Ca în orice mișcare religioasă, în adventism există un spectru teologic comparabil cu spectrul fundamentalist-conservator-moderat-liberal din biserica creștină mai largă, precum și în alte religii. O varietate de grupuri, mișcări și subculturi din cadrul bisericii prezintă opinii diferite asupra credințelor și stilului de viață.
Sfârşitul conservator al spectrului teologic este reprezentat de adventiştii istorici, care se caracterizează prin opoziţia lor faţă de tendinţele teologice din cadrul confesiunii, începând cu anii 1950.[40] Ei obiectează față de compromisurile teologice cu evanghelismul și caută să apere învățăturile adventiste tradiționale, cum ar fi natura umană post-cădere a lui Isus Hristos, judecata investigativă și perfecționismul caracterului.[40] Adventismul istoric este reprezentat de unii savanți[41], este văzut și la nivelul de bază al bisericii[42] și este adesea promovat prin slujiri independente.
Elementele cele mai liberale din biserică sunt cunoscute de obicei ca adventişti progresişti (adventiştii progresişti, în general, nu se identifică cu creştinismul liberal). Ei tind să nu fie de acord cu opiniile tradiționale referitoare la inspirația lui Ellen White, Sabatul, o creație de șapte zile, doctrina rămășiței și judecata investigativă.[40][43] Mișcarea progresistă este susținută de unii savanți[41] și își găsește expresie în organisme precum Asociația Forumurilor Adventiste și în reviste precum Spectrum și Adventist Today.
Sursa: wikipedia.org
Licență: https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/deed.ro
Textul a fost tradus.
Views: 5