Cum se poartă hijabul? – 2
Muhammad Ali Al-Hashimi
O îmbrăcăminte adecvată pentru femeile musulmane nu a reprezentat un lucru nou introdus de islam; acesta a existat în toate legile lui Allah revelate mai înainte de islam. Vedem de asemenea acest lucru în îmbrăcămintea modestă a călugăriţelor creştine care trăiesc în lumea islamică, dar şi în Occident, şi în faptul că femeile oamenilor Cărţii îşi acoperă capul atunci când intră în biserică. Această respingere „modernă” a ideii că femeile ar trebui să fie acoperite, modeste, contrazice toate legile divine, de pe vremea profeţilor Avraam (Ibrahim), Moise (Musa) şi Iisus (Isa) până când calea Hanifi a fost introdusă de islam. Această atitudine este o încercare de a scăpa de hotărârea lui Allah, pe care El a pogorât-o asupra oamenilor de-a lungul secolelor. Această hotărâre a fost adusă neîncetat de trimişii Săi pentru a călăuzi omenirea spre adevăr şi calea cea dreaptă, astfel ca ei să devină o singură naţiune, care să slăvească şi să se supună unui singur Dumnezeu:
Oamenii nu au fost decât o singură comunitate şi apoi s-au deosebit ei. Şi de n-ar fi fost un cuvânt rostit mai înainte de Domnul tău, ar fi fost hotărât pentru ei [lucrul] asupra căruia ei au avut păreri deosebite.
[Coran 10:19]
O, trimişilor! Mâncaţi din cele bune şi împliniţi fapte bune! Eu sunt Bineştiutor a ceea ce săvârşiţi voi. / Această comunitate, a voastră, este o singură comunitate, iar Eu sunt Domnul vostru. Deci fiţi cu frică de Mine! [Coran 23:51,52]
Şi [adu-ţi aminte] de aceea care şi-a păstrat castitatea ei. Şi am suflat Noi asupra ei prin duhul Nostru şi am făcut din ea şi din fiul ei semn pentru [toate] lumile. / Această credinţă a voastră este o credinţă unică, iar Eu sunt Domnul vostru. Aşadar, adoraţi-Mă pe Mine! [Coran 21:91,92]
Hotărârea luată de multe societăţi moderne ca femeile să nu fie acoperite, ducând un trai indecent şi despuiat, este un semn care indică cât de mult s-au abătut ei de la călăuzirea lui Allah, nu doar în teritoriile musulmane, ci în toate statele lumii.
Pe cei din Occident poate nu îi interesează acest lucru şi ei continuă astfel să inventeze şi mai multe mijloace de desfrâu, fără a găsi nici o oprelişte în cărţile lor modificate. Însă musulmanii care îl slăvesc, zi şi noapte, pe Allah, recitând din Cartea Sa păstrată neschimbată, nu vor accepta niciodată astfel de abateri. Nu contează cât de slabi sunt în îndeplinirea învăţăturilor islamice, deoarece ei aud constant cuvintele hotărâtoare ale lui Allah din Coran şi Sunna, avertizându-i pe cei care nu se supun lui Allah şi Trimisului Său cu încercarea din această viaţă şi cu pedeapsa aspră ce va veni în Ziua de Apoi:
..Aceia care fug de porunca Sa, să se ferească să nu-i lovească pe ei o nenorocire sau să nu-i lovească pe ei o osândă dureroasă!
[Coran 24:63]
Astfel, aceşti bărbaţi şi femei care s-au alăturat convingerilor celor din Occident şi le-au cerut femeilor să se descopere şi să-şi dea jos hijab-ul au eşuat lamentabil în faţa hotărârii bărbaţilor şi femeilor renaşterii islamice care are loc în întreaga lume. Femeile musulmane drept-călăuzite şi bine-educate s-au întors la veşmântul lor islamic, la hijab, în multe ţări musulmane care mai înainte fuseseră martore la chemarea occidentalizării şi la renunţarea la hijab şi decenţă Ca de exemplu: adepţii lui Ataturk în Turcia, Reza Pahlevi în Iran, Muhammed Amanullah Khan în Afghanistan, Ahmad Zogo şi Enver Hoxha în Albania, Marcus Fahmi, Qasim Amin şi Hoda Şa’rawi în Egipt. Unii dintre cei ce au susţinut „eliberarea” femeilor de hijab şi modestie au renunţat acum la această părere, ca femeile să se dezvelească şi să se amestece libere printre bărbaţi.
Doctoriţa Nawal As-Sa’dawi, care o perioadă îndelungată a atacat atât hijab-ul, cât şi pe cele care îl purtau, chemându-le cu vehemenţă pe femei să renunţe la hijab, condamnă în prezent vulgaritatea şi goliciunea indecentă a femeilor din Occident. Ea spune: „Pe străzile Londrei […] văd femei mai mult goale, afişându-şi trupurile ca şi cum ar fi de vânzare.
Îmbrăcămintea are un rol, acela de a proteja trupul de mediul înconjurător, şi nu de a ispiti. Dacă o femeie s-ar vedea ca pe o fiinţă umană, şi nu ca pe o marfă, nu ar mai avea nevoie să-şi arate goliciunea.”
După o vreme, pentru doctoriţa Nawal As-Sa’dawi a devenit evident că „vălul” ar trebui îndepărtat din mintea oamenilor, nu de pe trup, mai ales în cazul bărbaţilor şi al femeilor cu educaţie. Acele femei care au avut parte de mai puţină educaţie, însă sunt inteligente şi au vederi largi, care poartă hijab-ul, valorează de zeci de ori mai mult decât acele femei educate, dar necugetate, care îşi descoperă chipul, capul şi trupul, însă îşi acoperă mintea şi instinctul! Din această cauză ea [n.t. doctoriţa Nawal] îşi descrie planurile sale de viitor ca fiind: „ridicarea „vălului” de pe mintea bărbaţilor şi a femeilor cu educaţie.” Ea adaugă: „Cunosc multe femei de profesie profesoare, doctoriţe şi inginere care sunt inculte din punct de vedere politic, social şi cultural.”
Faimosul romancier Ihsan ’Abdul-Quddus, care a inundat piaţa literară cu poveştile lui prin care le chema pe femei să iasă din case şi să amestece cu bărbaţii, să danseze cu ei la petreceri şi în cluburi, a spus într-un interviu acordat ziarului „Al-Anba’” din Kuweit (18 ianuarie 1989): „Consider că responsabilitatea cea mai importantă a oricărei femei o reprezintă gospodăria şi copiii. Acest lucru este valabil mai ales pentru mine. Dacă n-ar fi fost soţia mea, nu m-aş fi putut bucura de succes, stabilitate şi viaţă familială. Toate acestea există deoarece ea se dedică gospodăriei şi copiilor…”
În acelaşi interviu, el a zis: „Nu mi-am imaginat niciodată căsătoria cu o femeie care munceşte, şi sunt renumit pentru asta, deoarece am ştiut încă de la început că gospodăria reprezintă o povară sau responsabilitate grea pentru femei.”
sursa: islam.roSource Link
Views: 0
