Darwinismul şi materialismul

 

Adnan O.

 

Foarte mulţi omeni cred că teoria evoluionistă a fost enunţată pe baza experimentelor şi dovezilor ştiinţifice, pentru prima dată de Charles Darwin. Dar aşa cum tatăl acestei ideologii nu este Darwin, tot astfel nici sursele acestei teorii nu sunt ştiinţifice. Teoria evoluţionistă reprezintă de fapt filosofia materialistă cunoscută ca fiind o dogmă antică, aplicabila naturii. Actualmente, în ciuda nulităţii argumentelor ştiinţifice care sprinjină teoria evoluţionistă , ea este apărată orbeşte de dragul filosofiei materialiste.

Acest fanatism a adus cu sine multe necazuri omenirii. Pentru că o data cu apariția darwinismului şi a materialismului s-a schimbat răspunsul întrebarii “ce este omul?”. Dacă inainte oamenii credeau că “omul este creat de Allah, şi că omul trebuie să aibe un comportament frumos conform cerintelor Creatorului nostru”, acum s-a născocit un alt răspuns care spune că ” omul este un animal care a luat naştere în urma unor întâmplări, care a rezistat luptei pentru supravieţuie”. Preţul acestei devieri e foarte mare. Naţionalismul, fanatismul, comunismul, precum şi alte ideologii barbare şi-au găsit argumente în acestă teorie de viată.

 

Minciuna darwinismului : “Viaţa este o luptă”

 

          Atunci când şi-a conturat ideea “Evoluţia vieţuitoarelor este legată de lupta pentru supravieţuitore”, Darwin a pornit de la o bază ipotetică. Conform lui, această luptă este câştigată de cei puternici cu mare capacitate de adaptare, iar cei slabi sunt sortiţi pieirii, pierzând lupta pentru supravieţuire.”

Darwin29      Conform lui Darwin, în natură are loc permanent o luptă pentru supravieţuire. Întotdeauna cel puternic îl va înfrânge pe cel slab, iar evoluţia este rezultatul acestui proces. Subtitlul folosit în lucrarea cu numele On the Origin of Species by Means of Natural Selection, Or the Preservation of Favoured Races in the Struggle for Life (Originea speciilor prin selecţie naturală sau păstrarea raselor favorizate în lupta pentru existenţă)  apărută în anul 1859, sugerează aceeaşi idee despre evoluţie.

Chiar mai mult decât atât, Darwin susţine că lupta pentru supravieţuitore e valabilă chiar şi între rasele umane. Conform susţinerii lui deviate “rasele favorizate” sunt private de aceasta luptă şi că rasele umane din Asia şi Africa au pierdut acest război al existenţei. Darwin a mers mai departe decât atât şi a afirmat că în viitorul apropiat aceştia vor pierde războiul supravieţuirii şi vor dispărea ca rasă: “Într-un viitor apropiat care poate nu va dura nici măcar câteva sute de ani, omul modern va lua locul omului sălbatic. Iar pe partea cealaltă, oamenii maimuţă… vor fi fără îndoială eliminaţi. Astfel distanţa dintre om şi cea mai apropiată rudă a lui va fi şi mai mare. Aceata este motivul supravieţuirii de-a lungul timpului a societăţii moderne ale Europei şi a maimuţelor baboon (babun), care sunt mai involuate decât oamenii negrii, populaţia Australiei şi gorilelor.”

Antropologul indian contemporan Lalita Prasad Vidyarthi (1931-1985) explica modul cum teoria lui Darwin a impus rasismul in stiintele sociale: “Teoria lui Darwin, a supravietuirii celui mai bun, a fost calduros primita de catre sociologii vremii, iar ei credeau ca omenirea a atins nivele evolutive diferite culminand cu civilizatia omului alb. In a doua jumatate a secolului 19, rasismul era acceptat ca realitate de catre majoritatea oamenilor de stiinta.”

 

sursa: AMRSource Link

Views: 1

0Shares

Scenariul evoluţiei omului

 

Scenariul evoluţiei omului

Am văzut în capitolele anterioare că nu există niciun mecanism în natură care să conducă organismele vii la evoluţie şi că speciile de vieţuitoare nu sunt un rezultat al procesului evoluţionist, ci mai degrabă au apărut dintr-o dată în structura lor actuală perfectă. Cu alte cuvinte, ele au fost create individual. Prin urmare, este evident că nici povestea „evoluţiei umane“ nu a avut loc niciodată.

 
Ce anume susţin evoluţioniştii că ar sta la baza acestei poveşti?
 
Baza o constituie existenţa a foarte multe fosile, pornind de la care evoluţioniştii au fost capabili să construiască interpretări imaginare. De-a lungul istoriei, au trăit peste 6000 de specii de maimuţe, din care majoritatea au dispărut. Astăzi, pe Pământ, mai trăiesc doar 120 de specii de maimuţe. Iar aceste aproximativ 6000 de specii de maimuţe, din care majoritatea au dispărut, constituie o resursă bogată pentru evoluţionişti.
 
Evoluţioniştii au scris un scenariu pentru evoluţia omului, aranjând unele dintre craniile care s-au potrivit scopului lor într-o anumită ordine, de la cel mai mic la cel mai mare, inserând ici şi colo printre ele şi unele cranii ale unor rase dispărute de oameni. Conform acestui scenariu, oamenii şi maimuţele de astăzi ar avea strămoşi comuni. Aceste creaturi au evoluat în timp şi unele dintre ele au devenit maimuţele din ziua de astăzi, în timp ce un alt grup, ce a urmat o altă ramură de evoluţie, a devenit omul din ziua de astăzi.
 
350px Mans Place in Nature Huxley Scenariul evoluţiei omuluiCu toate acestea, toate descoperirile paleontologice, anatomice şi biologice au demonstrat că această pretenţie a evoluţionismului este ficţională şi invalidă la fel ca toate celelalte. Însă nu a fost prezentată nicio dovadă reală care să demonstreze că există vreo relaţie între om şi maimuţă, cu excepţia contrafacerilor, a distorsiunilor şi a desenelor şi comentariilor înşelătoare.
 
Arhivele fosilifere ne arată că de-a lungul istoriei, oamenii au fost oameni iar maimuţele au fost maimuţe. Unele dintre fosilele despre care evoluţioniştii susţin că ar fi strămoşii omului, aparţin unor rase umane ce au trăit până acum aproximativ 10000 de ani, când au dispărut. Mai mult decât atât, multe comunităţi umane ce trăiesc şi în zilele noastre au aceleaşi trăsături şi caracteristici ca aceste rase umane dispărute, şi despre care evoluţioniştii susţin că ar fi strămoşii omului. Toate acestea sunt o dovadă clară că omul nu a parcurs niciodată un proces evoluţionist, în niciuna dintre perioadele istoriei.
 
Cel mai important lucru din toate acestea este faptul că există numeroase diferenţe anatomice între maimuţe şi oameni şi niciuna dintre ele nu e de natură să fi putut apărea în urma unui proces evolutiv. „Bipedismul“ este una dintre ele. Aşa cum vom descrie ulterior în detaliu, bipedismul este o particularitate a omului şi este una dintre cele mai importante caracteristici care distinge omul de celelalte animale.
Source Link

Views: 1

0Shares

Legătura imaginară dintre păsări şi dinozauri

Legătura imaginară dintre păsări şi dinozauri

 
feduccia Legătura imaginară dintre păsări şi dinozauriEvoluţioniştii care încearcă să îl prezinte de Archaeopteryx drept o formă tranziţională, susţin că păsările au evoluat din dinozauri. Cu toate acestea, unul dintre cei mai renumiţi ornitologi din lume, Alan Feduccia de la Universitatea din Carolina de Nord (University of North Carolina) se opune teoriei prin care păsările s-ar trage din dinozauri, în ciuda faptului că el însuşi este un evoluţionist. În ceea ce priveşte teza evoluţiei păsărilor din reptile, Feduccia spune următoarele:
 
„Ei bine, am studiat craniul păsărilor de mai bine de 25 de ani, şi nu am observat nicio asemănătoare. Pur şi simplu nu am văzut aşa ceva… Originea păsărilor din theropode va fi, în opinia mea, cel mai mare impediment pentru paleontologiei secolului al XX-lea.“
 
Larry Martin, specialist în păsări timpurii la Universitatea din Kansas, se opune de asemenea teoriei că păsările se trag din dinozauri. Referindu-se la contradicţia evoluţionistă legată de acest subiect, el a afirmat:
 
„Drept să vă spun, dacă ar trebui să susţin originea păsărilor din dinozauri pe baza trăsăturilor menţionate, m-aş simţi jenat de fiecare dată când ar trebui să mă ridic şi să vorbesc despre asta.“
 
Pentru a concluziona, scenariul „evoluţiei păsărilor“, ce a fost înălţat având la bază doar cazul lui Archaeopteryx, nu este nimic altceva decât produsul unor prejudecăţi şi al luării dorinţelor drept realitate de către evoluţionişti.
Source Link

Views: 1

0Shares