Tag: lumi

Domnul lumilor – partea 8

    Si tot in acelasi sens, Omar ibn Khattab (Allah sa fie multumit de el) a spus: “Pastrati-va socotitori (socotiti-va) inainte de a fi socotiti, cantariti-va inainte de a fi cantariti si pregatiti-va pentru marea intalnire cu Cel a carui stiinta cuprinde toate faptele voastre.” Si spune Allah in continuarea Surat Al-Fatihah: „‘Iiaka na’abudu […]

Si tot in acelasi sens, Omar ibn Khattab (Allah sa fie multumit de el) a spus: “Pastrati-va socotitori (socotiti-va) inainte de a fi socotiti, cantariti-va inainte de a fi cantariti si pregatiti-va pentru marea intalnire cu Cel a carui stiinta cuprinde toate faptele voastre.”
Si spune Allah in continuarea Surat Al-Fatihah: „‘Iiaka na’abudu ua ‘iiaka nasta’iin” – „Numai pe Tine te adoram, numai la Tine cerem ajutor”.

Din punct de vedere lingvistic, sensul termenului  de “ibadah” (adorare) este actele de supunere, in timp ce din punct de vedere religios „ibadah” implică in acelasi timp iubire suprema, umilinţă si teamă.

Si sensul acestui verset este tocmai acela ca noi ne inchinam  numai Tie si nimanui altcuiva şi ne bazăm numai pe Tine, si pe nimeni altcineva, si aceasta este si forma perfectă a supunerii şi întreaga religie implică aceste două idei.

Exista astfel unii invatati in islam care au spus chiar că Al-Fatiha este „secretul” / „cheia” Coranului, în timp ce aceste cuvinte sunt insusi”secretul” / „cheia” surei Al-Fatiha; in sensul in care prima parte reprezinta o declaraţie de nevinovăţie fata se Şirk (politeism), iar a doua este negaţia faptului ca am avea vreo putere fara de Allah, recunoscând astfel faptul că tot si toate sunt controlate si oranduite numai de Allah, Preainaltul. Acelasi înteles este regasit în alte câteva versete din Nobilul Coran, ca de exemplu:

Si ale lui Allah sunt cele nestiute din ceruri si de pre pãmânt. Si la El se întorc toate lucrurile [pentru hotãrâre].  Adorã-L, asadar, si încrede-te în El! Si Domnul tãu nu este nebãgãtor de seamã fatã de ceea ce faceti voi! (11:123)

Spune: „El este Cel Milostiv [Ar-Rahman]! Noi credem în El si în El ne încredem si veti afla voi cine este în rãtãcire învederatã!” (67:29)

Domnul Rãsãritului si al Apusului! Nu existã altã divinitate afarã de El; deci socoteste-L numai pe El Ocrotitor! (73:9)

Al Fatihah indică, de asemenea, faptul ca lăudarea lui Allah este cerută in fiecare rugaciune, inceputul ei conţinand tocmai elogiul pe care Allah si-L aduce Siesi Insusi, prin intermediul celor mai frumoase atribute ale Sale ceea ce arată supusilor Săi că şi ei ar trebui să Îl laude în acelaşi fel. De aceea s-a si spus ca o rugăciune nu este validă decat dacă se citeşte Surat Al-Fatiha (bineinteles în cazul în care aceasta este posibil).

De asemenea, „numai pe Tine Te adorăm”  exprima in esenta sa si marturisirea credintei in uniciatea lui Allah Preainaltul ca Unic Adorat, ca si cum ar spune – Tu eşti Cel pe care l-am ales, de care ne temem şi in care ne incredem, numai Tu esti Stăpânul nostru, Unicul, şi nimeni altcineva; in timp ce „numai la Tine cerem ajutor”, este pentru a ne putea supune şi în toate treburile si oranduielile noastre.” Si au spus invatatii in islam cum ca „Numai pe Tine Te adorãm, numai la Tine cerem ajutor” conţine porunca lui Allah pentru noi de a ne supune Lui cu sinceritate şi de a cere ajutorul Sau în toate treburile noastre, iar enuntul „Numai pe Tine Te adorãm” este mentionat inaintea lui „numai la Tine cerem ajutor” tocmai datorita faptului ca  obiectivul aici este adorarea, în timp ce ajutorul de la Allah este unealta prin care acest obiectiv poate fi dus la îndeplinire.

De asemenea, aceasta este indicat si ca maniera dezirabila de relationare (prin adorare) cu Domnul nostru Preaslavitul in momentul efectuarii unei rugi, atunci cand este preferabil ca, mai intai sa Il elogiem si sa Il preamarim, Preainaltul, iar abia apoi sa Ii cerem cele ce ne sunt de trebuinta, si Allah stie cel mai bine!

„Ihdina-s-siraata-l-mustaqiim” – Pe drumul drept Tu fii-ne Cãlãuzitor, reprezinta ruga pentru calauzirea, directionarea, conducerea si acceptarea noastra pe si catre calea cea dreapta, corecta, la care, de altfel, se face referire si in urmatoarele pasaje in Nobilul Coran:

Si nu i-am dat lui douã drumuri? – adica,Noi i-am clarificat lui care sunt caile raului si care sunt caile binelui.

Si, de asemenea, a spus Allah:
El a fost multumitor fatã de binefacerile Lui si El l-a ales si l-a cãlãuzit pe drum drept. (16:121)

Si:
Astfel, ti-am revelat Noi un Duh, la porunca Noastrã. Tu nu ai stiut [mai înainte] ce este Cartea si ce este credinta, însã Noi am fãcut-o luminã cu care cãlãuzim pe cine voim dintre robii Nostri. Si tu cãlãuzesti pe un drum drept. (42:52)

Si:
Si Noi vom îndepãrta din piepturile lor toatã pizma si pe sub ei vor curge pâraie si vor zice ei: „Laudã lui Allah care ne-a cãlãuzit spre acestea! Si noi nu am fi fost îndreptati pe calea cea bunã, dacã Allah nu ne-ar fi cãlãuzit. Trimisii Domnului nostru au venit cu Adevãrul!” Si cãtre ei se va striga: „Acesta este Raiul [pentru voi]! Ati fost fãcuti sãlãsuitori ai lui pentru ceea ce ati fãptuit.(7:43), insemnand calauzirea, directionarea si calificarea / educare noastra pentru a putea ajunge la acest sfarsit dezirabil – Paradisul.

In ceea ce priveste intelesul ” as-sirat al-mustaqim” (drumul drept) s-a spus ca din punct de vedere lingvistic aceasta ar insemna calea cea clara, unica, fara alte ramificatii, iar calea cea dreapta si corecta mentionata in Coran nu este alta decat religia islamului.
Referitor „as-sirat al-mustaqim” a fost consemnat cum ca profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!)  a spus : ”Allah a dat ca exemplu as-sirat (calea corecta) care este delimitata de doi pereti de ambele parti, cu cateva usi deschise prin peretii acoperiti de perdele. La fiecare poarta este un crainic care vesteste: “O, voi oameni, stati pe cale si nu deviati de la ea”; in timp ce un vestitor de deasupra caii avertizeaza, de asemenea, pe oricine doreste sa deschida una dintre aceste usi, (spunand:) “Blestem asupra voastra! Nu deschideti, pentru ca daca deschideti aceasta usa veti trece prin ea.” – Calea cea corecta/dreapta (as-sirat”) este islamul, cei doi pereti sunt limitele trasate de Allah, in timp ce usile reprezinta ceea ce Allah a interzis. Vestitorul de la poarta Sirat-ului este Cartea lui Allah, in timp ce vestitorul de deasupra Siratului este avertizarea lui Allah (aflata in) inima fiecarui musulman”. (traducere aproximativa a hadisului)

Si pentru aceasta, fiecare dreptcredincios trebuie sa persiste si sa fie statornic in ruga sa indreptata catre Allah Preainaltul de a-l mentine pe calea cea dreapta, pentru ca daca dreptcredinciosul nu ar avea nevoie de a cere aceasta indrumare zi si noapte, cu siguranta ca  Allah Preaslavitul si Preainaltul nu i-ar fi poruncit sa Il invoce pentru a-i fi data indrumarea.

sursa: cineesteallah.blogspot.com

Source Link

Views: 1

Domnul lumilor – partea 7

    Urmatorul verset – În Ziua de Apoi Stãpânul Cârmuitor, vine sa arate suveranitatea lui Allah pana si in Ziua Judecatii, alaturi de suveranitatea Sa peste toate celelalte lucruri, mentionata anterior cand semnala ca El este Stapanul celor existente, incluzand lumea pamanteasca, cat  si lumea de apoi. Aici insa Allah mentioneaza numai Ziua de […]

Urmatorul verset – În Ziua de Apoi Stãpânul Cârmuitor, vine sa arate suveranitatea lui Allah pana si in Ziua Judecatii, alaturi de suveranitatea Sa peste toate celelalte lucruri, mentionata anterior cand semnala ca El este Stapanul celor existente, incluzand lumea pamanteasca, cat  si lumea de apoi.

Aici insa Allah mentioneaza numai Ziua de Apoi deoarece in acea zi nimeni in afara Sa, Preainaltul, nu va mai putea sa revendice stapanirea asupra a ceva in vecii vecilor si nimeni nu va mai stapani nimic din tot ceea ce stapaneste in aceasta viata lumeasca si in acea Zi nu le va mai fi lor permis nici macar sa vorbeasca fara de permisiunea Sa, Preaslavitul.

Si in acelasi sens, a spus Allah Preainaltul in Nobilul Coran:

O Zi în care Duhul şi îngerii se vor aşeza în rând şi nimeni nu va vorbi, afarã de acela cãruia Cel Milostiv [Ar-Rahman] îi va da îngãduinţã şi care va spune adevãrul. (78:38)

În Ziua aceea îl vor urma pe cel care cheamã, fãrã abatere, iar glasurile vor coborî smerite înaintea Celui Milostiv [Ar-Rahman] şi nu vei auzi decât o şoaptã. (20:108)

În Ziua ce va veni, nu va grãi nici un suflet, decât numai cu voia Lui (a lui Allah). Si unii dintre ei vor fi osândiţi, iar [alţii] fericiţi.  (11:105)

Altul dintre aspectele importante asupra carora s-au oprit invatatii in islam atunci cand au incercat deslusirea semnificatiilor pretioaselor versete ale Surat Al-Fatihah il reprezinta si sensul termenului de „Yawm Ad-Din”, cu sensul de „ziua de apoi”.

S-a spus astfel cum ca aceasta ar insemna „Ziua Recompensarii” creatiilor, adica „Ziua Judecatii”. In acea Zi, Allah socoteste creatiile, rasplatindu-le dupa faptele lor – rau pentru rau si bine pentru bine, in afara celor care s-au cait si au fost iertati.

Caracterizarea lui Allah ca fiind „Al-Malik” are sensul ca Allah este adevaratul Stapanitor (Malik) pentru tot si toate si Stapan peste toata lumea), ca si in Cuvantul lui Allah:
El este Allah, afarã de care nu este alt dumnezeu: Stãpânitorul[Al-Malik], Cel Sfânt [Al-Quddus], Fãcãtorul de pace [As-Salam],Apãrãtorul Credintei [Al-Mu’min], Veghetorul [Al-Muhaymin], CelTare [Al-‘Aziz], Atotputernicul [Al-Jabbar], Cel Preaînalt [Al-Mutakabbir]. Mãrire lui Allah! El este mai presus de ceea ce voi Îi asociaţi. (59:23)

De asemenea, a fost consemnat ca profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus : Cel mai josnic nume este considerat de catre Allah acela al unei persoane care se numeste regele regilor (stapanul stapanirii), in timp ce nu exista un alt rege (si nici stapanitor) in afara de Allah”

Si, de asemenea, a fost consemnat cum ca profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus : “(In Ziua Judecatii) va strange (va lua) Allah pamantul si va impacheta cerurile cu Mana Sa dreapta, apoi va spune: „Eu sunt Stapanitorul (Regele)! (Asadar) unde sunt regii de pe pamant? Unde sunt tiranii? Unde sunt arogantii?”

Si tot astfel spune Allah in Nobilul Coran:

Ziua în care ei se vor arãta  fãrã ca nimic sã-I fie ascuns lui Allah în privinţa lor. [Si atunci se va grãi]: „A cui este împãrãţia în Ziua aceasta?” „A Lui Allah, Cel Unic [şi] Atotputernic [Al-Wahid, Al-Qahhar]!” (40:16)
Cat despre a spune despre altcineva in afara de Allah ca este rege in aceasta viata lumeasca, aceasta este folosita mai mult ca o figura de stil, asa cum, spre exemplu a spus Allah Preainaltul :
Şi le-a zis profetul lor: “Allah vi l-a trimis vouã pe Talut ca rege!”. Au rãspuns ei: “Cum sã cârmuiascã el peste noi, când noi suntem mai vrednici de domnie decât el? El nu a fost dãruit nici cu bogãţie din belşug”. Le-a zis: “Allah l-a ales pe el peste voi şi l-a înzestrat cu prisos de învãtãturã şi putere trupeascã!” Iar Allah dã [din] stãpânirea Lui cui voieşte El, cãci Allah este Cel cu Har Nemãrginit [si] El este Atoateştiutor [Wasi’, ‘Alim]. (2:247)

În ce priveste corabia, ea era a unor sãrmani care lucrau pe
Mare şi eu am voit sã o stric, pentru cã venea din urma lor un rege
care lua toate corãbiile, cu forţa. (18:79)

[Aduceti-vã voi aminte] când Moise i-a zis neamului sãu: “O, popor
al meu! Aduceţi-vã aminte de harul lui Allah asupra voastrã, cãci El a
fãcut dintre voi profeţi şi v-a fãcut pe voi suverani. El v-a dat vouã
ceea ce nu a dat nici uneia dintre lumile [de atunci]! (5:20)

Revenind la termenul de „ad-din” s-a spus ca aceasta ar insemna  socotitor, rasplata sau pedeapsa, asa cum, in mod similar Allah declara:În Ziua aceea (ziua  judecatii), Allah îi va rãsplãti dupã cuviinţã cu rãsplata lor cea dreaptã şi vor şti ei cã Allah este Adevãrul cel limpede [Al-Haqq]. (24:25)

Si, de asemenea, se spune intr-un hadis: “O persoana inteleapta este cea care se autosocoteste si care munceste pentru viata de dupa moarte”, aceasta insemnand ca „se pastreaza socotitor”, adica nu inceteaza de a-si aprecia faptele in raport cu bunatatea sau raul acestora.

sursa: cineesteallah.blogspot.ro

Source Link

Views: 2

Domnul lumilor – partea 9

      Robul are nevoie de Allah Preainaltul in fiecare clipa a vietii sale pentru a-l ajuta sa ramana ferm pe calea cea dreapta si pentru a-l face mai puternic si perseverent pe aceasta cale si robul nu are nici o putere de a-si face siesi rau sau bine, decat cu permisiunea lui Allah. […]

Robul are nevoie de Allah Preainaltul in fiecare clipa a vietii sale pentru a-l ajuta sa ramana ferm pe calea cea dreapta si pentru a-l face mai puternic si perseverent pe aceasta cale si robul nu are nici o putere de a-si face siesi rau sau bine, decat cu permisiunea lui Allah. De aceea, Allah l-a indrumat pe supusul Sau sa Il invoce in mod constant, pentru a-i asigura ajutorul Sau cu fermitate si success, pentru ca un om fericit este cu adevarat numai acela pe care Allah l-a ghidat sa Ii ceara indrumarea Sa, si acesta pentru ca fiecare este neincetat intr-o nevoie stringenta de a fi ajutat de Allah. Si a spus Allah:

“O voi, cei credinciosi! Credeti in Allah, si in Trimisul Sau, si in Carte (Coran) care a fost coborata Trimisului Sau, si in Scripturile pe care Le-a coborat celor de dinaintea (lui)”, poruncindu-le dreptcredinciosilor sa creada, si aceasta porunca nu este de prisos atata vreme cat dezirabila este fermitatea si continuitatea actelor de adorare care sa il ajute pe credincios sa ramana pe calea cea deapta, corecta.

De asemenea, Allah a poruncit robilor Sai credinciosi sa se roage spunand:
Doamne! Nu duce în rãtãcire inimile noastre, dupã ce Tu ne-ai cãlãuzit
si dã-ne nouã îndurarea Ta, cãci Tu esti Cel Darnic [Al-Wahhab]! (3:8)
Si aceasta este inca un indiciu pentru faptul ca ”pe drumul drept Tu fi-ne calauzitor” inseamna de fapt – “fa-ne pe noi fermi pe calea cea dreapta si nu ne lasa sa deviem de la ea.”

“Drumul celor cu care fost-ai Tu dãruitor” defineste calea, ia cei cu care Allah a fost daruitor sunt tocmai cei pe care Preainaltul i-a mentionat in Surat An-Nisa’, cand spune:

Cei care se supun lui Allah si Trimisului, aceia vor fi împreunã cu cei pe care i-a binecuvântat Allah cu harul Sãu, ca si profetii, adevãratii evlaviosi, martirii si cei piosi.Si ce buni tovarãsi vor fi acestia)! . Acest har este de la Allah si Allah este de ajuns ca Atoatestiutor [‘Alim]!
„Nu al celor pe care Tu Te-ai mâniat, nici al rãtãcitilor” inseamna calauzeste-ne pe noi pe calea corecta, calea celor asupra carora ai pogorat mila Ta, pentru ca acestia sunt oamenii indrumati, sinceri si supusi lui Allah si trimisilor Sai. Ei sunt oamenii care respecta poruncile lui Allah si se feresc sa comita ceea ce El a interzis si care in acelasi timp se roaga sa fie ajutati sa nu ajunga pe calea celor pe care Allah s-a maniat, adica al celor care desi stiu adevarul au deviat de la acesta, si de asemenea, se roga sa fie indepartati de calea celor care au fost deviati, care au pierdut adevarata stiinta si au devenit astfel rataciti, incapabili intru a gasi adevarata cale. Si Allah ne-a instiintat cum ca aceste doua cai  sunt amandoua gresite, iar calea credinciosilor unica este cea dreapta si ea este cunoasterea adevarului si practicarea lui.

Concluzionand, asadar, Surat Al-Fatiha contine sapte versete ce cuprind lauda si multumirea aduse lui Allah, glorificarea si elogierea  Lui prin mentionarea celor mai frumoase nume ale Sale si a celor mai inalte atribute. Este amintita, de asemenea cealalta lume – Ziua de Apoi si il indeamna pe supus sa se roage numai lui Allah, sa-L invoce si sa il elogieze declarand ca toata puterea si forta vin numai de la El.

De asemenea, aceasta nobila sura cheama la sinceritatea in adorare numai a lui Allah, acceptandu-L numai pe el ca Unica Divinitatea crezand in absolutul, perfectiunea si unicitatea Sa, Cel lipsit de nevoia de avea orice asociat, Cel fara de rival si fara de egal.

Surat Al-Fatihah indeamna  dreptcredinciosii spre a-L invoca pe Allah cerandu-i indreptarea si indrumarea catre calea cea dreapta, care nu este alta decat religia cea adevarata si pentru a-i ajuta sa ramana pe aceasta cale toata viata, cat si in a-i ajuta sa treaca cu succes peste Sirat (podul peste iad pe care toti cei ce vor ajunge in rai trebuie sa-l treaca) in Ziua Judecatii, ziua in care dreptcredinciosii vor fi indreptati inspre gradinile confortabile ale Paradisului  in compania profetilor,  a celor plini de adevar, a martirilor pe calea lui Allah si a celor drepti, fie ca Allah Preainaltul sa ne faca dintre acestia, amin!

Aceasta sura indeamna, de asemenea, la facerea cat mai multor fapte bune si avertizeaza asupra urmarii cailor catre devieri, astfel incat omul sa se poata insoti cu cei dreptcredinciosii in ziua judecatii si sa nu sfarseasca in compania celor pacatosi printre care si cei asupra carora a coborat mania lui Allah si cei rataciti.
Asadar, sa ne pastram consecventi in cererea calauzirii pe calea cea dreapta pentru ca aceasta calauzire nu vine decat si numai de la Allah Preaslavitul si Preainaltul, asa cum gasim expus si in Cuvantul lui Allah:

Cel pe care îl cãlãuzeste Allah este bine cãlãuzit, iar aceluia pe care El îl duce în rãtãcire tu nu-i vei gãsi nici un ocrotitor cãlãuzitor. (18:17)
Si, de asemenea:
Aceia pe care Allah îi duce în rãtãcire nu au ocârmuitor, iar El îi lasã sã rãtãceascã în nelegiuirea lor. (7:186)

Vom incheia, cu voia lui Allah, calatoria noastra prin lumea minunatelor sensuri si semnificatiei ale uneia dintre cele mai marete sure ale Nobilului Coran  cu cele care au fost spuse de catre invatatii in islam cu privire la rostirea „Amin!” la sfarsitul recitarii Surat Al-Fatihah.

A fost consemnat astfel cum ca este recomandat sa spunem „amin” dupa ce am recitat Surat Al-Fatiha, ceea ce inseamna “ O, Allah, accepta ruga noastra.” Evidenta care sustine ca a spune „amin” este recomandat este continuta in aceea ca a fost consemnat cum ca trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a fost auzit recitand “Drumul celor cu care fost-ai Tu dãruitor, nu al celor pe care Tu Te-ai mâniat, nici al rãtãcitilor” si a spus apoi „Amin” alungind litera „ya” in pronuntia cuvantului si radicand putin vocea, astfel incat cei care se aflau in prima linie a celor ce faceau rugaciunea in spatele sau (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) sa il poata auzi.
De asemenea, trebuie ca cei care fac rugaciunea in grup sa rosteasca „amin” dupa imam, conform hadisului in care profetul Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “Cand Imamul spune „amin”, spuneti „amin” deoarece cine spune „amin” spune impreuna cu ingerii si (astfel) toate pacatele sale de mai inainte ii vor fi iertate.”
De asemenea, a fost consemnat de Muslim cum ca trimisul lui Allah(Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus : “Cand Imamul (conducatorul rugaciunii) spune „ua la-d-daallin” spune „amin” si Allah iti va raspunde rugii.”

De asemenea, Imam Ahmad a notat ca sotia profetului Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) – A’isha (Allah sa fie multumit de ea!) a spus ca atunci cand cineva aducea vorba despre evreii in prezenta profetului (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) acesta spunea: “ Nu ne vor invidia (ei) pentru nimic mai mult decat (invidia lor) pentru ziua de vineri catre care am fost calauziti, in acelasi timp in care si ei au fost calauziti catre ea, si pentru Qibla spre care am fost indreptati, in timp ce si ei au fost indepartati catre ea, si pentru „Amin” in spatele imamului.”
Intr-o alta relatare, profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) ar fi spus: “ Evreii nu v-au invidiat niciodata mai mult decat pentru „salam” si „amin”.”

Acestea sunt cateva dintre semnificatiile prezentate in interpretarea Surat al-Fatihah. Fie ca, cu voia lui Allah, cunoasterea semnificatiilor acestei minunate si marete sure sa ne ajute intru a fi mult mai piosi si mai apropiati in rugaciunile noastre de Unicul nostru Domn si Stapanitor – Allah, obtinand astfel o rasplata cat mai are pentru actele noastre de adorare, amin.

Il rugam pe Allah Preaslavitul si Preainaltul sa ne sporeasca pe noi in stiinta si in credinta si sa ne faca noua pasii stabili pe calea ce dreapta si sa ne departeze de tot ce e rau, si sa ne dea numai binele, atat in aceasta viata, cat si in viata de apoi.

De asemenea, Il rugam pe Domnul nostru, Unic Stapanitorul, sa ne binecuvanteze pre noi, cat si pe cei dragi noua, cu o viata lunga ca un prilej de a face cat mai multe fapte bune si sa ne binecuvanteze, dupa o viata lunga, in momentul mortii noastre cu marturisirea de credinta, si sa faca mormintele noastre o gradina dintre gradinile Paradisului, si sa ne rasplateasca cu Raiul fara a fi socotiti si cu compania profetului Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!)) in cea mai inalta treapta a Paradisului si cu bucuria de a privi la minunata fata a lui Allah preaslavitul si Preainaltul in paradis, amin.

sursa: cineesteallah.blogspot.com

Source Link

Views: 1