Cea mai durabilă persecuție a Baháʼí a fost în Iran, locul de naștere al religiei.[142] Când Báb a început să atragă un număr mare de urmăritori, clerul a sperat să oprească răspândirea mișcării, afirmând că adepții săi erau dușmani ai lui Dumnezeu. Aceste directive clericale au dus la atacuri ale mafiei și la execuții publice.[13] Începând cu secolul al XX-lea, pe lângă represiunea care vizează individual Baháʼí, au fost inițiate campanii conduse la nivel central care au vizat întreaga comunitate Baháʼí și instituțiile acesteia.[143] Într-un caz în Yazd, în 1903, mai mult de 100 de baháʼí au fost uciși.[144] Școlile Baháʼí, cum ar fi școlile de băieți și fete Tarbiyat din Teheran, au fost închise în anii 1930 și 1940, căsătoriile Baháʼí nu au fost recunoscute și textele Baháʼí au fost cenzurate.[143][145]
În timpul domniei lui Mohammad Reza Pahlavi, pentru a distrage atenția de la dificultățile economice din Iran și de la o mișcare naționalistă în creștere, a fost instituită o campanie de persecuție împotriva bahaʼí.[e] O campanie anti-baháʼí aprobată și coordonată (pentru a incita pasiunea publică împotriva Baháʼí) a început în 1955 și a inclus răspândirea propagandei anti-baháʼí pe posturile naționale de radio și în ziarele oficiale.[143] În timpul acelei campanii, inițiată de Mulla Muhammad Taghi Falsafi, centrul Bahá’í din Teheran a fost demolat la ordinul guvernatorului militar al Teheranului, generalul Teymur Bakhtiar.[146] La sfârșitul anilor 1970, regimul șahului și-a pierdut în mod constant legitimitatea din cauza criticilor că era pro-occidental. Pe măsură ce mișcarea anti-Șah câștiga teren și sprijin, s-a răspândit propaganda revoluționară care pretindea că unii dintre consilierii șahului erau baháʼi.[147] Bahá’íi au fost prezentați ca amenințări economice și ca susținători ai Israelului și Occidentului, iar ostilitatea societății împotriva bahá’íilor a crescut.[143][148]
De la Revoluția Islamică din 1979, Bahá’íi iranieni au fost jefuite în mod regulat de casele lor sau au fost interzis să meargă la universitate sau să aibă locuri de muncă în guvern, iar câteva sute au primit pedepse cu închisoarea pentru credințele lor religioase, cel mai recent pentru participarea la cercurile de studiu.[95] Cimitirele Baháʼí au fost profanate și proprietățile au fost confiscate și demolate ocazional, inclusiv Casa lui Mírzá Buzurg, tatăl lui Baháʼu’lláh.[13] Casa lui Báb din Shiraz, unul dintre cele trei locuri în care baháʼíi efectuează pelerinaj, a fost distrusă de două ori.[13][149] În mai 2018, autoritățile iraniene au expulzat o tânără studentă de la Universitatea din Isfahan, deoarece era Baháʼí.[150] În martie 2018, încă doi studenți baháʼí au fost expulzați din universitățile din orașele Zanjan și Gilan din cauza religiei lor.
Potrivit unei comisii americane, atacurile asupra baha’ílor din Iran au crescut sub președinția lui Mahmoud Ahmadinejad.[151][152] Comisia Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului a dezvăluit o scrisoare confidențială din octombrie 2005 din partea Comandamentului Forțelor Armate din Iran prin care le ordona membrilor să-i identifice pe Baháʼí și să le monitorizeze activitățile. Datorită acestor acțiuni, Raportorul Special al Comisiei Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului a declarat la 20 martie 2006 că „își exprimă, de asemenea, îngrijorarea că informațiile obținute ca urmare a unei astfel de monitorizări vor fi folosite ca bază pentru persecutarea sporită a, și discriminarea împotriva membrilor credinței Baháʼí, cu încălcarea standardelor internaționale. Raportorul Special este îngrijorat de faptul că această ultimă evoluție indică faptul că situația cu privire la minoritățile religioase din Iran se deteriorează, de fapt.”[153]
La 14 mai 2008, membrii unui organism informal cunoscut sub numele de „Prietenii” care supravegheau nevoile comunității Baháʼí din Iran au fost arestați și duși la închisoarea Evin.[151][154] Cauza în instanță Friends a fost amânată de mai multe ori, dar a fost în cele din urmă în curs la 12 ianuarie 2010.[155] Alți observatori nu aveau voie să intre în instanță. Chiar și avocații apărării, care de doi ani au avut acces minim la inculpați, au avut dificultăți la intrarea în sala de judecată. Președintele Comisiei pentru libertatea religioasă internațională a Statelor Unite a spus că se pare că guvernul a predeterminat deja rezultatul cazului și încalcă legea internațională a drepturilor omului.[155] Alte sesiuni au avut loc la 7 februarie 2010[156], la 12 aprilie 2010[157] și la 12 iunie 2010[158]. La 11 august 2010 a devenit cunoscut faptul că sentința judecătorească era de 20 de ani de închisoare pentru fiecare dintre cei șapte prizonieri[159], care a fost ulterior redusă la zece ani[160]. După sentință, au fost transferați la închisoarea Gohardasht.[161] În martie 2011, pedepsele au fost reintroduse la cei 20 de ani inițiali.[162] La 3 ianuarie 2010, autoritățile iraniene au reținut încă zece membri ai minorității Baha’i, inclusiv Leva Khanjani, nepoata lui Jamaloddin Khanjani, unul dintre cei șapte lideri Baha’i închiși din 2008, iar în februarie l-au arestat pe fiul său, Niki Khanjani. [163]
Sursa: wikipedia.org
Licență: https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/deed.ro
Views: 1