Miracole stiintifice in Sfantul Coran – 3

Miracole stiintifice in Sfantul Coran – 3

 
10. Domnul a caracterizat cerul prin „cel cu drumuri”, „Pe cerul cel bine întocmit” (Adh-Dhariyat: 7) şi ştiinţa a descoperit, în secolul al XX-lea, că în stratul atmosferic şi în Univers se află drumuri şi traiectorii prin care s-a ieşit în spaţiul extraterestru şi s-a revenit pe pământ.
 
11. Coranul a stabilit numărul straturilor cerului de deasupra noastră la şapte straturi:
 
„Şi am durat deasupra voastră şapte ceruri unul peste altul” (Al-Mulk: 3);
 
„Oare nu aţi văzut voi cum acreat Allah şapte ceruri, unul peste altul?” (Nuh: 15);
 
„Deasupra voastră am făcut Noi şaptestraturi. Şi Noi nu suntem cu nebăgare de seamă faţă de creaturi” (Al-Mu’minun: 17).
 
Omul a descoperit, în secolul al XX-lea, că în stratul atmosferei terestre de deasupra noastră se află şapte straturi bine conturate şi cu drumuri. Există şapte ceruri înalte, aşa cum a spus Allah Preaînaltul: „Ta, Ha./ Noi nu ţi-am pogorât Coranul pentru ca tu să fii nefericit,/ Ci ca o chemare pentru acela care se teme [de Allah],/ [Şi ca] o revelaţie de la Acela care a creat pământul şi cerurile cele înalte” (Ta-Ha: 1-4). Ştiinţa nu ştie nimic despre ele până în momentul de faţă şi s-ar putea să nu afle nimic despre ele nici în viitor, căci ele sunt probabil situate în afara limitelor Universului – dar Allah ştie cel mai bine!
 
coran12. Ştiinţa nu a făcut distincţie între vânturi şi nori decât în secolul al XVII-lea, datorită învăţatului Decartes. In Coranul cel Sfânt, există zeci de versete, alături de numeroasele tradiţii, care fac distincţie clară între ele:
 
„Allah este Cel care trimite vânturile şi ele ridică nori, iar El îi risipeşte pe cer, aşa după cum voieşte, şi îi face pe ei bucăţi” (Ar-Rum: 48);
 
Miracole stiintifice in Coran„Pe cele care risipesc, împrăştiind,/ Şi pe cele care poartă povară” (Adh-Dhariyat: 1-2).
 
13. Rolul vânturilor de fecundare a norilor, acţiunea lor asupra condensării picăturilor minuscule din care sunt alcătuiţi norii, pogorârea ploii din ei şi cauzele producerii fulgerului nu au fost cunoscute decât în secolele al XIX-lea şi al XX-lea, datorită cercetătorilor Coulier, Atiken şi Wegener. In următoarele cuvinte ale lui Allah Preaînaltul se face o referire clară la rolul vânturilor: „Şi Noi trimitem vânturile care fecundează şi trimitem apă din cer pe care v-o dăm de băut, însă voi nu o puteţi strânge” (Al-Hijr: 22).
 
14. Până la mijlocul secolului al XIX-lea, cercetătorii în domeniul apei au considerat că apa din pânza freatică provine din mare, în vreme ce apa din pânza freatică provine din cer, aşa după cum a grăit Allah Preaînaltul: „Şi Noi am pogorât apă din cer cu măsură. Apoi, Noi am făcut-o să stea în pământ” (Al-Mu’minun: 18).
 
Soucre Link

Views: 1

Miracole stiintifice in Coran – 2

Miracole stiintifice in Coran – 2

6. Indepărtarea continentelor şi expansiunea oceanelor sunt rezultatul pământului crăpat şi ele sunt două axiome ştiinţifice în geologie şi formarea continentelor şi a oceanelor, însă Coranul cel Sfânt se referă, de asemenea, la expansiunea şi întinderea pământului: „El este Cel care a întins pământul şi a aşezat pe el munţi şi râuri” (Ar-Ra’d: 3);
 
„Iar pământul l-am întins Noi şi am aruncat pe el munţi neclintiţi” (Al-Hijr: 19); „
 
Şi pe pământ şi pe ceea ce l-a făcut întins” (Aş-Sams: 6);
 
„Şi pământul, după aceea, l-a întins” (An-Nazi’at: 30).
 
coran7. Ştiinţa nu a descoperit rolul pe care-l joacă munţii în asigurarea echilibrului pământului, împiedicându-l să se balanseze sau să se încline, în ciuda rotirii sale în jurul propriei axe şi în jurul soarelui, decât în secolul al XIX-lea, datorită savanţilor Eurie, Duton şi alţii, însă în Coranul cel Sfânt întâlnim câteva versete care se referă clar la rolul munţilor în asigurarea echilibrului pământului, între care:
 
„Şi munţii ca ţăruşi?” (An-Naba’: 7);
 
„Şi a aşezat pe el munţi şi râuri” (Ar-Ra’d:3);
 
„El a aşezat pe pământ munţi statornici” (Al-Nahl: 15);
 
„Noi am făcut pe pământ munţi neclintiţi” (Al-Anbiya’: 31);
 
„Şi nu am făcut pe el munţi trainici, semeţi?” (Al-Mursalat: 27);
 
„Am aruncat pe el munţi neclintiţi” (Qaf: 7).
 
8. Toţi munţii – vulcanici, calcaroşi sau combinaţi,- s-au format sub apă, datorită alunecării componentelor lor, fie de sus în mare, fie din interiorul pământului. Cuvântul „arunca” se repetă în următoarele versete:
 
„El a aruncat pe pământ munţi statornici, ca să nu se clatine cu voi, râuri şi drumuri” (An-Nahl: 15);
 
„A aruncat [înfigând] în pământ munţi trainici, pentru ca el să nu se clatine cu voi şi a risipit pe el tot felul de vietăţi” (Luqman: 10);
 
„Iar pământul l-am întins Noi şi am aruncat pe el munţi neclintiţi şi am lăsat să crească pe el de toate, cu măsură cumpănită” (Al-Hijr: 19);
 
„Iar pământul l-am întins Noi şi am aruncat pe el munţi neclintiţi şi am făcut să crească pe el din fiecare soi minunat” (Qaf: 7).
 
9. Domnul a caracterizat cerul numindu-l „cu revenirea”, „Pe cerul cel cu revenirea” (At-Tariq: 11), adică printre caracteristicile lui se numără şi reducerea lucrurilor la starea lor anterioară, iar cerul reprezintă tot ceea ce se află deasupra noastră. Indiferent dacă limităm sensul cerului la stratul atmosferic, care se ridică deasupra pământului, sau prin el avem în vedere întregul Univers. Atât învelişul atmosferic cât şi Universul au proprietatea de a aduce lucrurile la starea lor anterioară şi acest lucru a fost descoperit de ştiinţele învelişului atmosferic, astronomiei şi Universului, în secolul al XX-lea.
Soucre Link

Views: 0

Eliberarea de prejudecati – partea 2

Eliberarea de prejudecati – partea 2

 

Haideţi să mergem acum mai departe, păstrând în minte acest fundament ştiinţific. Există două viziuni general răspândite şi acceptate despre modul în care a apărut viaţa pe Pământ. Prima este aceea că Dumnezeu a creat toate vieţuitoarele, în întreaga complexitate a structurii lor actuale. Cea de-a doua este aceea că viaţa s-a format în urma unor coincidenţe inconştiente şi aleatorii. Cea din urmă este, de altfel şi viziunea susţinută de teoria evoluţionistă.
Atunci când studiem datele ştiinţifice, cum ar fi spre exemplu cele ale biologiei moleculare, putem să observăm că nu există nici cea mai mică şansă pentru ca o celulă individuală – sau chiar şi una dintre milioanele de proteine prezente în această celulă – să fi apărut la întâmplare, aşa cum susţine evoluţionismul. Aşa cum vom explica în capitolele următoare, calculele probabilistice confirmă şi mai mult acest lucru. Prin urmare, viziunea evoluţionistă asupra apariţiei formelor de viaţă are o rată zero de probabilitate a veridicităţii.

Aceasta înseamnă că prima viziune are „sută la sută“ probabilitatea de a fi adevărată. Aceasta înseamnă că viaţa a apărut dintr-o dată. Cu alte cuvinte, a fost „creată“. Toate formele de viaţă au apărut prin actul de creaţie al lui Dumnezeu, graţie puterii, înţelepciunii şi cunoaşterii Sale superioare. Acest lucru nu ţine doar de credinţă; este o concluzie firească pe care înţelepciunea, logica şi ştiinţa ne-o conferă.

Date fiind aceste circumstanţe, oamenii noştri de ştiinţă „evoluţionişti“ ar trebui să-şi retragă pretenţiile şi să adere la ceea ce este atât evident, cât şi dovedit. Cine face opusul demonstrează că este mai degrabă o persoană care exploatează ştiinţa pentru a-şi susţine filozofiile, ideologia şi dogma, decât un adevărat om de ştiinţă.

Mânia, încăpăţânarea şi prejudecăţile unui asemenea „om de ştiinţă“ cresc tot mai mult, de fiecare dată când el se confruntă cu realitatea. Atitudinea sa poate fi explicată printr-un singur cuvânt: „credinţă“. Cu toate acestea, aici este vorba despre o credinţă oarbă şi plină de superstiţii, întrucât nu găsim o altă explicaţie pentru lipsa de interes pe care un asemenea om o manifestă faţă de faptele obiective şi nici pentru faptul că este capabil să se dedice întreaga viaţă unui scenariu absurd pe care l-a construit în propria imaginaţie.Soucre Link

Views: 0