Nobletea cunoasterii intru Allah

Nobletea cunoasterii intru Allah   Cu adevarat, Allah i-a innobilat si i-a favorizat pe oamenii in stiinta religioasa („ilm shar’iy) fata de ceilalti oameni, si a spus Allah: Oare acela care petrece timpul noptii în rugăciuni, prosternându-se si stând în picioare, este cu teamă de Ziua de Apoi si Îl roagă de îndurare pe Domnul […]

Nobletea cunoasterii intru Allah

 

Cu adevarat, Allah i-a innobilat si i-a favorizat pe oamenii in stiinta religioasa („ilm shar’iy) fata de ceilalti oameni, si a spus Allah:

Oare acela care petrece timpul noptii în rugăciuni, prosternându-se si stând în picioare, este cu teamă de Ziua de Apoi si Îl roagă de îndurare pe Domnul său? Spune: “Oare sunt egali cei care stiu cu aceia care nu stiu?” Însă numai aceia care au minte,trag învătăminte. (Az-Zumar 39:9)

Si  a dezvaluit Allah ca pe acestia ii ridica in trepte (de credinta si evlavie) si a spus Preainaltul:

O, voi cei care credeti! Când vi se spune vouă: „Faceti loc în adunări!”, atunci faceti voi loc si vă va face si Allah vouă loc [în Paradis]! Iar când se spune „Ridicati-vă!”, atunci ridicati-vă voi si Allah îi va ridica cu [câteva] trepte pe aceia care cred dintre voi si pe aceia cărora li s-a dat stiinta, căci Allah este bine stiutor a ceea ce faceti! (Al-Mujadilah 58:11)

Si i-a ordonat Allah profetului Sau (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) sa ceara sporirea stiintei, dovedind astfel insemnatatea data cunoasterii in islam. Si spune Allah:

Și mai presus [de toate] este Allah – Regele, Adevărul [Al-Malik, al-Haqq]! Nu te grăbi cu [recitarea] Coranului mai înainte de a ti se încheia revelarea lui! si spune: „Doamne, sporeste-mi mie stiinta!” (Ta-ha 20:114)

Si asa cum a aratat Allah, aceia dintre oameni care se tem de Acesta nu sunt altii decat aceia care au stiinta,a spus Preainaltul:

Tot astfel sunt si printre oameni si vietuitoare si vite cu felurite culori. Singurii ce se tem de Allah sunt învătatii dintre robii Săi. Dar Allah este Puternic [si] Iertător [‘Aziz, Ghafur]. (Fatir 35:28)

25227323_e54b5315a5_zSi nu este indoiala ca in acest context referirea se face la oamenii de stiinta religioasa, si nu  la stiintele lumesti, ca inginerie, medicina, industrie, pentru ca, din pacate, multi dintre cei care au stiinta in aceste domenii nu au credinta in Allah astfel incat sa se teama de El si sa I se supuna cu smerenie.

Si, in acelasi timp, nu exista indoiala ca dreptcredinciosul musulman care poseda stiinta in aceste domenii si, prin aceasta, le este folositor celorlalti frati ai sai musulmani, servind astfel comunitatea islamica si facand-o mai puternica, cu voia lui Allah, stiinta  acestuia va fi rasplatita, daca este facuta in numele adorarii lui Allah.

In versetele de mai sus, insa, asa cum am spus, se face referire la stiinta religioasa, stiinta profetilor, cu care au venit pentru a-i scoate pe oameni din intunericurile necredintei si ignorantei la lumina, stiinta care a fost pogorata in cartile lui Allah PreaPuternicul.

Si dintre stiintele religioase, care alta dintre acestea ar putea fi cea ma nobila decat stiinta despre preafrumoasele nume ale  lui Allah si atributele Sale preainalte, noblete data de insasi nobletea obiectului cunoasterii – Allah.

Si nu exista verset din Coran care sa nu faca referire, intr-un fel sau altul, la vreunul dintre atributele sau preafrumoasele nume ale lui Allah.

Si preciza sheikhul Ibn Taymyah (Allah sa aiba mile de el!) cum ca in Coran exista mai multe mentiuni cu privire la numele, atributele si actiunile luiAllah decat specificarile legate de mancare, bautura si placeri in paradis si versetele care presupun amintirea numelor si atributelor lui Allah, sunt mai pretioase, comparativ cu celelalte. Si aceasta afirmatie este sustinuta si de considerarea „ayat al-kursy” („Allah, nu exista alta divinitate in afara de El, Cel viu, Cel Vesnic… – Surat Al-Baqarah, 255) si a surei Al-Fatiha ca fiind cea mai insemnata sura din Nobilul Coran, iar Surat Al-Ikhlas o treime a acestuia, asa cum a fost semnala intr-o serie de ahadis sahihah (relatări autentice).

Si dobandirea stiintei cu privire la numele si atributele lui Allah  si a semnificatiei acestora naste in inima supusului teama si frica si iubire fata de Domnul si Stapanul sau.

Si cel care a stiut ca Allah este Aatoatestiutor si nu-I este nimic ascuns din ceea ce ii priveste pe supusii Sai si crede in aceasta, se va teme de Allah in a iesi din drumul cel drept pe care I l-a prescris, mai mult decat acela care nu stie aceasta.

Si cel care stie ca lui Allah nu  ii este nimic imposibil  si El are putere in toate, va avea mai multa teama in supunerea sa fata de Allah decat cel care nu stie aceasta.

Si cel care va sti ca Allah este „Ar-Razak” – „Indestulatorul” si El este Cel care l-a daruit cu toate binecuvantarile pe care le detine, atunci Il va iubi mai mult pe Allah decat unul care nu stie aceasta.

Si pentru aceasta a spu Allah Singurii ce se tem de Allah sunt învătatii dintre robii Săi, pentru ca ei sunt singurii care Il cunosc cu adevarat pe Allah si se tem de Allah si se tin departe de pedeapsa Sa prin supunere fata de El, stiind ca Acesta este capabil de orice vrea si asupra cui vrea  si el face ceea ce vrea. Si cel care stie aceasta si este convins de faptul ca daca este nesupus lui Allah va fi pedepsit ii va fi frica si se va teme de El, datorita temei de pedeapsa Sa.

Si cautand consecintele cunoasterii lui Allah asupra modalitatii noastre la Acesta, prin adorare, putem constata urmatoarele:

1. cunoasterea lui Allah ne cheama sa-l iubim pe Acesta, sa ne temem de El, sa-l rugam pe El, sa ne incredem in El, si sa ne intoarcem la El, si aceasta este, cu adevarat, victoria celui supus si cheia spre dobandirea fericirii in cele doua case – a acestei vieti si a vietii de apoi.

Si nu-L poti cunoaste pe Allah decat cunoscandu-I numele si perfectele sale atribute si intelegand sensul si semnificatiea acestora.

2. Si cunoasterea lui Allah Preainaltul este unul dintre stalpii credintei musulmanului si,de fapt, baza acesteia, iar tot ceea ce ii urmeaza isi trage seva din aceasta.

Si, subhan Allah, slava lui Allah, credinta nu inseamna  doar rostirea de catre cineva a formulei „am crezut in Allah”, fara a a-L cunoaste macar pe Acesta; ci,dimpotriva, adevarata credinta presupune cunoasterea Domnului in care crezi si, mai mult, impune straduinta in a-L cunoaste pe cat mai mult posibil despre natura Sa si despre numele si atributele Acestuia, pana cand ajunge la nivelul convingerii sincere in veridicitatea acestora.

Si cu cat supusul  Il cunoaste mai bine pe Domnul sau, cu cat nivelul sau de credinta este mai mare, si cu cat i-a sporit stiinta, cu atat i-a sporit si credinta

Si metoda acceptata din punctul de vedere al teologiei islamice  in vederea cunoasterii numelor si atributelor  lui Allah este reflectia asupra textelor coranice si a invataturilor profetului (Pacea si binecuvantarea lui Alllah fie asupra sa!) si intelegerea corecta a ceea ce ele contin.

Un alt aspect ce trebuie avut in atentie cu privire la relatia, prin adorare, intre om si Domnul sau este constientizarea faptului ca Allah a creat creatiile Sale pentru a-ladora, si a spus Allah:

Eu nu i-am creat pe djinni si oameni decât pentru ca ei să Mă adore. (Adh-Dhariyat 51: 56)

Iar acestia nu Il pot adora fara a-L cunoaste si, in mod indubitabil si absolut ei au nevoie de cunoasterea Sa pentru a avea posibilitatea de a pune in practica telul cerut de la ei a fi atins si intelepciunea intru care au fost create.

Si preocuparea pentru o cat mai buna cunoastere a lui Allah este tocmai preocuparea supusului cu ceea indeletnicirea in virtutea careia a fost creat; iar lasarea si pierderea sa, delasare in raport cu scopul pentru care a fost creat este neplacut si rau venit din partea unui supus asupra caruia binecuvantarile lui Allah sunt pogoarate inca  si favorurile Sale asupra lui sunt marete si successive, repetabile din toate punctele de vedere, iar el sa fie ignorant in ceea ce-L priveste pe Domnul sau, refuzand cunoasterea Sa si a numelor si atributelor Sale.

4.  si cel care-l cunoaste cu adevarat pe Allah si cunoaste numele si atributele si actiunile Acestuia, poate deduce/intelege prin  acestea ceea ce face Allah si oranduieste dintre prescriptii; pentru ca Allah nu face decat ceea ce presupun numele Sale, iar actiunile sale nu sunt conturate decat de dreptate si binecuvantari si intelepciune.

Si, Allahnu  impune nic iuna dintre prescriptiile Sale decat acestea fiind decurse din multumirea Lui si intelepciunea Lui si binecuvantarile Lui si dreptatea Lui si tot ceea ce Il priveste este adevar si dreptate si prescriptiile si interdictiile Sale  sunt dreptate si intelepciune.

Si au fost de parere unii invatati ai  islamului cum ca primul fard (prima obligatiune) pe care a prescris-o Allah supusilor Sai este cunoasterea Sa, pentru ca daca oamenii l-au cunoscut, atunci, cu siguranta I s-au si supus.

Si a spus Allah Preaslavitul si Preainaltul:

Deci să stii că nu există altă divinitate afară de Allah si cere iertare pentru păcatele tale si pentru dreptcredinciosi si dreptcredincioase! Allah cunoaste umbletul vostru [pe pământ] si odihna voastră. (Muhammad 47:19)

Si, ca musulmani, avem obligatia de a-l cunoaste pe Allah si a cunoaste numele si atributele Acestuia si semnificatia lor pentru a-L putea preamarii pe Allah si a I se supune, si a se relationa la El, prin adorare intr-o forma cat mai adecvata cu putinta.

Si daca in privinta oamenilor, simple creatii ale lui Allah, atunci cand suntem interesati de o anumita persoana si dorim sa o cunoastem si sa stim cine e, vom incepe prin afla care este numele sau si numele familiei sale, vom intreba despre ceea ce ii este particular si ceea ce o priveste in general; atunci, Allah, Cel care ne-a creat si ne-a dat cele de trebuinta si a carui indurare o cautam, si de a carui pedeapsa ne temem, are mai multa intietate in a ne preocupa de cunoasterea numelor si atributelor Sale si sensurilor si semnificatiei acestora.

 

 

sursa: cineesteallah.blogspot.com

 

Soucre Link

ISLAMUL ŞI ŞTIINŢA

  ISLAMUL ŞI ŞTIINŢA Aşa cum comunitatile au nevoie de putere, ele au nevoie şi de ştiinţă, cu ajutorul căreia să sprijine această putere şi să o direcţioneze în cel mai bun mod posibil, asigurându-le tot ceea ce este necesar în materie de invenţii şi descoperiri. Islamul nu respinge ştiinţa; într-adevăr o face ca pe […]

 

ISLAMUL ŞI ŞTIINŢA

Aşa cum comunitatile au nevoie de putere, ele au nevoie şi de ştiinţă, cu ajutorul căreia să sprijine această putere şi să o direcţioneze în cel mai bun mod posibil, asigurându-le tot ceea ce este necesar în materie de invenţii şi descoperiri. Islamul nu respinge ştiinţa; într-adevăr o face ca pe o obligaţie ca şi achiziţionarea puterii şi îi oferă tot sprijinul de care are nevoie. Este suficient a spune ca primul verset din Cartea lui Allah care a fost revelat, este:

“Citeşte! În numele Domnului tău care a creat, Care l-a creat pe om din sânge închegat! Citeşte! Domnul tău este cel mai Nobil, Este Cel care l-a învăţat cu calemul, L-a învăţat pe om ceea ce el nu a ştiut! “ (Surat-al-‘Alaq (96), versetele 1-5)

Trimisul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a stipulat ca o parte a răscumpărării pentru politeiştii capturaţi la bătălia de la Bedr să fie: fiecare persoană capturată trebuia să înveţe 10 copii musulmani să scrie şi să citească. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a făcut toate acestea în încercarea sa de a se strădui cât mai mult cu putinţă să şteargă orice urmă de analfabetism din comunitatea sa. Allah nu a acordat statut de egalitate între învăţaţi şi ignoranţi. El, subhanehu wa ta’ala, spune:

“Oare sunt egali cei care ştiu cu aceia care nu ştiu? Însă numai aceia care au minte, trag învăţăminte.” (Surat-az-Zumar (39), versetul 9)

Islamul a acordat o mare valoare cernelii marilor savanti, ba chiar egală cu cea a sângelui unui martir. Coranul corelează ştiinţa şi puterea împreună în două nobile versete:

“Dreptcredincioşii nu trebuie să purceadă cu toţii, ci să purceadă din fiecare grup o parte din ei, pentru ca să înveţe bine religia şi să-i prevină (pe cei din) neamul lor, când se întorc. Poate că ei vor şti să se ferească! O, voi cei care credeţi! Luptaţi împotriva necredincioşilor de lângă voi! Ei să găsească în voi asprime! Şi să ştiţi că Allah este alături de cei care au frică! “ (Surat-at-Tawbah (9), versete 122-123)

Coranul nu face distincţie între științele religioase și celelalte științe şi le susţine pe amândouă. Se rezumă la ştiinţele naturale doar într-un singur verset, încurajând omul să le studieze. A înţelege şi a fi familiarizaţi cu Universul este o modalitate de a-L onora pe Allah subhanehu wa ta’ala şi o cale spre cunoaşterea Lui. Aceasta este ceea ce spune Atotputernicul: “Oare nu vezi că Allah a făcut să coboare din cer apă?! (Surat-Fatir (35), verset 27)

Aici Allah se referă la astronomie şi Univers, precum şi la conexiunea dintre cer şi pământ.

Apoi Allah spune: “ Noi am făcut apoi să iasă la iveală roduri cu felurite culori.” (Surat-Fatir (35), verset 27)

Aici Allah se referă la ştiinţa uimitoare a botanicii. “ În munţi sunt dâre albe şi roşii, cu felurite culori, şi stânci foarte negre. “ (Surat-Fatir (35), verset 27)

Aici se face o trimitere către ştiinţa geologiei şi diferitele straturi ce alcătuiesc pământul. “ Tot astfel sunt şi printre oameni şi vieţuitoare şi vite cu felurite culori. “ (Surat-Fatir (35), verset 28)

Aici se face referire la ştiinţa biologiei şi sistemul de clasificare. Credeţi că aceste versete au omis vreuna din ştiinţele naturale? La toate acestea Atotputernicul adaugă: “ Singurii ce se tem de Allah sunt învăţaţii dintre robii Săi.” (Surat-Fatir (35), verset 28)

Nu observaţi că, cu o astfel de construcţie minunată de versete, Allah porunceşte şi încurajează omenirea să studieze universul, aşezându-i pe cei care au o cunoaştere adâncă în misterele universului pe aceaşi treaptă cu cei care-L respectă şi Îl cunosc.

sursa: www.femeiamusulmana.com

Soucre Link

De ce credem în Ziua Judecatii?

De ce credem în Ziua Judecatii? İmportanta semnificatiei intelepciunii şi a credintei in Ziua Judecatii din punct de vedere social şi individual  Ziua Judecatii reprezinta denumirea vietii veşnice care va incepe odata cu invierea oamenilor dupa moarte. Unul dintre fundamentele credinței este credinta în Ziua Judecatii. Adica, a crede in faptul ca vom invia dupa moarte, […]

De ce credem în Ziua Judecatii?nori

İmportanta semnificatiei intelepciunii şi a credintei in Ziua Judecatii din punct de vedere social şi individual 

Ziua Judecatii reprezinta denumirea vietii veşnice care va incepe odata cu invierea oamenilor dupa moarte. Unul dintre fundamentele credinței este credinta în Ziua Judecatii. Adica, a crede in faptul ca vom invia dupa moarte, ca ne vom aduna in locul Judecatii şi ca vom da socoteala faptelor savarşite in aceasta lume. Credinta in Ziua Judecatii, in Allah şi in proorocire formeaza principiile de bază ale credinței islamice. Cei care cred in Allah şi in Ziua Judecatii vor crede cu uşurinta şi in celelalte principii de credinta.

Credinta in Viața de Apoi care ne-a fost dezvaluita prin revelație şi care nu poate fi cunoscuta prin simturi, necesita o mare predare in fata vointei lui Allah. Prin urmare, credinta în Viața de Apoi are un loc important în fundamentele credinței.

İn acest fel in İslam au fost puse bazele credintei in Ziua Judecatii. Oamenii au fost trimişi in aceasta lume in care viata reprezinta un examen prin forta lui Allah intr-o lume in care El nu este vizibil.

Allah Cel atotputernic, cel care ii porunceşte omului totul in aceasta lume, l-a facut responsabil pe acesta pentru a trai intr-o forma in care sa-L accepte şi sa-L cunoasca pe Creator, nu l-a lasat în voia sorții. A transmis omului ca va muri cand viata i se va sfarşi, ca va invia in Viata de Apoi care este viata veşnica şi ca acolo va fi tras la raspundere conform faptelor sale din aceasta lume. Dupa ce calea cea dreapta i-a fost arata in acest fel, in ceea ce priveşte faptele bune pe care le face sau nu le face omul, in ceea ce priveşte credinta sau necredinta, acesta nu a fost fortat, ci vointa sa i-a fost lasata libera. Credinta in Ziua Judecatii necesita credinta ca in faptul ca oamenii vor merge in rai sau iad, in functie de comportamentul lor, de ascultare, de negare sau de revolta. Conform credintei islamice necredincioşii, politeiștii și ipocriți vor ramane veşnic in iad. Daca pacatoaşii credincioși nu sunt iertati de catre Allah işi vor ispaşi pedeapsa in iad, dupa care vor intra in rai vazand rasplata credintei.

Necredinta in Ziua Judecatii, dogmele religioase sub forma faptelor permise şi nepermise, comportamentele corecte şi greşite ale omului, lucrurile lumeşti frumoase şi urate, in general toate aceastea sunt in stransa legatura cu moralitatea. Prin urmare, în Coran sunt deseori subliniate subiecte legate de Ziua Judecatii. De asemenea, a nega Ziua Judecatii, inseamna negarea existentei lui Allah.

İn versetele din Coran in care se povesteşte despre caracteristicile musulmanilor buni se accentueaza credinta lor in Ziua Judecatii. Urmatoarele versete sunt demne de remarcat din punct de vedere al formarii credintei in Ziua Judecatii ”El este cel care a creeat din nimic primele creaturi, iar dupa moarte tot El este cel care le-a inviat. Pentru El aceasta inviere este foarte ușoar de realizat”.

“Ati crezut ca v-am creat in zadar şi ca revenind la pacea noastră nu veti da socoteala? Sa ştiti ca cel care este intr-adevar puternic, cel care nu are nici un alt Dumnezeu decât pe Sine şi cel care detine tronul Celui Prea Înalt, adica Allah este extrem de nestingherit fata de acestea.”

“Am stabilit scale de justiție pentru Ziua Judecății. Nimanui nu i se va face vreo nedreptate. (Fapta savarşita de om), chiar dacă are greutatea unui bob de muștar, va fi luata in calcul. Noi suntem suficienti pentru a ni se cere socoteala.

În același mod şi Coranul porunceşte dovedirea învierii dupa moarte “El da viata celui inviat din moarte, aduce moartea celui viu şi da viata pamantului. İata, dupa ce veti muri şi dvs veti fi astfel inviati”.

Putem sa rezumam importanta credintei in Ziua Judecatii din punct de vedere social şi individual in felul urmator:

Oricine crede in Ziua Judecatii, nu va fi absorbit de deznadejde. Credinta in El il indeamna pe credincios sa indure raul de orice natura, sa indure nenorocirea şi boala. Potrivit credinciosului, toate acestea sunt de la Allah. Rasplata se va oferi in Viata de Apoi adica in viata veşnica, in viata superioara. Prin urmare, acestea nu interfereaza cu fericirea credinciosului.

Oricine crede in Ziua Judecatii este conştient de faptul ca moartea nu are intoarcere in lumea aceasta. Moartea este văzută ca o oportunitate de a ajunge in Rai şi la cei dragi decedati. Datorita acestei credinte boala şi batranetea care il apropie pe credincios de moarte sunt uşor acceptate. El poate îndura suferința celor dragi care au murit. Cel care crede ca moartea nu exista nu inseamna ca nu este posibil sa fie un om paşnic.

Credinta in Ziua Judecatii şi in faptul ca se va cere socoteala celor savarşite permite evolutia unei conştiintei a responsabilitatii şi a datoriei umane. Datorita acestei credinte omul nu se desparte de adevar. İşi caştiga existenta pe cai legitime şi nu inşeala. İşi foloseşte caştigurile pentru lucruri utile.

İncurajeaza formarea moralei superioare in societate şi a credintei in Ziua Judecatii. Are conştiinta credintei, se afla in starea de pace interioara in societate şi in familie care sunt alcatuite din musulmani.

În consecință, individul, familia, societatea şi intreaga omenire sunt dependenti de credinta in Viata de Apoi in care se va putea vedea doar rasplata faptelor savarşite pentru a atinge pacea şi fericirea adevarata. La baza tuturor relelor se afla neluarea in seama a Zilei Judecatii.

Omul care nu are nicio limita in ceea ce priveşte dorintele sale poate uzurpa drepturile altora, ii poate persecuta. Poate apela la rautati şi la tot felul de inşelaciuni pentru a-şi asigura propriul sau interes. Credinta in faptul ca omul va da socoteala conform faptelor savarşite in Ziua Judecatii şi ingrijorarea pedepsei il împiedica să facă rău altora. İşi cunoşte drepturile şi limitele, respecta drepturile altora.

Credința în Ziua Judecatii nu se rezuma doar la a pregati oamului paradisul veșnic, ci in acelaşi timp transforma in rai şi această lume.

 

sursa: Povesteste-mi despre Islam (trt.net.tr)

Soucre Link

Ce presupune abrogarea versetelor?

  Este important de notat faptul că adevărata religie și mesajul lui Dumnezeu este unul singur de pe vremea lui Adam până la ultimul profet Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui). Allah, PreaÎnaltul, i-a însărcinat pe toți profeții să comunice mesajul monoteismului oamenilor lor. Însă, câteva dintre ritualuri, felul de adorare, conduita […]

 

Este important de notat faptul că adevărata religie și mesajul lui Dumnezeu este unul singur de pe vremea lui Adam până la ultimul profet Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui).
Allah, PreaÎnaltul, i-a însărcinat pe toți profeții să comunice mesajul monoteismului oamenilor lor. Însă, câteva dintre ritualuri, felul de adorare, conduita socială și legile diferă de la unul la altul.

Și Noi nu am trimis înaintea ta nici un profet fără să nu-i revelăm lui : „Nu există altă divinitate în afară de Mine, deci adorați-Mă pe Mine! (Al-Anbiyaa’ 21:25)

Prin cercetarea religiilor Avraamice, se pot găsi similarități. Musulmanii cred în toți profeții, in unitatea mesajelor lor și in originalitatea Scripturilor.

Allah spune:

Spuneți : <Noi credem în Allah și în ceea ce ne-a fost trimis nouă și ceea ce a fost trimis lui Avraam, lui Ismail, lui Isaac, lui Iacob și semințiilor ;în ceea ce le-a fost dat lui Moise și lui Isus și în ceea ce le-a fost dat (tuturor) profetilor de către Domnul lor. Noi nu facem deosebire între ei ! Noi Lui Îi suntem supuși (musulmani)!> (Al-Baqarah 2:136)

Allah confirmă în continuare:

El v-a orânduit vouă religia pe care i-a prescris-o lui Noe, pe care ți-am revelat-o ție și am prescris-o pentru Avraam și Moise și Iisus… (Ash-Shura 42:13)

De ce s-a schimbat unitatea mesajului? Cineva se poate întreba.
Unele dintre schimbările de bază la care am asistat în aceste religii nu au fost de inspirație divină ci au fost rezultatul reinterpretării omului a mesajului original, influențele politice de asemenea ca și înclinația de a ridica statutul omului la acela al lui Dumnezeu, care a fost exact opusul mesajului inițial al monoteismului.

Alte credinte au ales multipli idoli, și totuși afirmă că ei cred într-o singură Divinitate Supremă, pe când îi consideră pe idolii mai mici ca ajutoare ale Divinității Supreme.

Allah ne avertizează în Coran cum oamenii au divizat religia Sa în diferite confesiuni și multe secte. (42:13). Aceasta nu a fost intenția lui Allah, ci abuzul liberului-arbitru al oamenilor de a face așa cum doresc de-a lungul timpului.

Cu atât de multe scripturi modificate, pierdute, rescrise și mesajul inițial umbrit de atâtea erori de gândire, cineva s-ar putea întreba ce a mai rămas în care să aibă încredere și în care să mai creadă.

Cineva cu minte deschisă, o căutare amănunțită și fără prejudecăți, va descoperi Coranul, Cartea Sfântă a musulmanilor, care i-a fost revelată Profetului Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) în decursul a 23 de ani, ca fiind singura scriptură neschimbată existentă în zilele noastre.

 

 

– Sfârșitul părții întâi –

Soucre Link

ȘTIINȚA AIȘEI

ȘTIINȚA AIȘEI   ‛Aişah este adesea menţionată drept „învăţătoarea savanţilor”. Ea merită această descriere, pentru că a relatat cel puţin un sfert din tradiţiile profetice pe care se bazează Şariah islamică. Mai mult, opiniile şi soluţiile sale au vizat chestiuni din domeniul instituţiei căsătoriei, al divorţului, guvernării şi războiului. Datorită educaţiei dobândite în casa Profetului […]

ȘTIINȚA AIȘEI

 

‛Aişah este adesea menţionată drept „învăţătoarea savanţilor”. Ea merită această descriere, pentru că a relatat cel puţin un sfert din tradiţiile profetice pe care se bazează Şariah islamică. Mai mult, opiniile şi soluţiile sale au vizat chestiuni din domeniul instituţiei căsătoriei, al divorţului, guvernării şi războiului.

Datorită educaţiei dobândite în casa Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!), ‛Aişah a atins un nivel elevat de cunoaştere şi teamă faţă de ALLAH Preamăritul şi Preînaltul. Ea ştia că: „Ceea ce este permis este clar şi ceea ce este interzis este clar şi între cele două sunt lucruri îndoielnice, aşa că acela care se fereşte de cele îndoielnice se purifică pe sine în privinţa religiei şi a onoarei sale, dar cel care cade în sfera celor îndoielnice va cădea în ceea ce este interzis.” (Bukhari, Muslim). Aplicând acest principiu, atunci când l-a văzut pe fratele său Abdur-Rahman grăbindu-se să facă wudhu [abluţiunea dinaintea rugăciunii] pentru a participa la o rugăciune funerară, ea l-a avertizat: „O, Abdur-Rahman, împlineşte-ţi abluţiunea corect, pentru că într-adevăr l-am auzit pe trimisul lui ALLAH (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) spunând: «Salvează-ţi călcâiele de foc.»

Paginile istoriei Islamului sunt îmbogăţite de multe asemenea exemple care dovedesc dorinţa ‛Aişei de a propovădui ştiinţa şi de a împărtăşi binecuvântările cu cei de lângă ea.

În timpul morţii Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) învăţătura de bază a Islamului s-a răspândit în cele mai îndepărtate colţuri ale Arabiei şi dincolo de ea, dar, în multe cazuri, musulmanii din aceste zone aveau puţine cunoştinţe şi înţelegeau foarte sumar legile Islamului. Astfel, uneori era necesar să scrie companionilor Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) în Medina, căutând informaţii şi explicarea unor chestiuni dificile.

Savanţi musulmani, precum Abdullah bin `Umar, Abu Hurairah şi Ibn Abbas, au răspuns acestor întrebări conform cunoaşterii pe care ei au asimilat-o din învăţăturile Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!). Dacă aveau dubii, problema era adusă spre clarificare ‛Aişei. Această situaţie viza în special probleme legate de hadisuri. Un renumit savant şi companion al Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!), Abu Musa al-Aş`ari, a spus că, de câte ori se confruntau cu o problemă legată de hadisuri, găseau soluţia la ‛Aişah. Mai mult, au existat chiar situaţii când ea a lămurit relatări şi reguli ale companionilor care îi erau necunoscute.

‛Aişah face parte din grupul celor cinci companioni care au constituit principala sursă a hadisurilor. Ceilalţi patru sunt: Abu Hurairah, Ibn Umar, Anas bin Malik şi Ibn Abbas. Cu mare efort, ei toţi au memorat mii de hadisuri, dar, deşi fără a le diminua meritele, ‛Aişah s-a distins în mod remarcabil. În timp ce alţi companioni au primit multe dintre hadisurile lor unii de la alţii, ‛Aişah le-a cunoscut direct de la Profet (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!). Realizând responsabilitatea pe care o implică transmiterea hadisurilor, ‛Aişah avea întotdeauna mare grijă să relateze cuvintele exacte ale Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!), mai mult decât sensul acestora. Verificarea cuvintelor relatărilor a constituit motivul pentru care Abu Hurairah a vizitat-o frecvent pe ‛Aişah.

Mulţi ani după ce Profetul (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) părăsise această lume, se întorcea acum la el soţia sa, ‛Aişah. La vârsta de 66 de ani, lăsând în urmă experienţa unei vieţi pline, relatând mai mult de 2000 de hadisuri, în timpul anului 58 Hijrah, ‛Aişah a fost cuprinsă de o boală incurabilă, fatală. Ea a murit în ziua de marţi, 17 Ramadan, şi a fost îngropată în Baqiy în aceeaşi noapte; funerariile sale au fost conduse de către devotatul companion Abu Huraira.

‛Aişah nu a avut copii, însă ea este mama tuturor drept-credincioşilor şi o sursă vie de inspiraţie în inimile şi minţile [tuturor] musulmanilor din comunitatea islamică.

 

Inshaa ALLAH, ALLAH Subhanahu wa Ta`ala să fie mulţumit de ea!

Soucre Link