Compasiunea – călăuzire și comunicare

 

 

”Eu şi voi suntem precum acela care aprinde un foc în care încep să cadă insecte şi molii, însă el se străduieşte să le salveze. Eu vă ţin departe de foc, dar voi îmi scăpaţi printre degete.” (Bukhari, Riqaq, 26; Muslim, Fadail, 17-19)

Rezolvarea oricărei probleme personale sau sociale este imposibilă fără capacitatea de a ierta greşelile oamenilor şi a le arăta adevărul prin compasiune. Acesta este motivul pentru care Profetul a devenit un exemplu în iertarea greşelilor adepţilor săi. Aceste exemple date de Profetul Mohamed, pacea şi binecuvântarea fie asupra lui, au deschis o poartă către călăuzire în Islam. Exemplul demonstrează că dacă se alege această cale, ea ar putea fi modalitatea de abordare a multor persoane. Părerile contrare vor induce oamenii pe căi complet greşite.

compassion1Dacă puteţi aborda însă oamenii din ziua de azi cu o inimă plină de îndurare, le veţi putea asculta problemele cu un suflet ce cunoaşte emoţia. Un individ care trăieşte o viaţă plină de păcate sau care se luptă în valurile suferinţei, nu poate fi fericit; nimeni nu-şi doreşte să rămână în acest stadiu cu bună ştiinţă, înafară de aceia a căror conştiinţă s-a adâncit în întunecime sau a căror suflet este într-o stare de decădere totală. Există motive pentru care asta se întâmplă; individul s-ar putea afla în această situaţie din cauza unei greşeli şi ar putea fi în căutarea unei căi de evadare din ea. Compasiunea pe care o oferi unui astfel de individ şi cuvintele de alinare ar putea fi calea sa de scăpare.

O persoană abordată cu îndurare, grijă şi moderaţie va oferi un răspuns mai blând şi calm, chiar dacă nu este de acord cu ceea ce i se spune. Au existat multe persoane, sute, poate mii, care şi-au deschis sufletele când nu se aştepta nimeni. Dacă încerci să îi ajuţi pe ceilalţi, din îndurare şi înţelegere, ei pot simţi lumina credinţei. Pe lângă asta, ei îţi vor fi etern recunoscători în sufletele lor pentru ajutorul acordat, iar tu vei fi desigur răsplătit în Viaţa de Apoi pentru fiecare faptă bună pe care ei o săvârşesc.

Putem dezvolta acest subiect prin câteva exemple. Imaginează-ţi că o persoană pe care nu o placi este prinsă într-un incendiu cu soţia şi copiii săi, sau că supravieţuitorii unui vas care se scufundă încearcă din răsputeri să ajungă într-un loc sigur, sperând să fie salvaţi de tine, un simplu străin. Fără a sta pe gânduri, faci ce orice altă persoană, cu simţul omeniei, ar face; ai face orice lucru îţi stă în putere să îi salvezi, chiar dacă ceilalţi încearcă să te împiedice. Conştiinţa te împinge să faci asta, iar vocea ei este mai eficientă decât ceea ce ţi-ar spune ceilalţi.

În aceste vremuri în care omenirea este împinsă în dezastre materiale şi spirituale care îşi pun amprentele pe vieţile noastre, trebuie să examinăm situaţia şi condiţiile din toate unghiurile şi apoi să oferim sfaturi sau să intervenim; nu ar fi corect ca o persoană înţeleaptă, una ce reprezintă Islamul, să apeleze la violenţe, abuzuri sau forţă. Astfel de persoane trebuie să se ţină departe de minciuni şi interese politice în orice circumstanţă. Credincioşii există doar pentru a-i ajuta pe ceilalţi prin iubire, afecţiune şi îndurare de dragul lui Allah; de asta este nevoie şi asta se aşteaptă de la cei ce vor să fie călăuziţi. Profetul Mohamed, pacea şi binecuvântarea fie asupra lui, este cel mai bun călăuzitor şi cel mai bun exemplu pentru noi, demn de urmat; imaginaţi-vă câte a îndurat el pentru a salva credinţa celorlalţi. Printre astea se numără şi abuzurile venite din partea oamenilor care aruncau cu pietre sau obiecte în el, sau care încercau să îl stranguleze în timp ce îşi săvârşea rugăciunile.

Comunitatea Taif îl atacase, lovindu-l cu pietre; plin de sânge, el şi-a căutat refugiu sub un copac, într-o livadă. Îngerul munţilor i s-a înfăţişat şi i-a spus Profetului că erau pregătiţi să doboare munţii peste naţiunea neascultătoare dacă dorea; Profetul însă nu le dorea răul acelor oameni şi datorită compasiunii sale nemărginite i-a spus îngerului că spera ca Allah să trimită oameni din acea naţiune care să Îl venereze.

O altă dovadă de compasiune sinceră a Profetului a fost atunci când i s-a spart dintele şi o bucată de metal din cască i s-a înfipt în obraz în timpul unei lupte; cu sângele curgându-i pe chip, Profetul şi-a apropiat mâinile şi a strigat către Creator: „O Domnul meu, călăuzeşte poporul ăsta, căci nu are ştiinţă,” împiedicând abaterea vreunui dezastru asupra lor. Nu este nimic de câştigat de pe urma resentimentelor sau faptelor aspre. Datoria noastră este aceea de a sluji omenirea pentru a dobândi valorile umane universale; forţa nu trebuie adoptată dacă nu este necesar şi nici nu ar trebui să fie folosită în călăuzirea altora.

 

 

sursa: publicatia ZamanSource Link

Views: 3

O abordare comparativă a Islamului și democrației 2

F. Gulen

 

Islamul democratiaAșa cum Islamul consideră responsabili indivizii și societățile pentru propria lor soartă, așa și oamenii trebuie să fie responsabili de a se conduce pe ei înșiși. Coranul se adresează societății cu fraze precum: “O, oameni!” sau “O, credincioși!”. Îndatoririle încredințate sistemelor moderne democratice sunt acelea că Islamul se referă la societate și le clasifică, în ordinea importanței acordate, ca “absolut necesare, relativ necesare și lăudabile de a fi îndeplinite.” Textul sacru include următoarea frază: “Stabiliți toți, pacea”(2:208); “Dați milostenie nevoiașilor din bunătățile pe care le-ați agonisit și din roadele pe care, pentru voi le-am făcut să iasă din pământ.” (2:267); “chemați patru martori dintre voi împotriva acelora dintre femeile voastre care au săvârșit o faptă nerușinată. “(4:15); ” Dumnezeu vă poruncește să înapoiați ceea ce vi s-a dat în păstrare și să judecați după dreptate când judecați între oameni. ” (4:58) ; “fiți întotdeauna drepți mărturisind drept înaintea lui Dumnezeu, chiar și asupra voastră, a părinților sau rudelor voastre” (4:135); ” dacă dușmanii voștri se apleacă spre pace, apleacă-te și tu” (8:61); “dacă un desfrănat vă aduce o veste, limpeziți-o ca să nu loviți un popor din neștiință” (49:6); “dacă două tabere de credincioși s-au ridicat una împotriva celeilalte, împacă-le” (49:9). Să rezum, Coranul se adresează întregii comunități și îi atribuie aproape toate îndatoririle încredințate sistemelor moderne democratice.

Oamenii colaborează unii cu alții împărțindu-și aceste îndatoriri și stabilind bazele necesare pentru a le îndeplini. Islamul recomandă un guvernământ bazat pe un contract social. Oamenii aleg administratorii și stabilesc un consiliu pentru a dezbate chestiunile comune. De asemenea, societatea, ca întreg, participă la revizuirea administrației. În special pe durata în care au condus primii patru califi (632-661), principiile fundamentale de guvernare menționate mai sus-inclusiv alegerea liberă-erau îndeaproape observate. Sistemul politic s-a transformat în sultanat după moartea lui Ali, al patrulea calif, din cauza conflictelor interne și a condițiilor globale din acele timpuri. Spre deosebire de califat, puterea în sultanat era moștenită de către familia sultanului. Oricum, chiar dacă nu se mai stabileau alegeri libere, societățile își conservau alte principii, care sunt părți centrale astăzi în democrația liberală.

Islamul este o religie inclusivă. Ea se bazează pe credința într-un singur Dumnezeu, ca Creator, Susținător și Administrator al Universului. Islamul este religia întregului Univers. Asta înseamnă că întregul Univers se supune regulilor lui Dumnezeu, deci putem spune că totul aparține religiei islamice. Chiar și o persoană care refuză să creadă în Dumnezeu sau care crede într-o altă religie are potențialul de a fi musulmană, atâta timp cât există fizic. Întreaga sa viață, începând cu formarea sa în embrion și pănâ la dizolvarea corpului de după moarte, orice părticică din mușchii săi, și din corp, urmează cursul prescris de către Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Așadar, în Islam, Dumnezeu, natura și umanitatea au legătură unele cu celelalte. Dumnezeu este Cel ce se face cunoscut umanității prin natură și chiar prin umanitate însăși; natura și umanitatea sunt două cărți (de creație) prin care se face cunoscut fiecare cuvânt al lui Dumnezeu. Acest lucru face ca umanitatea să privească totul ca aparținând lui Dumnezeu, căruia totul îi aparține, și să nu privească lucrurile din Univers ca fiind ciudate. Simpatia, iubirea și serviciul Său se adresează tuturor oamenilor din Univers, indiferent de rasă, culoare sau apartenență etnică. Profetul a rezumat toate acestea la un singur îndemn: “O, slujnici ai lui Dumnezeu, fiți precum frații și surorile!”

O chestiune distinctă, dar importantă în Islam este acea că Islamul admite toate religiile anterioare lui. Acceptă de asemenea și toți profeții și cărțile trimise omenirii în diferite ere ale istoriei. Nu numai că Islamul acceptă toate acestea, dar consideră credința în ele ca un principiu esențial de a fi musulman. Astfel Islamul recunoaște armonia fundamentală a tuturor religiilor. Musulmanul este în același timp discipolul lui Avraam, Moise, David, Iisus și a tuturor celorlalți profeți evrei. Această credință explică de ce atât creștinii cât și evreii s-au bucurat de drepturile lor religioase atunci cât au fost sub stăpânire islamică de-a lungul istoriei.

Sistemul social islamic caută să formeze o societate virtuoasă și astfel să câștige acordul lui Dumnezeu. Acest sistem recunoaște dreptul, și nu forța, ca baza vieții sociale. Relațiile trebuie să se bazeze pe credință, iubire, respect reciproc, ajutor și înțelegere, în loc de conflict și îndeplinire a intereselor personale. Educația socială încurajează oamenii să urmeze idealuri înalte și să caute perfecțiunea, nu numai să alerge pentru îndeplinirea propriilor dorințe. Dreptatea presupune armonie, virtuțile aduc susținerea și solidaritatea reciprocă, iar credința asigură înfrățirea. Încurajarea sufletului să atingă perfecțiunea aduce fericire în cele două lumi.

Democrația s-a dezvoltat de-a lungul timpului. Așa cum a trecut prin diferite stadii în trecut, așa va continua să se dezvolte și să se îmbunătățească în viitor. În aceste stadii, ea va fi conturată din ce în ce mai mult într-un sistem uman, drept; unul bazat pe dreptate și realitate. Dacă ființele umane ar fi privite ca un întreg, fără a desconsidera dimensiunea spirituală a existenței lor și a nevoilor lor spirituale, fără a uita că viața umană nu este limitată la această viață muritoare și că toți oamenii au o dorință nebună de eternitate, democrația ar atinge culmea perfecțiunii și ar aduce mult mai multă fericire umanității. Principiile islamice legate de egalitate, toleranță și dreptate pot ajuta la îndeplinirea acestui lucru.

 

Note de final

Acest articol a apărut prima oară în Recenzia SAIS, 21:2 (vară-toamnă 2001) : 133-38.

  1. Abu Shuja’ Shirawayh ibn Shahrdar al-Daylami, Al-Firdaws bi-Ma’thur al-Khitab (Grădina Raiului alcătuită din selecții ale Profetului) (Beirut: Dar al-Kutub al-’Ilmiya, 1986), 4:300.
  2. Pentru a doua parte a hadis-ului vezi secțiunile “Nikah” (contractul de căsătorie) în Abu ‘Abdullah Muhammad ibn Isma’il al-Bukhari, ed., al-Jami’ al-Sahih (O colecție a Tradițiilor Autentice ale Profetului) (Istanbul al-Maktabat al-Islamiya, n.d.), cap.45; “Birr wa Sila” (Bunătatea și Vizitarea Rudelor) în Imam Abu Husayn Muslim ibn Hajjaj, ed. al-Jami’ al-Sahih, op. cit., cap.23;  și pentru prima parte vezi “Tafsir” (Comentarii Coranice) și “Manaqib” (Virtuțile Profetului și ale Companionilor Săi) în Abu ‘Isa Muhammad ibn ‘Isa al-Tirmidhi, al-Jami’ al-Sahih (Beirut: Dar al Ihya al-Turath al-‘Arabi, n.d.), capitolele 49 și 74. Textul original în limba arabă nu include cuvântul “surori” în poruncă. Oricum, forma masculină folosită se referă atât la femei cât și la bărbați. Echivalentul său ar fi “omenire”, care se referă atât la bărbați, cât și la femei. Spunând: “O, slujitori ai lui Dumnezeu,” Profetul se referă și la femei, deoarece și ele dar și bărbații sunt slujitori egali în fața lui Dumnezeu.
  3. Vezi Karl R. Popper, Sărăcia Istorismului, tradusă de Sabri Orman (Istanbul: Insan Yayinlari, 1985).

‘Ala al-Din ‘Ali al-Muttaqi al-Hindi, Kanz al-’Ummal fi Sunan al-Aqwal wa al-Af’al (O comoară a Muncitorilor de Dragul Faptelor și Spuselor Profetului) (Beirut: Mu’assasat al-Risala, 1985), 6:89.

Source Link

Views: 2

Dharma: Conceptul esențial al vieții armonioase și echilibrate

 

Introducere

Cuvântul „Dharma” poate părea la prima vedere exotic sau mistic, dar în realitate, el exprimă o idee universală, esențială pentru o viață trăită în armonie și echilibru. Dharma, un concept profund înrădăcinat în tradițiile religioase și filosofice ale Indiei, precum hinduismul, budismul și jainismul, se referă la principiile fundamentale ale ordinii universale și la modul corect de a trăi. Cu o influență vastă în culturile din Asia și un mesaj atemporal, Dharma oferă o viziune asupra vieții care inspiră reflecție și schimbare.

În acest articol, vom explora ce înseamnă Dharma, cum este definită în diferite tradiții, cum poate fi integrată în viața noastră modernă și de ce acest concept poate aduce o transformare autentică pentru oricine.

Ce este Dharma?

Dharma este un cuvânt sanscrit care poate fi tradus simplu ca „dreptate”, „lege” sau „moralitate”. Însă, în esență, Dharma este mult mai profund decât orice traducere literală. În cadrul tradițiilor din care provine, Dharma se referă la principiul universal al echilibrului și al ordinii, reprezentând modul corect de a trăi și a acționa. Dharma înseamnă să-ți urmezi natura, să trăiești în armonie cu valorile morale și să îți asumi responsabilitatea pentru rolul tău în lume.

În hinduism, Dharma este văzută ca o datorie divină, un set de principii și reguli ce guvernează comportamentul uman în societate și relațiile interumane. În budism, Dharma capătă o semnificație similară, dar se concentrează mai mult pe „învățăturile lui Buddha” – o cale de eliberare de suferință și de atingere a iluminării.

Dharma în diferite tradiții spirituale

1. Hinduism

În hinduism, Dharma este una dintre cele patru scopuri esențiale ale vieții, alături de Artha (prosperitate), Kama (plăcere) și Moksha (eliberare spirituală). Dharma este văzută ca un cod moral și un ghid pentru a trăi în mod virtuos. Aceasta variază în funcție de individ și de rolul său în societate: în funcție de vârstă, caste și circumstanțe, Dharma unei persoane se poate schimba, dar scopul final rămâne același – menținerea armoniei și împlinirea vieții.

2. Budism

În budism, Dharma are o semnificație ușor diferită și este deseori asociată cu învățăturile lui Buddha. Buddha a oferit o cale practică și psihologică pentru a scăpa de suferință, iar Dharma reprezintă aici regulile și învățăturile pentru atingerea iluminării. Cele Patru Adevăruri Nobile și Calea Optuple sunt pilonii acestei Dharmi, oferind un ghid detaliat pentru o viață de eliberare spirituală și înțelegere profundă.

3. Jainism

Jainismul, o altă tradiție spirituală antică din India, interpretează Dharma ca fiind nonviolența absolută și respectul profund față de toate formele de viață. Astfel, Dharma în jainism este centrată pe compasiune și altruism, subliniind că fiecare acțiune ar trebui să fie realizată cu atenție și grijă pentru a nu cauza suferință niciunei ființe vii.

Dharma în viața modernă

Deși Dharma a apărut în contextul unei alte culturi și perioade, valorile pe care le promovează sunt universale și extrem de relevante în lumea noastră modernă. Iată câteva moduri prin care putem integra conceptul de Dharma în viața cotidiană:

1. Responsabilitate personală

Să trăiești conform Dharmăi înseamnă să-ți asumi responsabilitatea pentru acțiunile tale și pentru efectul acestora asupra celor din jur. Într-o lume tot mai interconectată, fiecare alegere – fie că este vorba de mediu, familie, carieră – poate contribui la un impact mai larg. A fi conștient de această responsabilitate este o formă de respect față de comunitate și mediu.

2. Armonia în relațiile interumane

Dharma promovează armonia în toate tipurile de relații, fie personale, fie profesionale. Aceasta implică respect, empatie și compasiune față de cei din jur, contribuind la construirea unui mediu de încredere și susținere reciprocă.

3. Autoreflecție și scop personal

Conceptele de Dharma ne îndeamnă să ne analizăm profund viața și scopurile. Ce ne motivează cu adevărat? Care este scopul nostru și cum putem contribui la binele general? În loc să ne limităm la satisfacerea dorințelor temporare, o viziune Dharmică ne ajută să găsim sensuri mai durabile.

Beneficiile integrării Dharmăi în viața noastră

Adaptarea Dharmăi în viața de zi cu zi ne poate ajuta să găsim un sens mai profund și să dezvoltăm o atitudine mai echilibrată față de provocările moderne. Printre beneficiile majore ale acestui concept se numără:

  • Claritate mentală și liniște interioară – Când trăim în acord cu valorile noastre și cu scopul nostru, ne simțim mai împăcați și mai eliberați de agitația și stresul cotidian.
  • Îmbunătățirea relațiilor – Înțelegând principiile Dharmăi, devenim mai conștienți de importanța respectului și armoniei în relațiile interpersonale, dezvoltând o conexiune mai autentică cu cei din jur.
  • Reziliență emoțională – Dharma ne ajută să ne acceptăm viața cu toate suișurile și coborâșurile sale, oferindu-ne o înțelegere mai profundă a schimbării și a impermanenței. În felul acesta, devenim mai rezistenți în fața provocărilor.

Concluzie

Dharma este mai mult decât un concept filosofic sau religios; este o invitație către o viață trăită cu sens, responsabilitate și compasiune. Într-o lume în care adesea suntem ghidați de agitație și dorința de a avea mereu „mai mult”, Dharma ne învață să ne întoarcem către esența vieții – să găsim echilibrul și armonia în tot ce facem.

Integrând Dharma în viața noastră, ne putem apropia de adevărata noastră natură, ne putem conecta mai profund cu cei din jur și ne putem descoperi scopul autentic. Fie că alegem să o vedem ca pe un cod moral, ca pe un ghid spiritual sau pur și simplu ca pe o sursă de inspirație, Dharma ne poate deschide calea către o viață mai bună, mai liniștită și mai plină de înțeles.

Sperăm ca acest articol să ofere o privire clară și profundă asupra conceptului de Dharma, inspirându-vă să explorați mai departe acest drum al autocunoașterii și al armoniei.

 

Views: 10