Miracole stiintifice in Sfantul Coran – 1

Miracole stiintifice in Sfantul Coran

O serie de concluzii în legătură cu constantele ştiinţifice coranice principale referitoare la ştiinţele pământului, pe care omul le-a descoperit după trecerea multor secole de la revelaţie. Ele constituie, alături de alte constante ştiinţifice din diverse domenii ale ştiinţelor materiale şi umane, unul din aspectele miracolului veşnic al revelaţiei şi o dovadă logică ştiinţifică indubitabilă a faptului că Sfântul Coran este cuvântul lui Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul:
 
 
1. Astăzi, este general acceptat în domeniul cosmologiei că pământul şi cerurile, adică Universul în ansamblu, a fost la început un singur bloc care ulterior s-a divizat în miliarde de galaxii alcătuite fiecare în parte din milioane şi miliarde de stele şi planete, aşa cum sunt astăzi. Următorul verset sfânt face aluzie la această constantă ştiinţifică cunoscută sub numele de marea explozie (Big-Bang) de către cei mai mulţi cercetători din domeniile astronomiei şi cosmologiei şi susţinută, în secolul al XX-lea, de savantul George Ghamov şi de alţii: „Oare nu văd cei care nu cred că cerurile şi pământul au fost împreună şi că Noi le-am despărţit? (Al-‘Anbiya’: 30).
 
2. Sursa primară a apei, care acoperă aproape trei sferturi din globul pământesc, este pământul, aşa cum a spus Allah Preaînaltul: „Şi a făcut să iasă din el apa lui şi păşunea lui” (An-Nazi’at: 31) şi cum au afirmat savanţii geologi şi hidrologi, în secolul al XX-lea.
 
3. Pământul are o vârstă de patru miliarde şi jumătate de ani, iar Universul are o vârstă de aproximativ şaisprezece miliarde de ani, iar unele stele s-au format cu miliarde de ani înaintea formării pământului. Următoarele versete sfinte se referă la acest adevăr ştiinţific: „Sunteţi voi mai greu de făcut sau cerul pe care l-a înălţat El?/ El a ridicat bolta lui şi l-a orânduit pe deplin,/ El a făcut întunecată noaptea lui şi a scos la iveală ziua lui/ Şi pământul, după aceea, l-a întins” (An-Nazi’at: 27-30).
 
4. Adevărata formă a pământului este ovală, chiar dacă pare sferică. Coranul cel Sfânt se referă la acest adevăr ştiinţific descoperit de Newton în secolul al XVII-lea în cuvintele lui Allah Preaînaltul: „Şi pământul, după aceea, l-a întins” (An-Nazi’at: 30); „El înfăşoară noaptea peste zi” (Az Zumar: 5).
 
coranul5. Pământul prezintă crestături în scoarţa exterioară şi în celelalte părţi ale sale şi această axiomă ştiinţifică principală din geologie, care a fost exprimată de savantul Wegener şi de alţii, în secolul al XX-lea, este conţinută şi în cuvintele lui Allah Preaînaltul: „Şi pe pământul cu crăpături!” (Al-Tariq: 12).
 
Source Link

Views: 1

Evolutionistii despre fosile

Evolutionistii despre fosile

 

Înainte de a intra în detaliile mitului evoluţiei umane, trebuie să menţionăm metoda propagandistică care a convins marele public că creaturile jumătate om-jumătate maimuţă chiar au existat în trecut. Această metodă de propagandă foloseşte „reconstrucţiile“ realizate pe diferite fosile. Reconstrucţia reprezintă trasarea unui desen sau construcţia unui model al unei vieţuitoare, bazându-ne doar pe un singur os – uneori doar pe un fragment de os – ce a fost găsit în urmă săpăturilor. „Oamenii-maimuţă“ pe care îi vedem în ziare, reviste sau filme, sunt cu toţii nişte reconstrucţii.
 
fosil Evolutionistii despre fosileFosilele despre care se susţine că sunt dovada pentru scenariul evoluţiei fiinţei umane sunt, de fapt, rezultatul unei fraude. Pe parcursul a mai bine de 150 de ani, nu s-a găsit nici măcar o singură fosilă care să dovedească evoluţia. La drept vorbind, reconstrucţiile (desene sau modele) rămăşiţelor fosile realizate de către evoluţionişti sunt realizate într-un mod speculativ, special pentru a valida tezele lor evoluţioniste. David R. Pilbeam, antropolog la Harvard, subliniază acest lucru atunci când spune: „Cel puţin în paleoantropologie, datele sunt încă atât de puţine încât teoria influenţează într-o mare măsură interpretările. Teoriile din trecut reflectau cu claritate ideologiile noastre, mai degrabă decât datele actuale. Întrucât oamenii sunt puternic impactaţi de informaţia vizuală, aceste reconstrucţii au servit cel mai bine scopurilor evoluţioniştilor, care era acela de a-i convinge că aceste creaturi reconstituite chiar au existat în trecut.
 
Acum, ar trebui să aducem în centrul atenţiei un aspect mai deosebit: Reconstrucţia bazată pe fragmente de oase poate să arate doar caracteristicile cele mai generale ale creaturii, deoarece adevăratele trăsături morfologice distinctive ale oricărui animal sunt date de ţesuturile moi, care dispar curând după moarte. Prin urmare, datorită naturii speculative a interpretării ţesuturilor moi, desenele sau modelele reconstituite depind în totalitate de imaginaţia persoanei care le realizează. Earnest A. Hooten de la Universitatea Harvard explică acest fapt după cum urmează:
 
„Încercarea de a reface părţile moi este o acţiune chiar şi mai riscantă. Buzele, ochii, urechile şi extremitatea nasului nu lasă nicio urmă pe oasele ce le susţin. Iar pe un craniu neanderthaloid poţi să modelezi cu aceeaşi uşurinţă fie trăsăturile unui cimpanzeu, fie trăsăturile unui filozof. Aceste presupuse restaurări ale tipurilor de oameni din trecut au o foarte mică valoare ştiinţifică (dacă nu chiar niciuna) şi sunt bune doar pentru a înşela publicul… Prin urmare, să nu vă încredeţi deloc în reconstrucţii.“
La drept vorbind, evoluţioniştii au inventat nişte „poveşti atât de absurde“ încât ei chiar subscriu figuri diferite aceluiaşi craniu. Cele trei desene diferite realizate pentru fosila numită Australopithecus robustus (Zinjanthropus) sunt un exemplu grăitor pentru această înşelăciune.
 
Interpretările părtinitoare ale fosilelor şi fabricarea integrală a multor reconstrucţii imaginare, sunt indiciul clar că evoluţioniştii au recurs frecvent la şiretlicuri. Şi totuşi, aceste şiretlicuri par inocente în comparaţie cu contrafacerile deliberate care au fost comise în istoria evoluţiei.
Source Link

Views: 5

Mari matematicieni ai lumii – 3

Mari matematicieni ai lumii – 3

Thâbit  ibn  Qurrah (836-901)

 

180px-20010219-001-01Pe numele sau întreg Al – Sabi Thabit ibn Qurra al- Harrani a fost un celebru învăţat al vremurilor Islamului de Aur, născut în Harran (Turcia de astăzi), provenind dintr-o familie membră a unei secte, aşa numită a sabienilor – de unde şi particula Al – Sabi din numele său, membrii acesteia fiind „închinători” la stele. Aceasta şi explică de ce membrii acestei secte care adorau stelele aveau motivaţia studierii acestora precum şi a fenomenelor astronomice. În plus erau buni vorbitori de limbă greacă. Thabit provenea dintr-o familie de vază şi în acelaşi timp bogată a comunităţii şi a primit o educaţie aleasă. Un Mecena al timpului,  Muhhamad ibn Musa ibn Shakir, vizitând Harranul a aflat despre uluitoarele cunoştinţe de limbă greacă ale tânărului Thâbit, şi remarcând-u-i şi abilităţile de raţionament l-a invitat la Bagdad pentru a studia matematica. Aici el a dobândit vaste cunoştinţe de matematică dar şi de medicină (mai toţi înţelepţii acelei vremi erau medici deosebiţi) şi astronomie.

Aşa de exemplu a studiat aritmetica lui Nicomacus, geometria lui Euclid,  şi cea a lui Menelaus, dar a rămas celebru în special pentru traducerea operei lui Ptolemeu „Almageste”
Matematica şi-a însuşit-o citind lucrările în limba greacă ale lui Arhimede, Euclid, Appolonius, Ptolemeu, Pitagora. Fără contribuţia arabă aceste opere fundamentale ale ştiinţei s-ar fi pierdut deoarece nu s-au păstrat lucrările originale ci doar traducerile în arabă ale acestora. Deosebit este faptul că lucrările fiind  traduse de specialişti  nu sunt simple reproduceri ale textelor originale ci sunt adnotate, explicate, exemplificate. Mai mult, el are contribuţii personale extrem de importante. Şi fiul şi nepotul său au fost buni cunoscători ai matematicii însă nu au ajuns la valoarea sa.
Thâbit Ben Q’ra s-a ocupat de studiul conicelor lui Appolonius, sfera lui Eutocius, precum şi alte numeroase lucrări greceşti de astronomie şi geometrie.
Ca astronom el a observat şi studiat un număr de 1022 de stele pentru care a stabilit coordonatele eliptice şi pe care le-a clasificat după magnitudine, constelaţii, etc.
O preocupare meritorie a lui Thâbit a constituit-o studiul numerelor, mai ales a numerelor perfecte şi a numerelor prietene. Numerele perfecte sunt numere egale cu suma divizorilor lor proprii, iar numerele prietene sunt perechi de numere cu proprietatea că unul este egal cu suma divizorilor celuilalt. El a enunţat următoarea afirmaţie: dacă a,b,csunt numere prime de forma
 fig. 2
 atunci numerele
 fig. 3
sunt numere prietene.
Aşa este cazul numerelor 220 şi 284. Mulţimea divizorilor lui 220 este
 fig. 4
(excludem numărul însuşi) iar cea a lui 284 este
 fig. 5
Avem că:
                  fig. 6                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                           Se vede însă că aceste condiţii sunt suficiente dar nu şi necesare. Aşa de exemplu numerele 1184 şi 1210, sunt numere prietene căci:
 fig.7
 dar nu se respectă cerinţa formei numerelor.
Iată şi alte perechi de numere prietene:
 fig. 8
Numerele de forma
 fig. 9
 se numesc  „numere Thâbit”.
Calculatoarele din zilele noastre au enumerat o sumedenie de astfel de numere obţinute pentru
 fig.10
Pentru valorile lui n din această mulţime numerele a scrise în baza 2, au o formă particulară deosebită verificată pentru enorm de multe numere.
fig. 11
            O altă procupare a lui Thâbit ibn Qurra, geometria plană, l-a determinat să găsească noi demonstraţii pentru teorema lui Pitagora.
Iată una dintre acestea. Se construiesc pe laturile triunghiului dreptunghic  ABC, pătratele AHMC, AGEB, BCLD (de aceeaşi parte a lui BC. Notăm cu F intersecţia prelungirilor laturilor HM şi DL. Este uşor de verificat că triunghiurile următoare sunt egale:
 fig.12
Pe de o parte avem că
 fig.13
iar pe de alta
 fig. 14
Le egalăm şi găsim
fig. 15,
 care este teorema lui Pitagora pentru triunghiul ABC.
 fig.16 Thabit ben Q'ra teor pitagora 2
Fin cunoscător al geometriei, Thâbit ibn Qurra a găsit o construcţie ingenioasă pentru heptagonul regulat înscris în cerc, ceea ce nu este la îndemâna oricui.
Aţi văzut insigna din pieptul vreunui şerif din filmele western. O insignă originală  este un poligon regulat stelat cu şapte vârfuri. Sigur că este acum uşor de construit folosind un raportor (deşi împărţirea la 7 presupune o oarece aproximare). Idealul este să construieşti folosind doar un compas şi o riglă negradată, ceea ce Thâbit ibn Qurra a reuşit.
sursa: simina-harmonie.blogspot.com
Source Link

Views: 0