Category: Respingerea Darvinismului

Evoluționism – partea 1

Definirea unor termeni fundamentali

Înainte de a discuta despre teoria evoluţiei speciilor să definim câteva din noţiunile cu care ne vom întâlni în continuare. Specia este o comunitate de vieţuitoare care se pot încrucişa între ele şi care sunt izolate reproductiv de alte comunităţi similare. Indivizii care alcătuiesc o specie se pot încrucişa sexuat nelimitat între ei, în timp ce indivizii aparţinând unor specii diferite nu se pot încrucişa sexuat sau, în rarele cazuri în care se încrucişează, hibrizii sunt sterili (cum este de exemplu catârul, care este un hibrid între cal şi măgar). Speciile se diferenţiază între ele prin anumite caracteristici anatomo-morfologice, fiziologice, comportamentale şi biochimice, precum şi prin particularităţi ecologice.

Rasele sau subspeciile sunt subdiviziuni ale speciilor şi grupează indivizi din aceeaşi specie care au anumite caractere distincte, rezultate ale selecţiei naturale sau ale selecţiei artificiale (efectuate de om). Indivizii din aceeaşi specie dar din rase diferite se pot încrucişa sexuat între ei, iar descendenţii sunt fertili. Populaţiile sunt subdiviziuni ale raselor, care grupează indivizi înrudiţi care au un fond comun de gene (genofond).
Pe baza unor asemănări anatomo-morfologice şi fiziologice, speciile au fost grupate în categorii taxonomice mai mari (genuri, familii etc.). Aceste împărţiri sunt convenţionale.

Aşa cum am văzut, indivizii aparţinând aceleiaşi specii dar de rase sau populaţii diferite se pot încrucişa sexuat între ei, dând naştere la urmaşi fertili. Prin astfel de încrucişări sau prin mutaţii genetice este posibil ca, pornind de la populaţii şi rase existente, să apară populaţii şi rase noi de plante şi animale. Vedem, deci, că la nivelul raselor şi al populaţiilor are loc un proces evolutiv, numit microevoluţie. Unii biologi s-au gândit că, prin extensie, un fenomen evolutiv similar ar putea avea loc şi la nivelul speciilor. Acest fenomen ipotetic a fost numit macroevoluţie şi, cu ajutorul lui, s-a încercat să se explice originea speciilor de plante şi animale. Primul care a reuşit să formuleze o teorie cât de cât închegată privind evoluţia speciilor a fost Ch. Darwin, ideile sale fiind ulterior continuate şi dezvoltate de alţi cercetători. Această teorie a fost numită teoria evoluţiei speciilor sau, mai scurt, evoluţionism.

Evoluţionismul vine în contradicţie cu creaţionismul, care afirmă că speciile de plante şi animale au fost create de Dumnezeu. În cele ce urmează, vom analiza mai pe larg aceste teorii.

Views: 1

Adnan O.

Foarte mulţi omeni cred că teoria evoluionistă a fost enunţată pe baza experimentelor şi dovezilor ştiinţifice, pentru prima dată de Charles Darwin. Dar aşa cum tatăl acestei ideologii nu este Darwin, tot astfel nici sursele acestei teorii nu sunt ştiinţifice. Teoria evoluţionistă reprezintă de fapt filosofia materialistă cunoscută ca fiind o dogmă antică, aplicabila naturii. Actualmente, în ciuda nulităţii argumentelor ştiinţifice care sprinjină teoria evoluţionistă , ea este apărată orbeşte de dragul filosofiei materialiste.

Acest fanatism a adus cu sine multe necazuri omenirii. Pentru că o data cu apariția darwinismului şi a materialismului s-a schimbat răspunsul întrebarii “ce este omul?”. Dacă inainte oamenii credeau că “omul este creat de Allah, şi că omul trebuie să aibe un comportament frumos conform cerintelor Creatorului nostru”, acum s-a născocit un alt răspuns care spune că ” omul este un animal care a luat naştere în urma unor întâmplări, care a rezistat luptei pentru supravieţuie”. Preţul acestei devieri e foarte mare. Naţionalismul, fanatismul, comunismul, precum şi alte ideologii barbare şi-au găsit argumente în acestă teorie de viată.

Minciuna darwinismului : “Viaţa este o luptă”

          Atunci când şi-a conturat ideea “Evoluţia vieţuitoarelor este legată de lupta pentru supravieţuitore”, Darwin a pornit de la o bază ipotetică. Conform lui, această luptă este câştigată de cei puternici cu mare capacitate de adaptare, iar cei slabi sunt sortiţi pieirii, pierzând lupta pentru supravieţuire.”

      Conform lui Darwin, în natură are loc permanent o luptă pentru supravieţuire. Întotdeauna cel puternic îl va înfrânge pe cel slab, iar evoluţia este rezultatul acestui proces. Subtitlul folosit în lucrarea cu numele On the Origin of Species by Means of Natural Selection, Or the Preservation of Favoured Races in the Struggle for Life (Originea speciilor prin selecţie naturală sau păstrarea raselor favorizate în lupta pentru existenţă)  apărută în anul 1859, sugerează aceeaşi idee despre evoluţie.

Chiar mai mult decât atât, Darwin susţine că lupta pentru supravieţuitore e valabilă chiar şi între rasele umane. Conform susţinerii lui deviate “rasele favorizate” sunt private de aceasta luptă şi că rasele umane din Asia şi Africa au pierdut acest război al existenţei. Darwin a mers mai departe decât atât şi a afirmat că în viitorul apropiat aceştia vor pierde războiul supravieţuirii şi vor dispărea ca rasă: “Într-un viitor apropiat care poate nu va dura nici măcar câteva sute de ani, omul modern va lua locul omului sălbatic. Iar pe partea cealaltă, oamenii maimuţă… vor fi fără îndoială eliminaţi. Astfel distanţa dintre om şi cea mai apropiată rudă a lui va fi şi mai mare. Aceata este motivul supravieţuirii de-a lungul timpului a societăţii moderne ale Europei şi a maimuţelor baboon (babun), care sunt mai involuate decât oamenii negrii, populaţia Australiei şi gorilelor.”

Antropologul indian contemporan Lalita Prasad Vidyarthi (1931-1985) explica modul cum teoria lui Darwin a impus rasismul in stiintele sociale: “Teoria lui Darwin, a supravietuirii celui mai bun, a fost calduros primita de catre sociologii vremii, iar ei credeau ca omenirea a atins nivele evolutive diferite culminand cu civilizatia omului alb. In a doua jumatate a secolului 19, rasismul era acceptat ca realitate de catre majoritatea oamenilor de stiinta.”

sursa: AMRSource Link

Views: 1