Tag: teoria evolutionista

Scenariul evoluţiei omului

 

Scenariul evoluţiei omului

Am văzut în capitolele anterioare că nu există niciun mecanism în natură care să conducă organismele vii la evoluţie şi că speciile de vieţuitoare nu sunt un rezultat al procesului evoluţionist, ci mai degrabă au apărut dintr-o dată în structura lor actuală perfectă. Cu alte cuvinte, ele au fost create individual. Prin urmare, este evident că nici povestea „evoluţiei umane“ nu a avut loc niciodată.

 
Ce anume susţin evoluţioniştii că ar sta la baza acestei poveşti?
 
Baza o constituie existenţa a foarte multe fosile, pornind de la care evoluţioniştii au fost capabili să construiască interpretări imaginare. De-a lungul istoriei, au trăit peste 6000 de specii de maimuţe, din care majoritatea au dispărut. Astăzi, pe Pământ, mai trăiesc doar 120 de specii de maimuţe. Iar aceste aproximativ 6000 de specii de maimuţe, din care majoritatea au dispărut, constituie o resursă bogată pentru evoluţionişti.
 
Evoluţioniştii au scris un scenariu pentru evoluţia omului, aranjând unele dintre craniile care s-au potrivit scopului lor într-o anumită ordine, de la cel mai mic la cel mai mare, inserând ici şi colo printre ele şi unele cranii ale unor rase dispărute de oameni. Conform acestui scenariu, oamenii şi maimuţele de astăzi ar avea strămoşi comuni. Aceste creaturi au evoluat în timp şi unele dintre ele au devenit maimuţele din ziua de astăzi, în timp ce un alt grup, ce a urmat o altă ramură de evoluţie, a devenit omul din ziua de astăzi.
 
350px Mans Place in Nature Huxley Scenariul evoluţiei omuluiCu toate acestea, toate descoperirile paleontologice, anatomice şi biologice au demonstrat că această pretenţie a evoluţionismului este ficţională şi invalidă la fel ca toate celelalte. Însă nu a fost prezentată nicio dovadă reală care să demonstreze că există vreo relaţie între om şi maimuţă, cu excepţia contrafacerilor, a distorsiunilor şi a desenelor şi comentariilor înşelătoare.
 
Arhivele fosilifere ne arată că de-a lungul istoriei, oamenii au fost oameni iar maimuţele au fost maimuţe. Unele dintre fosilele despre care evoluţioniştii susţin că ar fi strămoşii omului, aparţin unor rase umane ce au trăit până acum aproximativ 10000 de ani, când au dispărut. Mai mult decât atât, multe comunităţi umane ce trăiesc şi în zilele noastre au aceleaşi trăsături şi caracteristici ca aceste rase umane dispărute, şi despre care evoluţioniştii susţin că ar fi strămoşii omului. Toate acestea sunt o dovadă clară că omul nu a parcurs niciodată un proces evoluţionist, în niciuna dintre perioadele istoriei.
 
Cel mai important lucru din toate acestea este faptul că există numeroase diferenţe anatomice între maimuţe şi oameni şi niciuna dintre ele nu e de natură să fi putut apărea în urma unui proces evolutiv. „Bipedismul“ este una dintre ele. Aşa cum vom descrie ulterior în detaliu, bipedismul este o particularitate a omului şi este una dintre cele mai importante caracteristici care distinge omul de celelalte animale.
Source Link

Views: 1

Metoda “încercare şi eroare”– Teoria echilibrului punctual

 

Metoda “încercare şi eroare”– Teoria echilibrului punctual
 
Majoritatea oamenilor de ştiinţă care cred în evoluţionism acceptă teoria neo-darwinistă a unei evoluţii lente, gradate. În ultimii zeci de ani, totuşi, a fost propus un model diferit. Numit „teoria echilibrului punctual“, acest model susţine că speciile vii au apărut nu prin intermediul unei serii de mici modificări, aşa cum susţinea Darwin, ci prin intermediul unor transformări bruşte şi de mari proporţii.
 
Primii suporteri gălăgioşi ai acestei idei au apărut la începutul anilor 1970. Doi paleontologi americani, Niles Eldredge şi Stephen Jay Gould erau foarte conştienţi de faptul că pretenţiile teoriei neo-darwiniste erau complet respinse de dovezile fosile. Fosilele au dovedit faptul că organismele vii nu îşi aveau originea într-o evoluţie gradată, ci că acestea au apărut dintr-o dată şi complet formate. Neo-darwiniştii trăiau însă cu speranţa deşartă – şi încă o mai fac – că formele tranziţionale aşa-zis pierdute vor fi găsite într-o bună zi. Înţelegând că această speranţă era complet nefondată, Eldredge şi Gould au fost totuşi incapabili să-şi abandoneze dogma lor evoluţionistă, prin urmare au venit cu ideea unui alt model: teoria echilibrului punctual. Aceasta afirmă că evoluţia nu a avut loc ca rezultat al unor variaţii minore, ci mai degrabă prin modificări bruşte şi radicale.
 
 
Singurul scop al acestui model a fost acela de a oferi o explicaţie lipsurilor din dovezile fosile pe care modelul neo-darwinist nu le putea explica. Cu toate acestea, este mult prea puţin raţional să încerci să explici lipsa fosilelor din evoluţia păsărilor, afirmând că „o pasăre a ieşit dintr-o dată dintr-un ou de reptilă“, deoarece, aşa cum au admis chiar evoluţioniştii, evoluţia speciilor spre alte specii necesită transformări de mari proporţii şi avantajoase în ceea ce priveşte informaţia genetică. Totuşi nicio mutaţie, indiferent de natura ei, nu îmbunătăţeşte informaţia genetică şi nici nu adaugă ceva acestei informaţii. Mutaţiile pot doar să afecteze negativ informaţia genetică. Astfel încât, „mutaţiile majore“ imaginate de teoria echilibrului punctual vor putea cauza doar degradări sau deteriorări „majore“, adică „mari“ ale informaţiei genetice.Acest model nu era altceva decât un model pentru fantezii. Spre exemplu, paleontologul european O. H. Shindewolf, cel care a deschis calea pentru Eldredge şi Gould, susţinea că prima pasăre a apărut dintr-un ou de reptilă, ca urmare a unei „mutaţii majore“, şi aceasta ca rezultat al unui accident „foarte mare“ care a avut loc în structura genetică.14 Conform aceleiaşi teorii, unele animale de uscat s-ar fi putut transforma în balene uriaşe, trecând printr-o transformare bruscă şi vastă. Aceste afirmaţii, contrazicând toate regulile geneticii, biofizicii şi biochimiei sunt la fel de ştiinţifice precum basmele în care broaştele se transformă în prinţi! Cu toate acestea, fiind afectaţi de criza în care se aflau revendicările neo-darwiniste, unii paleontologi evoluţionişti au îmbrăţişat această teorie, care are drept trăsătură specifică faptul că este mai bizară decât însuşi neo-darwinismul.
 
Punctuated equilibrium IT.svg Metoda "încercare şi eroare"– Teoria echilibrului punctualMai mult decât atât, modelul „echilibrului punctual“ colapsează încă de la primii paşi datorită incapacităţii de a aborda problema originii vieţii, aceeaşi problemă ce respinge încă de la început şi modelul neo-darwinist. Întrucât nici măcar o singură proteină nu a putut să apară la întâmplare, dezbaterea asupra faptului că un organism format din trilioane de asemenea proteine a suferit o evoluţie „punctuală“ sau „gradată“ este lipsită de sens.
 
În ciuda tuturor acestor aspecte, modelul care este luat în considerare atunci când se discută despre „evoluţie“ este tot cel al neo-darwinismului. În capitolele care vor urma, vom examina mai întâi două mecanisme imaginare ale modelului neo-darwinist, iar apoi vom arunca o privire asupra dovezilor fosile pentru a testa acest model. După aceea, vom insista asupra problematicii originii vieţii, care invalidează atât modelul neo-darwinist, cât şi toate celelalte modele evoluţioniste cum ar fi cel al „evoluţiei în salturi“.
 
Dar, înainte de a trece la aceasta, ar fi de folos să reamintim că realitatea cu care ne vom confrunta la fiecare stadiu este aceea că scenariul evoluţionist este un basm pentru copii, o mare mistificare, care este într-o totală contradicţie cu lumea reală. Acesta este un scenariu ce a fost folosit pentru inducerea în eroare a întregii lumi, în ultimii 140 de ani. Mulţumită ultimelor descoperiri ştiinţifice, continuarea apărării acestei teorii a devenit în sfârşit imposibilă.
sursa: Harun Yahya
Source Link

Views: 2

Tabelul evoluţionist fraudulos a lui Haeckel

 

Tabelul evoluţionist fraudulos a lui Haeckel

 

tabel evolutionism

Acest tabel – schiţă este una dintre probele cele mai populare şi frecvent utilizate pentru a susţine teoria evoluţionistă – reproduse de zeci de ani, ca material didactic, în şcoli şi licee, cu toate că se ştie că este un fals de mai bine de 100 de ani.

Mulţi oameni au văzut aceste desene ale embrionilor umani alături de embrionii altor animale, prezentate ca fiind stadiile lor de dezvoltare, iar diferenţele sunt IMPERCEPTIBILE.

Dacă priviţi acest tabel al secvenţelor cu stadiile de dezvoltare a embrionilor de animale se disting 8 specii, diferite, dar al căror embrioni sunt teribili de similari.

De la stânga la dreapta aveţi: peşte, salamandră, ţestoasă, porc, vacă, iepure şi om.

S-a popularizat atât de mult acest tabel pentru a susţine teoria evoluţionistă, în care speciile au evoluat una din alta, sau mai rău, că există un strămoş comun, al tuturor fiinţelor vii.

Aşa s-a ajuns, ca toată lumea să fie pe deplin convinsă de această aberaţie, însă puţini ştiu că sunt false.

Să comparăm realitatea:

1. Tabel evoluție embrion peşte

evolutionism

2. Tabel evoluție embrion pasare  

evolutionism
3. Foto embrion cal la 5 săptămâni 

ern 3

 

 

4. Foto embrion uman 6 săptămâni  ern 4

 

 

Pentru aceste mistificări, la Jena, Universitatea unde a predat, Haeckel a fost acuzat de frauda de cinci profesori şi condamnat de instanţa universităţii.

Inşelăciunea lui a fost dezvăluită în anul 1915, într-o carte intitulată “Fraudele şi falsurile lui Haeckel,” scrisă de către J. Assmuth şi Ernest R. Hull, care a fost susţinută de 19 alţi cercetători şi autorităţi în materie de embriologie.

Rutimeyer , un bine-cunoscut om de ştiinţă german al vremii, a spus în 1868: “Haeckel susţine că aceste lucrări vin în sprijinul nespecialiştilor, dar şi în sprijinul cercetătorilor în domeniu. Nimeni nu aduce argumente în contra în ceea ce priveşte prima sa parte, însă pentru cercetători şi specialişti în domeniu , aceasta este o glumă.Ea este o fabricaţie de dovezi, însă autorul nu le-a susţinut fundamentat” – Referate, L. Rutimeyer, in Archiv fur Anthropologie, 1868.

Tot în 1868, L. Rutimeyer a scris un articol, intitulat “Referate”, care a apărut pe tema din paginile 301-302 a colecţiei Archiv fur Anthropologie (Arhivele de Antropologie) – Istoria Naturală a creaţiei (Naturliche Schopfungsgeschichte). In acest articol, Rutimeyer, profesor de zoologie şi anatomie comparată de la Universitatea din Basel, a revizuit doua dintre cărțile lui Haeckel: , şi Uber die Enstehung şi Den Stammbaum des Menschengeschlechts, ambele republicate în acelaşi an când Rutimeyer a făcut recenzia lor.
Rutimeyer a evidențiat fotografiile şi schiţele frauduloase. De exemplu, embrionul de câine şi embrionul uman, indicat pe pagina 240 a cărţii lui Haeckel, sunt complet identice.

Haeckel a susţinut că el a copiat fidel embrionul câine (în a patra săptămână) de la Bischoff.

Rutimeyer a retipărit apoi desenele originale ale embrionului câine la 4 săptămâni, precum şi originalul a embrionului uman puţin după 4 săptămâni, realizate de către Bischoff, iar originalele au fost foarte diferite de ceea ce a publicat Haeckel!

Apoi, Rutimeyer scoate în evidenţă o altă fraudă a lui Haeckel, unde într-o altă schiţă se utilizează acelaşi desen pentru a reda embrionii de câine, de găină şi de broască ţestoasă!

Articolele şi recenziile lui Rutimeyer nu au fost niciodată traduse în engleză şi nici nu au publicate în Marea Britanie sau America!

Problema fraudelor lui Haeckel a fost, în sfârşit, aducă în atenţia publicului, şi demistificată această făcătură, când Dr. Michael Richardson, un Embriolog la Şcoala de Medicina St George din Londra a alcătuit o echipă de cercetători şi au expus realele fotografii ale stadiilor de evoluţie ale embrionilor la numai puţin de 39 de specii.

In anul 1997, intervievat de The Times of London, Dr. Richardson a declarat:
“Acesta este unul dintre cele mai grave cazuri de fraudă ştiinţifică. Este şocant să descoperi că cineva care a fost considerat un mare om de ştiinţă a făcut această fraudă, în mod deliberat . Mă înfurie. … Ceea ce el [Haeckel] făcut a fost să ia un embrion uman şi să-l copie, pretinzând că salamandra şi porcul şi toate celelalte arată la fel, în acelaşi stadiu de dezvoltare. Ei bine, nu e deloc aşa! … Acestea sunt falsuri. ”
Şi ca un incredibil, dar adevărat – falsele desene ala lui Haeckel INCĂ mai apar în manualele şcolare‼

Şi acesta pentru că frauda lui Haeckel este unul dintre STALPII teoriei evoluţioniste.

 

 

sursa: rasarit.comSource Link

Views: 1