Solidaritatea

  In firea umana exista compasiune pentru cel apropiat lui, iar solidaritatea in scopuri nobile ar trebui sa fie o trasatura importanta a societatilor din care facem parte. Tragediile parca se tin lant in lumea in care traim. Sunt oameni care de mai multi ani traiesc tragedii la ordinea zilei, isi pierd apropiati, au oameni […]

 

In firea umana exista compasiune pentru cel apropiat lui, iar solidaritatea in scopuri nobile ar trebui sa fie o trasatura importanta a societatilor din care facem parte.

Tragediile parca se tin lant in lumea in care traim. Sunt oameni care de mai multi ani traiesc tragedii la ordinea zilei, isi pierd apropiati, au oameni suferinzi in familiile lor sau printre apropiati… Sunt oameni care traiesc o tragedie doar prin lipsa hranei sau medicamentelor… Exista oameni care traiesc sub teroare, iar acest sentiment si stare continua in care se afla, fac din viata lor o tragedie in sine.

Luati de valul preocuparilor zilnice si prioritatilor individuale, noi, oamenii, cream o lume in care suntem in mare masura indiferenti fata de suferintele celorlalti oameni, reci la necazurile si dramele lor. Traim intr-o lume in care stirile despre morti colective, numere impresionante de oameni care mor zilnic, sa nu ne afecteze, sa nu starneasca in noi nicio pornire de compasiune si mila… de solidarizare cu suferinta lor. Exista persoane care justifica printr-o asa-zisa „dreptate divina” necazurile prin care trec ceilalti. Exista oameni care cred ca ei ar fi mai indragiti de Dumnezeu pentru ca nu a dat masina peste ei, au un corp sanasatos, se bucura de familia lor sau nu au copii arsi in vreun incendiu.

Dumnezeu nu isi arata dragostea fata de oameni prin scutirea de necazuri sau saracie. Dumnezeu nu este o entitate ingrozitoare care abia asteapta sa „prinda la colt” pe careva! Dumnezeu nu este un capcaun! Dar Dumnezeu este Cel Absolut…Absolut in Dreptatea Lui, Absolut in Mila Lui, in Iubirea Lui… Nimeni nu poate sti judecata si intelepciunea divina din spatele oricarui lucru din vietile noastre, fie ca este vorba de o nenorocire sau de o bucurie.

Dumnezeu ne spune in Coran ca noi, oamenii, suntem atat de limitati in intelegerea acestor aspecte, incat putem vedea intr-o intamplare un lucru rau, cand, de fapt, acela este un lucru bun, intelept. Si, la fel, putem vedea in ceva un lucru bun, cand de fapt in spatele acelui lucru sa nu stea ceva bun.

solidaritatePlecand de la acestea, noi ar trebui sa fim compasionali fata de ceilalti, iubitori de oameni, de dreptate, sa incercam sa pastram umanitatea drept caracteristica noastra principala, sa fim solidari fata de semeni ai nostri aflati in suferinta (indiferent de rasa, etnie, credinte sau locatii geografice) si sa ne debarasam de judecati josnice cu privire la asa-zisa atitudine a lui Dumnezeu fata de vietile altora.

 

Source Link

Views: 2

Fascismul

Drumul deschis de darvinism: Fascismul   Adnan Oktar           Dacă în secolul 19, darwinismul a însămânţat doctrina  rasismului, în secolul 20, a format temelia ideologiei naziste. Ideologia nazistă a fost foarte mult influenţată de darwinism. Analizând ideologia nazistă structurată de Adolf Hitler şi Alfred Rosenberg, vom observa că acesta conţine multe pasaje din lucrarea “Originile […]

Drumul deschis de darvinism:

Fascismul

 

Adnan Oktar

     oswald-mosley_2     Dacă în secolul 19, darwinismul a însămânţat doctrina  rasismului, în secolul 20, a format temelia ideologiei naziste. Ideologia nazistă a fost foarte mult influenţată de darwinism.

Analizând ideologia nazistă structurată de Adolf Hitler şi Alfred Rosenberg, vom observa că acesta conţine multe pasaje din lucrarea “Originile Speciilor” a lui Darwin, şi că aprobă teorii precum “selecţia naturală” şi “Lupta pentru supravieţuire între specii”. Chiar şi numele lucrării contemporane a lui Hitler “Conceptul” (Mein Kampf) a fost inspirată din principiile lui Darwin care sunsţine că viaţa este o arenă de luptă şi că numai cei puternici reuşesc să trăiască. Hitler a accentuat în lucrarea sa lupta dintre rase spunând că: “istoria va scoate un împărat fără seamăn, format de la sine, ca urmare a ierarhizării raselor umane”.

În 1933 Nurnberg, striga la mitingul organizat de el: ” Rasele puternice guvernează rasele slabe, aceasta este dreptul naturii şi este singurul drept logic.”

Faptul că naziştii s-au inspirat din darvinism este un adevăr acceptat de către majoritatea istoricilor. În cartea numită ” Înălţarea fascismului” (The Rise of Fascism), Peter Chrips dezvăluie acest adevăr prin următoarele cuvinte :”Teoria evoluţiei omului din maimuţă a lui Charles Darwin a fost luată în derâdere la inceput, însă apoi a fost acceptată de mase mari de oameni. Naziştii au folosit teoriile darviniste pentru a-şi justifica rasismul şi luptele…”

Istoricul Hickman explică astfel inspiraţia lui Hitler din darvinism: “Hitler a fost un evoluţionist înrăit. În lucrarea sa “Mein Kamph” expune multe idei evoluţioniste, în special despre lupta pentru supravieţuire şi despre faptul că pentru un popor mai bun şi mai puternic este nevoie de moartea celor slabi.”.

Această viziune a lui Hitler , a împins omenirea către cel mai sângeros măcel care a început cu evreii, cu grupurile etnice şi politice care au fost supuse chinului îngrozitor în campaniile naziste. Al doile război mondial a început prin atacurile naziste care i-a costat pe oameni pierderea a peste 55 milione de vieţi omeneşti. Sub această catastrofă nemaiîntâlnită în istorie, se ascunde ideologia darvinistă de ” luptă pentru existenţă”.

Chinul nazist i-a determinat pe mulţi oameni nevinovaţi şi mulţi copii să moară sau să trăiască în frică.

Al doilea război mondial a lăsat în urmă zeci de milioane de morţi şi răniţi, zeci de milioane de săraci, de oameni fără locuinţă, sute de oraşe dărămate şi ţări distruse din punct de vedere economic.

 

sursa: AMR

Source Link

Views: 1