Profeți și trimiși ai lui Allah

    Allah Preainaltul a trimis Profeti si Mesageri in intreaga lume pentru oamenii de pretutindeni Noi am trimis la fiecare comunitate un trimis [ca să le zică]: „Adoraţi-L pe Allah şi ţineţi-vă departe de Taghut! [An-Nahl 16:36]. si a dat fiecarei comunitati cate unul sau mai multi trimisi, insa intregii omeniri nu a trimis […]

 

 

Allah Preainaltul a trimis Profeti si Mesageri in intreaga lume pentru oamenii de pretutindeni

Noi am trimis la fiecare comunitate un trimis [ca să le zică]: „Adoraţi-L pe Allah şi ţineţi-vă departe de Taghut! [An-Nahl 16:36].

si a dat fiecarei comunitati cate unul sau mai multi trimisi, insa intregii omeniri nu a trimis decat unul singur,acesta fiind si ultimul:

Muhammed este trimisul lui Allah. Iar aceia care stau alaturi de el sunt aspri fata de necredinciosi si sunt induratori intre ei. Ii vezi pe ei aplecati si prosternandu-se, cautand mila lui Allah si multumirea Lui. Semnele prosternarii se vad pe chipurile lor. Aceasta este imaginea lor in Tora. Si imaginea lor in Evanghelie este ca ei sunt asemenea tulpinilor din care au odraslit mladite, pe care le ajuta, si apoi ele se ingroasa, si se inalta pe tulpinile lor, spre bucuria semanatorilor. Cu ei, Allah ii umple de ciuda pe necredinciosi. Si Allah a fagaduit acelora dintre ei care cred si implinesc fapte bune, iertare si mare rasplata. (Al-Fath 48:29)

Iar ţie, [Muhammed], ţi-am trimis Cartea cu Adevărul, întărind Scriptura de dinaintea ei şi întrecând-o pe ea. Deci fă judecată între ei după ceea ce ţi-a trimis Allah şi nu urma poftele lor, [îndepărtându-te] de la Adevărul ce ţi-a venit! Fiecăruia dintre voi Noi i-am dat o lege şi o rânduială.  (Al-Ma’idah 5:48)

Si Noi nu te-am trimis decât ca vestitor şi prevenitor pentru toată lumea, însă cei mai mulţi dintre oameni nu ştiu. (Saba’ 34:28)

Vesteste limpede ceea ce ti se porunceste! (Al-Hajj 22:94)

Muhammed nu este tată nici unuia dintre bărbaţii voştri, ci el este Trimisul lui Allah şi încheietorul profeţilor, şi Allah este Atoateştiutor.  (Al-Ahzab 33 : 40).

Primul trimis a fost Adam.Dupa crearea lui Adam , un singur mesaj a fost in mod repetat trimis omenirii prin intermediul mai multor profeti sau mesageri.
indexAllah Preainaltul a trimis profeti si mesageri in anumite perioade critice din istoria omenirii.Toţi profeţii au adus omenirii o singură religie şi au propovăduit o singură credinţă, toti profetii si mesagerii au transmis acest mesaj unic:

 Spune : “El este Allah, Cel Unic ! Allah este Stapanul , Cel care-si ajunge Siesi , Cel de care toate creatiile au nevoie , dar El nu are nevoie de nimic ! El nu zamisleste si nu este nascut . Si El nu are pe nimeni egal!“ (Al-Ikhlas 112:1-4)
In Cartea Sa Allah Preainaltul ne arata faptul că ISLAMUL este religia tuturor trimişilor:

Noe (Pacea lui Allah fie asupra lui!)

Iar de vă veţi lepăda voi, eu nu v-am cerut răsplată, căci răsplata mea nu este decât la Allah şi mie mi s-a poruncit să fiu dintre ceisupuşi voinţei lui Allah [musulmani]! (Yunus 10:72)

Avram (Pacea lui Allah fie asupra lui!),

 Când i-a zis Domnul lui: ”Supune-te!”, el a răspuns:“M-am supus [Ţie], Stăpân al lumilor!” / şi Avraam a lăsat-o ca îndemnare fiilor săi şi asemenea şi Iacob [zicând ei]: “O, fiii mei, Allah v-a ales vouă religia [Islamul] şi, de aceea, să nu muriţi altfel decât musulmani!” (Al-Baqarah 2:131-132).

Iosif (Pacea lui Allah fie asupra lui!),

Doamne! Tu mi-ai dat putere şi m-ai învăţat tâlcuirea vedeniilor! Tu eşti Creatorul cerurilor şi pământului! Tu eşti Ocrotitorul meu în această lume şi în Lumea de Apoi! Ia-mi viaţa când eu sunt în totală supunere [musulman] şi alătură-mă celor evlavioşi! (Al-Baqarah 12:101)

Moise (Pacea lui Allah fie asupra lui!),

 şi a zis Moise:“O, neam al meu! Dacă voi credeţi în Allah, încredeţi-vă în El, dacă sunteţi supuşi [lui Allah, musulmani]!” (Yunus 10:84)

Iisus (Pacea lui Allah fie asupra lui!),

Apoi, când Isus a simţit necredinţa lor, le-a zis: “Cine sunt sprijinitorii mei [în chemarea] la Allah?” Apostolii au răspuns: “Noi suntem sprijinitorii [religiei] lui Allah! Noi credem în Allah şi fă mărturie că noi [lui Allah] si suntem supuşi [musulmani]!” (Aal ‘Imran 3:52).

Muhammed (Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca!)

 Mi s-a poruncit mie să-L ador pe stăpânul acestei cetăţi pe care El a făcut-o sacră – şi ale Lui sunt toate lucrurile – şi mi s-a poruncit mie să fiu dintre musulmani. (An-Naml 27:91).
In Coran ni se spune ca toti Trimisii au avut revelata o lege noua;iar unii profeti au fost trimisi sa aplice legile de dinaintea sa. Allah Preainaltul I se adresează lui Muhammed (Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca!)

Noi ţi-am revelat ţie după cum am revelat şi lui Noe şi profeţilor de după el, precum Le-am revelat şi lui Avraam, Ismail, Isaac, Iacob şi seminţiilor şi lui Isus, Iov şi lui Iona, Aaron şi lui Solomon, şi i-am dat lui David psalmii. (An-Nisaa’ 4:163)
Musulmanii cred in Isus, Muhammed, Moise si in toti ceilalti trimisi si profeti si in cartile cu care au venit acestia.Cel care nu crede in Trimisi este in „ratacire indepartata” asa cum ne spune Allah Preainaltul:

O, voi cei care credeti! Fiti cu credinta neclintita in Allah si in Trimisul Sau, in Cartea pe care a pogorat-o asupra Trimisului Sau si in Cartea pe care a pogorat-o mai inainte! Cel care nu crede in Allah, in Ingerii Sai, in Cartile Sale, in trimisii Sai si in Ziua de Apoi, acela pribegeste in cea mai indepartata ratacire. (An-Nisaa’ 4:136)
si tot Allah Preainaltul a poruncit sa nu facem diferenta intre trimisi si a poruncit sa credem in toti:

Spuneti:” Noi credem in Allah si in ceea ce ne-a fost trimis noua si ceea ce a fost trimis lui Avraam, lui Ismail, lui Isaac, lui Iacob si semintiilor; in ceea ce le-a fost dat lui Moise si lui Isus si in ceea ce le-a fost dat tuturor profetilor de catre Domnul lor. Noi nu facem deosebire intre ei! Noi lui ii suntem supusi[musulmani]! (Al-Baqarah 2:136)
Allah Preaînaltul pomeneşte în Cartea Sa numele a douăzeci şi cinci de profeţi trimişi;dar numarul lor a fost mult mai mare:

Poveştile câtorva trimişi ţi le-am spus Noi mai înainte, iar poveştile altor trimişi nu ţi le-am spus. (An-Nisaa’ 4:164)

 

Relatat de Ibn Hibban in Sahih preluat de la Abu Dharr care spunea: “O Profet al Lui Allah!Care e numarul Profetilor Lui Allah? El a spus: ‘O suta douazeci si patru de mii.’ Am spus: ‘O Mesager al Lui Allah! Cati dintre ei au fost Mesageri? El a spus: ‘Trei sute treisprezece, Un numar destul de mare!” Eu am intrebat: “O, Mesager al lui Allah! Cine a fost primul dintre ei?” El a replicat: “Adam Eu am zis: “O, Mesager al lui Allah! A fost el Profet si Mesager?” El a zis: “Da, Allah l-a creat cu Mana Sa si a suflat asupra lui din duhul Sau si apoi i-a daruit o forma perfecta.”
Sursa: rasarit.com

Soucre Link

Credinţa în profeţii lui Allah

  A. A. Mawdudi   Profeţii au fost numiţi din rândul mai multor neamuri şi în general ei au propovăduit aceeaşi religie pe care a propovăduit-o şi profetul Muhammed. Din acest punct de vedere toţi profeţii sunt egali între ei. Cineva care acceptă pe unul dintre ei, implicit trebuie să-i accepte şi pe ceilalţi, iar […]

 

A. A. Mawdudi

 
muhammad-prophet-calligraphyProfeţii au fost numiţi din rândul mai multor neamuri şi în general ei au propovăduit aceeaşi religie pe care a propovăduit-o şi profetul Muhammed. Din acest punct de vedere toţi profeţii sunt egali între ei. Cineva care acceptă pe unul dintre ei, implicit trebuie să-i accepte şi pe ceilalţi, iar cine reneagă pe unul dintre ei, trebuie să renege şi pe ceilalţi în bloc. Motivul acestei situaţii este destul de simplu. Să ne închipuim că zece persoane fac împreună o declaraţie. Dacă accepţi că unul dintre ei spune adevărul, atunci înseamnă că accepţi şi faptul că şi ceilalţi spun adevărul. Iar dacă refuzaţi pe unul dintre ei, înseamnă că îi refuzaţi şi pe ceilalţi în bloc.

Tocmai de aceea în Islam este necesar să credem în toţi profeţii. Este kafir (necredincios) cel care nu recunoaşte unul din profeţi, deşi pe ceilalţi îi recunoaşte şi crede în ei. După tradiţie se afirmă că ar fi existat de-a lungul timpurilor 124.000 de profeţi. Dacă am lua în calcul numărul neamurilor şi popoarelor care au perindat pe pământ de-a lungul istoriei umane, de când s-a întemeiat lumea această cifră n-ar fi exagerată. Dintre aceştia noi trebuie să credem în cei care sunt menţionaţi în Coran, credincioşii sunt îndemnaţi să ştie că şi aceia au fost trimişii lui Allah, pentru a lumina calea oamenilor. De aceea noi credem în toţi profeţii care au apărut în India, China, Iran, Egipt, Africa, Europa şi în multe alte zone şi ţări. Dar din cauză că numele lor nu sunt menţionate în Coran, noi nu avem cunoştinţe privind identitatea lor. Şi nici în ceea ce priveşte personalităţile aparţinând altor religii nu ni s-a permis să vorbim cu dispreţ despre ei. Este posibil ca unii dintre aceştia să fi fost chiar profeţii lui Allah.
Acest lucru nu este permis şi pentru simplu motiv că învăţăturile unora dintre aceştia, aşa cum este cazul profeţilor Moise şi Isus, au fost denaturate, după moartea lor chiar de proprii lor adepţi. De aceea părerile noastre ostle nu vor fi exprimate în niciun caz în legătură cu aceştia ci, mai degrabă, în ce stare a ajuns religia după moartea lor. Noi musulmanii preferăm să tăcem, decăt să comitem un sacrilegiu, criticând vreun profet al lui Allah.
Trebuie să ştim bine faptul că nu există nicio deosebire între ceilalţi trimişi ai lui Allah pe pământ şi profetul Muhammed. Ni s-a poruncit să credem în toţi profeţii, fără niciun fel de discriminare. Cu toate acestea între profetul Muhammed şi ceilalţi profeţi există trei deosebiri:
1. Dacă ceilalţi profeţi au fost destinaţi unor anume popoare şi pentru o anumită perioadă de timp, profetul Muhammed a fost trimis întregii omeniri şi pentru toate timpurile.
2. Învăţăturile celorlalţi profeţi ori nu s-au păstrat deloc, ori s-au păstrat parţial şi cu multe modificări şi denaturări. De aceea este foarte dificil să se stabilească astăzi cu precizie, esenţa învăţăturii acesor profeţi. În contrast, se cunoaşte până în cele mai mici amănunte învăţătura lui Muhammed, biogafia şi predicile lui, modul de viaţă, trăsăturile lui morale, obiceiurile şi virtuţile lui. Pe scurt, întreaga lui viaţă. De aceea profetul Muhammed este singurul profet din şirul lung al profeţilor, pe urmele căruia se poate merge fără frica de a rătăci şi în cea mai mare siguranţă.
3. Învăţăturile trimise cu ceilalţi profeţi nu erau atotcuprinzătoare. Fiecare nou profet a preluat învăţătura predecesorului său, a completat-o şi a actualizat-o. Tocmai prin acest fenomen se explică de ce învăţăturile profeţilor erau sortite uitării. Nu se mai simţea nevoia păstrării unei învăţături care fusese înlocuită cu alta care corespundea mai bine mersului socităţii în etapa respectivă.
În cele din urmă, cea mai perfectă învăţătură a fost transmisă omenirii prin intermediul profetului Muhammed şi toate celelalte învăţături anterioare au fost anulate de la sine. Într-adevăr, n-ar fi avut niciun sens ca oamenii să urmeze o învăţătură cu multe imperfecţiuni, în situaţia existenţei unei învăţături, unei doctrine perfecte. Cine îl urmează pe profetul Muhammed implicit înseamnă că îi urmează şi pe toţi ceilalţi profeţi. Pentru că tot ce există bun şi durabil în învăţăturile acestora, se regăseşte concentrat în învăţătura lui Muhammed.
De aceea un credincios care preferă să urmeze învăţătura unui alt profet riscă să nu găsească toate preceptele şi dogmele necesare lui la acesta. Dar învăţătura lui Muhammed este perfectă şi numai ea poate să satisfacă complet cerinţele acestuia.
Tocmai de aceea credincioşii au datoria sfântă de a-l urma pe Muhammed şi învăţătura sa. Un bun musulman trebuie să creadă, fără şovăire, în Muhammed şi să fie pătruns de faptul că:
a) Muhammed este profetul adevărat, de netăgăduit al lui Allah!
b) Învăţătura, credinţa adusă de el este perfectă şi este la adăpost de orice fel de lacune sau erori.
c) Muhammed este ultimul profet al lui Allah, după el nu v-a mai veni altul până la sfârşitul lumii şi nu va exista o altă persoană pe pământ care să se bucure de credinţa semenilor săi.

 

sursa: Liga Islamică și Culturală din România

Soucre Link

Cine este cel sărac?

Cine este cel sărac?   Muhammad Al-Ghazali   Într-o zi Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) i-a întrebat pe dragii lui companioni (Allah să fie mulţumit de ei!) dacă ştiu ce este sărăcia. Atunci ei au răspuns că este sărac cel care nu are niciun dirham sau dinar (niciun ban). Atunci Profetul […]

Cine este cel sărac?plaja

 

Muhammad Al-Ghazali

 

Într-o zi Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) i-a întrebat pe dragii lui companioni (Allah să fie mulţumit de ei!) dacă ştiu ce este sărăcia. Atunci ei au răspuns că este sărac cel care nu are niciun dirham sau dinar (niciun ban). Atunci Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „În comunitatea mea sărac este acel om care va apărea în Ziua Judecăţii în faţa lui Allah subhanu wa ta’ala astfel: a făcut rugăciunea, a plătit zakat-ul, a respectat toate acestea, însă a abuzat de cineva, a acuzat pe nedrept pe cineva, nu a avut dreptul de a lua în posesie proprietatea cuiva, a omorât sau a lovit pe cineva. Toate calităţile pe care le-ar fi avut vor fi fost date victimelor sale. Dacă aceste calităţi ale sale se vor fi terminat înainte ca faptele rele să se termine, atunci greşelile şi păcatele victimelor sale îi vor fi date lui şi apoi va fi aruncat în iad.” (Muslim).

Un astfel de om este foarte sărac. Starea lui este precum cea a unui comerciant care are marfă bună în valoare de o mie de rupii, însă el este dator două mii de rupii. Cum se poate ca un astfel de om să fie numit bogat?

Un om religios care îşi face rugăciunile negreşit şi îndeplineşte acte de adorare sigure şi precise, dar cu toate acestea comite fapte rele cu intenţie, se comportă urât cu oamenii, îi tratează pe oamenii săraci şi neputincioşi cu cruzime, cum ar putea fi numit cinstit sau drept-credincios ?

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a explicat toate acestea şi a dat un exemplu foarte bun. A spus că şi cel mai bun caracter moral este dizolvat de păcate, aşa cum relele obiceiuri distrug reputaţia omului, iar oţetul distruge mierea.

Când răutatea este hrănită de ego, iar prejudiciul creat de aceasta se materializează şi pericolul se intensifică, atunci omul s-a lepădat de religia sa aşa cum cineva se dezbracă de hainele sale. Pretenţia sa de a fi un om bun sau cu credinţă este falsă.

Care va fi valoarea religiei fără un caracter bun? Cum este posibil ca un om să Îi aparţină lui Allah, dar în acelaşi timp să fie o victimă a corupţiei?

Legătura dintre credinţă şi moralitate ne este clar arătată în hadisul Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!): „Omul care are aceste trei obiceiuri este un ipocrit, chiar dacă el se supune, îşi îndeplineşte rugăciunea, efectuează umra (pelerinajul) şi se numeşte musulman: când vorbeşte, spune un neadevăr, atunci când face o promisiune, nu o îndeplineşte şi atunci când i se încredinţează ceva, dă dovadă de lipsă de onestitate.” (Muslim).

Într-o altă relatare, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Există trei semne ale unui ipocrit: atunci când vorbeşte, spune neadevărul, atunci când face o promisiune, nu o respectă şi atunci când încheie un contract, înşeală, deşi acesta [ipocritul] poate îşi îndeplineşte rugăciunile, se supune repede şi spune că este musulman.”

De asemenea, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: „Există patru semne, iar în oricine se regăsesc acestea, el este un ipocrit, fără îndoială. Dacă în cineva se regăseşte unul dintre aceste obiceiuri, el va avea un obicei distructiv până în clipa când va renunţa la el. Când ceva i se dă lui în încredinţare, el dă dovadă de lipsă de onestitate; atunci când vorbeşte, spune minciuni; când încheie un contract, înşeală şi când se ceartă, începe să insulte.” (Bukhari).

 

__

Caracterul musulmanului, Editura Femeia Musulmană, București, 2010

Soucre Link

Profetul Muhammad astazi

Profetul Muhammad astazi Khurram Murad   Profetul Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) astăzi  Unul din cinci oameni este ferm convins că Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este ultimul profet al lui Allah. El a fost musulman, iar astăzi sunt peste 1,3 miliarde de musulmani în lume. Nu […]

Profetul Muhammad astazi

Khurram Murad

 

Eid-prayers-from-all-over-the-world-muslims-31924464-875-582Profetul Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) astăzi  Unul din cinci oameni este ferm convins că Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este ultimul profet al lui Allah. El a fost musulman, iar astăzi sunt peste 1,3 miliarde de musulmani în lume. Nu doar indivizi, ci şi ţări întregi sunt mândre să-şi declare supunerea faţă de trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Există astăzi 54 de state musulmane, de diferite dimensiuni, de la state mari − precum Indonezia şi Bangladesh, cu populaţii de 200 şi, respectiv, 125 milioane de oameni − la state mici, cu o populaţie de 230 000 şi 260 000 de oameni, precum Maldive sau sultanatul Brunei. Chiar şi în ţări nemusulmane există o importantă minoritate musulmană: de exemplu, în India sunt 120 de milioane de musulmani, iar în China − 20 de milioane.

Într-adevăr, în ultima jumătate a secolului trecut, Islamul, religia adusă de către profetul Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), a devenit a doua religie în majoritatea ţărilor europene, dar şi în Canada şi America.

Adepţii profetului Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) aparţin tuturor raselor umane: albă, neagră, roşie sau galbenă. Fie că eşti în Asia, Africa, Europa sau America, în fiecare colţ al acestui pământ vei întâlni musulmani. Ei trăiesc în metropole dezvoltate, dar şi în cel mai primitiv cort de nomad, sat sau cătun.

Acum ca şi întotdeauna, de-a lungul secolelor, pe întreaga planetă, de la un capăt la altul, milioane de bărbaţi şi femei au trăit toată viaţa iubindu-l pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi încercând să calce pe urmele lui; nimeni nu a mai fost iubit şi urmat precum Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).

Ei au trăit şi au murit, au crezut şi au acţionat, s-au căsătorit şi au întemeiat familii, au adorat şi au guvernat, au făcut război şi au încheiat pace, ba chiar au mâncat şi s-au îmbrăcat, au păşit şi au dormit ca el sau aşa cum i-a învăţat el să facă.

Într-adevăr, niciodată în istorie, niciun om nu a influenţat omenirea, chiar şi după moartea sa, atât de profund şi de amplu precum a făcut-o Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). El aduce lumină şi pace în nenumărate inimi şi vieţi. Oamenii îl iubesc mai mult decât pe ei înşişi. În el găsesc cea mai mare sursă de inspiraţie şi îndrumare. El este norma fundamentală şi exemplul perfect pentru omenire. Credinţa în el reprezintă suportul şi sursa lor principală de sprijin şi alinare în mijlocul vicisitudinilor şi necazurilor. Tot la el se caută îndrumare în timpul turbulenţelor sociale şi politice. El i-a inspirat întotdeauna să acceadă la un nivel din ce în ce mai înalt de elevare spirituală şi morală şi încă face acest lucru. Pe scurt, oamenii cred că prin profetul Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), un om ca şi ei, Allah le-a vorbit; EL l-a îndrumat pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) să trăiască printre ei, stabilind un exemplu şi un model valabil în eternitate. Chiar şi în zilele noastre, el motivează şi determină populaţii întregi să-şi dorească şi să se străduiască să-şi modeleze viaţa privată şi cea politică, precum şi diverse alte aspecte, conform învăţăturilor lui.

 

 

sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Soucre Link

Indatoririle față de timp

Indatoririle față de timp Yusuf Al-Qaradawi Daca timpul este atat de important, asa cum am discutat anterior, in masura in care este considerat a fi insasi viata, atunci omul are anumite indatoriri fata de propriul timp. El trebuie sa inteleaga aceste indatoriri, apoi sa transfere aceasta intelegere in credinta si in vointa, iar aceasta, la […]

Indatoririle față de timp

Yusuf Al-Qaradawi

135859511250fa842868eaa7.01289147

Daca timpul este atat de important, asa cum am discutat anterior, in masura in care este considerat a fi insasi viata, atunci omul are anumite indatoriri fata de propriul timp. El trebuie sa inteleaga aceste indatoriri, apoi sa transfere aceasta intelegere in credinta si in vointa, iar aceasta, la randul sau trebuie sa se manifeste in munca si in realizari.

Dorinta de a beneficia de timp

Prima indatorire a musulmanului fata de timp este ca sa aiba grija de acesta, la fel cum are grija de proprietatea sa, poate chiar mai mult. El trebuie sa faca uz de acesta intr-un mod folositor, atat lui insusi, cat si Ummei (comunitatii) sale. Pentru ca salafii (fie ca Allah sa fie multumit de ei) au stiut cel mai bine valoarea timpului, ei au fost mai precauti decat oricine altcineva in tratarea lui. Acest lucru este clar in cuvintele lui Al-Hasan Al-Basri, care a spus ca a intalnit oameni care aveau grija de timpul lor mult mai mult decat avem noi astazi de averea noastra.

De aceea, astfel de oameni au fost in mod special doritori sa-si ocupe timpul in mod folositor si niciodata sa nu-l risipeasca, asa cum Umar Ibn Abd Ul-Aziz a spus :”Intr-adevar, ziua si noaptea lucreaza in voi, deci si voi sa lucrati in ele.”
Ei obisnuiau sa spuna ca irosirea timpului este un semn de aversiune si ca timpul este precum o sabie: daca nu-l tai, te va taia el pe tine. O asemenea convingere i-a facut mereu dornici sa se perfectioneze. Totodata ei credeau ca cineva a carei zi de astazi este precum ziua de ieri, este lezat, dar cineva a carei zi de astazi este mai rea decat ziua de ieri, este blestemat.

Ei erau foarte atenti ca sa nu lase o zi sau macar o parte din zi sa treaca fara sa beneficieze de ea, fie prin dobandirea cunostintelor folositoare, fie prin implinirea de fapte bune, luptand impotriva propriilor dorinte, sau fiind de folos celorlalti. Ei se temeau intotdeauna ca timpul sa nu zboare in van, fara ca ei sa fie constienti de el. Acest lucru este evident in cuvintele lui Ibn Mas’ud, care, (fie ca Allah sa fie multumit de el) a spus ca el niciodata nu a plans mai mult dupa ceva decat a plans dupa o zi care a trecut fara sa traga foloase din ea. Iar un altul a spus ca o zi nu a fost binecuvantata daca nu a folosit-o pentru a dobandi acea cunoastere care sa-l aduca mai aproape de Allah. Iar un intelept a spus ca cine lasa sa treaca o zi din viata sa fara sa beneficieze de ea, s-a nedreptatit (vatamat) pe sine in mod grav.

Felul in care musulmanii isi irosesc timpul in zilele noastre cauzeaza durere, tristete si mahnire in inimile noastre. De fapt, a risipi timpul este mult mai periculos decat a risipi averea pentru ca spre deosebire de avere, timpul nu poate fi recuperat.

Una dintre frazele pe care se intampla sa o auzim adesea este „a omori timpul”. Vedem oameni care stau ore intregi si joaca table, sah sau carti. Putin le pasa daca distractiile lor sunt corescte sau gresite. Ei sunt complet sustrasi de la indatoririle fata de religia lor, iar preocuparea lor principala este de a omori timpul. Asemenea oameni merita compatimiti, intrucat ei nu sunt constienti ca prin omorarea timpului, nu fac decat sa se ucida pe ei insisi. De aceea, a-ti omori timpul este ca si cum ai comite suicid. Este o crima comisa in fata tuturor oamenilor si totusi cei care o comit nu sunt condamnati deloc. Asta este pentru ca oamenii nu realizeaza cat de grava este aceasta crima, si poate mai rau decat atat, ei de fapt nu cred ca fac ceva gresit.

 

 

 

sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Soucre Link