paradis. Iar acela care nu mă ascultă – el este acela care refuză [Paradisul].” (Al-Bukhari, relatat de Abu Hurairah)

„V-am lăsat printre voi două lucruri. Nu veţi rătăci urmându-le: Cartea lui Allah şi Sunnah mea” (Al-Hakim, relatat de Abu Hurairah)

Tradiţia Profetului (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) sau Sunnah este cea de-a doua revelaţie nerecitată, explicarea Coranului de către Profet (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Pentru musulmani ea reprezintă a doua sursă pentru verdicte juridice şi precepte morale. Este aşadar o datorie a musulmanilor de a înţelege pe deplin şi de a se ţine strâns şi pe deplin convinşi de ea, în orice fac şi în modul în care se comportă, precum şi în felul în care cheamă oamenii la islam sau predau această religie. Este deosebit de important acest lucru, având în vedere faptul că respectul musulmanilor faţă de tradiţia Profetului (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a deteriorat de-a lungul secolelor de declin, la fel cum s-a deteriorat şi respectul faţă de Coran.

Source Link

Toate lucrurile sunt permise prin natura lor

Yusuf Al-Qardawi Primul principiu pe care l-a elaborat Islamul a fost: toate lucrurile pe care le-a creat Allah sunt permise prin natura lor, în afară de cele despre care a fost relatat un hadis autentic şi clar ca fiind interzise. Şi astfel, dacă hadisul nu este autentic sau nu spune într-un mod clar că […]

Yusuf Al-Qardawi

Primul principiu pe care l-a elaborat Islamul a fost: toate lucrurile pe care le-a creat Allah sunt permise prin natura lor, în afară de cele despre care a fost relatat un hadis autentic şi clar ca fiind interzise. Şi astfel, dacă hadisul nu este autentic sau nu spune într-un mod clar că un anumit lucru este oprit, acesta rămâne în continuare permis prin natura lui.

Teologii musulmani au luat drept dovadă că natura lucrurilor şi a binefacerilor este de a fi îngăduite prin nişte versete clare din Coran, aşa cum sunt următoarele vorbe ale lui Allah Preaînaltul:

El este Acela care a creat pentru voi toate câte sunt pe pământ, apoi S-a înălţat în cer şi a tocmit cele şapte ceruri şi El este Atoateştiutor. (Al-Baqarah 2:29).

Şi El v-a supus vouă toate cele care se află în ceruri şi care se află pre pământ. (Al-Jathiyah 45:13).

Oare nu vedeţi voi că Allah v-a supus vouă câte sunt în ceruri şi câte sunt pe pământ şi v-a copleşit pe voi cu binefacerile Sale – atât cele văzute cât şi cele ascunse? (Luqman 31:20).

Allah Preaslăvitul nu ar fi creat aceste lucruri şi nu le-ar fi supus omului, dăruindu-i-le, pentru ca apoi să-l lipsească de ele, oprindu-i-le. Cum să fi făcut acest lucru, de vreme ce le-a creat pentru om, i le-a supus lui şi l-a binecuvântat cu ele? El nu a interzis decât o mică parte dintre acestea, din motive la care ne vom referi în cele ce urmează.

Pornind de la aceasta, sfera lucrurilor oprite conform legislaţiei islamice este foarte restrânsă, în vreme ce sfera celor permise este foarte largă, deoarece textele autentice[1] şi clare care interzic anumite lucruri sunt foarte puţine la număr, în vreme ce lucrurile la care nu se face nici o referire precum că ar fi îngăduite sau oprite, înseamnă că se încadrează în categoria lucrurilor permise şi în sfera graţiei divine.

În legătură cu aceasta există un hadis[2] în care se spune: „Ceea ce Allah a îngăduit în Cartea Sa este îngăduit, ceea ce a oprit este oprit, iar pentru lucrurile despre care nu a spus nimic există favoare, graţie şi aşa primiţi de la Allah binecuvântarea Lui, căci Allah nu a uitat nimic!”[3] Şi a citit (Profetul):

Şi Domnul tău nu uită niciodată! (Maryam 19:64).

Salman al-Farisi a şi relatat că Trimisul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a fost întrebat despre unt, brânză şi clei. Profetul a răspuns: „Este îngăduit (halal) ceea ce Allah a îngăduit prin Cartea Sa şi este oprit (haram) ceea ce Allah a oprit prin Cartea Sa, iar ceea ce nu a pomenit înseamnă că vă este îngăduit”[4].

Trimisul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – nu a voit să răspundă acelora care au cerut amănunte, ci a trimis la un criteriu de referinţă pentru cunoaşterea a ceea ce este permis şi a ceea ce este interzis, fiind suficient ca oamenii să cunoască lucrurile pe care le-a interzis Allah, căci aceasta înseamnă că, în afară de cele interzise, sunt permise toate celelalte lucruri şi bune.

Trimisul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a zis: „Allah a hotărât îndatoriri pe care nu trebuie să le neglijaţi, a stabilit limite pe care nu trebuie să le depăşiţi, a oprit de la lucruri pe care nu trebuie să le săvârşiţi şi nu a pomenit nimic despre alte lucruri, din îndurare pentru voi şi nu pentru că ar fi uitat de ele, aşa că nu le căutaţi!”

Se cuvine să facem aici precizarea că norma în legătură cu ceea ce este permis nu se limitează doar la lucrurile concrete, materiale, ci ea cuprinde şi faptele şi atitudinile, pe care le putem include în categoria „obiceiuri şi relaţii”. Aceasta înseamnă că nu este interzis dintre fapte şi atitudini decât ceea ce Legiuitorul Suprem a socotit a fi oprit, următoarele cuvinte ale lui Allah referindu-se, atât la lucrurile materiale, cât şi la fapte:

El doară v-a lămurit vouă limpede ceea ce v-a oprit. (Al-An’am 6:119).

Acest principiu de îngăduire a lucrurilor şi faptelor prin natura lor nu se aplică la faptele ce fac parte din actele de devoţiune [Ibadat], acestea fiind transmise numai prin revelaţie. în legătură cu aceasta, într-un hadis autentic (sahih) se relatează: „Acela care a născocit în privinţa rânduielii Noastre ceea ce nu face parte din ea (să ştie că acest lucru) este respins”. Adevărata religie conţine două principii esenţiale: să nu fie adorat decât Allah şi să nu fie venerat decât aşa cum El a hotărât. Acela care născoceşte un act de cult din proprie voinţă – oricine ar fi el – trebuie să ştie că acest lucru înseamnă rătăcire şi este respins, fiindcă numai Legiuitorul Suprem este deţinătorul dreptului în privinţa elaborării actelor de devoţiune prin care omul se apropie de El.

Obiceiurile şi relaţiile nu au fost hotărâte de Legiuitorul Suprem, ci au fost instituite de oamenii care au intrat în diverse tipuri de legături prin intermediul lor, iar Legiuitorul Suprem a venit pentru a le îndrepta şi a le perfecţiona, pentru a le confirma în unele cazuri unde nu există stricăciune sau prejudiciu.

Ibn Taymiyya a spus în această privinţă: „Vorbele şi faptele robilor lui Allah sunt de două feluri: actele de devoţiune, pe care se bazează religia lor, şi obiceiurile, de care au nevoie în viaţă. Din studierea atentă a normelor Legii divine (aş-Şari’ah) vom afla că actele de devoţiune (‘ibadat) pe care le-a impus Allah sau pe care El le-a socotit a fi îngăduite nu pot fi confirmate decât de Legea divină (aş-Şari’ah).

Cât despre obiceiuri, acestea sunt obiceiurile cu care oamenii s-au obişnuit şi de care au avut nevoie în această viaţă. Norma în privinţa acestora este că ele nu sunt interzise, în afară de acelea pe care Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul le-a oprit. Şi aceasta pentru că cele poruncite şi cele oprite au fost orânduite de Allah. Actul de devoţiune (ibadah) trebuie să fie poruncit.

De aceea, Imamul Ahmad [5] şi alţi mari jurisprudenți tradiţionalişti au spus că norma în privinţa actelor de devoţiune este ca ele să fie hotărâte de Allah şi că nu sunt socotite acceptate decât acelea pe care le-a hotărât Allah, căci altfel intrăm sub incidenţa vorbelor lui Allah Preaînaltul care spun:

Sau au ei asociaţi [ai lui Allah] care le-au orânduit lor religia pe care Allah nu a îngăduit-o? (Ash-Shura 42:21).

Norma în ceea ce priveşte obiceiurile este că ele sunt îngăduite şi nu sunt interzise decât acelea pe care Allah le-a oprit, căci altfel intrăm sub incidenţa vorbelor lui Allah Preaînaltul:

Spune: Vedeţi ce v-a pogorât[6] Allah drept mijloace de vieţuire?! Iar voi aţi oprit o parte dintre ele şi aţi îngăduit [o altă parte]. (Yunus 10:59).

Aceasta este o normă minunată, folositoare. Şi dacă aşa stau lucrurile, atunci putem afirma că vânzarea, darul, chiria şi alte obiceiuri, reguli şi acţiuni de care oamenii au nevoie pentru a trăi – aşa cum sunt mâncarea, băutura şi îmbrăcămintea – sunt reglementate de religie prin bunele moravuri; au fost interzise acelea dintre ele care aduc stricăciune, au fost acceptate cele necesare dintre ele, au fost considerate nerecomandabile acelea dintre ele care nu sunt necesare şi au fost considerate recomandabile acelea dintre ele în care există un folos foarte probabil, în funcţie de felurile acestor obiceiuri şi calităţile lor.

Dacă lucrurile stau astăzi astfel, înseamnă că oamenii pot să încheie tranzacţii şi să închirieze după cum voiesc, cu excepţia situaţiilor interzise de Legea divină (aş-şari’a), pot să mănânce şi să bea după cum poftesc, cu excepţia celor interzise de Legea divină – chiar dacă unele dintre aceste lucruri sunt recomandabile sau sunt nerecomandabile – şi câtă vreme Legea divină nu stabileşte anumite limite pentru acestea, ele sunt îngăduite după norma principală [7].

Această normă menţionată este confirmată şi de Jabir, fiul lui Abdullah, despre care se relatează într-un hadis autentic că a zis: „Există practica ejaculării extravaginale în vremea revelării Coranului. Dacă acesta ar fi fost un lucru care se cuvenea să fie oprit, ar fi fost oprit de Coran”.

Citatul acesta confirmă că oamenii sunt liberi să săvârşească ceea ce nu a fost pomenit în revelaţie că ar fi interzis. Prin aceasta s-a statuat norma respectabilă conform căreia un act de devoţiune nu este socotit legitim decât dacă Allah a orânduit astfel şi un obicei nu este interzis decât dacă Allah l-a oprit.

[1] Expresia „un text autentic” înseamnă un verset coranic sau un hadis autentic

[2] Vom folosi expresia de „un hadis autentic” ca traducere pentru Hadis Sahih, care este un hadis transmis într-un mod succesiv şi sigur de la Profetul Muhammed până la noi.

[3] Relatat de Al-Hakim care l-a socotit autentic (sahih), preluat de la Abu Ad-Darda, iarAI-Bazzar I-a extras, spunând că lanţul transmiţătorilor săi (sanad) este bun (N.A.)

[4] Relatat de At-Tirmizi, de Ibn Maja şi de Al-Hakim (N.A.)

[5] Este Ahmad, fiul lui Hanbal, unul dintre cei patru mari imami.

[6] A creat (N.T.)

[7] Ibn Taymiyya, Al-Qawa’id an-nuraniyya al-fiqhiyya, p. 112-113. Pe baza acestei norme, IbnTaymiyya şi discipolul său Ibn al-Qayyim, precum şi toţi juriştii hanbaliţi au stabilit că norma în privinţa contractelor şi condiţiilor este că ele sunt permise şi orice contact în legătură cu care nu există nici o prescripţie de interzicere şi nu conţine nimic oprit este socotit legal (halal) (N.A.)

____

Permis si Interzis in Islam, Editura Islam, Bucuresti 1996

Source Link

Importanța tradiţiei profetice (As-Sunnah)

… Ceea ce vă dăruieşte Trimisul primiţi, iar cele de la care vă opreşte, de la acelea opriţi-vă şi fiţi cu frică de Allah, căci Allah este aspru la pedeapsă. (Al-Hashr 59:7). Sunnah este traditia profetului Muhammad – pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui – si reprezinta a doua sursa de baza a Islamului. […]

… Ceea ce vă dăruieşte Trimisul primiţi, iar cele de la care vă opreşte, de la acelea opriţi-vă şi fiţi cu frică de Allah, căci Allah este aspru la pedeapsă. (Al-Hashr 59:7).

Sunnah este traditia profetului Muhammad – pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui – si reprezinta a doua sursa de baza a Islamului.

Sunnah cuprinde vorbele, faptele şi încuviinţările profetului Muhammad pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, tot ceea ce el a spus, a împlinit sau a aprobat în diferite împrejurări. Atunci cand dusmanii Islamului au introdus in sunnah ceea ce nu facea parte din ea, invatatii musulmani au expus tot ce s-a relatat de la profetul Muhammad, unor conditii stricte (stiiinta hadis) si asftel, cele false si cele nascocite au fost delimitate de cele autentice.

Sunnah reprezinta modul practic de aplicare a regulilor si invataturilor din Coran. Fara Sunnah vom intelege Coranul in felul nostru iar prin sunnah intelegem Coranul asa cum a voit Allah Subhanehu we Teala, prin profetul Muhammed care a fost o revelatie cuvantatoare.

Sunnah ne-a fost transmisa noua de generatia aleasa de catre Allah Preaînaltul, cei demni de aceasta sarcina, companionii profetului, Allah sa fie multumit de ei.

Spune Allah in Sfantul Coran despre companionii profetului, Allah sa fie multumit de ei:

Allah a fost multumit de primii [credinciosi] dintre cei care au purces la pribegie [muhajirun] si sprijinitori [ansar] si dintre cei care l-au urmat cu bunã purtare, si Allah este multumit de ei, după cum si ei sunt multumiti de El. Si El le-a pregãtit Grădini pe sub care curg pâraie si vesnic vor sãlãslui în ele. Aceasta este marea izbândă! (At-Tawbah 9:100)

Deasemenea profetul Muhammad a spus: ” Cei mai buni oameni sunt cei din generatia mea, apoi ce care urmeaza, apoi cei care urmeaza” (cules de Bukhari si Muslim)

Nu-i de mirare acest statut important pe care-l au companionii, Allah sa fie multumit de ei, in Islam caci ei au trait impreuna cu profetul lui Allah in secolul revelatiei, si-au sacrificat tot ce aveau mai scump pentru Islam si tot ei sunt cei care ne-au transmis traditia iubitului nostru profet, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!

Ca atare, musulmanul daca vrea sa traiasca Islamul, trebuie sa urmeaze atat Coranul cat si traditia profetului Muhammed transmisa noua de catre companionii lui, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra profetului si a companionilor.

As-Sunnah (Tradiţia profetică) este Înţelepciunea menţionată în versete coranice:

Doamne, trimite-le lor un Trimis dintre ei, care să le recite versetele Tale şi să Îi Înveţe Cartea şi Înţelepciunea şi să Îi curăţească pre ei. Doară Tu eşti Atotputernic, Înţelept [Al-’Aziz, Al-Hakim]! (Al-Baqarah 2:129)

Tot astfel v-am trimis vouă un Profet dintre voi, care să vă citească versetele noastre, să vă curăţească şi să vă Înveţe Cartea şi Înţelepciunea şi să vă Înveţe ceea ce nu ştiaţi! (Al-Baqarah 2:151)

… Iar Allah a pogorât asupra ta Cartea şi Înţelepciunea, te-a Învăţat ceea ce nu ştiai şi harul lui Allah asupra ta a fost nemăsurat. (An-Nisaa’ 4:113)

… şi aduceţi-vă aminte de harul lui Allah asupra voastră şi de Cartea şi de Înţelepciunea pe care vi le-a trimis şi prin care v-a povăţuit!… (Al-Baqarah 2:231)

şi ţineţi minte versetele lui Allah care sunt recitate În casele voastre şi Înţelepciunea! Allah este Cel Binevoitor [şi] Bineştiutor [Latif, Khabir]. (Al-Ahzab 33:34)

Aş-Şafi’i a afirmat: ”Allah a spus despre harul Său asupra făpturilor că acesta constă în faptul că le-a învăţat pe ele Cartea şi Înţelepciunea şi Înţelepciunea nu poate să fie aici decât Tradiţia Trimisului lui Allah (As-Sunnah), şi Allah ştie cel mai bine!”

Nu rosteşte nimic după pofta lui! El [Coranul] nu este decât o revelaţie trimisă. (An-Najm 53:3-4)

Sunnah explică şi clarifică textul Coranului:

Iar ţie ţi-am pogorât Noi Coranul, pentru ca tu să le tâlcuieşti oamenilor desluşit ceea ce a fost pogorât pentru ei, – poate că ei vor chibzui! (An-Nahl 16:44)

Imamul Muslim a consemnat un hadis relatat de Jarir: ”Trimisul lui Allah ni s-a adresat, zicând: ”Acela care va spune o tradiţie frumoasă va avea răsplată pentru ea şi răsplată pentru aceia care s-au lăsat călăuziți de ea.”
At-Tirmizi a consemnat următorul hadis transmis de Al-Arbad: ”Aceia dintre voi care vor trăi vor vedea deosebiri mari, dar voi trebuie să urmaţi calea mea şi calea califilor bine călăuziţi.”
Imamul Muslim a consemnat urmatorul hadis transmis de Ibn Omar: ”Niciun profet de dinainte de mine nu se cuvenea decât să călăuzească comunitatea sa spre binele pe care i-l face lor cunoscut şi să o prevină pe ea asupra răului pe care i-l face cunoscut.”
Imamul Muslim a consemnat că Selman a zis: ”Un evreu a zis: Profetul vostru v-a Învăţat pe voi totul, chiar şi cum să vă faceţi nevoile. Şi i-a răspuns lui: Aşa este!”
Al-Bukhari a consemnat că Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah (Allah să Îl binecuvânteze şi să-l miluiască!) a zis: ”Eu sunt cel mai apropiat dintre oameni de Iisus, fiul Mariei, atât În această lume cât şi În lumea de Apoi, căci profeţii sunt fraţi, chiar dacă mamele lor sunt diferite, iar religia lor este una singură.”

În Sunnah se vorbește despre:
1. Credinţa în nevăzut, inclusiv În semnele Zilei de Apoi.
2. Producerea de dezbinări În comunitate
3. Mărturia despre aceia În legătură cu care Profetul (Allah să Îl binecuvânteze şi să-l miluiască!) a mărturisit că vor ajunge În Paradis
4. Recurgerea la Sunnah (Tradiţie) pentru arbitraj:

O, voi cei care credeţi! Fiţi cu supunere faţă de Allah şi fiţi cu supunere [ascultare] faţă de Trimisul Său… (An-Nisaa’ 4:59)

Nu i-ai văzut pe aceia care pretind că ei cred În ceea ce ţi s-a trimis ţie, [Muhammed,] şi În ceea ce s-a trimis mai Înainte de tine? Ei voiesc să-l ia ca judecător pe Taghut, cu toate că li s-a poruncit să nu creadă În el. Dar şeitan voieşte să-i Împingă pe ei În lungă rătăcire. Iar dacă li se zice lor: “Veniţi spre ceea ce a trimis Allah şi spre Trimis!”, Îi vei vedea pe făţarnici cum se Întorc, Îndepărtându-se de tine. (An-Nisaa’ 4:60-61)

Dacă ei vor crede În ceea ce voi credeţi, vor fi pe calea cea bună!… (Al-Baqarah 2:137)

Al-Bukhari a consemnat că Ibn Mas’ud a relatat un hadis în care Profetul a zis: ”Cei mai buni oameni sunt cei din generaţia mea, apoi cei care urmează după ei, apoi cei care urmează după ei…”

Ibn Maja a relatat că Profetul (Allah să Îl binecuvânteze şi să-l miluiască!) a zis: ”V-am lăsat pe voi pe calea cea luminoasă, noaptea ei este asemenea zilei ei – şi acela care se va abate de la ea după mine va fi pierdut.”
Ayyub as-Sahtiyani a zis: ”Dacă Îi vorbeşti unui om despre Tradiţie (As-Sunnah) şi el Îţi va zice ”Lasă-mă În pace cu vorbele astea şi vorbeşte-ne nouă despre Coran”, să ştii că el este rătăcit şi duce În rătăcire.”

___

islamromania.wordpress.com

islamromania.ro

Source Link