Al-Biruni – enciclopedistul arab genial
Muhammed Al Biruni s-a născut la Kath, Khwarazm (astăzi Kara-Kalpakskaya, Uzbekistan) la data de 15 septembrie 973 si a decedat în Ghazna (acum Ghazni, Afganistan) pe 13 decembrie 1048. El a fost un enciclopedist arab.
Al-Biruni s-a născut în regiunea Khwarazm din Uzebekistanul actual, în apropierea orașului Horezmi care era un puternic centru comercial și cultural arab, în acea epocă de aur a islamului. Astăzi, localitatea natală îi poartă numele.
Înclinarea lui către studiu s-a manifestat încă din copilărie. Mai întâi a urmat școlile musulmane din Horezmi. A fost elev al lui Abu Nasr Mansur și a fost coleg cu Avicenna (Ibn Sina) cu care a purtat un intens schimb de idei.
Din cauza conflictelor dintre teologi, Al-Biruni se vede nevoit să întrerupă studiile superioare, fiind nevoit să plece în Persia, stabilindu-se în diverse orașe.
Împreună cu dascălul său, a lucrat la Academia din Kiad (care era capitala Horezmului medieval), înființată de șahul Al-Mamun II, iar după ce sultanul Mahud a cucerit Horezmul (1017), a fost nevoit să se mute la Ghazni (pe atunci în India), unde a studiat limba sanscrită, filozofia și literatura hindusă, despre care a scris o cronică în 1031.
Al-Biruni a contribuit cu numeroase lucrări în matematică, filozofie, geodezie, astronomie, medicină, fizică, lingvistică, istorie, fiind un reprezentant strălucit al culturii arabe.
El a acordat o atenție deosebită numărului π și era convins, deși nu putea demonstra, că nu se putea rezolva cuadratura cercului, susținând că raportul dintre lungimea cercului și diametrul lui este un număr irațional.
Al-Biruni a tradus și a comentat operele matematicienilor greci, în “Islah al Majist” (cca. 1030).
Concepțiile sale filozofice erau idealiste, dar teza formulata de el era una materialistă. Al Biruni căuta întotdeauna o explicație științifică, realistă a fenomenelor. Concepția socială a sa este progresistă, deoarece a condamnat nedreptățile comise de emirii absolutiști.
Al Biruni poate fi considerat un precursor al savanților din epoca Renașterii. El a scris peste 100 de lucrări de matematică, știință și călătorii:
1031: Despre India, care conține date istorice despre descoperirile științifice ale indienilor în matematică și astronomie;
1030: Al-Kanun al-Mas’udi fi-al- hai’a vanudjum o lucrare foarte importantă pentru istoria trigonometriei, unde sunt adunate diferite demonstrații ale teoremelor (printre care demonstrația pentru teorema sinusurilor), construcții ingenioase (nonagonul, octodecagonul), ideea considerării cercului trigonometric cu rază unitară – ceea ce în Europa se întâlnește prima oară la matematicianul Thomas Bredwardine (Bradwardinus) (cca. 1290-1349), reguli pentru interpolarea liniară și pătratică, intrând în utilitate generală datorită matematicianului și fizicianului elvețian Leonhard Euler (1784).1036: Cartea despre coarde, în care sunt adunate diferite demonstrații ale teoremelor fundamentale din geometrie și trigonometrie;
Fi rașikat al-Hind, tratat de algebră, unde prezintă regula de trei simplă, directă și inversă, regula celor 5, 7 și a mai multor mărimi (în număr impar), teoria rapoartelor, extragerea rădăcinii pătratice și cubice, rezolvări de ecuații;
1030: Canon al-Masudi seu Tractatus geografico-astronomicus;
Monumentele generațiilor trecute, un tratat de filozofie în care a dezvoltat teoria lui Aristarh relativ la sistemul lumii.
Lucrările lui Al Biruni au fost traduse în aproape toate limbile europene. Despre el a scris istoricul german H. Suter în 1910.
Views: 3
