Sanatatea publica

Sanatatea publica   Naţiunile care sunt în prezent şi cele care vor urma, trebuie să exceleze în ceea ce priveşte forţa militară, iar susţinerea unei astfel de forţe necesită sănătate fizică şi rezistenţă. Musulmanii isi aleg conducătorul, care din punct de vedere moral şi ideologic să fie sănătos, straşnic si sanatos. Aceasta este ceea ce […]

0Shares

Sanatatea publica

 

Naţiunile care sunt în prezent şi cele care vor urma, trebuie să exceleze în ceea ce priveşte forţa militară, iar susţinerea unei astfel de forţe necesită sănătate fizică şi rezistenţă.

Musulmanii isi aleg conducătorul, care din punct de vedere moral şi ideologic să fie sănătos, straşnic si sanatos. Aceasta este ceea ce Sfântul Coran relatează cu privire la copiii lui Israel şi confirmarea liderului lor, Saul (Taalut).

“Allah l-a ales pe el peste voi şi la înzestrat cu prisos de învăţătură şi putere trupească! “ (Surat-al-Baqarah (2),verset 247)

Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a vorbit foarte mult despre acestă idée în mai multe întamplări sau evenimente şi îi îndemna pe credincioşi să îşi păstreze puterea lor fizică (corporală), la fel cum le-a cerut acest lucru şi în ceea ce priveşte puterea lor spirtituală.

Public Health Image Sanatatea publicaReferitor la aceasta există un hadis sahih care menţionează: “ Credinciosul puternic este mai bun decât credinciosul slab.” Şi de asemenea: “ Într-adevăr corpul tău are un drept asupra ta! “ Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a explicat principiile sănătăţii publice comunităţii sale, în special în ceea ce priveşte medicina preventivă, aceasta din urmă fiind mai deosibită dintre cele două aspecte ale medicinei.

El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “ Suntem un popor care nu mănâncă decât dacă ne este foame, iar atunci când mâncăm, nu mâncăm pe săturate.” Iar atunci când Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să caute apă potabilă, El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) căuta apa dulce. Şi El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a interzis a se urina sau defeca în apele stătătoare, a declarat carantina împotriva ciumei din ţările afectate, astfel, locuitorii nu puteau să părăsească o astfel de ţară şi nici alţii nu puteau să intre.

În cele din urmă, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a acordat o atenţie mărită sportului fizic, şi anume: tragerea cu arcul, înotul, echitaţia şi alergatul, îndemnând comunitatea sa să participe şi să-şi arate interesul pentru ele. Există chiar şi o întâmplare în acest sens, în care se relatează: “Cel care ştia să tragă cu arcul apoi a uitat, el nu face parte din comunitatea mea.”

Iar El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a interzis cu stricteţe celibatul, viaţa monahală, pedepsirea şi slăbirea organismului, în scopul de a se apropia de Allah subhanu wa ta’ala. Referitor la toate aceste chestiuni, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi-a îndemnat comunitatea a fi moderată.

Toate acestea demonstrează profunda îngrijorare a Islamului pentru sănătatea comunităţii sale, pentru eforturile intense care s-au făcut în a o proteja şi acceptarea Islamului a oricărui lucru care care este bun pentru bunăstarea si fericirea sa generală.

Source Link

Views: 2

0Shares

Echilibrul corpului și al spiritului

Echilibrul corpului și al spiritului   Echilibrul unei ființe umane este dependent de echilibrul mediului înconjurător, și armonia din corpul și sufletul său (ca microcosmos) reflectează armoniile universului ca un întreg (macrocosmos) indiferent dacă este perceput în termeni de mișcări regulate ale corpurilor cerești, sau în termeni de legi ale armoniei muzicale. Este destul de […]

0Shares

Echilibrul corpului și al spiritului

 

Echilibrul unei ființe umane este dependent de echilibrul mediului înconjurător, și armonia din corpul și sufletul său (ca microcosmos) reflectează armoniile universului ca un întreg (macrocosmos) indiferent dacă este perceput în termeni de mișcări regulate ale corpurilor cerești, sau în termeni de legi ale armoniei muzicale. Este destul de potrivit în acest caz, ca unul dintre principalii traducători ale textelor din limba arabă la mijlocul secolului XII, Hermann de Carinthia, să își încheie lucrarea sa pe cosmologie (De essentiis) cu o descriere a omului în următorii termeni:

„Dumnezeu l-a creat pe om după un model clar în miniatură, prin intermediul corurilor de muze, urmând exemplul armoniei cerești, ale cărei mișcări de conducere, prin ghidarea lor perpetuă, ar tempera tonurile acestei muzici în corpul și sufletul omului.”

Al-Majuzi descria spiritul din om (entitatea care este afectată de muzică)[1] ca un întreg. „Spiritul” este o substanță materială care este împărțită în 3 părți. Primul este „spiritul natural”: apare în ficat și facilitează procesul natural al creșterii, digestiei…etc.

Al doilea este „spiritul vital”: apare în inimă și facilitează mișcările naturale ale respirației și simțirii. Acest „spirit vital” urcă din inimă prin vena carotidă a gâtului la cap, devenind mai pur cu cât progresează și este „cernut” de un grilaj de nervi la baza creierului. Impuritățile sale sunt eliminate prin mucusul din nas. Până ajunge la creier, se transformă într-un corp extrem de subtil, dar rămânând corporal. Are diferite funcții în diferite părți ale creierului. În partea frontală adună toate senzațiile și formează imagini din ele. Apoi le trimite la partea centrală a creierului, unde aduce dovezi pentru a susține aceste imagini. Apoi, fie produce acțiuni ca rezultat al acestei aplicări de motive sau salvează aceste imagini în partea din spate a creierului ca amintiri.

Echilibrul corpului și al spiritului

abstract view with inverted colors of the colorful holi celebration with powder splash 512006708 59ed0c8903f4020011dc94b2 Echilibrul corpului și al spirituluiAl-Majusi merge mai departe spunând că acolo este o mică deschizătură în peretele despărțitor dintre partea centrală și cea din spate a creierului, care este acoperită de un obiect ca un vierme. Când cineva dorește să își amintească ceva, își coboară capul pentru ca această acoperitoare să se deschidă și să lase memoria înăuntru. La acest punct Al-Majusi întreabă dacă spiritul din creier este sufletul, așa cum mulți spun.

Dacă este așa (cum este el înclinat să creadă), atunci din moment ce spiritul este corporal și sufletul este corporal. Sufletul și corpul formează ceva continuu, iar sufletul/spiritul este la cel mai rafinat final. Această opinie referitoare la suflet a cauzat multe probleme când medicina arabă a fost introdusă în Occidentul creștin. Creștinii credeau că sufletul era o entitate separată de corp: putea să supraviețuiască fără trup și era capabil de a simți pedeapsa sau răsplata.

Multe texte au fost scrise din secolul XII într-o încercare de reconciliere a acestor două poziții, și în final, cel puțin în opinia cea mai populară, ideea de o entitate separată a unui suflet etern a prevalat.

 

[1] Constantine the African and ‘Ali ibn al-‘Abbas al-Magusi: The Pantegni and Related Texts, editori C. Burnett și D. Jacquart, Leiden, 1994, pp. 99-120.

Source Link

Views: 4

0Shares